Acum este momentul să-i urăm bun venit suveranului universal

 1, 2. Corespunzător reprezentării din Daniel capitolul 7 în faţa cui a fost dus glorificatul „Fiu al omului“, şi ce i s-a dat?

Suveranul universal este „Cel îmbătrînit de zile“, Iehova. La el a venit în 1914 e.n. glorificatul „Fiu al omului“, Isus Cristos, ca să primească o parte la „regalitatea lumii“.

² Profetul Daniel a prezis lucrul acesta prin următoarele cuvinte: „Iată că pe norii cerului venea unul întocmai ca un fiu al omului; şi el a primit intrare la Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus în apropierea lui, chiar în faţa lui. Si i s-a dat domnie, demnitate şi regalitate pentru ca să–i servească toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile. Domnia lui este o domnie de o durată pe timp nelimitat, care nu va trece, iar regatul lui unul care nu se va distruge“ (Dan. 7:13, 14).

 3. După Daniel 7:27 cine mai este dus de asemenea în acest regat de o durată pe timp nelimitat?

³ Mai tîrziu, în acest „timp al sfîrşitului“, sînt duşi în acest regat 144 000 de discipoli născuţi de spirit ai lui Cristos, după cum este prezis în Daniel 7:27: „Regalitatea, stăpînirea şi grandoarea regatelor de sub toate cerurile au fost date poporului sfinţilor Celui suprem. Regalitatea lor este o regalitate de o durată pe timp nelimitat şi toate stăpînirile vor servi şi se vor supune lor“ (Dan. 12:4; Apoc. 14:1–3; 20:4, 6).

 4. Cărei guvernări cereşti se subordonează membrii „marii mulţimi“ de astăzi?

⁴ Pentru că Cel îmbătrînit de zile îi permite Fiului său uns să participe la „regalitatea lumii“, aceasta devine „regalitatea Domnului nostru şi a Cristosului său“ (Apoc. 11:15). In felul acesta, toţi oamenii, întreaga lume a oamenilor, devin supuşi ai Suveranului universal Iehova şi ai Christosului său. Dintre aceşti supuşi pămînteşti face parte acum o „mare mulţime“ cu care am făcut cunoştinţă în viziunea consemnată în Apocalips 7:9–17. Această viziune a fost înţeleasă abia în anul 1935.

 5. Spre ce trebuia să-şi ţină discipolii născuţi de spirit ai lui Isus aţintite privirile, după cuvintele sale pe care, conform Apocalipsului 3:21, le-a exprimat la 63 de ani după Rusaliile anului 33 e.n.?

⁵ Membrii „marii mulţimi“ ştiu astăzi cu exactitate că „regalitatea Domnului nostru şi a Cristosului său“ sînt asociate cu două importante personalităţi, şi anume cu Domnul Iehova şi cu Fiul său, Cristos Isus. Ei mai ştiu apoi că această guvernare specială, ai cărei supuşi sînt ei, există nu de la Rusaliile anului 33 e.n., ci de la 1914. Ei au constatat de asemenea, că la 63 de ani după Rusalii Cristos Isus încă tot îi mai încuraja pe discipolii săi născuţi de spirit să-şi ţină privirile aţintite spre acest regat, spunîndu-le: „Celui care biruieşte îi voi acorda (posibilitatea) să stea cu mine pe tronul meu, aşa cum şi eu am biruit şi m-am aşezat cu Tatăl meu pe tronul lui“ (Apoc. 3:21). Ei trebuia încă de acum înainte să moştenească acest regat ceresc ca „moştenitori ai lui Dumnezeu, însă comoştenitori cu Cristos“ (Rom. 8:17). Isus Cristos este moştenitorul principal al lui Dumnezeu, iar discipolii săi sînt moştenitori secundari (Evr. 1:1, 2).

 6. După 2 Petru 1:10, 11 se aflau deja discipolii născuţi de spirit în acest regat, sau intrarea în el încă le stătea în faţă?

⁶ Prin urmare regatul pe care acei discipoli născuţi de spirit de pe pămînt trebuia să–l moştenească în calitate de „comoştenitori ai lui Cristos“ nu este ceva în care ei s-ar fi aflat de la vărsarea spiritului sfînt (la Rusaliile anului 33 e.n.). De aceea în jurul anului 64 e.n. — adică la 30 de ani de la Rusalii — apostolul Petru le scria colegilor săi creştini următoarele cuvinte: „Dacă faceţi mereu aceste lucruri nu veţi rătăci în nici un caz vreodată. De fapt în felul acesta vi se va oferi din abundenţă intrare în regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 1:10, 11).

 7. Prin ce avea să li se ofere ‘intrare în regat’, şi ce relaţie temporară cu Isus Cristos avea să înceteze atunci?

⁷ La timpul stabilit de Dumnezeu li se va „oferi din belşug“ celor 144 000 de comoştenitori ai lui Cristos intrare în regatul ceresc prin „întîia înviere“. Atunci ei nu vor mai fi supuşii născuţi de spirit de pe pămînt ai „Fiului iubirii lui (Dumnezeu)“. Această relaţie temporară cu glorificatul Isus Cristos va fi încetat atunci pentru totdeauna. Impreună cu el, ei vor fi regi cereşti nemuritori, nesupuşi putrezirii (2 Tim. 2:11, 12; Apoc. 20:4, 6). Aceasta înseamnă că starea temporară de supunere în care se aflau ei cu începere de la Rusaliile anului 33 e.n., atîta timp cît ei erau în carne, pe pămînt, va fi încetat pentru totdeauna (col. 1:13). Datorită vieţii curate moraliceşte şi temătoare de Dumnezeu pe care au dus-o pe pămînt, ei moştenesc „regatul lui Cristos şi Dumnezeu“ (Ef. 5:5).

 8. A început domnia de o mie de ani a lui Cristos în 1914, şi ce dovedeşte în acest context prezisul „semn“?

⁸ Domnia de o mie de ani a lui Isus Cristos şi a celor 144 000 de comoştenitori ai săi n-a început în anul 1914 cînd „regalitatea lumii . . . a devenit regalitatea Domnului nostru şi a Cristosului său.“ Ceea ce a început în realitate atunci pentru Isus Cristos a fost „prezenţa“ sau parusia sa oficială, ragală, despre care l-au întrebat apostolii săi conform cu Matei 24:3. „Prezenţa“ sa în putere regală n-a început cînd Dumnezeu a vărsat prin el la Rusaliile anului 33 e.n., spiritul sfînt (2 Tes. 2:2). Abia de la sfîrşitul timpurilor naţiunilor în anul 1914, se vede „semnul“ prezis care dovedeşte că Fiul lui Dumnezeu este prezent în mod invizibil, în putere regală, în „regatul lumii“.

 9. Ce trebuia să recunoască discipolii pe baza „semnului“, şi de ce nu mai trebuia să fie deprimaţi?

⁹ Destinaţia acestui regat este aceea de a nimici prezentul sistem de lucruri. In profeţia sa privitoare la detaliile care constituie „semnul“ de rău augur, Isus a indicat timpul în care regatul va realiza această lucrare de nimicire, spunîndu-le apostolilor săi: „Tot aşa şi voi, cînd vedeţi aceste lucruri întîmplîndu-se, recunoaşteţi că regatul lui Dumnezeu este aproape“ (Luca 21:31). Prin faptul că acest regat îşi îndeplineşte misiunea încredinţată lui, discipolii loiali ai lui Cristos, care se mai găsesc încă pe pămînt, vor fi eliberaţi de sub orice altă presiune din partea naţiunilor. Aceasta explică de ce Isus le-a spus discipolilor săi: „Dar cînd încep să se petreacă aceste lucruri, atunci sculaţi-vă în picioare şi ridicaţi-vă capetele în sus, căci eliberarea voastră se apropie“ (Luca 21:28).

10. Cînd urmează „eliberarea“ rămăşiţei născute de spirit, şi de ţine de aceasta?

¹⁰ Cei din urmă discipoli născuţi de spirit ai lui Cristos care mai sînt încă pe pămînt, au văzut aceste lucruri întîmplîndu-se de la anul 1914 e.n. Eliberarea lor din prezentul sistem rău de lucruri urmează atunci cînd „piatra“ regală care s-a desprins din muntele suveranităţii lui Dumnezeu întîlneşte şi nimiceşte în Har-Magedon (Armaghedon), „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel atotputernic“, „chipul“ stăpînirii politice mondiale asupra pămîntului (Dan. 2:44, 45; Apoc. 16:14, 16). De „eliberarea“ lor ţine şi faptul că ei, mai tîrziu, sînt luaţi de pe scena pămîntului şi primiţi prin „întîia înviere“ din morţi în „regatul veşnic al Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 1:11; Apoc. 20:4, 6). Aceasta le înlesneşte să guverneze în timpul miei de ani cu Cristos, ca regi, timp în care Satan Diavolul şi demonii lui vor fi legaţi în abis astfel încît nu vor mai avea ocazia de a mai domni în mod invizibil asupra omenirii (Apoc. 20:1–3).

11. Cine va mai fi eliberat apoi, în timp ce naţiunile datorită desconsiderării cărui „decret“ nu vor avea parte de această eliberare?

¹¹ Eliberarea se apropie şi pentru oamenii asemănători oilor care alcătuiesc „marea mulţime“ şi care iau acum poziţie de partea rămăşiţei născute de spirit, în favoarea „regalităţii Domnului nostru şi a Cristosului său“. Naţiunile, dimpotrivă, n-au acordat nici o atenţie decretului regatului despre care sînt informate pe baza Psalmului 2:1–9 şi care sună astfel: „Pentru ce au fost naţiunile (de la 1914 e.n.) în tumult şi au murmurat grupurile naţionale încontinuu lucruri deşarte? Regii pămîntului iau poziţie, iar înalţii funcţionari s-au strîns grămadă ca un singur om împotriva lui Iehova şi împotriva Unsului său (a Cristosului său) . . . Să mă refer la decretul lui Iehova; el mi-a spus (lui Cristos): ‘Tu eşti fiul meu; astăzi eu, eu am devenit tatăl tău. Cere-mi să-ţi dau naţiunile de moştenire şi capetele pămîntului în stăpînire. Tu le vei sfărîma cu un sceptru de fier, le vei preface în bucăţi, ca pe vasul unui olar’“ (Apoc. 7:9, 10; 11:15).

NEUTRALITATE LEGATA DE PREDICAREA IMPARATIEI

12. Ce atitudine iau martorii lui Iehova faţă de politica lumii, cu toate că de la 1914 timpurile naţiunilor au expirat?

¹² De la 1914 „regatul Domnului nostru şi al Cristosului său“ are dreptul de a interveni în problemele naţiunilor. Inseamnă Aceasta că martorii creştini ai lui Iehova au acum dreptul de a se amesteca în politica lumii? Pot ei să ia poziţie de partea unui partid politic sau altul — cum fac catolicii şi protestanţii — sau chiar să conspire împotriva guvernelor existente ori să provoce revoluţii? In nici un caz! Ei imită fără compromis exemplul Mielului, Isus Cristos nefiind „o parte a lumii“. Ei ţin în mod nezdruncinat la regalitatea care a fost născută în 1914 în ceruri (Ioan 17:14, 16; Apoc. 12:1–12). In ciuda persecuţiei aspre care a fost îndreptată împotriva lor din cauză că ţin cu tărie la neutralitatea lor creştină faţă de conflictele lumii, ei împlinesc cuvintele profetice ale Conducătorului lor ceresc, Isus Cristos, care a spus: „Această veste bună a regalităţii (a împărăţiei, — Biblia rom.) va fi predicată pe întregul pămînt locuit, tuturor naţiunilor, spre mărturie; şi apoi va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14; Marcu 13:10).

13. Pentru ce nu coincide sfîrşitul timpurilor naţiunilor cu începutul domniei de o mie de ani a lui Cristos?

¹³ Această mărturie despre regalitate trebuie pusă înainte de a se sfîrşi prezentul sistem de lucruri şi de a începe domnia de o mie de ani a lui Cristos. De aci rezultă în mod evident că naşterea regalităţii (a împărăţiei, — Biblia rom.) lui Dumnezeu în cer n-a însemnat începutul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Conform profeţiilor biblice, trebuia să se întîmple încă multe lucruri pe pămînt înainte de a se sfîrşi sistemul de lucruri şi de a face loc domniei de o mie de ani a lui Cristos şi a celor 144 000 de discipoli ai săi născuţi de spirit (Apoc. 20:4–6).

14. Ce ar dori Satan să facă cu naţiunile înainte de a fi aruncat în abis şi de ce?

¹⁴ Satan Diavolul este hotărît ca înainte de a fi aruncat el şi demonii lui în abis pentru o mie de ani, să ducă la nimicire toate naţiunile, pentru a-i împiedica în felul acesta pe oameni să fie supuşi ai lui Cristos în decursul domniei sale de o mie de ani. De aceea el conduce toate naţiunile pe cîmpul de bătălie de la Har-Magedon (al Armaghedonului, — Biblia rom.), pentru ca acolo să lupte împotriva lui Iehova Dumnezeu şi a Cristosului său (Apoc. 16:13–16). De aceea Satan Diavolul va fi răspunzător de „vaiul“ veşnic care va veni peste naţiuni în Har-Magedon (Apoc. 12:12; 19:11–21). Cum putem noi evita să fim nimiciţi împreună cu ele?

15. Ce a însemnat pentru martorii lui Iehova refuzul lor de a merge împreună cu naţiunile stăpînite de Satan, şi de ce?

¹⁵ Noi trebuie să refuzăm să mergem împreună cu naţiunile la război împotriva lui Iehova Dumnezeu, a Celui atotputernic, — la războiul Har-Maghedonului. Acest refuz aduce cu sine pentru martorii lui Iehova mari dificultăţi. Indeosebi de la izgonirea lui Satan Diavolul şi a demonilor săi din cer, comoştenitorii în perspectivă a lui Cristos, care au mai rămas, au fost principala ţintă de atac a lui Satan Diavulul (Apoc. 12:13–17). Scopul său constă în faptul de a-i determina să renunţe la integritatea lor faţă de Dumnezeu. In felul acesta lui i-ar reuşi ca ei să nu fie potriviţi de a guverna cu Cristos ca regi în decursul celor zece secole în care toţi îngerii-demoni vor fi ţinuţi captivi în abis. Satan Diavolul a avut în vedere cu aceasta să îl împiedice pe Cristos să-şi aibă numărul complet de 144 000 de regi coasociaţi în guvernul mondial ceresc. Va avea Satan Diavolul succes în această străduinţă? Niciodată!

16. Cum va fi adus un mileniu liber de influenţa demonilor şi drept expresie a cui va domni guvernul mondial al lui Dumnezeu prin Cristos?

¹⁶ Mai degrabă ar putea încerca o rîmă să împiedice un tractor să treacă cu roata peste ea decît să–i reuşească lui Satan şi tuturor naţiunilor pămînteşti peste care domneşte el invizibil să oprească şi să facă incapabil de acţiune guvernul mondial al lui Dumnezeu. Satan care în precedentul război din cer a suferit o înfrîngere, va vedea şi înfrîngerea în Har-Maghedon a naţiunilor sale induse în eroare. El va ajunge să vadă cum Cristos va face uz în mod irezistibil de sceptrul său de fier şi cum va distruge toate naţiunile adunate ca şi cum n-ar fi nimic mai mult decît nişte vase de lut, lucrarea unui olar (Ps. 2:8, 9; Apoc. 12:5). Satan şi demonii lui vor fi prinşi de către biruitorul Cristos, vor fi legaţi şi aruncaţi în abisul asemănător unei temniţe care va fi închis şi sigilat pentru o mie de ani. In timpul acestui mileniu liber de invluenţa demonilor guvernarea mondială a lui Dumnezeu exercitată de Cristos va domni ca expresie legală a Suveranităţii lui Dumnezeu (Apoc. 20:1–6).

A URA BUN VENIT „REGELUI GLORIEI“

17. Ce trebuie să facem noi acum pentru a dovedi că sîntem convinşi de venirea guvernului mondial, şi pe cine imităm noi astfel?

¹⁷ Guvernul mondial divin care va aduce omenirii apăsate şi muribunde eliberare şi binecuvîntare va veni negreşit. Sîntem noi convinşi de lucrul acesta? Această convingere ne pretinde să facem ceva acum. Ce anume? Acelaşi lucru pe care îl face şi „marea mulţime“ consacrată lui Dumnezeu şi botezată care a început să păşească în scenă la douăzeci de ani după 1914, anul naşterii regalităţii (împărăţiei) lui Dumnezeu. Ea salută „regatul Domnului nostru şi al Cristosului său“, urîndu-i bun venit, ca pe singura speranţă de eliberare veşnică. Conform viziunii profetice consemnate în Apocalips 7:9–17, „marea mulţime“ îşi pune acum viaţa în ordine şi-i serveşte acum lui Iehova Dumnezeu în templul său spiritual. Dacă facem acest lucru, atunci în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel atotputernic“, în războiul de la Har-Maghedon, vom sta de partea biruitoare. (Apoc. 16:14, 16; 19:11–21). Atunci ni se va deschide drumul în paradisul pămîntesc ce va sta sub cea mai bună guvernare pe care a avut-o omenirea vreodată. Dorinţa noastră privitoare la aceasta ne impulsionează să ne pregătim acum pentru acest eveniment.

18. Ce aduce acum Dumnezeu, Stăpînul Suveran, şi de aceea ce ar trebui noi să recunoaştem cu privire la el?

¹⁸ Noi vedem acum cu ochii credinţei marşul biruitor al Domnului Suveran al întregii creaţiuni. Impreună cu el vine guvernul mondial sub Cristos, spre binecuvîntarea tuturor familiilor pămîntului, spre binecuvîntarea celor vii şi ai celor morţi. Noi recunoaştem suveranitatea sa legală şi exclamăm în armonie cu Psalmul 24:1, 2: „Lui Iehova îi aparţine pămîntul şi toate lucrurile de care este plin, pămîntul productiv şi cei ce-l locuiesc. Căci el l-a fixat ferm pe mări şi-l ţine fixat cu tărie pe rîuri.“ Da, apele subterane nu se vor mai revărsa niciodată pentru a inunda pămîntul, iar cele şapte mări vor fi menţinute între hotarele lor, sub supravegherea Creatorului.

19, 20. Cu ce ocazie au manifestat locuitorii vechiului Ierusalim aceeaşi atitudine pe care trebuie să o avem şi noi, în conformitate cu Psalmul 24?

¹⁹ Ca şi cetăţenii vechiului Ierusalim, în anul 1070 î.e.n., avem şi noi motive de bună dispoziţie. Pe atunci David a dispus să fie adus chivotul legămîntului de la preoţii leviţi la Ierusalim. Pe cînd populaţia însufleţită vedea cum procesiunea cu simbolul prezenţei lui Iehova se apropia de porţile oraşului, ea auzea strigătul de jubilare:

²⁰ „Ridicaţi-vă, o, voi. porţi, capetele şi sculaţi-vă voi întrări de mare trăinicie, ca să intre Regele gloriei!“

21. (a) Pentru ce au fost somate porţile şi vechile intrări ale Ierusalimului să se ridice în sus? (b) Pentru ce era potrivit pe atunci să se spună că Iehova este „puternic în bătălie“?

²¹ Ca să poată fi proclamat numele regelui, păzitorii porţilor replicau: „Cine este oare acest Rege al gloriei?“ Imediat şi fără jenă preoţii răspundeau: „Iehova, tare şi puternic, Iehova puternic în bătălie“ (Psalm 24:7, 8). Prin urmare, nu o persoană de rînd cerea întrarea în oraşul regal. Era cea mai înaltă personalitate din intregul univers, Iehova, „Regele gloriei“. Din această pricină porţile şi intrările de mare trăinicie păreau a fi prea scunde. De aceea ele trebuiau să se ridice în sus ca să poată intra înaltul rege. El era mai înalt decît regele David care şedea pe „tronul lui Iehova“ din Ierusalim (1 Cron. 29:23). In vremurile de odinioară alţi regi puteau intra prin vechile porţi ale oraşului, însă nici unul din ei nu era aşa de glorios sau de puternic ca Iehova Dumnezeu, Cel prea înalt. El a fost acela care a condul bătălia şi care l-a ajutat pe regele David să reporteze biruinţă asupra locuitorilor păgîni de odinioară ai oraşului, asupra iebusiţilor. El a fost şi cel care l-a ajutat pe regele David în biruinţa asupra filistenilor care de două ori încercaseră să–l doboare pe David de pe tronul său din oraşul de curînd cucerit, Ierusalim (2 Sam. 5:4–25).

22. Prin ce era reprezentat atunci „Iehova al oştirilor“, şi cu ce intenţii s-a apropiat el, deci, de intrările Ierusalimului?

²² Acest războinic şi rege, Iehova, a venit, reprezentat prin chivotul legămîntului, în anul 1070 î.e.n. în oraş cu intenţii paşnice. Avînd în vedere măreţia sa, cei ce se apropiau au exclamat încă odată: „Ridicaţi-vă capetele, o, voi porţi; da, ridicaţi-le în sus, o, voi intrări de mare trăinicie, ca să intre Regele gloriei!“ Din nou s-a pus întrebarea: „Cine este oare acest rege al gloriei?“ Si iarăşi a răsunat răspunsul liniştitor: „Iehova al oştirilor — el este Regele gloriei“ (Ps. 24:7–10).

23. (a) Pentru ce este Iehova îndeosebi de la 1914 „Regele gloriei“? (b) Ce va apăra el în Har-Maghedon, şi ce va face el după aceea pentru omenire?

²³ Astăzi noi scriem anul 1978, iar „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic“, războiul de la Har-Maghedon, se apropie tot mai mult. De la sfîrşitul timpurilor naţiunilor în anul 1914 „Iehova al oştirilor“ este „rege al gloriei“ într-un sens special. De ce? Deoarece după cum este prezis în Psalmul 47:8, ‘Dumnezeu a devenit rege peste naţiuni’, aşadar domneşte din nou ca Suveran universal peste pămînt. El îşi va arăta puterea sa prin faptul că în Har-Maghedon va apăra „regalitatea lumii“ care a devenit „regatul Domnului nostru şi al Cristosului său“ (Apoc. 11:15–18). El l-a înălţat pe Cristosul său, pe Fiul care este mai mare decît regele David, pe tron, ca acesta să–l reprezinte pe el în guvernul mondial. In primul rînd Iehova al oştirilor însoţit de Fiul său şi de oştile cereşti de îngeri va curăţi universul de sistemul rău de lucruri actual. Apoi el va binecuvînta omenirea cu o domnie mondială dreaptă, exercitată de Fiul său Isus Cristos. Toate acestea vor deveni acum în curînd realitate.

24. Ce merită acest Rege, Iehova al oştirilor, în consecinţă, din partea noastră?

²⁴ Merită acest rege al gloriei, Iehova al oştirilor, urările noastre din inimă de bun-venit? Categoric că da! Vino atunci, tu, Rege al gloriei!