Iehova nu dispreţuieşte o inimă zdrobită

„Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.“ — PSALMUL 51:17.

 1. Cum îi priveşte Iehova pe închinătorii săi care păcătuiesc grav, dar se căiesc?

IEHOVA poate ‘să Se învăluie într-un nor, ca rugăciunea să nu străbată la El’ (Plîngerile 3:44). Dar el vrea ca poporul său să aibă acces la el. Chiar dacă unul dintre slujitorii săi păcătuieşte grav, dar se căieşte, Tatăl nostru ceresc îşi aminteşte de binele făcut de acea persoană. De aceea apostolul Pavel a putut să le spună colaboratorilor creştini: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui“. — Evrei 6:10.

 2, 3. Ce trebuie să ia în considerare bătrînii creştini cînd au de-a face cu colaboratorii în credinţă care au păcătuit?

² Şi bătrînii creştini trebuie să ia în considerare anii de serviciu fidel efectuat pentru Dumnezeu de colaboratorii în credinţă. Aici se include şi serviciul sacru din partea penitenţilor care au făcut un pas greşit sau care chiar au păcătuit grav. Păstorii creştini doresc bunăstarea spirituală a tuturor celor care constituie turma lui Dumnezeu. — Galateni 6:1, 2.

³ Un răufăcător penitent are nevoie de îndurarea lui Iehova. Totuşi, se cere mai mult. Lucrul acesta reiese clar din cuvintele lui David consemnate în Psalmul 51:10–19.

Este nevoie de o inimă pură

 4. De ce s-a rugat David pentru o inimă pură şi un spirit nou?

⁴ Dacă un creştin dedicat se află într-o stare spirituală rea din cauza păcatului, de ce anume poate avea el nevoie în afară de îndurare şi iertare de la Iehova? În acest sens, David s-a rugat astfel: „Crează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte înăuntrul meu un duh statornic“ (Psalmul 51:10). Se pare că David a cerut aceste lucruri deoarece şi-a dat seama că în inima sa era încă înclinaţia spre păcate grave. Poate că noi nu am fost implicaţi în păcate de felul celor care l-au prins în mreje pe David în legătură cu Bat-Şeba şi cu Urie, dar avem nevoie de ajutorul lui Iehova pentru a evita să cedăm ispitei de a ne angaja în orice conduită păcătoasă gravă. Mai mult, poate că avem personal nevoie de ajutor divin ca să înlăturăm din inima noastră trăsături păcătoase, cum ar fi lăcomia şi ura — infracţiuni înrudite cu hoţia şi asasinatul. — Coloseni 3:5, 6; 1 Ioan 3:15.

 5. a) Ce înseamnă a avea o inimă pură? b) Ce dorea David cînd a cerut un spirit nou?

⁵ Iehova le pretinde slujitorilor săi să aibă „o inimă pură“, adică puritate în ce priveşte motivul sau intenţia (NW). Dîndu-şi seama că nu a manifestat o astfel de puritate, David s-a rugat ca Dumnezeu să-i cureţe inima şi să o aducă în armonie cu normele divine. Psalmistul a dorit şi un spirit (sau o înclinaţie a minţii) drept, nou. El avea nevoie de un spirit care să-l ajute să reziste ispitei şi să rămînă ferm de partea legilor şi principiilor lui Iehova.

Spiritul sfînt este vital

 6. De ce l-a implorat David pe Iehova să nu-şi retragă spiritul sfînt de la el?

⁶ Cînd sîntem cuprinşi de disperare din cauza greşelilor sau a păcatelor noastre, s-ar putea să credem că Dumnezeu ne va înlătura şi îşi va retrage de la noi spiritul sfînt, sau forţa sa activă. Aşa a crezut şi David, deoarece el l-a implorat pe Iehova astfel: „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfînt!“ (Psalmul 51:11). Plin de căinţă şi umilinţă, David considera că păcatele lui l-au făcut nedemn de a-i sluji lui Iehova. Faptul de a fi respins dinaintea feţei lui Dumnezeu ar însemna pierderea favorii, a mîngîierii şi a binecuvîntării sale. Dacă voia să fie restabilit spiritualiceşte, David avea nevoie de spiritul sfînt al lui Iehova. Avînd acest spirit asupra sa, regele putea căuta, prin intermediul rugăciunii, îndrumarea divină pentru a-i plăcea lui Iehova, putea evita păcatul şi putea domni cu înţelepciune. Conştient de păcatele sale împotriva Dătătorului de spirit sfînt, David s-a rugat cum se cuvine ca Iehova să nu-şi retragă spiritul de la el.

 7. De ce trebuie să ne rugăm pentru spirit sfînt, şi de ce trebuie să ne ferim a-l întrista?

⁷ Dar cum stau lucrurile cu noi? Trebuie să ne rugăm pentru spirit sfînt şi trebuie să ne ferim a-l întrista prin faptul că nu am urmat îndrumarea lui (Luca 11:13; Efeseni 4:30). Altminteri, am putea pierde spiritul sfînt şi am fi incapabili să manifestăm roadele lui, date de Dumnezeu, şi anume iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blîndeţea şi stăpînirea de sine. Iehova Dumnezeu îşi va retrage spiritul de la noi îndeosebi dacă vom continua să păcătuim împotriva sa, fără să ne căim.

Exultarea salvării

 8. Dacă păcătuim, dar vrem să avem bucuria salvării, ce trebuie să avem?

⁸ Un păcătos penitent care are parte de restabilire spirituală poate din nou să se bucure de salvarea furnizată de Iehova. Tînjind după aceasta, David l-a rugat pe Dumnezeu: „Dă-mi iarăşi bucuria mîntuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!“ (Psalmul 51:12). Ce minunat era să exulte în speranţa sigură a salvării lui Iehova Dumnezeu (Psalmul 3:8)! După ce a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, David a căutat la El redarea bucuriei salvării. Ulterior, Iehova a furnizat salvarea prin intermediul jertfei de răscumpărare a Fiului său, Isus Cristos. Dacă noi, ca slujitori dedicaţi ai lui Dumnezeu, păcătuim grav, dar vrem să ni se redea bucuria salvării, trebuie să avem o atitudine plină de căinţă, astfel încît să evităm practicarea păcatului pînă acolo încît să păcătuim împotriva spiritului sfînt. — Matei 12:31, 32; Evrei 6:4–6.

 9. Ce cerea David cînd l-a rugat pe Dumnezeu să-l sprijine cu „un duh de bunăvoinţă“?

⁹ David l-a rugat pe Iehova să-l sprijine „cu un duh de bunăvoinţă“. Se pare că aici nu este vorba de bunăvoinţa lui Dumnezeu de a da ajutor sau de spiritul său sfînt, ci de înclinaţia mintală predominantă a lui David. El voia ca Dumnezeu să-l sprijine, acordîndu-i un spirit de bunăvoinţă pentru a face ce este bine şi a nu cădea iar în păcat. Iehova Dumnezeu îi sprijină încontinuu pe slujitorii săi şi îi ridică pe cei încovoiaţi de diferite încercări (Psalmul 145:14). Cît de mîngîietor este să înţelegem acest lucru, îndeosebi dacă am păcătuit, dar ne căim şi dorim să-i slujim etern lui Iehova cu fidelitate!

Ce îi învaţă pe cei nelegiuiţi?

10, 11. a) Ce ar putea David să-i înveţe pe nelegiuiţii israeliţi? b) David i-ar putea învăţa pe păcătoşi numai după ce el însuşi ar face ceva. Ce anume?

¹⁰ Dacă Dumnezeu i-ar permite, David ar vrea în mod altruist să facă ceva care să dovedească aprecierea sa faţă de îndurarea lui Iehova şi să-i ajute pe alţii. Cu sentimente de devoţiune la adresa lui Iehova, regele penitent a mai spus: „Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile Tale şi păcătoşii se vor întoarce la Tine“ (Psalmul 51:13). Cum putea păcătosul David să-i înveţe pe cei nelegiuiţi Legea lui Dumnezeu? Ce putea el să le spună? Şi ce bine putea rezulta de aici?

¹¹ Cînd le-ar arăta nelegiuiţilor israeliţi căile lui Iehova cu speranţa de a-i întoarce de la un drum rău, David ar putea să sublinieze cît de nociv este păcatul, ce înseamnă căinţa şi cum să primească îndurarea lui Dumnezeu. Deoarece a simţit chinul pricinuit de lipsa favorii lui Iehova şi de o conştiinţă vinovată, David ar fi, fără îndoială, un instructor plin de compasiune al păcătoşilor penitenţi şi cu o inimă zdrobită. Desigur, el ar putea să folosească exemplul său pentru a-i învăţa pe alţii numai după ce accepta el însuşi normele lui Iehova şi primea iertarea Sa, deoarece aceia care refuză să se conformeze cerinţelor divine nu au dreptul să ‘înşire legile Lui’.— Psalmul 50:16, 17.

12. Cum a beneficiat David de cunoaşterea faptului că Dumnezeu l-a eliberat de vinovăţia de sînge?

¹² Repetîndu-şi intenţiile sub o altă formă, David a spus: „Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele, scapă-mă de vina sîngelui vărsat şi limba mea va cînta cu glas tare dreptatea Ta“ (Psalmul 51:14). Vinovăţia de sînge atrăgea după sine condamnarea la moarte (Geneza 9:5, 6). Deci cunoaşterea faptului că Dumnezeul salvării sale îl eliberase de vinovăţia de sînge în legătură cu Urie i-ar aduce lui David pace în inimă şi în minte. Limba sa ar putea atunci să cînte cu bucurie despre dreptatea lui Dumnezeu, nu despre propria lui dreptate (Eclesiastul 7:20; Romani 3:10). David nu ar putea să anuleze imoralitatea comisă de el, nici să-l readucă la viaţă pe Urie, tot aşa cum un om de azi nu poate să redea unei persoane pe care a sedus-o castitatea, nici să învie pe cineva pe care l-a omorît. Nu ar trebui să medităm la acest lucru atunci cînd sîntem ispitiţi? Şi cît de mult ar trebui să apreciem îndurarea pe care Iehova o manifestă faţă de noi cu dreptate! De fapt, aprecierea ar trebui să ne îndemne să-i îndreptăm pe alţii spre Izvorul principal al dreptăţii şi al iertării.

13. Numai în ce împrejurări poate un păcătos să-şi deschidă cum se cuvine gura pentru a-l lăuda pe Iehova?

¹³ Nici un păcătos nu îşi poate deschide cum se cuvine gura pentru a-l lăuda pe Iehova dacă Dumnezeu nu i-o deschide, ca să spunem aşa, plin de îndurare pentru ca ea să vorbească adevărurile Lui. De aceea David a cîntat: „Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda Ta“ (Psalmul 51:15). Cu conştiinţa uşurată datorită iertării lui Dumnezeu, David s-ar simţi îndemnat să-i înveţe pe cei nelegiuiţi căile lui Iehova, iar el ar putea să-L preamărească nestingherit. Toţi cei cărora, asemenea lui David, li s-au iertat păcatele ar trebui să aprecieze bunătatea nemeritată pe care le-a arătat-o Iehova şi să profite de orice prilej pentru a declara adevărul lui Dumnezeu şi ‘a vesti lauda Sa’. — Psalmul 43:3.

Jertfe plăcute lui Dumnezeu

14. a) Ce jertfe erau necesare conform legămîntului Legii? b) De ce ar fi greşit să credem că putem compensa prin efectuarea unor fapte bune comiterea continuă a unui păcat?

¹⁴ David dobîndise înţelepciune profundă care l-a determinat să spună: „Căci Ţie [Iehova] nu-Ţi plac jertfele, altfel Ţi le-aş fi adus; n-ai plăcere de arderile-de-tot“ (Psalmul 51:16). Legămîntul Legii cerea ca lui Dumnezeu să-i fie aduse jertfe de animale. Dar păcatele lui David — adulterul şi uciderea, care se pedepseau cu moartea, — nu puteau fi ispăşite prin asemenea jertfe. Altminteri, el ar fi dat oricît ca să-i aducă lui Iehova jertfe de animale. Fără o căinţă sinceră, jertfele de animale nu au valoare. Aşadar, ar fi greşit să credem că am putea compensa comiterea continuă a unui păcat prin efectuarea unor lucruri bune.

15. Care este atitudinea unei persoane dedicate care are un spirit zdrobit?

¹⁵ David a adăugat: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită“ (Psalmul 51:17). În cazul unui păcătos penitent, „jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit“. O asemenea persoană nu are o atitudine recalcitrantă. Inima unei persoane dedicate care are un spirit zdrobit este adînc mîhnită din cauza păcatului ei, este umilă deoarece simte dezaprobarea lui Dumnezeu şi doreşte să facă orice pentru a redobîndi favoarea divină. Pînă nu ne căim de păcate şi nu îi dăruim lui Dumnezeu inima noastră printr-o devoţiune exclusivă, nu îi putem oferi nimic valoros. — Naum 1:2.

16. Cum priveşte Dumnezeu o persoană care are inima zdrobită din cauza păcatului ei?

¹⁶ Dumnezeu nu dispreţuieşte jertfa sub forma unei inimi zdrobite şi mîhnite. Aşadar, în pofida oricăror dificultăţi cu care ne confruntăm ca popor al său, să nu cedăm în faţa disperării! Dacă ne-am poticnit pe drumul vieţii într-un fel care face ca inima noastră să aibă mare nevoie de îndurarea divină, nu ne aflăm într-o situaţie fără ieşire. Chiar dacă am păcătuit grav, dar ne căim, Iehova nu va dispreţui inima noastră zdrobită. El ne va ierta pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos şi ne va dărui din nou favoarea Sa (Isaia 57:15; Evrei 4:16; 1 Ioan 2:1). Însă, la fel ca David, trebuie să înălţăm rugăciuni pentru recăpătarea favorii divine şi nu pentru a scăpa de mustrarea sau corectarea necesare. Dumnezeu l-a iertat pe David, dar l-a şi pedepsit. — 2 Samuel 12:11–14.

Preocupare pentru închinarea pură

17. Pe lîngă rugăciunea către Dumnezeu pentru iertare, ce trebuie să facă păcătoşii?

¹⁷ Dacă am comis un păcat grav, fără îndoială că acesta ne va tulbura profund, iar o inimă plină de căinţă ne va determina să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertare. Cu toate acestea, să ne rugăm şi pentru alţii. Deşi David aştepta cu însufleţire să-i aducă din nou lui Dumnezeu o închinare plăcută, el nu a renunţat în mod egoist să-i amintească pe alţii în psalmul său. În psalm este inclusă următoarea rugăminte către Iehova: „În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului, înalţă zidurile Ierusalimului!“ — Psalmul 51:18.

18. De ce s-a rugat penitentul David pentru Sion?

¹⁸ Da, David aştepta cu însufleţire să recapete favoarea divină. Însă umilul psalmist s-a rugat şi ca ‘Dumnezeu, în bunăvoinţa Sa, să facă bine Sionului’, capitala Israelului — Ierusalimul —, unde David sperase să construiască templul lui Dumnezeu. Păcatele grave ale lui David puseseră în pericol întreaga naţiune, deoarece tot poporul ar fi putut suferi din cauza fărădelegilor regelui (compară cu 2 Samuel, capitolul 24). De fapt, păcatele lui au subminat „zidurile Ierusalimului“, astfel că, acum, ele trebuiau să fie reclădite.

19. Dacă am păcătuit, dar am fost iertaţi, pentru ce s-ar cuveni să ne rugăm?

¹⁹ Dacă am păcătuit grav, dar am fost iertaţi de Dumnezeu, s-ar cuveni să ne rugăm ca el să repare într-un fel orice prejudiciu cauzat de conduita noastră. Poate că am adus oprobriu asupra sfîntului său nume, poate că am subminat congregaţia şi poate că am adus mîhnire familiei noastre. Tatăl nostru iubitor poate înlătura orice oprobriu adus asupra numelui său, el poate zidi congregaţia prin intermediul spiritului său sfînt şi poate mîngîia inimile fiinţelor dragi nouă care îl iubesc şi îi slujesc. Desigur, fie că a avut, fie că nu a avut loc un păcat, sfinţirea numelui lui Iehova şi bunăstarea poporului său trebuie să fie întotdeauna preocuparea noastră. — Matei 6:9.

20. În ce împrejurări i-ar plăcea lui Iehova jertfele şi ofrandele Israelului?

²⁰ Dacă Iehova ar reclădi zidurile Sionului, ce s-ar mai putea întîmpla? Iată ce a cîntat David: „Atunci vei primi [Iehova] jertfe ale dreptăţii, arderi-de-tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei“ (Psalmul 51:19). David dorea cu însufleţire ca el şi naţiunea să se bucure de favoarea lui Iehova, astfel încît să i se poată închina Lui într-un mod plăcut. Atunci lui Dumnezeu i-ar plăcea arderile-de-tot şi jertfele lor întregi. Aşa ar sta lucrurile deoarece acestea ar fi jertfe de dreptate aduse de penitenţi sinceri şi dedicaţi care se bucură de favoarea lui Dumnezeu. Ca recunoştinţă pentru îndurarea lui Iehova, ei i-ar aduce pe altar viţei — cele mai bune şi mai scumpe jertfe. Azi noi îl onorăm pe Iehova, aducîndu-i ce avem mai bun. Iar ofrandele noastre includ „taurii buzelor noastre“ — jertfe de laudă pentru îndurătorul nostru Dumnezeu, Iehova. — Osea 14:2, nota de subsol; Evrei 13:15.

Iehova aude strigătele noastre

21, 22. Ce învăţăminte în folosul nostru conţine Psalmul 51?

²¹ Rugăciunea sinceră a lui David consemnată în Psalmul 51 ne arată că, faţă de un păcat comis, trebuie să reacţionăm cu un spirit, într-adevăr, penitent. Acest psalm conţine învăţăminte relevante în folosul nostru. De exemplu, dacă păcătuim, dar ne căim, putem avea încredere în îndurarea lui Dumnezeu. Totuşi, să ne preocupăm în primul rînd de orice oprobriu pe care l-am adus, poate, asupra numelui lui Iehova (versetele 1–4). Asemenea lui David, putem să ne rugăm Tatălui nostru ceresc pentru îndurare în virtutea stării de păcat moştenite (versetul 5). Trebuie să fim sinceri şi să căutăm înţelepciune de la Dumnezeu (versetul 6). Dacă am păcătuit, se cuvine să ne rugăm lui Iehova pentru a fi curăţaţi, pentru o inimă pură şi pentru un spirit statornic. — Versetele 7–10.

²² Din Psalmul 51 mai putem înţelege că nu trebuie să ne permitem niciodată să devenim păcătoşi inveteraţi. Dacă am face aşa, Iehova îşi va retrage de la noi spiritul sfînt, sau forţa sa activă. Avînd însă spiritul lui Dumnezeu asupra noastră, putem să-i învăţăm cu succes pe alţii căile sale (versetele 11–13). Dacă păcătuim, dar ne căim, Iehova ne va permite să continuăm a-l lăuda deoarece el niciodată nu dispreţuieşte o inimă zdrobită şi mîhnită (versetele 14–17). Acest psalm ne mai arată că rugăciunile noastre nu trebuie să se concentreze numai asupra noastră, ci trebuie să ne rugăm pentru binecuvîntarea şi bunăstarea spirituală a tuturor celor care practică închinarea pură la Iehova. — Versetele 18, 19.

23. De ce Psalmul 51 ar trebui să ne îndemne să fim curajoşi şi optimişti?

²³ Acest psalm emoţionant al lui David ar trebui să ne îndemne să fim curajoşi şi optimişti. El ne ajută să înţelegem că nu trebuie să credem că, dacă am căzut în păcat, totul este pierdut. De ce? Deoarece, dacă ne căim, îndurarea lui Iehova ne poate salva de la disperare. Dacă ne căim şi sîntem deplin devotaţi Tatălui nostru ceresc, el aude strigătele noastre după îndurare. Şi cît este de mîngîietor să ştim că Iehova nu dispreţuieşte o inimă zdrobită!

Ce veţi răspunde?

◻ De ce creştinii au nevoie de o inimă pură şi de spiritul sfînt al lui Dumnezeu?

◻ Cum poate un penitent să-i înveţe pe cei fărădelege legea lui Iehova?

◻ Cum priveşte Iehova o inimă zdrobită şi mîhnită?

◻ Ce învăţăminte mîngîietoare se găsesc în Psalmul 51?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Vă rugaţi pentru spirit sfînt şi vă feriţi să-l întristaţi?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Manifestaţi apreciere faţă de bunătatea nemeritată a lui Iehova declarînd adevărul său!