„Dumnezeul păcii“ le poartă de grijă celor care suferă

BIBLIA arată clar că, pentru David care a trăit în vechime, suferinţa nu era ceva necunoscut. El a trăit câţiva ani ca fugar, fiind urmărit fără încetare de un rege rău şi încăpăţânat, care era hotărât să-l ucidă. În această perioadă de suferinţă, David s-a ascuns în locuri pustii. Însă el a făcut ceva mai mult. El s-a rugat fierbinte lui Iehova în legătură cu necazurile lui. „Cu glasul meu strig către DOMNUL“, a scris el mai târziu despre chinul îndurat în acea perioadă. „Îmi vărs necazul înaintea Lui, îmi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.“ — Psalmul 142:1, 2.

În prezent, unii ar putea lua în râs încrederea lui David în Dumnezeu. Ei ar putea spune că rugăciunea este doar o proptea psihologică şi că, în termeni practici, ea este doar o pierdere de timp. Însă David nu a greşit punându-şi încrederea în Dumnezeu, pentru că duşmanii lui au fost înfrânţi în cele din urmă. Analizându-şi retrospectiv situaţia, David a scris: „Săracul acesta a strigat şi DOMNUL l-a auzit şi l-a scăpat din toate necazurile lui“ (Psalmul 34:6). Adevăratul Dumnezeu la care a apelat David este numit într-un alt loc „Dumnezeul păcii“ (Filipeni 4:9; Evrei 13:20). Ne va aduce el eliberarea din suferinţă, dându-ne astfel pacea?

Iehova îţi poartă de grijă

Iehova nu este indiferent la necazurile prin care trece poporul său (Psalmul 34:15). El este atent nu numai la necesităţile slujitorilor săi ca grup, dar şi la ale fiecărei persoane în parte care se teme de el. Când s-a făcut dedicarea templului din Ierusalimul antic, Solomon l-a implorat pe Iehova să asculte „dacă un om, dacă tot poporul . . . va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea“ (2 Cronici 6:29). După cum a recunoscut Solomon, fiecare persoană are de îndurat propria sa suferinţă unică. În cazul unora, aceasta poate fi o boală fizică. În cazul altora, tulburare afectivă. Unii pot suferi din cauza morţii unei persoane dragi. Totodată, şomajul, greutăţile economice şi problemele familiale constituie suferinţe comune în aceste timpuri dificile.

Gândeşte-te pentru o clipă la „rana şi durerea“ ta personală. Poate că uneori ai avut acelaşi sentiment ca psalmistul David, care a scris: „Aştept compătimire, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc nici unul“. Totuşi poţi fi sigur că Dumnezeu se interesează de situaţia ta, deoarece David a scris spre sfârşitul aceluiaşi psalm următoarele: „DOMNUL ascultă pe cei nevoiaşi şi nu nesocoteşte pe cei încătuşaţi ai Săi“. — Psalmul 69:20, 33.

Aplicând cuvintele lui David într-un sens mai larg, putem fi convinşi că Creatorul omenirii ascultă rugăciunile celor care, metaforic vorbind, sunt încătuşaţi de suferinţele lor. Mai mult decât atât, el reacţionează la nenorocirea lor. Să analizăm următoarele declaraţii care dezvăluie compasiunea lui Iehova faţă de cei ce suferă:

„Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asupreşti în vreun fel şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi negreşit strigătele; mânia Mea se va aprinde.“ — Exodul 22:22–24.

„Dumnezeu nu va răzbuna pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte către El, şi pentru care rabdă îndelung?“ — Luca 18:7.

„El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire şi sângele lor va fi scump înaintea lui.“ — Psalmul 72:12–14.

„Cel care se atinge de voi [poporul lui Dumnezeu de pe pământ] se atinge de lumina ochilor Lui.“ — Zaharia 2:8.

Aceste câteva exemple ilustrează interesul profund al Creatorului nostru faţă de bunăstarea poporului său. Aşadar, avem motive întemeiate să dăm ascultare îndemnului apostolului Petru: „[Aruncaţi] asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7). Însă cum ne va ajuta Dumnezeu în timpuri de suferinţă?

Cum îi ajută Dumnezeu pe cei care suferă

După cum am văzut, când David a trecut printr-o perioadă de suferinţă, el s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru îndrumare. În acelaşi timp, el a luat iniţiativa ca să-şi uşureze situaţia, folosindu-şi ingeniozitatea pentru a scăpa de cei ce-l urmăreau. Astfel, încrederea în Iehova însoţită de un efort personal i-au permis lui David să-şi îndure necazul. Ce putem învăţa noi din aceasta?

Când ne confruntăm cu necazuri, cu siguranţă nu este greşit să luăm iniţiativa în mod rezonabil ca să rezolvăm problema. De exemplu, dacă un creştin rămâne fără loc de muncă, nu va depune el eforturi pentru a-şi găsi de lucru? Sau dacă suferă de o boală fizică, nu va căuta el îngrijire medicală? De fapt, chiar şi Isus, care avea puterea de a vindeca toate bolile, a recunoscut că ‘cei bolnavi au nevoie de doctor’ (Matei 9:12; compară cu 1 Timotei 5:23). E adevărat, unele situaţii neplăcute nu pot fi remediate; ele trebuie pur şi simplu suportate. Cu toate acestea, un creştin adevărat nu consideră suferinţa în sine drept o virtute, aşa cum fac unii (compară cu 1 Împăraţi 18:28). Dimpotrivă, el face tot ce se poate pentru a-şi înfrunta situaţia nefericită.

În acelaşi timp însă este rezonabil să punem problema înaintea lui Iehova în rugăciune. De ce? Mai întâi, dacă ne bizuim pe Creatorul nostru, suntem ajutaţi să ‘ne convingem de lucrurile mai importante’ (Filipeni 1:10, NW). De exemplu, când căutăm un loc de muncă, faptul de a ne bizui în rugăciune pe Dumnezeu ne va ajuta să nu acceptăm un loc de muncă ce contravine principiilor Bibliei. Totodată vom evita ‘rătăcirea de la credinţă’ ce vine în urma iubirii de bani (1 Timotei 6:10). Într-adevăr, când luăm decizii importante — privitoare la locul de muncă sau la orice alt aspect al vieţii —, trebuie să urmăm îndemnul lui David: „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“. — Psalmul 55:22.

Rugăciunea ne ajută totodată să ne menţinem echilibrul mintal, ca să nu ne lăsăm copleşiţi de suferinţă. Apostolul Pavel a scris: „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri“. Care va fi rezultatul? „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Da, pacea, pacea lui Dumnezeu. Această pace „întrece orice pricepere“ şi ea ne poate stabiliza când suntem împovăraţi de sentimente tulburătoare. Ea ne „va păzi inimile şi gândurile“, ajutându-ne astfel să nu reacţionăm în mod pripit şi necugetat, ceea ce nu ar face decât să adauge la suferinţa noastră. — Eclesiastul 7:7.

Dar rugăciunea poate face chiar mai mult. Ea poate influenţa cursul lucrurilor. Să analizăm un exemplu biblic. Când apostolul Pavel a fost întemniţat la Roma, el i-a îndemnat pe colaboratorii creştini să se roage în favoarea lui. De ce? „Şi mai mult, vă îndemn să faceţi lucrul acesta — le-a scris el —, ca să vă fiu înapoiat mai curând“ (Evrei 13:19). Pavel ştia că rugăciunile insistente ale colaboratorilor săi de credinţă puteau influenţa timpul când el avea să fie eliberat. — Filimon 22.

Va influenţa rugăciunea deznodământul suferinţei tale? S-ar putea. Ar trebui să înţelegem însă că Iehova nu va răspunde întotdeauna la rugăciunile noastre în modul în care ne aşteptăm noi. Pavel, de exemplu, s-a rugat de repetate ori cu privire la ‘ţepuşul lui în carne’ — probabil o problemă fizică legată de vederea sa. În loc să înlăture cauza suferinţei, Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „Harul Meu [bunătatea mea nemeritată, NW] îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte“. — 2 Corinteni 12:7–9.

Aşadar, uneori necazurile noastre nu vor fi îndepărtate. Mai degrabă vom avea ocazia să ne dovedim încrederea în Creatorul nostru (Faptele 14:22). În plus, putem fi siguri că, şi dacă Iehova nu va îndepărta suferinţa, el ‘va pregăti ieşirea din ea, ca s-o putem suporta’ (1 Corinteni 10:13). Da, Iehova este numit din motive bine întemeiate „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“ (2 Corinteni 1:3, 4). El ne oferă sprijinul de care avem nevoie pentru a suporta situaţia cu o pace considerabilă.

O lume fără suferinţă în curând

Creatorul promite că el va înlătura suferinţa umană în curând, prin intermediul Regatului său. Cum va realiza el acest lucru? Îndepărtându-l pe Satan Diavolul, principalul promotor al suferinţei şi cel mai înverşunat duşman al păcii, pe care Biblia îl identifică drept „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (2 Corinteni 4:4, NW). Însă dominaţia lui asupra omului va lua sfârşit în curând. Eliminarea lui va deschide calea spre nenumărate binecuvântări pentru cei care se tem de Dumnezeu. Biblia promite că Iehova „va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 21:1–4.

Pare incredibilă existenţa unei lumi fără suferinţă? Suntem atât de obişnuiţi cu necazurile, încât ne vine greu să ne imaginăm cum ar fi fără ele. Însă o lume liberă de teamă, de îngrijorări şi de dezastre este exact ceea ce a avut Dumnezeu în vedere pentru omenire când a creat-o, iar scopul său se va realiza. — Isaia 55:10, 11.

Aceasta este speranţa pe care au găsit-o Sonia, Fabiana şi Ana, menţionate în articolul introductiv. Sonia, ai cărei doi fii au murit de SIDA, a găsit multă pace în speranţa biblică a învierii celor drepţi şi a celor nedrepţi (Faptele 24:15). „Un lucru este sigur — afirmă ea — , speranţa noastră depăşeşte orice fel de durere.“

Pe când locuia la orfelinat, Ana a fost vizitată de o Martoră a lui Iehova. „Ea mi-a arătat numele lui Iehova în Biblie, spune Ana, iar eu am plâns de bucurie. Aveam mare nevoie de ajutor şi am aflat că există un Dumnezeu care ne poartă de grijă.“ După ce a părăsit orfelinatul, Ana a acceptat un studiu al Bibliei şi a aflat mai multe despre promisiunile lui Iehova. Apoi şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi a simbolizat acest act prin botez. „De atunci nu încetez să mă bizui pe Iehova în rugăciune şi sunt mângâiată de asigurarea că el mă va ajuta.“

Şi Fabiana a găsit multă mângâiere şi pace a minţii în suferinţa ei când a aflat promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viitor. „Când înveţi adevărul din Biblie este ca şi cum ai părăsi un loc foarte întunecat şi sumbru şi ai intra într-o cameră curată, luminoasă şi plăcută.“ — Compară cu Psalmul 118:5.

Dar când şi cum se va instaura pacea adevărată pe tot globul? Vom vedea în următoarele articole.

[Chenarul de la pagina 6]

Numeroasele faţete ale suferinţei

▪ Circa un sfert din populaţia lumii trăieşte într-o sărăcie extremă, iar alte milioane de persoane trăiesc în condiţii inumane care le ameninţă supravieţuirea.

▪ Peste 200 de milioane de copii sunt subnutriţi.

▪ În fiecare an, diareea ucide aproximativ 3 milioane de copii sub cinci ani.

▪ Bolile infecţioase au ucis circa 16,5 milioane de oameni numai în 1993. Întrucât unele ţări înregistrează bolile în mod diferit, numărul real poate fi mult mai mare.

▪ Se estimează că 500 de milioane de oameni sunt afectaţi de un anumit gen de probleme psihice.

▪ Rata sinuciderilor creşte mai rapid în rândurile tinerilor decât în cadrul oricărei alte categorii de vârstă.

▪ „Foametea şi şomajul au devenit nişte pete ruşinoase pe faţa lumii“, declară The Unesco Courier. „În şapte dintre cele mai bogate naţiuni ale lumii există 35 de milioane de şomeri şi numai în Brazilia există 20 de milioane de muncitori pentru care faptul de a avea un loc de muncă nu înseamnă nici măcar că vor mânca pe săturate.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Rugăciunea ne poate ajuta să ne concentrăm asupra promisiunii lui Dumnezeu referitoare la o lume fără suferinţă.