A consulta pe cel mai bun specialist de inimă al timpului de astăzi
“Tu ai examinat inima mea, ai făcut o inspecţie în timpul nopţii“ (Psalm 17:3).
1. In ce măsură sîntem uşuraţi, dacă medicul de specialitate constată că inima noastră este în stare excelentă?
CIT de uşurat este totuşi cineva, care se lasă consultat de un specialist cardialog, cînd află că inima sa este într-o stare excelentă, dacă este asigurat că nu are a se teme de o nefuncţionare a inimii şi există pentru el bune perspective posibile de viaţă lungă. Aşa ceva poate fi consolator, mai cu seamă într-un timp ca al nostru, în care durerile de inimă se înşiră pe primul loc printre cauzele morţii.
2. Cum datorează omenirea astăzi recunştinţă specialistului de inimă?
2 Exista astăzi un şir întreg de specialişti renumiţi în boli de inimă, care sînt consultaţi de către mulţi pacienţi. Aceşti medici de specialitate, tratează cele mai diferite dureri de inimă, execută operaţii pe inimă, înlocuiesc chiar valvule cardiace cu altele artificiale. Toate acestea servesc ca oamenii cu inimă bolnavă să se susţină în viaţă. Noi datorăm recunoştinţă acestor specialişti cu experienţă în bolile de inimă, pentru serviciile excelente, pe care ei le prestează omenirii.
3. Ce condiţii prezintă inima umană şi ce performanţă n-au reuşit încă să obţină specialiştii de inimă?
3 Inima umană îndeplineşte ca pompă a circulaţiei sîngelui, pentru a fi menţinută mereu în funcţiune. Acest lucru este cunoscut medicilor. Ca magistral ar fi, totuşi, dacă specialiştii în boli de inimă ar descoperi cum ar putea fi activată inima la capacitatea deplină de funcţionare şi cum ar fi posibil să trăim veşnic în sănătate perfectă! Ce-i drept, medicii dispun deja de o ştiinţă cuprinzătoare şi de mare îndemînare, totuşi, o astfel de performanţă incomparabilă nu le-a reuşit încă. Aşa privite lucrurile, înţelegem că ar fi zadarnic să ne lăsăm în nădejdea că specialiştii în boli de inimă, care sînt oameni imperfecţi, vor săvîrşi o astfel de performanţă.
4. A cărui inimă deţine recordul cu referire la longevitate şi ce perspectivă în legătură cu media de viaţă au oamenii astăzi, după cuvintele lui Moise?
4 Altfel stau lucrurile, în schimb, cu Constructorul inimii. El a creat-o cu capacitatea de a păstra veşnic în funcţiune în corpul nostru circulaţia sîngelui care menţine viaţa. Lui i se cuvine onoarea pentru recordul incontestabil de a fi lăsat o inimă umană să-şi îndeplinească serviciul ei important timp de 969 de ani. Această vîrstă a atins-o Metusala, fiul lui Enoh. El a fost al optulea în linia genealogica de la Adam, primul om pe pămînt. Inima lui Metusala deţine recordul, care arată ce poate realiza, de fapt, inima omenească. După darea de seamă a istoricului de odinioară, Moise, fiul lui Amram, longivul Metusala a murit în anul 2370 î.e.n. De atunci durata vieţii şi viabilitatea inimii umane a slăbit foarte mult. In cele mai multe ţări înaintate, media de viaţă a unui om atinge 70 de ani. Aşadar, nici o ameliorare n-a intervenit faţă de ceea ce a constatat istoricul Moise pe vremea sa: „Zilele anilor noştri în sine sînt 70 de ani; şi dacă datorită unei forte deosebite, sînt de 80 de ani, totuşi, insistenţa lor este necaz şi lucruri vătămătoare, căci trece repede şi noi zburăm“ (Ps. 90:10).
5. Din ce cauză ar trebui să respectăm prescripţiile Constructorului inimii şi de cine depinde, printre altele, ca inima noastră să bată timp îndelungat?
5 După cum un inventator îşi cunoaşte aparatul în toate amănuntele şi de aceea poate să dea instrucţiuni de funcţionare şi de întreţinere, tot aşa şi Creatorul inimii omeneşti cunoaşte precis mecanismul acesteia şi tot ce joacă aici un rol — mai bine decît orice anatomist sau chirurg. Facem bine, din această cauză, să respectăm prescripţiile sale despre acest muşchi important al corpului nostru. Depinde de noi dacă inima noastră va fi veşnic activă. Posibilitate există. Şi astăzi se oferă ocazie pentru a face ceva în această direcţie. Deoarece inima ocupă o poziţie centrală, există expresii biblice ca „inima mării“ şi „inima pămîntului“ (Ex. 15:8; Mat. 12:40).
6, 7. (a) Cum se ridică întrebarea cu privire la motivul din ce cauză nu funcţionează inima veşnic? (b) Cui i se adresează cineva cel mai bine cu întrebarea şi din ce cauză?
6 Creatorul bărbatului şi al femeii ştie în ce constă problema astăzi. El a creat sistemul circulaţiei sîngelui în aşa fel încît el să poată funcţiona veşnic. Toate condiţiile erau date pentru aceasta. Pentru ce nu funcţionează ea însă veşnic? Pentru a cunoaşte motivul pentru aceasta, trebuie să consultăm pe Creator, cel mai bun specialist în cardiologie în timpul de astăzi.
7 In Cuvîntul său scris, Biblia, el declară lămurit din ce cauză murim. In întreaga Biblie este mult vorba despre inima; ea este amintită de peste 800 de ori. Dacă Dumnezeu se ocupă atît de amănunţit cu inima, putem fi convinşi că el stăpîneşte această temă. Mai bine decît orice medic de specialitate din zilele noastre, el ne poate da informaţii cu privire la ceea ce este necesar, pentru a crea condiţii pentru inima noastră, ca ea să ne servească veşnic. Chiar şi regele David, cel mai înalt demnitar al unei naţiuni din antichitate, s-a rugat lui Dumnezeu pentru cercetările necesare. Din această cauză, David putea să îi spună: „Tu ai examinat inima mea, tu ai făcut inspecţie în timpul nopţii“ (Psalm 17:3).
8. Cu ce încredere ne putem adresa lui Dumnezeu din pricina unei cercetări a inimii noastre?
8 La acest cel mai bun dintre toţi specialişti cardiologi ne adresăm cu încredere că el este familiarizat cu toate amănuntele cazului nostru, cu toate că noi înşine nu putem poseda date mai apropiate despre aceasta. Aceasta este dovedit prin cuvintele, pe care le citim în Romani 8:27: „Acela însă, care ne cercetează inimile, ştie spre ce tinde spiritul“. Da, el află sensul a ceea ce am dori să spunem, dacă venim la el pentru examinare. Cine a dus o viaţă curată, în sensul biblic, nu are a se teme de nimic. De aceea, psalmistul a putut cere o examinare cu cuvintele: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima“ (Psalm 139:23).
INCLINATIA INIMII OMENESTI
9. Ce diagnostic al inimii a fost pus în secolul al XVI-lea al existenţei omenirii şi ale căror inimi au mai bătut după potop?
9 Foarte devreme în istoria omenirii, cel mai bun specialist cardiolog a pus un diagnostic al inimii omului. In al şaselea capitol al primei cărţi a Bibliei, citim în ce stare se găsesc oamenii după şaisprezece secole. Darea de seamă spune: „Deoarece Iehova a văzut că răutatea omului era extraordinar de mare pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale erau tot timpul numai rele. Si Iehova a regretat că făcuse pe oameni pe pămînt şi a simţit durere în inima sa“ (Gen. 6:5, 6). Aici este vorba atît de inima omului, cît şi de inima lui Dumnezeu. Deoarece pe Iehova l-a durut inima a lăsat să izbucnească un potop mondial în anul morţii lui Metusala. El a păstrat numai o singură familie în viaţă, anume pe Noe şi soţia sa, precum şi cei trei fii ai acestora şi trei nurori: opt suflete omeneşti. Inimile lor au bătut, aşadar, mai departe. Indată ce au părăsit corabia, care supravieţuise potopul, ei s-au îndreptat spre închinarea Ocrotitorului lor ceresc. Cînd au adus jertfă lui Iehova Dumnezeu, se vedea un curcubeu pe cer, care le-a promis binele. Cum a reacţionat Iehova la jertfa lor?
10, 11. (a) Ce a spus Iehova atunci despre inima omului? (b) Cît timp ar bate, după cum a explicat el, inimile oamenilor şi unde?
10 “Si Iehova a început să miroase un miros plăcut, liniştitor şi aşa şi-a vorbit Iehova în inima sa: „Niciodată nu voi mai aduce rău asupra pămîntului din cauza omului, deoarece înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea sa; şi niciodată nu voi mai lovi tot ce e viu, cum am făcut“ (Gen. 8:21).
11 Atunci a anunţat Iehova că Pămîntul literal rămîne veşnic. Totdeauna ar trebui să bată aici inima omului.
12. Din ce cauză a arătat inima omului atunci o înclinaţie rea deja din tinereţe?
12 Din ce cauză a spus Iehova după potop, în anul 2369 î.e.n. că „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“? Aceasta se datora faptului că oamenii au moştenit această înclinaţie a inimii de la Adam, primul om, bărbatul Evei. Iehova îi spusese oarecum lui Adam: „Fă voia mea şi vei trăi. Dacă eşti neascultător, vei muri“ (Gen. 2:15–17). Cînd Adam, mai tîrziu, după aceasta, a fost încercat dacă el iubea pe Creatorul său şi îi era devotat lui, el s-a hotărît să placă soţiei, în timp ce a lasăt să ia naştere în inima sa o înclinaţie spre rău, spre nesupunere faţă de Iehova Dumnezeu, Dătătorul său de viaţă.
13. Cînd a încetat inima lui Adam să bată şi ce moştenire ne-a lăsat?
13 Omul nu putea să se dezbareze niciodată de această înclinaţie rea a inimii. Adam trebuia să-şi primească pedeapsa pentru faptul că păcătuise cu voia împotriva Creatorului său. Cînd el era de 930 de ani, inima sa a încetat să mai bată, capacitate cu care fusese creată să lucreze veşnic fără nici o greutate. Sîngele n-a mai fost pompat prin sistemul circulator al sîngelui. De aceea, Adam a murit. Totuşi, încă înainte de moartea sa, Adam avusese mulţi fii şi fiice, care s-au căsătorit între ei (Gen. 5:1–5). Adam a lăsat ca moştenire, înclinaţia rea a inimii, tuturor urmaşilor săi. Noi toţi sîntem atinşi de aceasta astăzi. Aceasta explică din ce cauză este inima omului înclinată spre rău din tinereţea lui (Rom. 5:12).
14. Ce întrebări provoacă expresia „orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale“?
14 Ne surprinde, de asemenea, că în Geneza 6:5, unde este vorba de starea de păcat a oamenilor, apare, de asemenea, expresia „orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale“. Se înţelege oare prin aceasta că Biblia învaţă că inima omului gîndeşte, sau înseamnă aceasta că inima omului este folosită în Biblie ca sinonim pentru mintea omenească? Nu reiese, oare, această idee din Proverbe 16:9 şi Pr 19:21? Acolo se citeşte: „Inima omului pămîntean poate să-şi imagineze calea, dar Iehova însuşi îi conduce paşii“. „Multe planuri sînt în inima unui om, dar sfatul lui Iehova va dăinui“. Si în 1 Corinteni 2:9 se spune: „ . . . la inima omului nu s-a suit, aşa sînt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc“ (vezi şi Isaia 64:4). Considerat superficial, are aspectul că sub cuvîntul „inimă“ se înţelege „mintea“ noastră, puterea noastră de gîndire.
15. Ce fel de pasaje scripturale ai putea să citezi pentru a arăta că Biblia face deosebire între „inimă“ şi „minte“?
15 In Biblie, în schimb, se face o distincţie clară între „inimă“ şi „minte“. Apostolul Pavel citează de exemplu, din Isaia 40:13 (Septuaginta Greacă) şi spune: „Căci cine a cunoscut mintea lui Iehova, ca să-l instruiască? Noi însă avem mintea lui Cristos“ (1 Cor. 2:16). Si în Filipeni 4:7, Pavel scrie: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gîndire (greceşte: nous, minte), să vă păzească inima voastră şi puterea voastră de gîndire prin Cristos Isus. După Matei 22:37, Isus a spus: „Să iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu întreaga ta minte“. In Marcu 12:30 sînt adăugate cuvintele „şi cu toată puterea ta“ (vezi şi Luca 10:27). Această deosebire este valabilă nu numai pentru Scrierile creştine greceşti ci, în mod logic, pentru întreaga Biblie, începînd de la Geneza.
16. Ce este inima în privinţă corporală şi ca ce este considerat ea în sens figurat?
16 Prin minte înţelegem, natural, capacitatea creierului de a recepţiona şi selecţiona informaţiile, de a le aduce în legătură unele cu altele, şi de a trage concluzii din ele. Prin inimă se înţelege acel organ muşchiular al corpului, care pomprează mai departe sîngele care dă năvală şi menţine circulaţia sîngelui în întregul corp, inclusiv în creier. Ea nu este influenţată numai de starea psihică a corpului ci, de asemenea, prin senzaţii şi sentimente. Din pricina forţei de antrenare, care provine de la ea, ea este privită în mod potrivit ca sediul motivelor, indiferent dacă este vorba de iubire, ură, frică sau egoism.
17. Ce exemplu putem cita pentru forţa de antrenare a inimii?
17 Un exemplu pentru această forţă de antrenare, care provine de la inimă, găsim în Exodul 35:21, 26, unde citim: „Atunci a venit fiecare a cărui inimă a fost îndemnată şi au adus fiecare al cărui spirit l-a antrenat, contribuţia lui Iehova pentru lucrarea . . . Si toate femeile cu o tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră“ (vezi şi Exod 36:2). Iehova i-a spus lui Moise: „De la orice om a cărui inimă îl îndeamnă, să primiţi contribuţia pentru mine“ (Exod 25:2). O inimă „plină“ îl face pe un om să vorbească, „căci din plinătatea inimii (înclinaţia şi iubirea dezvoltate) vorbeşte gura“ (Mat. 12:34).
18. Ce are a face inima cu exprimările gurii şi cum colaborează inima cu mintea?
18 Deşi inima însăşi nu gîndeşte, ea poate totuşi să excite gîndirea. Aceasta a înţeles Isus cînd a spus apărătorilor spălatului ritual al mîinilor: „Ce iese din gură, vine din inimă şi aceasta spurcă pe om. De exemplu, din inimă ies gîndurile rele, uciderile adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase, defăimările (Mat. 15:18, 19). Mărturiile mincinoase şi defăimările, natural vin din gură, iar gîndurile rele ale inimii, care se exprimă prin gură, sînt exercitate prin înclinaţia rea a inimii. Da, inima dă gîndurilor o anumită înclinaţie, deoarece ea ar dori să le dea această înclinaţie. Din această cauză se poate vorbi în Gen. 6:5 despre înclinaţia rea a inimii (omeneşti)“. Gîndurile iau naştere cu ajutorul inimii.
19. In ce măsură reprezintă inima capacitatea de a arăta apreciere?
19 Inima dezvoltă iubire sau afecţiune faţă de un lucru sau persoană. Ea învaţă să aprecieze un lucru sau o persoană. Astfel privite lucrurile, inima reprezintă capacitatea de a arăta aprecierea sau factorii, care, într-o anumită situaţie, joacă un rol în a aprecia corect.
„METEAHNA INIMII“
20, 21. Ce înseamnă expresia „meteahnă a inimii“, şi de ce nu rămîn cruţaţi aceia care ies în evidenţă prin aceasta?
20 Biblia vorbeşte de exemplu, despre faptul că cineva are ‘meteahnă la inimă’ sau că cîştigă inima. ‘O inimă cu meteahnă’ este a unui om, care nu se gîndeşte la urmările eventuale. In ambele cazuri, poate manifesta cineva un motiv rău, dar el lasă să se recunoască o meteahnă în capacitatea de apreciere. Prin faptul că el nu ţine seamă de pedepsele sau consecinţele posibile, nu este cruţat de aceasta. Drept pildă citim:
21 “Cineva (căsătorit) care comite adulter cu o femeie, are meteahnă la inimă (este fără minte: Traducerea Nouă Romănească); cine face aceasta îşi duce sufletul său la ruină“ (Prov. 6:32). Si: „Am privit printre zăbrele ca să pot privi pe cei neexperimentaţi. Observam cu interes printre tineri un băiat cu meteahnă la inimă, mergînd de-a lungul străzii, aproape de colţul ei şi a apucat pe calea care duce la locuinţa ei. Si iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată cu un veşmint de prostituată şi cu inima şireată (Prov. 7:6–10). „Nuiaua este pentru spatele celui cu meteahnă la inimă“ (Prov. 10:13). „Nebunii mor din cauza metehnii la inimă“ (Prov. 10:21). „Cine umblă după lucruri de nimic, are meteahnă la inimă“ (Prov. 12:11). Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar omul cu putere de discernămînt este unul, care merge pe drumul cel drept“ (Prov. 15:21; vezi şi Proverbe 12:8 şi Pr 28:16).
22. Cu ce este comparată adevărata înţelepciune şi la ce duce ea, dacă acceptăm invitaţia ei?
22 Adevărata înţelepciune, în opoziţie cu o „femeie nerezonabilă“ este reprezentată ca o femeie moral curată. Ea invită pe cei cu „meteahnă la inimă“ să intre în casa ei şi să mănînce la ea pentru folosul său adevărat (Prov. 9:1–9). Noi am dori, aşadar; să ascultăm astăzi de „adevărata“ înţelepciune şi să acceptăm invitaţia ei. Prin aceasta primim favoarea lui Dumnezeu şi viaţă veşnică. Căci vom „cîştiga inima“ şi în Prov. 19:8 sîntem asiguraţi: „Cine cîştigă inima îşi iubeşte sufletul. Cine îşi păstrează puterea de discernămînt, va găsi binele“. (Compară Prov. 9:12–18).
INIMA ESTE PORNITA
23. Ce înclinaţie a inimii am moştenit şi care rugăciune consemnată în Psalm ar trebui s-o adresăm lui Dumnezeu?
23 Astfel considerate lucrurile, există necesitatea pentru noi de a consulta pe cel mai bun specialist de inimă din timpurile de astăzi? Da, desigur! Din Cuvîntul său scris, care conţine reţetă de mare valoare, aflăm că inima noastră a cîştigat o înclinaţie spre rău, care exista deja pe timpul potopului din zilele lui Noe (Gen. 8:21). Este înţelept, aşadar, ca noi să ne familiarizăm cu reţetă dătătoare de viaţă a Cuvîntului lui Dumnezeu şi, ca şi psalmistul, să ne rugăm lui Dumnezeu în mod corect: „Pleacă-mi inima spre avertismentele tale şi nu spre cîştig (materialist)“ (Psalm 119:36). „O, Iehova, eu te-am chemat, vino degrabă la mine. . . . Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate, împreună cu oamenii care fac răul, ca să nu mănînc din ospeţele lor“ (Psalm 141:1, 4; vezi Dan. 11:27).
24. (a) Cum putem face faţă invitaţiei: „Fiule dă-mi inima ta“, ca să găsim plăcere pe căile lui Dumnezeu? (b) Ce ar trebui să poată constata Dumnezeu, dacă examinează inima noastră în ce priveşte starea ei?
24 Creatorul nostru plin de iubire ar dori ca noi să procedăm în mod înţelept ca nişte creaturi pămînteşti ale sale. El spune: „Fiule, dă-mi inima ta şi fie ca ochii tăi să-şi găsească plăcerea pe căile mele“ (Prov. 23:26). El ar dori ca noi să dovedim recunoştinţă cuvenită lui şi să găsim plăcere în însuşirile sale perfecte şi pe căile sale. Atunci ne vom simţi zoriţi să imităm modul lor de procedare şi să umblăm pe căile care ne sînt recomandate în Cuvîntul său. Prin aceasta devenim cum se spune în Proverbe 2:2, să ‘dăm ascultare înţelepciunii, în aşa fel, încît să ne înclinăm inima spre puterea de discernămînt’. Acest lucru este recomandabil, căci Iehova este „Dumnezeul nostru, care ne încearcă inimile“ (1 Tes. 2:4). Am dori ca el să constate, la această încercare, că iubirea şi afecţiunea noastră nu este îndreaptată spre dumnezei falşi, ci spre El, pe care noi îl adorăm (Ios. 24:23; 1 Regi 8:57, 58; 11:3, 4, 9). Pentru ca să fie la noi acesta cazul, ar trebui ca, în cele din urmă, să putem spune acelaşi lucru, pe care l-a spus psalmistul lui Iehova Dumnezeu: „Eu mi-am înclinat inima mea să îndeplinesc hotărîrile tale în timp nedefinit, pînă la sfîrşit“ (Psalm 119:1,2).
25. Din ce cauză ar trebui să voim a fi sănătoşi spiritual în mijlocul unei lumi bolnave, şi ce reţetă divină ar trebui să urmăm?
25 In zilele noastre, în ciuda progresului ştiinţei medicale şi a psihoterapiei, bolile se înmulţesc excesiv; se numără boli, care în privinţă spirituală, îşi produc efectul sub forma unora din cele mai rele suferinţe. Ele pot prejudicia nu numai viaţa prezentă ci, de asemenea, perspectiva de a obţine viaţă veşnică în condiţii perfecte şi drepte. Este dorinţa noastră să fim sănătoşi astăzi în mijlocul unei lumi bolnave în privinţă spirituală? A nutri această dorinţă, este doar rezonabilă, căci prin aceasta avem parte de promisiunea de a ne bucura într-o viaţă fără sfîrşit de comunitate fericită cu Dumnezeu şi cu Organizaţia sa Universală. Dacă dorim aceasta din inimă, vom urma reţeta legalizată, pe care a prescris-o cel mai bun specialist de inimă din zilele noastre: „Mai mult decît orice, păzeşte-ţi inima, căci din ea sînt izvoarele vieţii“ (Prov. 4:23).
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Noi îi mulţumim din inimă lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi ne simţim îndemnaţi să îl servim.