„Judecata sănătoasă“ în timp ce sfârşitul se apropie

„Sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. Să aveţi deci o judecată sănătoasă.“ — 1 PETRU 4:7, NW.

 1. Ce presupune faptul de a avea „o judecată sănătoasă“?

CUVINTELE de mai sus ale apostolului Petru ar trebui să aibă un efect profund asupra modului în care îşi trăiesc viaţa creştinii. Însă Petru nu le-a spus cititorilor lui să renunţe la responsabilităţile cotidiene şi la grijile vieţii; nici nu i-a încurajat să trăiască cu un sentiment de teamă necontrolată cu privire la distrugerea iminentă. Dimpotrivă, el a îndemnat: „Să aveţi . . . o judecată sănătoasă“. A avea „o judecată sănătoasă“ presupune a da dovadă de un bun discernământ, a fi înţelept, prevăzător, raţional în vorbire şi acţiune. Aceasta înseamnă să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ne conducă gândirea şi acţiunile (Romani 12:2). Întrucât trăim „în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite“, judecata sănătoasă este necesară pentru a evita problemele şi greutăţile. — Filipeni 2:15.

 2. Cum trag creştinii foloase în prezent din răbdarea lui Iehova?

² „Judecata sănătoasă“ ne ajută totodată să avem o optică echilibrată şi realistă despre noi înşine (Tit 2:12; Romani 12:3). Acest lucru este esenţial dacă ţinem seama de cuvintele consemnate în 2 Petru 3:9: „Domnul [Iehova, NW] nu Îşi amână făgăduinţa, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare faţă de voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă“. Observaţi că Iehova este răbdător nu numai faţă de necredincioşi, dar şi „faţă de voi“, membrii congregaţiei creştine. De ce? Deoarece el „doreşte ca nici unul să nu piară“. Probabil că unii mai trebuie să facă unele schimbări şi ajustări ca să se califice pentru darul vieţii veşnice. Prin urmare, să analizăm unele domenii în care s-ar putea să fie necesare ajustările.

„Judecata sănătoasă“ în relaţiile interpersonale

 3. Ce întrebări şi-ar putea pune părinţii cu privire la copiii lor?

³ Căminul ar trebui să fie un cuib de pace. Dar în cazul unora, acesta este „o casă plină de . . . ceartă“ (Proverbele 17:1). Ce se poate spune despre familia voastră? Este căminul vostru un loc unde nu există ‘mânie, strigare şi defăimare’ (Efeseni 4:31)? Ce se poate spune despre copiii voştri? Se simt ei iubiţi şi apreciaţi (compară cu Luca 3:22)? Vă faceţi timp să-i educaţi şi să-i instruiţi? Îi ‘disciplinaţi în dreptate’, şi nu cu mânie şi furie (2 Timotei 3:16, NW)? Întrucât copiii sunt „o moştenire de la DOMNUL“, el este profund interesat de modul în care aceştia sunt trataţi. — Psalmul 127:3.

 4. a) La ce se poate ajunge când un soţ îşi tratează soţia cu asprime? b) Cum pot promova soţiile pacea cu Dumnezeu şi fericirea întregii familii?

⁴ Ce se poate spune despre partenerul vostru conjugal? „Bărbaţii [sunt datori] să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica“ (Efeseni 5:28, 29). Un bărbat abuziv, despotic sau nerezonabil nu numai că periclitează liniştea casei sale, dar îşi subminează şi propria relaţie cu Dumnezeu (1 Petru 3:7). Dar soţiile? Şi ele trebuie să fie „supuse soţilor [lor], ca Domnului“ (Efeseni 5:22). O soţie care doreşte să-i placă lui Dumnezeu poate trece peste lipsurile soţului ei şi i se poate supune fără să nutrească resentimente. Uneori, o soţie se poate simţi obligată să-şi exprime liber părerea. Proverbele 31:26 afirmă despre o soţie capabilă: „Ea deschide gura cu înţelepciune şi pe limba ei este legea bunătăţii“. Tratându-şi soţul într-o manieră amabilă, respectuoasă, ea îşi păstrează pacea cu Dumnezeu şi promovează fericirea întregii familii. — Proverbele 14:1.

 5. De ce ar trebui tinerii să urmeze sfaturile Bibliei în ce priveşte modul de a-şi trata părinţii?

⁵ Tinerilor, cum vă trataţi părinţii? Le vorbiţi cu sarcasmul şi lipsa de respect pe care lumea le tolerează adesea? Sau daţi ascultare poruncii biblice: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci aceasta este drept. «Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta» este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, «ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pământ»“? — Efeseni 6:1–3.

 6. Cum putem urmări pacea în relaţiile cu colaboratorii în închinare?

⁶ Noi dovedim totodată „judecată sănătoasă“ când ‘căutăm pacea şi o urmărim’ în relaţiile cu colaboratorii în închinare (1 Petru 3:11). Din când în când se ivesc dezacorduri şi neînţelegeri (Iacov 3:2). Dar dacă permitem ca animozităţile să supureze, pacea întregii congregaţii poate fi pusă în pericol (Galateni 5:15). Aşadar, rezolvaţi disputele imediat; căutaţi soluţii paşnice. — Matei 5:23–25; Efeseni 4:26; Coloseni 3:13, 14.

„Judecata sănătoasă“ şi responsabilităţile familiale

 7. a) Cum a încurajat Pavel manifestarea „judecăţii sănătoase“ în problemele obişnuite? b) Ce atitudine ar trebui să aibă soţii şi soţiile creştine faţă de responsabilităţile casnice?

⁷ Apostolul Pavel i-a sfătuit pe creştini să ‘trăiască cu cumpătare [cu judecată sănătoasă, NW]’ (Tit 2:12). Este interesant că, în contextul respectiv, Pavel le îndeamnă pe femei „să-şi iubească soţii şi copiii, să fie cumpătate [să aibă o judecată sănătoasă, NW], curate, gospodine bune“ (Tit 2:4, 5). Pavel a scris aceste cuvinte între anii 61 şi 64 e.n., cu puţin timp înainte de sfârşitul sistemului de lucruri iudaic. Însă problemele obişnuite, cum ar fi întreţinerea casei, erau totuşi importante. Prin urmare, atât soţii, cât şi soţiile trebuie să păstreze o optică sănătoasă şi pozitivă despre responsabilităţile casnice, astfel încât „să nu fie vorbit de rău Cuvântul lui Dumnezeu“. Un cap de familie i-a cerut scuze unui musafir pentru aspectul jenant al casei lui. El a explicat că locuinţa lui era în acea stare deplorabilă „pentru că el făcea pionierat“. Este lăudabil când facem sacrificii pentru a sprijini Regatul, dar trebuie să fim atenţi să nu sacrificăm bunăstarea familiilor noastre.

 8. Cum se pot îngriji capii de familie de necesităţile familiilor lor într-un mod echilibrat?

⁸ Biblia îi îndeamnă pe taţi să acorde prioritate familiilor lor, spunând că cel care nu se îngrijeşte de familia lui „a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Timotei 5:8). Nivelul de viaţă diferă dintr-o parte în alta a lumii şi este bine să fim modeşti în privinţa aşteptărilor de ordin material. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie“, s-a rugat cel care a scris Proverbele 30:8. Totuşi, părinţii nu ar trebui să ignore necesităţile materiale ale copiilor lor. De exemplu, ar fi oare înţelept să privaţi familia de lucrurile strict necesare pentru a urmări privilegii teocratice? Nu i-ar putea irita acest lucru pe copii? Pe de altă parte, în Proverbele 24:27 se spune: „Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului şi după aceea zideşte-ţi casa“. Da, deşi grija pentru lucrurile materiale îşi are locul ei, ‘zidirea casei’ din punct de vedere spiritual şi afectiv este vitală.

 9. De ce este înţelept ca un cap de familie să nu scape din vedere posibilitatea morţii sau a îmbolnăvirii lui?

⁹ Aţi luat măsuri să vă asiguraţi existenţa familiei în cazul în care aţi suferi o moarte prematură? În Proverbele 13:22 se spune: „Omul bun lasă moştenire copiilor copiilor săi“. Pe lângă o moştenire în ce priveşte cunoştinţa despre Iehova şi o relaţie bună cu el, părinţii vor fi preocupaţi să le furnizeze copiilor lor şi lucruri materiale. În multe ţări, capii de familie responsabili se străduiesc să facă unele economii, un testament legal şi o asigurare pe viaţă. La urma urmei, poporul lui Dumnezeu nu este scutit de „timpurile şi evenimentele neprevăzute“ (Eclesiastul 9:11, NW). Banii servesc drept „ocrotire“, iar o planificare atentă poate preîntâmpina adesea greutăţile (Eclesiastul 7:12). În ţările în care îngrijirea medicală nu este asigurată de guvern, unii decid să pună bani deoparte pentru îngrijirea sănătăţii sau să-şi facă o asigurare medicală.a

10. Cum ar putea „agonisi“ părinţii creştini pentru copiii lor?

¹⁰ Scripturile mai spun: „Nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor“ (2 Corinteni 12:14). În lume se obişnuieşte ca părinţii să agonisească bani pentru instruirea şi căsătoria copiilor lor, pentru a le putea da un început bun în viaţă. V-aţi gândit să agonisiţi ceva pentru viitorul spiritual al copilului vostru? Să presupunem, de exemplu, că un tânăr face din serviciul cu timp integral cariera sa. Deşi slujitorii cu timp integral nu trebuie nici să pretindă, nici să aştepte ajutor financiar din afară, părinţii iubitori pot decide să ‘împartă cu el potrivit necesităţilor lui’, ajutându-l să rămână în serviciul cu timp integral. — Romani 12:13, NW; 1 Samuel 2:18, 19; Filipeni 4:14–18.

11. Denotă oare un punct de vedere realist despre bani lipsă de credinţă? Explicaţi.

¹¹ Un punct de vedere realist despre bani nu denotă lipsă de credinţă în apropierea sfârşitului sistemului rău al lui Satan. Este pur şi simplu o dovadă de „înţelepciune practică“ (Proverbele 2:7; 3:21, NW). Isus a spus odată că „fiii veacului acestuia . . . sunt mai înţelepţi [într-un mod practic, NW] decât fiii luminii“ în ce priveşte folosirea banilor (Luca 16:8). Nu este de mirare deci că unii au considerat necesar să facă schimbări în modul de a-şi folosi bunurile, pentru a se putea îngriji mai bine de necesităţile familiilor lor.

„Judecata sănătoasă“ în privinţa instruirii

12. Cum şi-a învăţat Isus discipolii să se adapteze la situaţii noi?

¹² „Scena acestei lumi se schimbă“, şi pe plan economic au loc schimbări radicale şi rapide, iar pe plan tehnologic se înregistrează progrese (1 Corinteni 7:31, NW). Totuşi, Isus şi-a învăţat discipolii să fie adaptabili. Când i-a trimis în prima lor campanie de predicare, el le-a spus: „Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; căci vrednic este lucrătorul de hrana lui“ (Matei 10:9, 10). Însă cu o ocazie ulterioară, Isus le-a spus: „Cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia“ (Luca 22:36). Ce se schimbase? Împrejurările. Cadrul religios devenise mai ostil, şi acum trebuiau să-şi asigure singuri proviziile.

13. Care este scopul principal al instruirii, şi cum îi pot sprijini părinţii pe copiii lor în această privinţă?

¹³ La fel şi astăzi, părinţii ar trebui să ia în considerare realităţile economice actuale. De exemplu, le asiguraţi copiilor voştri o şcolarizare adecvată? Scopul principal al instruirii ar trebui să fie acela de a echipa un tânăr ca ministru eficient al lui Iehova. Iar cea mai importantă dintre toate este instruirea spirituală (Isaia 54:13). Părinţii sunt interesaţi totodată ca urmaşii lor să se poată întreţine singuri din punct de vedere financiar. Aşadar, îndrumaţi-vă copiii, ajutaţi-i să-şi aleagă o şcoală cu profil potrivit pentru ei şi discutaţi împreună dacă este înţelept sau nu să urmeze o instruire superioară. Asemenea decizii revin familiei, iar alţii nu trebuie să critice hotărârea luată (Proverbele 22:6). Ce se poate spune despre cei care au ales să-şi instruiască copiii la domiciliu?b În timp ce unii s-au descurcat foarte bine, alţii au constatat că sarcina era mai grea decât şi-au imaginat, iar copiii lor au avut de suferit. Deci, dacă vă gândiţi la şcolarizarea la domiciliu, nu uitaţi să calculaţi preţul, estimând în mod realist dacă aveţi atât competenţa, cât şi autodisciplina necesare pentru a duce la capăt ceea ce începeţi. — Luca 14:28.

‘Nu umblaţi după lucruri mari’

14, 15. a) Cum şi-a pierdut Baruc echilibrul spiritual? b) De ce era o nebunie ca el să ‘umble după lucruri mari pentru el’?

¹⁴ Întrucât sfârşitul acestui sistem nu a venit încă, unii ar putea fi înclinaţi să caute ceea ce oferă lumea: cariere de prestigiu, servicii profitabile şi bogăţie. Să ne gândim la Baruc, secretarul lui Ieremia. El s-a plâns: „Vai de mine! căci DOMNUL a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!“ (Ieremia 45:3). Baruc era obosit. Munca de secretar al lui Ieremia era dificilă, stresantă (Ieremia 36:14–26). Şi nu se întrezărea nici un sfârşit. De fapt, Ierusalimul a fost distrus abia la 18 ani după aceea.

¹⁵ Iehova i-a spus lui Baruc: „Iată că ce am zidit, voi dărâma; ce am sădit, voi smulge, şi anume întreagă această ţară. Şi tu umbli după lucruri mari pentru tine? Nu umbla după ele“. Baruc îşi pierduse echilibrul. El începuse să ‘umble după lucruri mari pentru el’, probabil după bogăţie, proeminenţă sau siguranţă materială. Întrucât Iehova avea să ‘smulgă întreaga ţară’, ce sens avea să umble după acele lucruri? Prin urmare, Iehova i-a reamintit lui Baruc ceva ce să-l aducă la realitate: „Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură . . . , dar ţie îţi voi da ca pradă viaţa ta, în toate locurile unde vei merge“. Bunurile materiale nu aveau să supravieţuiască distrugerii Ierusalimului! Iehova garanta numai salvarea ‘vieţii lui ca pradă’. — Ieremia 45:4, 5.

16. Ce lecţie poate trage poporul de astăzi al lui Iehova din experienţa lui Baruc?

¹⁶ Baruc a acceptat corectarea de la Iehova şi, conform promisiunii lui Iehova, a scăpat cu viaţă (Ieremia 43:6, 7). Ce lecţie energică pentru poporul lui Iehova de astăzi! Acesta nu este timpul să ‘umblăm după lucruri mari pentru noi’. De ce? Deoarece „lumea trece, şi pofta ei“. — 1 Ioan 2:17.

Cel mai bun mod de a folosi timpul rămas

17, 18. a) Cum a reacţionat Iona când niniviţii s-au căit? b) Ce lecţie i-a dat Iehova lui Iona?

¹⁷ Atunci, cum ne putem folosi în cel mai bun mod timpul rămas? Să învăţăm din experienţa profetului Iona. El „s-a dus la Ninive . . ., strigând şi zicând: «Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi răsturnată!»“ Spre surprinderea lui Iona, niniviţii au reacţionat la mesajul lui şi s-au căit. Iehova nu a distrus cetatea. Care a fost reacţia lui Iona? „DOAMNE, Te rog ia-mi viaţa, căci mai bine este pentru mine să mor decât să trăiesc!“ — Iona 3:3, 4; 4:3.

¹⁸ Atunci Iehova i-a dat lui Iona o lecţie importantă. El „a făcut să crească o curcubetă, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui . . . Iona s-a bucurat foarte mult de curcubeta aceasta“. Însă bucuria lui Iona a fost de scurtă durată, deoarece planta s-a uscat repede. Iona s-a „mâniat“ din cauza disconfortului său. Iehova l-a făcut să înţeleagă raţionamentul Lui, spunând: „Ţie îţi este milă de curcubeta aceasta . . . Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi de asemenea o mulţime de vite?“ — Iona 4:6, 7, 9–11.

19. Ce mod de gândire egocentric ar trebui să evităm?

¹⁹ Cât de egocentric era raţionamentul lui Iona! Lui îi părea rău pentru o plantă, dar nu simţea nici o fărâmă de compasiune pentru niniviţi, popor care, din punct de vedere spiritual, „nu şti[a] să deosebească dreapta de stânga“. În mod asemănător, şi noi am putea tânji după distrugerea acestei lumi rele, şi pe bună dreptate (2 Tesaloniceni 1:8)! Însă, în timp ce aşteptăm, avem responsabilitatea de a-i ajuta pe cei sinceri care, din punct de vedere spiritual, „nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor“ (Matei 9:36; Romani 10:13–15). Veţi folosi timpul scurt care a mai rămas pentru a ajuta cât mai mulţi oameni posibil să obţină preţioasa cunoştinţă despre Iehova? Ce altă muncă s-ar putea compara vreodată cu bucuria de a ajuta o persoană să obţină viaţă?

Continuaţi să trăiţi cu „judecată sănătoasă“

20, 21. a) În ce moduri putem dovedi o „judecată sănătoasă“ în timpul care ne-a mai rămas? b) Ce binecuvântări vom culege dacă trăim cu „judecată sănătoasă“?

²⁰ Pe măsură ce sistemul lui Satan continuă să se îndrepte vertiginos spre distrugere, în mod sigur ne vom confrunta cu încercări noi. A doua Timotei 3:13 prezice: „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău“. Însă nu „vă pierdeţi inima şi [nu] cădeţi de oboseală în sufletele voastre“ (Evrei 12:3). Bizuiţi-vă pe Iehova pentru putere (Filipeni 4:13). Învăţaţi să fiţi flexibili, să vă adaptaţi acestor situaţii tot mai rele, în loc să stăruiţi cu mintea asupra trecutului (Eclesiastul 7:10). Uzaţi de înţelepciune practică, ţinând pasul cu îndrumarea pe care o oferă „sclavul fidel şi prevăzător“. — Matei 24:45–47, NW.

²¹ Noi nu ştim cât timp a mai rămas. Însă putem spune cu încredere că „sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat“. Până va veni acest sfârşit, să dăm dovadă de „judecată sănătoasă“ în relaţiile interpersonale, în modul în care ne îngrijim de familiile noastre şi ne achităm de responsabilităţile laice. Procedând astfel, putem avea certitudinea că toţi vom fi găsiţi la sfârşit „în pace, fără pată şi fără vină“! — 2 Petru 3:14.

[Note de subsol]

Idei recapitulative

◻ Cum putem dovedi „judecată sănătoasă“ în relaţiile interpersonale?

◻ Cum putem demonstra echilibru în privinţa responsabilităţilor familiale?

◻ De ce părinţii trebuie să fie interesaţi de instruirea laică pe care o primesc copiii lor?

◻ Ce lecţii învăţăm de la Baruc şi Iona?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Când un soţ şi o soţie se poartă urât unul cu celălalt, ei îşi subminează relaţia cu Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Părinţii trebuie să fie interesaţi de instruirea pe care o primesc copiii lor