Cultivaţi intimitate cu Iehova
„APROPIAŢI-VĂ de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi“, a scris discipolul Iacov (Iacov 4:8). Şi psalmistul David a cântat: „Intimitatea cu Iehova aparţine celor ce se tem de el“ (Psalmul 25:14, NW). Evident, Iehova Dumnezeu vrea ca noi să avem relaţii strânse cu el. Cu toate acestea, nu toţi cei ce i se închină lui Dumnezeu şi respectă legile sale se simt neapărat aproape de el.
Ce se poate spune despre voi? Vă bucuraţi personal de relaţii strânse cu Dumnezeu? Nu încape îndoială că vreţi să vă apropiaţi de el. Cum putem cultiva intimitate cu Dumnezeu? Ce ar însemna acest lucru pentru noi? Capitolul al treilea al cărţii biblice Proverbele furnizează răspunsul la aceste întrebări.
Să manifestăm bunătate iubitoare şi fidelitate
Regele Solomon al anticului Israel a început cel de-al treilea capitol al cărţii Proverbele cu următoarele cuvinte: „Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi păstrează în inima ta poruncile mele. Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace“ (Proverbele 3:1, 2). Întrucât Solomon a scris sub inspiraţie divină, acest sfat părintesc provine de fapt de la Iehova Dumnezeu şi ni se adresează şi nouă. Aici suntem sfătuiţi să trăim conform aducerilor-aminte ale lui Dumnezeu — legea sa, sau învăţăturile sale, şi poruncile sale — consemnate în Biblie. Acest lucru ne va „lungi zilele şi anii vieţii noastre şi ne va aduce multă pace“. Da, chiar acum ne putem bucura de o viaţă paşnică şi putem evita acţiunile care ne expun la pericolul morţii premature de care au adesea parte răufăcătorii. Mai mult decât atât, putem nutri speranţa vieţii eterne într-o lume nouă, paşnică. — Proverbele 1:24–31; 2:21, 22.
În continuare, Solomon a spus: „Să nu te părăsească bunătatea [iubitoare, NW] şi adevărul: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor“. — Proverbele 3:3, 4.
Cuvântul original pentru „bunătate iubitoare“ este redat şi prin „iubire loială“ şi transmite ideea de fidelitate, solidaritate şi loialitate. Suntem noi hotărâţi să rămânem ataşaţi de Iehova indiferent ce s-ar întâmpla? Manifestăm bunătate iubitoare în relaţiile cu colaboratorii noştri în credinţă? Depunem eforturi pentru a rămâne ataşaţi de ei? În relaţiile zilnice cu ei, păstrăm „pe limba noastră legea bunătăţii“ iubitoare chiar şi în situaţii dificile? — Proverbele 31:26.
Fiind plin de bunătate iubitoare, Iehova este „gata să ierte“ (Psalmul 86:5). Dacă ne-am căit de păcatele comise în trecut şi acum ne croim cărări drepte pentru picioarele noastre, noi suntem siguri că Iehova va aduce „timpuri de înviorare“ (Faptele 3:19). Nu ar trebui să-l imităm pe Dumnezeul nostru iertându-i şi noi pe alţii de greşelile lor? — Matei 6:14, 15.
Iehova este „Dumnezeul adevărului“ şi el vrea ca cei ce caută intimitatea cu el să se conformeze adevărului (Psalmul 31:5). Ne putem aştepta oare ca Iehova să fie Prietenul nostru dacă ducem o viaţă duplicitară — comportându-ne într-un anumit fel când ne aflăm în compania colaboratorilor creştini şi în alt fel când nu ne văd ei — asemenea „oamenilor falşi“ care ascund ce fel de oameni sunt (Psalmul 26:4, NW)? Cât de nechibzuit ar fi acest lucru, întrucât „totul este gol şi descoperit înaintea ochilor“ lui Iehova! — Evrei 4:13.
Bunătatea iubitoare şi adevărul trebuie preţuite asemenea unui colier inestimabil „legat la gâtul nostru“, pentru că ele ne ajută să „căpătăm trecere înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor“. Noi trebuie nu numai să manifestăm aceste calităţi, ci şi să le întipărim pe „tăbliţa inimii noastre“, făcându-le o parte componentă a personalităţii noastre.
Să cultivăm încredere totală în Iehova
Înţeleptul rege a spus în continuare: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. — Proverbele 3:5, 6.
Iehova este, cu siguranţă, demn de încrederea noastră absolută. Ca Creator, el este „viguros în putere“ şi Sursa „energiei dinamice“ (Isaia 40:26, 29, NW). El poate să ducă la îndeplinire tot ceea ce îşi propune. Însuşi numele său înseamnă literalmente „el face să devină“ şi ne întăreşte încrederea în capacitatea sa de a duce la îndeplinire ceea ce a promis! Faptul că „este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă“ face din el întruchiparea adevărului (Evrei 6:18). Calitatea sa dominantă este iubirea (1 Ioan 4:8). El este „drept în toate căile Lui şi îndurător [loial, NW] în toate faptele Lui“ (Psalmul 145:17). Dacă nu putem avea încredere în Dumnezeu, atunci în cine putem avea încredere? Bineînţeles că, pentru a cultiva încredere în el, trebuie să „gustăm şi să vedem ce bun este DOMNUL“ aplicând în viaţă ceea ce învăţăm din Biblie şi reflectând asupra binelui pe care îl produce lucrul acesta. — Psalmul 34:8.
Cum putem „să-l recunoaştem [pe Iehova] în toate căile noastre“? Psalmistul inspirat a spus: „Mă voi gândi [voi medita, NW] la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la faptele Tale“ (Psalmul 77:12). Întrucât Dumnezeu este invizibil, meditarea asupra acţiunilor sale măreţe şi asupra relaţiilor sale cu poporul său este un lucru absolut necesar pentru a cultiva intimitate cu el.
Rugăciunea este o altă modalitate importantă prin care îl recunoaştem pe Iehova. Regele David apela la Iehova „toată ziua“ (Psalmul 86:3). David s-a rugat deseori toată noaptea, ca atunci când era fugar în pustie (Psalmul 63:6, 7). „Faceţi în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni“, a îndemnat apostolul Pavel (Efeseni 6:18). Cât de des ne rugăm? Ne place să comunicăm personal şi sincer cu Dumnezeu? Când ne confruntăm cu situaţii dificile, îi cerem cu stăruinţă ajutorul? Cerem în rugăciune îndrumarea sa înainte de a lua decizii importante? Rugăciunile noastre sincere adresate lui Iehova ne fac mai dragi în ochii săi. În plus, avem certitudinea că el ne va asculta rugăciunile şi „ne va netezi cărările“.
Ce atitudine nechibzuită este aceea de a „ne sprijini pe înţelepciunea noastră“ sau pe cea a oamenilor proeminenţi ai lumii când, de fapt, ne putem încrede în mod deplin în Iehova! „Nu te socoti singur înţelept“, a spus Solomon. Dimpotrivă, el a îndemnat: „Teme-te de DOMNUL şi abate-te de la rău. Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale“ (Proverbele 3:7, 8). Teama sănătoasă de a nu-i displăcea lui Dumnezeu ar trebui să ne guverneze toate acţiunile, gândurile şi sentimentele. O astfel de teamă reverenţioasă ne împiedică să facem ceea ce este rău, iar din punct de vedere spiritual ea ne vindecă şi ne înviorează.
Să-i dăm lui Iehova ce avem mai bun
În ce alt mod ne putem apropia de Dumnezeu? „Cinsteşte [onorează-l, NW] pe DOMNUL cu averile tale [lucrurile tale de valoare, NW] şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău“, a îndemnat regele (Proverbele 3:9). A-l onora pe Iehova înseamnă a avea pentru el un mare respect şi a-l preamări în public susţinând şi luând parte la proclamarea publică a numelui său. Lucrurile de valoare cu care îl onorăm pe Iehova sunt timpul nostru, talentele noastre, vigoarea noastră şi lucrurile noastre materiale. Acestea trebuie să fie cele dintâi roade — ce avem noi mai bun. Nu ar trebui ca modul în care ne folosim resursele personale să reflecte hotărârea noastră de a „continua să căutăm mai întâi regatul şi dreptatea“ lui Dumnezeu? — Matei 6:33, NW.
Faptul de a-l onora pe Iehova cu lucrurile noastre de valoare nu va rămâne nerăsplătit. „Căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug“, ne-a asigurat Solomon, „şi teascurile tale vor geme de must“ (Proverbele 3:10). Deşi prosperitatea spirituală în sine nu duce la prosperitate materială, folosirea cu generozitate a resurselor noastre pentru a-l onora pe Iehova aduce bogate binecuvântări. Îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu era „hrană“ fortifiantă pentru Isus (Ioan 4:34, NW). În mod asemănător, faptul de a lua parte la lucrarea de predicare şi de facere de discipoli, lucrare care îl glorifică pe Iehova, ne hrăneşte. Dacă perseverăm în această lucrare, grânarele noastre spirituale vor fi pline de belşug. Bucuria noastră — simbolizată de must — va abunda.
Nu apelăm noi, de asemenea, la Iehova şi ne rugăm lui pentru a primi în fiecare zi hrană materială suficientă (Matei 6:11)? Tot ceea ce avem provine, de fapt, de la iubitorul nostru Tată ceresc. Iehova va revărsa binecuvântări suplimentare în măsura în care noi ne folosim lucrurile de valoare spre lauda sa. — 1 Corinteni 4:7.
Să acceptăm disciplinarea din partea lui Iehova
Remarcând importanţa disciplinării pentru a ne bucura de intimitate cu Iehova, regele Israelului ne-a sfătuit: „Fiul meu, nu dispreţui disciplina din partea DOMNULUI şi să nu-ţi fie neplăcută mustrarea Lui. Căci DOMNUL mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul în care-şi găseşte plăcerea“. — Proverbele 3:11, 12.
Totuşi poate că nu ne este uşor să acceptăm disciplinarea. „Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie“, a scris apostolul Pavel, „dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii“ (Evrei 12:11). Mustrarea şi disciplinarea sunt o parte esenţială a instruirii care ne apropie de Dumnezeu. Corectarea din partea lui Iehova — indiferent că o primim din partea părinţilor, prin intermediul congregaţiei creştine sau în urma meditării asupra Scripturilor în timpul studiului nostru personal — este o expresie a iubirii sale faţă de noi. Acceptarea ei este o dovadă de înţelepciune.
Să ţinem strâns la înţelepciune şi la discernământ
Apoi Solomon a scos în evidenţă importanţa înţelepciunii şi a discernământului în cultivarea unor relaţii strânse cu Dumnezeu. El a declarat: „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere [discernământ, NW]. Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul ei este mai de preţ decât aurul . . . Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sunt fericiţi“. — Proverbele 3:13–18.
Amintindu-ne de înţelepciunea şi discernământul care se oglindesc în minunatele opere de creaţie ale lui Iehova, regele a spus: „Prin înţelepciune a întemeiat DOMNUL pământul şi prin pricepere [discernământ, NW] a întărit El cerurile . . . Fiul meu, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează sfatul sănătos şi chibzuinţa. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău“. — Proverbele 3:19–22.
Înţelepciunea şi discernământul sunt calităţi divine. Noi trebuie nu numai să le cultivăm, ci şi să ţinem strâns la ele prin faptul că nu neglijăm niciodată să studiem cu sârguinţă Scripturile şi să punem în aplicare ceea ce învăţăm. „Atunci vei merge în siguranţă pe drumul tău“, a spus Solomon în continuare, „şi piciorul nu ţi se va împiedica“. El a adăugat: „Când te vei culca vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce“. — Proverbele 3:23, 24.
Da, noi putem să umblăm în siguranţă şi să dormim având pacea minţii în timp ce aşteptăm apropierea zilei „nimicirii neaşteptate“ care va veni ca un hoţ peste lumea rea a lui Satan (1 Tesaloniceni 5:2, 3; 1 Ioan 5:19). Chiar şi în timpul marelui necaz iminent vom putea avea următoarea certitudine: „Nu te teme [nu va trebui să te temi, NW] nici de spaima neaşteptată, nici de ruina din partea celor răi; căci DOMNUL va fi încrederea ta şi El îţi va păzi piciorul să nu fie prins“. — Proverbele 3:25, 26; Matei 24:21.
Să facem ce este bine
„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea“, a îndemnat Solomon, „când este în puterea mâinii tale s-o faci“ (Proverbele 3:27). Faptul de a le face bine altora presupune folosirea cu generozitate a resurselor noastre în folosul lor, iar acest lucru are multe faţete. Dar nu este ajutarea altora să se bucure de relaţii strânse cu adevăratul Dumnezeu lucrul cel mai bun pe care îl putem face pentru ei în acest „timp al sfârşitului“ (Daniel 12:4)? Acestea sunt, aşadar, zilele în care trebuie să manifestăm zel în lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. — Matei 28:19, 20.
Înţeleptul rege a enumerat, de asemenea, câteva practici care trebuie evitate, spunând: „Nu zice aproapelui tău: «Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!», când ai de unde să dai. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine. Nu te certa fără motiv cu cineva, când nu ţi-a făcut nici un rău. Nu invidia pe omul violent şi nu alege nici una din căile lui“. — Proverbele 3:28–31.
Explicând pe scurt motivul pentru care a dat aceste sfaturi, Solomon a spus: „Căci DOMNUL urăşte pe oamenii vicleni, dar Îşi dezvăluie secretul celor [intimitatea Sa este cu cei, NW] drepţi. Blestemul DOMNULUI este în casa celui rău, dar El binecuvântează locuinţa celor drepţi. Desigur, El Îşi bate joc de cei batjocoritori, dar dă har celor smeriţi. Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea“. — Proverbele 3:32–35.
Dacă dorim să ne bucurăm de intimitate cu Iehova, nu trebuie să urzim planuri viclene şi dăunătoare (Proverbele 6:16–19). Noi ne vom bucura de favoarea şi binecuvântarea sa numai dacă facem ceea ce este corect în ochii lui. De asemenea, când alţii vor observa că acţionăm în armonie cu înţelepciunea divină, ne vor acorda onoare din proprie iniţiativă. Să respingem, aşadar, căile viclene ale acestei lumi rele şi violente. Într-adevăr, să adoptăm o atitudine corectă şi să cultivăm intimitate cu Iehova!
[Legenda fotografiilor de la pagina 25]
„Cinsteşte pe DOMNUL cu averile tale“