„Pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire”

„Pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin Isus Cristos.” — Filip. 4:7.

 1. De ce ştia apostolul Pavel că persoanele temătoare de Dumnezeu nu au nici un motiv de îngrijorare exagerată?

APOSTOLUL creştin Pavel ştia din experienţă că persoanele care se tem de Dumnezeu n-au motive de îngrijorare exagerată, deoarece Iehova este cu ei. Pavel fusese întemniţat, bătut, împroşcat cu pietre, deseori fusese aproape de moarte şi trecuse prin multe primejdii chiar în mijlocul fraţilor mincinoşi. Dar niciodată Dumnezeu nu l-a părăsit. Apostolul a apelat în permanenţă la Tatăl său ceresc, prin rugăciuni fierbinţi, aruncînd asupra lui toate îngrijorările lui, fără să fie vreodată dezamăgit. — 2 Cor. 4:7–9; 11:23–27.

 2. Care va fi rezultatul dacă fraţii creştini vor urma sfatul lui Pavel menţionat la Filipeni 4:6, 7?

² De aceea, cu convingere nestrămutată, Pavel şi-a îndemnat tovarăşii creştini să nu se îngrijoreze cu privire la nimic, ci să facă cunoscute lui Dumnezeu cererile lor, prezentîndu-I-le prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri. Care ar fi rezultatul dacă ei ar proceda astfel? Apostolul a mai spus: „Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin Isus Cristos.” — Filip. 4:6, 7.

O pace care „întrece orice închipuire”

 3. (a) Ce este „pacea lui Dumnezeu”? (b) Dacă avem pace de la Dumnezeu, de ce nu avem motive să ne lăsăm copleşiţi de griji?

³ „Pacea lui Dumnezeu” este calmul şi liniştea de care se bucură martorii consacraţi ai lui Iehova, chiar şi în cele mai grele împrejurări. Ea izvorăşte dintr-o relaţie personală strînsă cu Tatăl nostru din cer. În calitate de posesori ai acestei păci de la Iehova, noi permitem spiritului sfînt al lui Dumnezeu să acţioneze asupra noastră şi sîntem receptivi la îndrumările lui. De fapt, noi ne rugăm pentru acest spirit şi pentru rodul său — pacea (Luca 11:13; Gal. 5:22, 23; Efes. 4:30). De aceea, nu avem nici un motiv să ne lăsăm copleşiţi de griji deoarece ştim că nimic din ceea ce se petrece nu-i scapă providenţei divine. (Compară cu Fapte 11:26.) Într-adevăr Iehova face ca toţi servii săi să „trăiască în siguranţă.” — Ps. 4:8.

 4, 5. (a) În comparaţie cu martorii lui Iehova, ce fel de pace au ceilalţi? (b) Prin ce se deosebeşte „pacea lui Dumnezeu” de orice altă pace de care se bucură cei care nu-i servesc în mod fidel lui Iehova?

⁴ În comparaţie cu martorii lui Iehova mulţi oameni au o mai bună educaţie lumească sau mai multă pricepere în anumite domenii de activitate umană. Şi ei au, bineînţeles, dificultăţi, dar sînt convinşi că le vor putea găsi soluţii corespunzătoare. De aceea ei se simt în deplină siguranţă şi nu–şi prea fac probleme cu privire la ziua de mîine. Ei par să fie împăcaţi şi se bucură de oarecare linişte. Iar Scripturile chiar menţionează „pacea celor răi.” — Ps. 73:3.

⁵ Dar „pacea lui Dumnezeu” este cu totul deosebită. Ea nu se bazează pe încrederea personală şi pe concepţia că raţiunea umană va triumfa veşnic. Pavel a spus că pacea dată de Dumnezeu „întrece orice închipuire” sau „depăşeşte orice înţelegere.” Ea a fost numită acea „pace a lui Dumnezeu care este cu mult mai adîncă decît putem pricepe noi” (Filip. 4:7, New World Translation of the Holy Scriptures; The New American Standard Bible; New Testament; The Jerusalem Bible). Da, cei ce îi servesc loial lui Iehova au o linişte pe care nu o posedă nici n-o înţeleg în general oamenii.

 6. (a) Cînd devine deosebit de evident că avem „pacea lui Dumnezeu”? (b) În timp ce aşteptăm ca Iehova să acţioneze cu privire la problema pentru care ne-am rugat, avem vreun ajutor? (c) Constituie oare o îmbărbătare spirituală faptul de a ne ,arunca povara asupra lui Iehova’? Cum îţi justifici răspunsul?

⁶ Că cei consacraţi lui Iehova au într-adevăr „pacea lui Dumnezeu” devine şi mai evident atunci cînd se petrec lucruri care îi afectează profund, dar pe care ei nu le pot stăpîni. Din punct de vedere uman ei sînt incapabili să le facă faţă. Se întîmplă uneori ca şi noi să ne găsim în astfel de împrejurări? Cît este de indicat ca în aceste situaţii să ne rugăm fierbinte, definind cu claritate cererile noastre şi adresînd solicitări exacte pentru ajutor sau îndrumare divină! (Compară cu Jud. 6:36–40). Apoi trebuie să aşteptăm ca Iehova să acţioneze. Între timp, dacă avem „pacea lui Dumnezeu” putem simţi ajutorul spiritului sfînt al lui Iehova şi rămînem liniştiţi, aşteptînd răbdători să vedem cum Cel Preaînalt va rezolva problema. Nu este nimic nebunesc în această atitudine, căci psalmistul David a spus: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova însuşi şi el te va sprijini. El nu va îngădui niciodată ca cel drept să se clatine” (Ps. 55:22). De altfel, cînd problema va fi rezolvată şi încercarea va fi trecut, vom şti că Dumnezeul care dă pace” a răspuns rugăciunilor noastre. — Rom. 15:33.

Pacea ne păzeşte inima şi facultăţile mintale

 7. (a) Ce semnifică deseori în Scripturi noţiunea de „inimă”? (b) Dacă vom avea „pacea lui Dumnezeu” de ce nu ne vom „înfierbînta din cauza răzfăcătorilor”?

⁷ Pavel a spus că „pacea lui Dumnezeu” ne va „păzi inimile şi facultăţile mintale” (Fil. 4:7). O traducere a Bibliei numeşte această pace „o garnizoană care vă păzeşte inimile şi minţile.” (Weymouth) În Scripturi „inimă” semnifică adeseori sediul sentimentelor şi al pornirilor (Ex. 35:21, 26, 29; Ps. 119:11). Dacă sîntem copleşiţi de o îngrijorare exagerată, sentimentele şi pornirile noastre sînt afectate defavorabil iar noi ne vom comporta într-un mod dezechilibrat sau necorespunzător. De exemplu, ne putem „înfierbînta din cauza răzfăcătorilor,” iar liniştea noastră va fi complet distrusă. Dar aceasta nu se va întîmpla dacă vom avea „pacea lui Dumnezeu,” căci atunci vom şti că Iehova vede toate lucrurile şi-i va trage la răspundere la timpul potrivit pe cei vinovaţi (Ps. 37:1-11). Astfel inima ne va rămîne calmă şi nu ne va împinge să acţionăm în mod nesocotit. O asemenea atitudine ne va aduce binefaceri din punct de vedere efectiv, spiritual şi chiar fizic, căci „o inimă calmă este viaţa organismului carnal.” — Prov. 14:30.

 8. (a) Avînd în vedere Filipeni 4:7, ce deosebire există între „inimă” şi „facultăţile mintale”? (b) Dacă avem „pacea lui Dumnezeu” de ce nu va fi cu putinţă să ne pierdem echilibrul psihic? (c) Ne va prejudicia oare în mod iremediabil vreunul din lucrurile permise de Tatăl nostru ceresc?

⁸ „Facultăţile mintale” nu sînt sinonime (nu au acelaşi înţeles) cu „inima,” chiar dacă există o interacţiune între ele. În timp ce mintea raţionează pe baza informaţiilor, inima îndeamnă la acţiune. De aceea pentru a fi siguri că umrăm o cale justă, trebuie să cunoaştem Cuvîntul lui Dumnezeu şi, prin rugăciune, trebuie să ne bizuim pe el. Dacă mintea ne-ar fi peste măsură de deprimată — dacă am fi exagerat de îngrijoraţi — nu am putea lua hotărîri corespunzătoare. Ne-am putea pierde chiar echilibrul psihic. Totuşi, aceasta nu ni se poate întîmpla dacă avem „pacea lui Dumnezeu,” deoarece atunci inima ne va fi ţinută sub control, iar mintea noastră va avea linişte. Sîntem ferm convinşi că „mîna lui Iehova este cu noi” şi că Tatăl nostru ceresc nu va permite nimic care ar putea să ne cauzeze prejudicii iremediabile (Mat. 10:28; Fapte 11:21). În loc să ne îngrijorăm şi să ne lăsăm asediaţi de multe gînduri chinuitoare, noi ne încredem cu tărie în Iehova şi astfel „facultăţile noastre mintale” vor fi păzite. Cum? „Prin Isus Cristos” care a făcut posibilă o relaţie personală apropiată cu Tatăl ceresc. — Gal. 1:3–5.

 9. Deşi avea „pacea lui Dumnezeu,” era oare Pavel completamente liber de orice îngrijorare profundă?

⁹ Fără îndoială că Pavel însuşi ştia că creştinii nu sînt lipsiţi în totalitate de îngrijorări profunde. El a recunoscut că eşecul concetăţenilor săi, al evreilor, de a accepta „vestea bună,” i-a provocat o „mare suferinţă şi o continuă durere în inimă.” Dar apostolul n-a fost copleşit de îngrijorare şi s-a mulţumit să lase problemele în seama lui Dumnezeu care acţionează cu dreptate prin alegerea celor de care va avea milă (Rom. 9:1–18). De aceea, în ciuda sentimentelor contrare, Pavel a lăsat ca „pacea lui Dumnezeu” să-i păzească inima şi facultăţile mintale.”

10. Deci; cum ne va păzi inima şi facultăţile mintale, pacea pe care o dă Dumnezeu?

¹⁰ Asemenea lui Pavel, care, fără îndoială că era profund preocupat, şi noi putem avea „pacea lui Dumnezeu” — acea linişte şi acel calm interior care izvorăsc dintr-o inestimabilă relaţie cu Iehova. Ea poate într-adevăr să ne păzească inimile şi facultăţile mintale ca să nu ne lăsăm exagerat de preocupaţi în privinţa nevoilor noastre. Putem fi convinşi, pe deplin asiguraţi, că Iehova se îngrijeşte de cei care îl servesc şi le răspunde la rugăciuni. În loc să fim într-o permanentă nelinişte, inima şi mintea noastră vor avea tihnă, deoarece noi ne încredem nestrămutat în Tatăl nostru ceresc. — Ps. 33:20–22.

Asigurarea celor necesare vieţii

11. Dacă avem „pacea lui Dumnezeu,” de ce nu trebuie să ne îngrijorăm în mod exagerat de cele necesare vieţii?

¹¹ Dacă avem într-adevăr „pacea lui Dumnezeu” şi sîntem convinşi că el este „Ascultătorul rugăciunii,” vom putea face faţă îngrijorărilor (Ps. 65:2). Vom simţi întotdeauna că avem ajutorul divin, în care se află multă pace pentru inimă şi minte. De exemplu, nu vom mai fi exagerat de îngrijoraţi cu privire la cele necesare vieţii. Isus le-a spus discipolilor săi: „Incetaţi de a mai fi îngrijoraţi de sufletele voastre [sau „viaţă”] cu privire la ce veţi mînca sau de corpurile voastre cu privire la ce veţi îmbrăca.” De ce nu trebuie să ne îngrijorăm astfel? Deoarece Iehova, care hrăneşte din plin păsările şi crinii, cu siguranţă că poate şi chiar va hrăni şi îmbrăca pe servii lui fideli. „Deci,” a spus Isus, „încetaţi de a mai căuta ce s-ar putea mînca sau ce s-ar putea îmbrăca şi încetaţi de a mai fi într-o nesiguranţă plină de griji . . . Totuşi, continuaţi să căutaţi regatul [lui Dumnezeu], iar aceste lucruri vă vor fi adăugate” (Luca 12:22–31). Într-adevăr, dacă punem interesele spirituale pe primul loc în viaţă, putem fi siguri că Tatăl nostru ceresc va avea grijă de noi.

12. Ce exemplu scriptural ne arată că chiar şi cei consacraţi lui Iehova trebuie să evite să pună prea mult preţ pe lucrurile materiale?

¹² Chiar şi persoanele consacrate lui Iehova trebuie să evite a pune prea mult preţ pe lucrurile materiale. De exemplu, deoarece ţara respectivă nu-i mai putea hrăni pe amîndoi şi pentru a pune capăt certurilor dintre îngrijitorii lor de vite, Avraam i-a acordat nepotului său Lot prilejul de a alege locul unde prefera să locuiască. Lot a ales ţinutul cel mai bun dar asta însemna să locuiască printre răufăcători. După un timp el a fost luat prizonier şi a fost nevoie să fie eliberat (Gen. 13:1—14:16). Mai tîrziu, cînd Iehova a nimicit Sodoma, Lot s-a văzut nevoit să-şi lase averile materiale ca să-şi scape viaţa. După aceea, Lot a fost obligat să părăsească oraşul Ţoar şi să locuiască într-o peşteră (Gen. 19:1–26, 30–38). Deşi el este numit „dreptul Lot,” se pare că a primit o lecţie dură din care a învăţat că este o nebunie ca cineva care se teme de Dumnezeu să acorde o mare importanţă presupuselor avantaje materiale (2 Petr. 2:7, 8). Cu cît mai preţios este să ne rugăm pentru o îndrumare exactă şi să punem întotdeauna pe primul loc în viaţa noastră interesele spirituale!

13. De ce nu trebuie ca creştinii să se afle într-o nesiguranţă plină de griji cu privire la cele necesare vieţii?

¹³ Dacă punem cu adevărat problemele spirituale pe primul loc în viaţa noastră, aceasta va contribui la pacea inimii şi a minţii noastre. Bineînţeles, putem fi siguri că Cel căruia îi aparţine tot aurul şi argintul este pe deplin capabil să le procure servilor săi cele necesare vieţii (Hag. 2:8). Desigur, se cuvine să ne rugăm ca Dumnezeu să ne „dea astăzi pîinea noastră pentru această zi” şi este necesar să lucrăm cu hărnicie pentru a face faţă nevoilor reale (Prov. 6:6–11; 31:10, 13–24; Mat. 6:11). Dar ,deoarece n-am adus nimic în lume şi nu putem duce nimic afară din ea, trebuie să fim mulţumiţi cu hrana şi cu îmbrăcămintea’ (1 Tim. 6:6–12). De ce să fii într-o nesiguranţă plină de griji? Psalmistul avea dreptate cînd spuneau: „Am fost tînăr cîndva, dar am şi îmbătrînit şi totuşi n-am văzut vreun om drept complet părăsit, nici pe urmăşii lui căutîndu–şi pîinea.” — Ps. 37:25.

Calea adevăratului succes

14. De ce nu este potrivit ca noi, în calitate de martori creştini, să punem un mare preţ pe realizările omeneşti şi pe aşa-zisele succes legate de ele?

¹⁴ Nu este ceva neobişnuit ca oamenii din lume să-şi facă griji prin faptul că pun mare preţ pe realizările oamenilor. Bineînţeles, Biblia încurajează străduinţa şi perfecţionarea meseriei în munca individuală (Prov. 22:29). Dar ambiţia oarbă şi grija exagerată pentru aşa-zisul succes nu sînt compatibile cu „pacea lui Dumnezeu.” De fapt, a urmări să obţii dominaţie asupra altora poate instiga persoana ambiţioasă să folosească mijloace necurate, poate chiar să submineze eforturile tovarăşilor de lucru şi să urmeze o cale rătăcitoare care îi va atrage dezaprobarea divină (Prov. 3:32; 2 Cor. 4:1, 2). Este adevărat că cei foarte ambiţioşi ar putea primi aprobarea oamenilor, aşa după cum conducătorii religioşi ipocriţi de acum nouăsprezece secole aduceau daruri, se rugau şi posteau într-un mod care le atrăgea laude. Dar Isus Cristos a condamnat acţiunile lor şi a spus că aceşti ipocriţi egocentrişti „şi-au primit răsplata deplină” (Mat. 6:1–18). Ce nebunie ar fi pentru oricare din martorii lui Iehova să trăiască cu o grijă pe care şi-a făcut-o singur, încercînd să ajungă „cineva,” pentru ca pînă la urmă să-şi dea seama că a pierdut binecuvîntările veşnice! — Compară cu Ier. 45:5.

15. În ceea ce priveşte succesul, ce poate învăţa din Eclesiast 9:11 şi 10:5–7, un om temător de Dumnezeu?

¹⁵ Pentru cel ce se bucură cu adevărat de „pacea lui Dumnezeu,” calea adevăratului succes nu duce la mijloace necurate şi la străduinţe zadarnice. Din Scripturi el a învăţat că în societatea de astăzi, şi aşa plină de oameni imperfecţi şi păcătoşi, „nu cei iuţi cîştigă alergarea, nici cei puternici bătălia, nici înţelepţii n-au hrana, nici cei pricepuţi bogăţiile, nici învăţaţii bunăvoinţa” (Ecl. 9:11). Într-adevăr, „nebunia a fost pusă în multe posturi înalte” şi oamenii văd „servitorii pe cai iar prinţii mergînd pe jos ca servitorii” (Ecl. 10:5–7). Da, prinţilor sau nobililor nu li se acordă respectul pe care-l merită, în timp ce servitorii — cu mult mai puţin competenţi — „merg pe cai” asemenea nobililor.

16. De ce anume depinde succesul şi realizările conforme voinţei lui Dumnezeu?

¹⁶ Ai fost „pus la naftalină,” ca să zicem aşa, fără să te bucuri de aşa-zisul succes după care tînjeai odată? De ce să-ţi faci griji cu privire la asta? Îngăduie ca „pacea lui Dumnezeu” să domnească în inima ta şi trăieşte liniştea binefăcătoare pe care o aduce ea. Continuă să faci voinţa divină şi să te bizui pe Tatăl ceresc ca să-ţi binecuvînteze eforturile pe care le depui în serviciul său. Lucrul acesta este cu adevărat important în viaţă. Succesul real şi realizările conforme voinţei lui Dumnezeu depind de obiectivele şi punctele de vedere spirituale. Psalmistul a afirmat corect: „Fericit este cel care nu intră la sfatul celor răi . . . Ci plăcerea lui este în legea lui Iehova şi în legea lui el citeşte în şoaptă zi şi noapte. Şi cu siguranţă el va deveni asemeni unui copac sădit lîngă rîuri de apă, care îşi dă rodul la timpul său şi al cărui frunziş nu se veştejeşte şi în orice face va avea succes.” — Ps. 1:1–3.

17. (a) Ce trebuie să facem pentru a ne bucura de un foarte mare succes? (b) Ce poţi face pentru a-i ajuta pe alţii să se bucure de „pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire”?

¹⁷ N-ar putea exista un mai mare succes decît acela de a intra într-o relaţie intimă cu Iehova Dumnezeu şi de a menţine această relaţie. Dorinţa noastră fierbinte de a-l mulţumi ne va îndemna să-i aducem onoare prin cuvintele şi faptele noastre drepte, făcînd bine semenilor noştri şi comunicîndu-le „minunata veste bună a fericitului Dumnezeu” (1 Tim. 1:11). Mare va fi bucuria noastră dacă, avînd binecuvîntarea Tatălui nostru ceresc, îi putem ajuta pe alţii să înveţe despre minunatele sale scopuri şi să ajungă totodată într-o nepreţuită relaţie de consacrare lui. Atunci, asemenea nouă, ei vor învăţă să facă faţă îngrijorărilor vieţii. De asemenea, ei vor ajunge să se bucure de „pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire.”

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Creştinii se pot bucura de „pacea lui Dumnezeu” chiar şi în mijlocul celor mai dificile împrejurări.