Capitolul 13
Ce crezi despre disciplină?
1–4. (a) Pentru ce înclinăm cu toţii să facem greşeli? (b) Ce altceva — afară de lipsa de cunoştinţă — duce la facerea de greşeli?
PROBABIL cunoşti şi tu pe cineva — un coleg de şcoală sau chiar un învăţător — care nu e dispus să recunoască o greşeală sau o nedreptate. Ce părere ai tu despre un asemenea om? Ar creşte în stima ta, sau ar scădea dacă, într-o bună zi, ar veni la tine şi ţi-ar spune deschis: „Îmi pare rău. Îmi dau seama că am greşit.“?
2 În realitate, noi toţi comitem greşeli, căci nimeni dintre noi nu este perfect sau fără greşeli. Aceasta o aflăm din Biblie. Ea arată că strămoşul nostru Adam, a fost neascultător şi că, din cauza aceasta, toţi oamenii au moştenit imperfecţiunea şi păcatul. Biblia explică că „printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi au păcătuit“ — Romani 5:12.
3 Unele greşeli se datorează necunoştinţei; totuşi, nu toate. Deseori indiferenţa şi nechibzuinţa sînt cauza. Să presupunem că un pasager de avion nu e atent cînd stewardesa explică cum se procedează cu centura de salvare sau cum funcţionează instalaţia de oxigen. Dacă un pasager, din această cauză, nu se foloseşte de aparatura de salvare, în caz de pericol, şi îşi pierde viaţa, atunci nu numai necunoştinţa sa e de vină, ci, înainte de toate, indiferenţa sa.
4 În consecinţă, nu orice greşeală se poate scuza, pur şi simplu, ca eroare. Deseori necunoştinţa cu voia e vinovată pentru aceasta. Şi mai rău, însă, este cînd cineva face ceva despre care ştie că este greşit şi cînd, dintr-un motiv sau altul, încearcă să se justifice.
5, 6. (a) Pentru ce este mustrarea folositoare atît pentru bătrîn cît şi pentru tînăr? (b) Ce ar trebui să se realizeze prin disciplină? (Proverbe 1:1–4).
5 Toate acestea arată că disciplina este necesară. Disciplinei îi aparţine şi mustrarea. Cu toţii‚ fie că sîntem bătrîni fie tineri, trebuie să fim mustraţi uneori. Da, fără disciplină sau îndrumare oamenii n-ar face progrese în nici un domeniu. Ei ar face tot mereu aceleaşi greşeli, ar susţine aceleaşi păreri false şi n-ar cîştiga deloc cunoştinţe noi sau capacităţi.
6 Ai ştiut tu, însă, că disciplina cuprinde mai mult decît doar mustrare? Ea poate să fie şi o şcolare care formează, întăreşte sau corectează. Disciplina ar trebui să aibă ca scop o ameliorare în ceea ce priveşte viitorul.
PENTRU CE ESTE GREU SĂ SE ACCEPTE DISCIPLINA
7–9. (a) Din ce cauză cade adesea aşa de greu a accepta disciplina? (b) Cum se poate învinge această înclinaţie?
7 Cineva s-ar putea întreba că dacă disciplina este atît de folositoare, din ce cauză le cade greu celor mai mulţi s-o accepte, care şi face de fapt necesar să învăţăm mai întîi să fim disciplinaţi? Imperfecţiunea noastră. Aceasta ne pune într-o situaţie grea. Ea ne vatămă mîndria. Disciplina are însă şi ea laturile ei bune, după cum declară apostolul Pavel: „Fără îndoială, se pare că orice pedeapsă nu este o pricină de bucurie pentru prezent, ci una de întristare; dar după aceea, pentru cei care au trecut prin ea aduce roada dătătoare de pace, anume dreptatea.“ — Evrei 12:11.
8 Smerenia ne face să suportăm mai uşor fenomenele care însoţesc disciplina. Mîndria şi îndărătnicia fac pe mulţi să se opună disciplinei. Dacă, însă, cineva este mustrat pe bun motiv sau este dojenit şi se arată recalcitrant, prin aceasta el se face doar de rîs. Cuvîntul lui Dumnezeu spune: „Înţelepciunea şi disciplina sînt ceea ce numai nebunii dispreţuiesc.“ — Proverbe 1:7.
9 În contrast cu aceasta citim: „Mustră pe cel înţelept şi el te va iubi.“ Din ce cauză? Pentru că el ştie că prin mustrare devine „şi mai înţelept.“ — Proverbe 9:8, 9.
CUM TE COMPORŢI?
10–12. (a) Ce efect poate să aibă disciplina asupra vieţii noastre, după Proverbe 19:20? (b) Pentru ce ne mustră Dumnezeu? (Evrei 12:5, 6). (c) Cine este împuternicit să ne educe?
10 Întrebarea propriu-zisă sună: Ce vei face în viaţă? Intenţionezi s-o laşi să-şi urmeze cursul la voia întîmplării? Sau eşti gata să lucrezi la făurirea unui viitor demn de dorit? Eşti tu de acord cu Cuvîntul lui Dumnezeu care dă sfatul: „Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura, pentru ca să poţi deveni înţelept în viitorul tău.“? — Proverbe 19:20.
11 Indiferent cum gîndeşte cineva despre aceasta — cîndva în viaţă, fiecare va fi mustrat odată. Disciplina ne va apărea mai puţin neplăcută şi va putea fi mai uşor suportată, dacă ne gîndim că ea este o îngrijire divină. Dumnezeu s-a îngrijit de disciplină pentru că el ne iubeşte şi vrea să ne ajute să ne corectăm. De aceea zice Biblia, că oricine urăşte disciplina, leapădă, de fapt, ’Cuvîntul lui Dumnezeu înapoia sa‘. — Psalm 50:17.
12 Disciplina ar trebui să fie aplicată de cineva care este, de asemenea, împuternicit pentru aceasta. Ce crezi, cine este cel mai bine în stare să educe pe tineri? Dumnezeu a încredinţat aceasta părinţilor, căci ei sînt răspunzători de viaţa copiilor lor. În adunarea creştină, Dumnezeu s-a îngrijit să existe „bărbaţi mai bătrîni“ în privinţa spirituală, care sînt capabili „prin învăţătura sănătoasă, atît să îndemne, cît şi să mustre pe cei ce se opun“. — Tit 1:5–9.
13–17. Ce şir de idei ne ajută să ne corectăm atitudinea dacă înclinăm să ne opunem disciplinei? (Proverbe 4:1, 2; 13:24; 15:32).
13 Cum reacţionezi tu la disciplina dată de părinţii tăi? Mulţi tineri se opun — cel puţin pentru moment — şi din această cauză unii chiar fug de acasă. Dacă tu te enervezi din pricina unei mustrări sau a unui îndemn, pune-ţi întrebarea: „Pentru ce şi-au consumat părinţii mei timpul şi au depus eforturi să facă aceasta?“ Tu însuţi ştii că, în cele mai multe cazuri, unui om nu-i este plăcut şi nu-i vine uşor să dojenească pe cineva. Părinţii tăi, însă, totuşi, o fac pentru că sînt atît de interesaţi de tine, încît nu precupeţesc osteneala. Aceasta ar trebui să te mişte să meditezi sincer la aceea ce spun ei.
14 Se cere, bineînţeles, putere lăuntrică pentru a recunoaşte greşeala. Şi se cere smerenie pentru a accepta disciplina, mai ales dacă nu se socoteşte a fi necesară. Dacă tu însă, o accepţi liniştit şi nu te împotriveşti, probabil ea îţi va folosi şi aceasta ameliorează categoric situaţia.
15 Gîndeşte-te şi la faptul că cei care ne educă desigur nu vor încerca să ne bage într-o cămaşă de forţă, ca şi cînd ar vrea să ne restrîngă mersul înainte în viaţă. Probabil, ei încearcă mai degrabă să ne ajute să facem progrese. Disciplina care corespunde adevărului ne ocroteşte de experienţe dureroase, de lucruri care, fără îndoială, ar fi avut urmări neplăcute şi ne-ar fi îngreunat viaţa. Celor care se lasă să fie disciplinaţi, Biblia le promite: „Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit; şi cînd vei alerga, nu te vei poticni. Ţine disciplina, n-o lăsa din mînă; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.“ — Proverbe 4:10–13.
16 E de la sine înţeles că nu trebuie să aşteptăm pînă cînd cineva ne mustră. Noi putem să ne autodisciplinăm. Dacă, sîntem atenţi, putem să recunoaştem multe din propriile noastre greşeli şi să întreprindem ceva pentru a ne înbunătăţi.
17 Dispoziţia de a accepta mustrarea este, în multe privinţe, în profitul nostru a tuturor. Cine-şi recunoaşte deschis greşelile şi slăbiciunile, se simte bine lăuntric şi are o conştiinţă curată. Inima şi mintea se întăresc prin aceasta şi ne ajută să procedăm corect. Dacă nu dispreţuim disciplina, ajungem la un rezultat mai bun şi cu semenii noştri. Ei văd în noi oameni oneşti, smeriţi şi echilibraţi, care ies plăcut la iveală din masa generală a celorlalţi. Lucrul cel mai important este, însă: Dispoziţia de a accepta mustrarea, este neapărat necesară pentru a obţine şi a păstra o bună relaţie cu Iehova Dumnezeu. În afară de aceasta, se dobîndeşte astfel o speranţă într-un viitor durabil şi fericit. Da, „mustrările disciplinei sînt calea vieţii“. — Proverbe 6:23.
[Ilustraţia de la pagina 94]
Cum reacţionezi dacă te învaţă cineva ce este mai bine?