Să evităm manifestarea unui spirit arogant!

Un proverb biblic plin de înţelepciune spune: „Cine-şi zideşte poarta prea înaltă îşi caută distrugerea“ (Proverbele 17:19). Ce anume este greşit în a avea o poartă înaltă? Şi care este esenţa acestui proverb?

ÎN VECHIME, persoanele sau bandele care umblau călare pe cai şi comiteau jafuri nu erau ceva neobişnuit. Locuinţele neprotejate, aflate în cîmp deschis, puteau fi atacate uşor de hoţi. Pentru a împiedica jefuirea averilor lor, unii proprietari îşi construiau un zid cu o poartă specială. Zidul era înalt, dar poarta era joasă. De fapt, unele porţi nu aveau mai mult de un metru înălţime — adică erau mult prea joase pentru ca să poată intra pe ele un călăreţ cu calul său. Cei care nu-şi făceau porţi joase la intrarea în curţile lor, erau expuşi riscului ca unii călăreţi să intre călare şi să le jefuiască bunurile.

Porţile curţilor din oraşe erau, în general, joase şi neatrăgătoare, fără să ofere vreun indiciu cu privire la bogăţia care s-ar fi putut afla dincolo de zidul care împrejmuia curtea. În Persia însă, o poartă foarte înaltă constituia unul dintre semnele de demnitate regală, demnitate pe care unii supuşi încercau să o imite, expunîndu-se unui mare risc. Oricine îşi zidea o poartă înaltă pentru locuinţa sa făcea o invitaţie la jaf datorită faptului că îşi etala prosperitatea.

Proverbele 17:19 arată deci că cei care îşi zidesc porţi înalte îşi atrag nenorocirea asupra lor datorită faptului că îşi atribuie o valoare mai mare decît au în realitate. Acest proverb s-ar putea, de asemenea, să facă aluzie la gură, comparînd-o cu o intrare zidită înalt printr-o vorbire lăudăroasă şi arogantă. O astfel de vorbire provoacă dispute şi, în cele din urmă, persoana orgolioasă poate ajunge la dezastru. Cît de înţelept este deci să evităm manifestarea unui spirit arogant!

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 30]

Picturesque Palestine, Sinai and Egypt, volumul 1, de Colonel Wilson (1881)