Mesajul pe care trebuie să-l proclamăm

CU MULT timp înaintea erei creştine, Iehova i-a vorbit fidelului Avraam despre măsura prin intermediul căreia se vor binecuvânta „toate popoarele pământului“ (Gen. 22:18). Mai târziu, l-a inspirat pe Solomon să consemneze o cerinţă fundamentală pe care ar trebui s-o respecte toţi oamenii: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“ (Ecl. 12:13). Dar cum aveau să afle oamenii tuturor naţiunilor despre aceste lucruri?

Deşi întotdeauna au existat persoane care au crezut în ceea ce spune Dumnezeu, Biblia arată că activitatea intensă de predicare a veştii bune tuturor naţiunilor urma să fie efectuată în „ziua Domnului“, care a început în 1914 (Rev. 1:10). Referitor la această perioadă, Revelaţia 14:6, 7 a prezis că sub îndrumarea îngerilor avea să se desfăşoare o activitate de proclamare de importanţă vitală adresată ‘oricărei naţiuni şi trib şi limbi şi popor’. Iată ce îndemn li se dă acestora: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a sosit ora judecăţii sale; şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele de ape“. Voinţa lui Dumnezeu este ca acest mesaj să fie proclamat, iar noi avem marele privilegiu de a participa la această activitate.

Adevăratul Dumnezeu. Iehova a făcut declaraţia „voi sunteţi martorii Mei“ în contextul unei dezbateri privitoare la identitatea adevăratului Dumnezeu (Is. 43:10). Mesajul nostru nu se rezumă doar la faptul că oamenii trebuie să aparţină unei religii sau să creadă într-un dumnezeu. Trebuie să le dăm ascultătorilor noştri posibilitatea să afle că Cel ce a creat cerul şi pământul este singurul Dumnezeu adevărat (Is. 45:5, 18, 21, 22, NW; Ioan 17:3). Numai adevăratul Dumnezeu poate prezice cu exactitate viitorul. Noi avem privilegiul de a le explica oamenilor că împlinirea cuvântului lui Dumnezeu în trecut ne oferă siguranţa că şi promisiunile pe care le-a făcut despre viitor se vor realiza. — Ios. 23:14; Is. 55:10, 11.

Desigur, mulţi dintre cei cărora le depunem mărturie se închină altor dumnezei sau pretind că nu se închină nici unuia. Pentru a-i face să ne asculte, poate că ar trebui să începem prin a le vorbi despre lucruri de interes comun. În acest sens, putem învăţa multe din exemplul relatat în Faptele 17:22–31. Să reţinem că, deşi a dat dovadă de tact, apostolul Pavel a spus răspicat că toţi trebuie să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului.

Să facem cunoscut numele lui Dumnezeu. Noi trebuie să-l prezentăm pe Dumnezeu sub adevăratul său nume, căci El îşi iubeşte numele (Ex. 3:15; Is. 42:8). El vrea ca oamenii să-i cunoască numele. Iehova s-a îngrijit ca acesta să fie menţionat în Biblie de peste 7 000 de ori, iar noi avem responsabilitatea de a-l face cunoscut. — Deut. 4:35.

Viitorul tuturor depinde de cunoaşterea lui Iehova şi de invocarea cu credinţă a numelui său (Ioel 2:32; Mal. 3:16; 2 Tes. 1:8). Dar majoritatea oamenilor nu-l cunosc, deşi mulţi pretind că i se închină Dumnezeului Bibliei. Chiar dacă au Biblia şi o citesc, ei nu cunosc numele personal al lui Dumnezeu, deoarece acesta a fost scos din multe traduceri moderne. Singurul lucru pe care unii îl ştiu despre numele Iehova este ceea ce le-au spus conducătorii lor religioşi: să nu folosească acest nume.

Care ar fi atunci cea mai bună cale de a le face cunoscut oamenilor numele lui Dumnezeu? Arătându-li-l direct în Biblie, preferabil în Biblia lor. În unele traduceri, el apare de mii de ori. În altele, nu se găseşte decât la Psalmul 83:18 sau la Exodul 6:3–6. În Biblia Cornilescu, ediţia nerevizuită, este menţionat în nota de subsol de la Geneza 22:14 şi Exodul 17:15. Ori de câte ori numele divin apare în textul original, multe traduceri ale Bibliei folosesc în locul lui cuvintele „Domnul“ sau „Dumnezeu“, scrise cu majuscule. Întrucât traducătorii moderni au eliminat numele personal al lui Dumnezeu, ar fi bine să foloseşti o traducere mai veche pentru a le arăta oamenilor modificarea. Totodată poţi să specifici că în unele ţări numele divin apare în imnuri religioase sau în inscripţiile de pe monumente.

Pasajul din Ieremia 10:10–13, conform Traducerii lumii noi, îi poate ajuta şi pe cei ce se închină altor dumnezei, deoarece nu numai că menţionează numele lui Dumnezeu, dar şi explică cine este adevăratul Dumnezeu.

Să nu ascunzi numele lui Dumnezeu în spatele unor titluri ca „Dumnezeu“ şi „Domnul“, cum face creştinătatea! Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să-l foloseşti la începutul fiecărei conversaţii. Dacă vei face aşa, unii, orbiţi de prejudecăţi, vor pune imediat capăt discuţiei. Însă, după ce ai stabilit o bază pentru conversaţie, nu te sfii să foloseşti acest nume.

Este demn de remarcat că în Biblie numele personal al lui Dumnezeu apare mult mai des decât titlurile „Domnul“ şi „Dumnezeu“ puse laolaltă. Cu toate acestea, scriitorii Bibliei nu au căutat să includă numele lui Dumnezeu în fiecare frază, ci l-au menţionat pur şi simplu în mod natural, spontan şi respectuos. Exemplul lor este demn de imitat.

Persoana identificată după nume. Faptul că Dumnezeu are un nume personal este un adevăr profund, dar aflarea lui nu este decât începutul.

Ca să-l iubim pe Iehova şi să-l invocăm cu credinţă, trebuie să ştim ce fel de Dumnezeu este el. Când Iehova i-a făcut cunoscut numele său lui Moise la muntele Sinai, El nu s-a limitat la o simplă repetare a cuvântului „Iehova“, ci a atras atenţia asupra câtorva calităţi remarcabile ale Sale (Ex. 34:6, 7). Putem imita acest exemplu.

Fie că le depui mărturie unor persoane nou-interesate, fie că ţii o cuvântare în faţa congregaţiei, arată, când vorbeşti despre binecuvântările Regatului, ce indică ele despre Dumnezeul care face astfel de promisiuni. Când vorbeşti despre poruncile divine, subliniază înţelepciunea şi iubirea pe care le reflectă ele. Explică în mod clar că lucrurile pe care le cere Dumnezeu nu sunt o povară pentru noi, ci sunt spre binele nostru (Is. 48:17, 18; Mica 6:8). Arată cum fiecare manifestare a puterii lui Iehova dezvăluie ceva despre personalitatea sa, despre normele sale şi despre scopul său. Îndreaptă atenţia asupra echilibrului pe care îl manifestă Iehova în exercitarea calităţilor sale. Vorbeşte deschis despre ceea ce simţi tu însuţi faţă de Creator. Astfel, le vei putea insufla şi altora iubire faţă de Iehova.

Mesajul urgent transmis în zilele noastre îi îndeamnă pe toţi să se teamă de Dumnezeu. Prin ceea ce spunem trebuie să căutăm să clădim teama sfântă — o teamă sănătoasă, un respect profund faţă de Iehova (Ps. 89:7). Acest sentiment ne face conştienţi că el este Judecătorul suprem şi că viitorul nostru depinde de aprobarea sa (Luca 12:5; Rom. 14:12). Teama sfântă este deci indisolubil legată de iubirea profundă pe care o avem pentru el şi de dorinţa arzătoare de a-i plăcea (Deut. 10:12, 13). Teama sfântă ne îndeamnă şi să urâm răul, să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu şi să ne închinăm lui cu o inimă completă (Deut. 5:29; 1 Cron. 28:9; Prov. 8:13). Ea ne fereşte de capcana de a încerca să-i slujim lui Dumnezeu, iubind în acelaşi timp şi lucrurile lumii. — 1 Ioan 2:15–17.

Numele lui Dumnezeu este „un turn tare“. Oamenii care ajung să-l cunoască într-adevăr pe Iehova se bucură de ocrotire. Ei beneficiază de ocrotire nu numai pentru că îi folosesc numele sau că ştiu enumera câteva calităţi divine, ci şi pentru că se încred în El. Cu privire la astfel de persoane, în Proverbele 18:10 se spune: „Numele lui Iehova este un turn tare. Cel drept fuge la el şi i se dă ocrotire“ (NW).

Foloseşte-te de orice ocazie pentru a le insufla ascultătorilor tăi încredere în Iehova (Ps. 37:3; Prov. 3:5, 6). Această încredere demonstrează că avem credinţă în el şi în promisiunile sale (Evr. 11:6). Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că ‘oricine invocă numele lui Iehova’ va fi salvat, fiindcă recunoaşte că el este Suveranul universului, iubeşte căile sale şi crede sincer că numai el poate oferi adevărata salvare (Rom. 10:13, 14). În timp ce le predai altora, ajută-i să demonstreze acest fel de credinţă în fiecare aspect al vieţii lor.

Mulţi oameni trec prin probleme foarte grele şi nu întrevăd nici o ieşire. Îndeamnă-i să înveţe căile lui Iehova, să se încreadă în el şi să pună în practică ceea ce învaţă (Ps. 25:5). Încurajează-i să-l implore pe Iehova pentru ajutor şi să-i mulţumească pentru binecuvântări (Filip. 4:6, 7). Când îl vor cunoaşte realmente pe Iehova, nu doar din citirea anumitor pasaje biblice, ci şi trăind împlinirea promisiunilor sale, vor ajunge să simtă siguranţa pe care o dă înţelegerea deplină a semnificaţiei numelui Său. — Ps. 34:8; Ier. 17:7, 8.

Să ne folosim de orice prilej pentru a-i ajuta pe alţii să înţeleagă cât este de înţelept să se teamă de Iehova, adevăratul Dumnezeu, şi să respecte poruncile lui!

DUPĂ înviere, dar înainte de a se sui la cer, Isus Cristos şi-a instruit discipolii spunându-le: „Îmi veţi fi martori . . . până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Fap. 1:8). Despre slujitorii loiali ai lui Dumnezeu din timpurile moderne se spune că „au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Rev. 12:17). Cât de sârguincios depui tu mărturie?

Mulţi dintre cei ce afirmă cu sinceritate că au credinţă în Isus nu ştiu nimic despre existenţa sa preumană. Ei nu înţeleg că, pe pământ, Isus a fost realmente om. Ei nu pricep în ce sens este el Fiul lui Dumnezeu; cunosc foarte puţine despre rolul pe care-l are el în împlinirea scopului lui Dumnezeu; nu ştiu ce face el acum şi cum le va fi influenţată viaţa de ceea ce va face în viitor; ar putea chiar gândi în mod greşit că Martorii lui Iehova nu cred în Isus. Noi avem privilegiul de a le spune adevărul despre aceste chestiuni.

O altă categorie de oameni cred că personajul Isus, descris în Biblie, nu a existat niciodată. Pentru unii, Isus nu a fost decât un mare om. Mulţi resping ideea că ar fi Fiul lui Dumnezeu. ‘A le depune mărturie despre Isus’ unor astfel de oameni este o sarcină care pretinde mult efort, multă răbdare şi mult tact.

Indiferent de părerea pe care o au, ascultătorii tăi trebuie să asimileze cunoştinţă despre Isus Cristos dacă vor să se bucure de viaţa eternă promisă de Dumnezeu (Ioan 17:3). Iehova şi-a exprimat clar voinţa ca orice fiinţă „să recunoască în mod deschis că Isus Cristos este Domn“ şi să se supună autorităţii sale (Filip. 2:9–11). Prin urmare, noi nu putem evita subiectul când întâlnim persoane care au convingeri puternice, dar eronate, sau prejudecăţi. Este adevărat că uneori putem vorbi liber despre Isus Cristos chiar de la prima vizită, dar alteori trebuie să ne exprimăm cu multă grijă pentru a ne ajuta ascultătorii să dobândească un punct de vedere corect cu privire la Isus. În plus, ar fi necesar să ne gândim şi la modalităţile prin care am putea prezenta şi alte aspecte ale subiectului nostru la următoarele vizite. Totuşi, nu vom putea discuta în profunzime subiectul dacă nu începem cu persoana respectivă un studiu biblic. — 1 Tim. 2:3–7.

Rolul esenţial pe care-l are Isus în scopul lui Dumnezeu. Trebuie să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă că, din moment ce Isus este „calea“ şi ‘nimeni nu vine la Tatăl decât prin intermediul lui’, este imposibil să primim aprobarea lui Dumnezeu dacă nu exercităm credinţă în Isus Cristos (Ioan 14:6). Până când nu înţelegem rolul esenţial încredinţat de Iehova Fiului său întâi-născut, nu putem înţelege Biblia. De ce? Deoarece Iehova a făcut din Isus personajul central în realizarea tuturor scopurilor Sale (Col. 1:17–20). Profeţiile biblice gravitează în jurul acestui adevăr (Rev. 19:10). Prin intermediul lui Isus Cristos se vor remedia toate problemele cauzate de răzvrătirea lui Satan şi de păcatul lui Adam. — Evr. 2:5–9, 14, 15.

Pentru a înţelege rolul îndeplinit de Cristos, trebuie să recunoaştem că omenirea se află într-o stare deplorabilă din care nu poate ieşi singură. Cu toţii ne-am născut în păcat, iar păcatul ne apasă în multe feluri pe parcursul vieţii. Şi, mai devreme sau mai târziu, ne va duce la moarte (Rom. 3:23; 5:12). Discută despre acest adevăr cu cei cărora le depui mărturie. Subliniază apoi că, prin intermediul jertfei lui Isus Cristos, Iehova, în marea sa iubire, a făcut posibilă eliberarea din păcat şi moarte pentru cei ce exercită credinţă în darul răscumpărării (Mar. 10:45; Evr. 2:9). Acest dar le deschide perspectiva de a primi viaţă veşnică perfectă (Ioan 3:16, 36). Nu există nici un alt mod de a o obţine (Fap. 4:12). Indiferent că explici Biblia în particular sau în congregaţie, nu te mulţimi doar cu enumerarea acestor adevăruri. Cu amabilitate şi răbdare, încearcă să sădeşti în inima ascultătorilor tăi recunoştinţă faţă de rolul lui Isus de Eliberator. Aprecierea acestui dar poate avea un efect profund asupra atitudinii, a conduitei şi a obiectivelor lor. — 2 Cor. 5:14, 15.

Evident, Isus şi-a depus viaţa ca jertfă o singură dată (Evr. 9:28). Acum el slujeşte ca Mare Preot. Ajută-ţi ascultătorii să înţeleagă ce implică această responsabilitate. Sunt ei stresaţi sau deziluzionaţi? Suferă sau au probleme din cauza răutăţii oamenilor? Când a fost pe pământ, Isus a trecut prin toate aceste situaţii. El ştie ce-i în inima noastră. Simţim şi noi că, din cauza imperfecţiunii, avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu? Dacă îl rugăm pe Iehova să ne ierte în virtutea jertfei de răscumpărare, Isus va acţiona în calitate de „ajutor la Tatăl“. El „pledează pentru noi“ plin de compasiune (1 Ioan 2:1, 2; Rom. 8:34). Prin intermediul lui Isus Cristos şi al serviciilor pe care le aduce ca Mare Preot, noi putem să ne apropiem de „tronul bunătăţii nemeritate“ al lui Iehova pentru a primi ajutor la momentul oportun (Evr. 4:15, 16). Deşi imperfecţi, îi putem sluji lui Iehova cu o conştiinţă curată, graţie ajutorului pe care ni-l dă Isus în calitate de Mare Preot. — Evr. 9:13, 14.

În plus, fiind numit de Dumnezeu Cap al congregaţiei creştine, Isus exercită o mare autoritate (Mat. 28:18; Ef. 1:22, 23). În această calitate, el ne oferă îndrumarea necesară, în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Când le predai altora adevărul, ajută-i să înţeleagă că Isus Cristos este Capul congregaţiei creştine, nu un om oarecare (Mat. 23:10). Încă de la prima vizită, invită-i pe cei interesaţi la întrunirile congregaţiei locale, unde studiem Biblia cu ajutorul materialelor furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“. Nu le explica doar cine este „sclavul“, ci şi cine este Stăpânul, ca să înţeleagă că suntem conduşi de Isus (Mat. 24:45–47). Fă-le cunoştinţă cu bătrânii şi explică-le cerinţele biblice pe care trebuie să le întrunească aceşti bărbaţi (1 Tim. 3:1–7; Tit 1:5–9). Menţionează că bătrânii ne ajută să călcăm pe urmele lui Isus Cristos, iar congregaţia creştină nu este proprietatea lor (Fap. 20:28; Ef. 4:16; 1 Pet. 5:2, 3). Ajută-i pe cei interesaţi să înţeleagă că, la nivel mondial, există un popor organizat care îşi desfăşoară activitatea sub conducerea lui Cristos.

Din Evanghelii aflăm că, atunci când Isus a intrat în Ierusalim, cu puţin timp înainte să moară, el a fost aclamat de discipolii săi şi numit „Cel care vine ca Rege în numele lui Iehova!“ (Luca 19:38). Pe măsură ce vor progresa în studiul Bibliei, elevii tăi vor învăţa că Iehova l-a învestit pe Isus cu autoritate regală. Isus îşi exercită această autoritate asupra oamenilor din toate naţiunile (Dan. 7:13, 14). Când ţii cuvântări în congregaţie sau conduci studii biblice, ajută-ţi ascultătorii să înţeleagă şi să aprecieze semnificaţia pe care o are pentru fiecare dintre noi domnia lui Isus.

Atrage-le atenţia că prin modul nostru de viaţă demonstrăm dacă credem cu adevărat că Cristos este Rege şi dacă ne supunem de bunăvoie autorităţii sale. Insistă asupra lucrării pe care Isus le-a încredinţat-o continuatorilor săi după ce a fost uns Rege (Mat. 24:14; 28:18–20). Discută despre priorităţile pe care ar trebui să le avem în viaţă, în armonie cu îndemnurile lui Isus, Sfătuitorul Minunat (Is. 9:6, 7; Mat. 6:19–34). Subliniază spiritul pe care, potrivit Prinţului Păcii, ar trebui să-l manifeste continuatorii săi (Mat. 20:25–27; Ioan 13:35). Ai grijă să nu-ţi arogi dreptul de a-i judeca pe alţii în legătură cu cât fac. Încurajează-i să-şi analizeze faptele pentru a vedea dacă se supun regalităţii lui Cristos. Când le dai astfel de sfaturi, menţionează că ele sunt valabile şi pentru tine.

Temelia voastră să fie Cristos. Biblia compară lucrarea de facere de discipoli cu construirea unui edificiu a cărui temelie este Isus Cristos (1 Cor. 3:10–15). De aceea, ajută-i pe oameni să-l cunoască pe Isus aşa cum este el descris în Biblie. Ai grijă să nu încerce să te urmeze pe tine (1 Cor. 3:4–7). Îndrumă-i spre Isus Cristos.

Dacă ai pus o bună temelie, elevii tăi vor înţelege că Cristos ne-a lăsat un model „ca să urmăm îndeaproape paşii lui“ (1 Pet. 2:21). Pentru a clădi pe această temelie, încurajează-i să citească Evangheliile şi ajută-i să nu le considere doar o istorie adevărată, ci îndeosebi un model demn de urmat. Ajută-i să aprecieze atitudinea şi calităţile lui Isus. Îndeamnă-i să observe ce sentimente avea el faţă de Tatăl său, cum a înfruntat ispitele şi încercările, cum a demonstrat supunere faţă de Dumnezeu şi cum s-a comportat faţă de oameni în diverse situaţii. Scoate în evidenţă activitatea căreia i s-a consacrat Isus. Astfel, când va avea de luat decizii sau se va confrunta cu încercări, elevul se va întreba: Ce ar fi făcut Isus în această situaţie? Voi demonstra prin acţiunile mele că apreciez la justa valoare ceea ce a făcut el pentru mine?

Când te adresezi congregaţiei, nu pleca de la premisa că, din moment ce fraţii manifestă deja credinţă în Isus, nu mai este necesar să le atragi în mod special atenţia asupra lui. Învăţătura pe care o dai este mai plină de sens dacă se bazează pe o asemenea credinţă. Când vorbeşti despre întruniri, fă analogie între ele şi rolul lui Isus de Cap al congregaţiei. Când discuţi despre ministerul de teren, evidenţiază spiritul de care a fost animat Isus în timp ce-şi îndeplinea ministerul şi arată legătura dintre acest minister şi acţiunile întreprinse de Isus în calitate de Rege pentru a-i aduna pe cei ce vor fi salvaţi pentru lumea nouă.

Aşadar, nu este suficient să învăţăm nişte noţiuni de bază despre Isus. Pentru a deveni creştini adevăraţi, trebuie să exercităm credinţă în el şi să-l iubim din toată inima. Această iubire ne va impulsiona să-i fim supuşi loiali (Ioan 14:15, 21). Tot ea ne va ajuta să rămânem fermi în credinţă când ne confruntăm cu încercări, să continuăm să călcăm pe urmele lui Cristos pe parcursul întregii noastre vieţi şi să ne dovedim creştini maturi, ferm „înrădăcinaţi şi stabiliţi pe temelie“ (Ef. 3:17). Printr-un asemenea mod de viaţă îi vom aduce glorie lui Iehova, Dumnezeul şi Tatăl lui Isus Cristos.

CÂND a vorbit despre caracteristicile semnului prezenţei sale şi despre încheierea sistemului de lucruri, Isus a prezis: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“. — Mat. 24:14.

La ce se referă, de fapt, acest mesaj ce trebuie proclamat la scară mondială? La Regatul pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm: „Să vină regatul tău“ (Mat. 6:10). Revelaţia 11:15 îl numeşte „regatul Domnului nostru [Iehova] şi al Cristosului său“, deoarece autoritatea regală provine de la Iehova şi îi este încredinţată lui Cristos. Să reţinem însă că mesajul despre care Isus a spus că va fi proclamat în zilele noastre este mult mai cuprinzător decât cel predicat de continuatorii săi din secolul I. Ei le-au spus oamenilor: „Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi“ (Luca 10:9). Isus, cel uns Rege, se afla pe atunci în mijlocul lor. Dar, potrivit celor consemnate în Matei 24:14, Isus a prezis proclamarea la scară mondială a unei alte etape importante din realizarea scopului lui Dumnezeu.

Profetul Daniel a primit o viziune în legătură cu acest eveniment. El a văzut pe cineva „ca un Fiul al Omului“, şi anume pe Isus Cristos, primind de la „Cel Bătrân de Zile“, Iehova Dumnezeu, „stăpânire, slavă şi împărăţie, pentru ca toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile să-I slujească“ (Dan. 7:13, 14). Acest eveniment de importanţă mondială a avut loc în ceruri, în anul 1914. După aceea, Diavolul şi demonii săi au fost aruncaţi pe pământ (Rev. 12:7–10). Vechiul sistem de lucruri a intrat în ultimele sale zile. Dar, înainte de a fi definitiv înlăturat, trebuie să se proclame pe tot globul că Regele mesianic al lui Iehova domneşte acum de pe tronul său ceresc. Oamenii din întreaga lume sunt înştiinţaţi despre acest eveniment. Reacţia lor la acest mesaj dezvăluie ce atitudine au faţă de Cel Preaînalt, care domneşte „peste împărăţia oamenilor“. — Dan. 4:32.

Este adevărat că mai trebuie să se împlinească multe lucruri! Noi ne rugăm şi acum „să vină regatul tău“, dar nu în sensul că instaurarea Regatului lui Dumnezeu ar fi încă de domeniul viitorului, ci în ideea că Regatul ceresc va contribui în mod decisiv la împlinirea unor profeţii precum cele din Daniel 2:44 şi Revelaţia 21:2–4. El va transforma pământul într-un paradis locuit de oameni care îl iubesc pe Dumnezeu, dar care îşi iubesc şi semenii. În timp ce predicăm „această veste bună a regatului“, noi le îndreptăm oamenilor atenţia asupra acestor perspective. În plus, noi le spunem cu convingere că Iehova i-a oferit deja Fiului său autoritate regală deplină. Scoţi şi tu în evidenţă această veste bună când depui mărturie despre Regat?

Explică ce este Regatul. Cum ne achităm de responsabilitatea de a anunţa Regatul lui Dumnezeu? Putem trezi interesul oamenilor iniţiind conversaţii bazate pe diferite subiecte, dar ar trebui să specificăm cât mai repede că mesajul nostru se referă la Regatul lui Dumnezeu.

Un aspect important al lucrării noastre este citirea sau citarea textelor biblice referitoare la Regat. Când vorbeşti despre Regat, asigură-te că persoanele cu care discuţi înţeleg ce este acesta. Nu va fi suficient să spui pur şi simplu că Regatul lui Dumnezeu este un guvern. Unora le este greu să-şi imagineze un guvern invizibil. Ai putea aborda subiectul în diverse moduri. De exemplu, forţa gravitaţională este invizibilă, dar are un puternic efect asupra vieţii noastre. Nu-l putem vedea pe Cel ce a conceput legea gravitaţiei, dar este clar că are o putere extraordinară. Biblia îl numeşte „Regele eternităţii“ (1 Tim. 1:17). Sau ai putea argumenta că într-o ţară mare există numeroşi locuitori care nu ajung niciodată să vadă capitala sau pe şeful statului. Ei ştiu de existenţa lor doar din mass-media. În mod asemănător, Biblia, care a fost publicată în peste 2 200 de limbi, ne vorbeşte despre Regatul lui Dumnezeu; ea ne spune cine a fost învestit cu autoritate şi care sunt realizările Regatului. Revista Turnul de veghere, publicată în mai multe limbi decât orice alt periodic, declară pe copertă că are scopul ‘de a anunţa Regatul lui Iehova’.

Pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă ce este Regatul, ai putea menţiona câteva dintre realizările pe care toţi le aşteaptă de la un guvern: stabilitate economică, pace, dispariţia delincvenţei, drepturi egale pentru toate grupurile etnice, instruire şi asistenţă medicală. Explică-le că doar prin intermediul Regatului lui Dumnezeu vor fi satisfăcute pe deplin aceste aşteptări, precum şi toate aspiraţiile legitime ale omenirii. — Ps. 145:16.

Străduieşte-te să le insufli dorinţa de deveni supuşi ai acestui Regat condus de Isus Cristos. Scoate în evidenţă miracolele pe care le-a înfăptuit Isus pentru a anticipa ceea ce va face în calitate de Rege ceresc. Vorbeşte-le deseori despre atrăgătoarele calităţi pe care le-a manifestat (Mat. 8:2, 3; 11:28–30). Explică-le că Isus şi-a dat viaţa pentru noi şi că Dumnezeu l-a înviat după aceea la viaţă nemuritoare în ceruri, de unde guvernează acum ca Rege. — Fap. 2:29–35.

Scoate în evidenţă că Regatul lui Dumnezeu domneşte acum din ceruri. Ţine cont, totuşi, că majoritatea oamenilor aşteaptă de la Regatul lui Dumnezeu condiţii diferite de cele existente astăzi. Dă-le dreptate şi întreabă-i dacă ştiu ce a spus Isus Cristos în acest sens. Menţionează câteva aspecte ale semnului compozit descris în Matei, capitolul 24, în Marcu, capitolul 13 sau în Luca, capitolul 21. Apoi întreabă-i de ce întronarea lui Cristos în ceruri a produs astfel de condiţii pe pământ. Arată-le răspunsul în Revelaţia 12:7–10, 12.

Pentru a le prezenta o dovadă concretă a ceea ce realizează Regatul lui Dumnezeu în prezent, citeşte-le Matei 24:14. Descrie-le programul mondial de instruire biblică ce se desfăşoară actualmente (Is. 54:13). Spune-le că Martorii lui Iehova beneficiază de diverse şcoli, ale căror cursuri se bazează pe Biblie şi sunt gratuite. Explică-le că, pe lângă ministerul din casă în casă, noi oferim instruire biblică gratuită la domiciliu persoanelor particulare sau familiilor din peste 230 de ţări. Ce guvern omenesc este capabil să asigure un program educaţional de asemenea proporţii nu doar pentru cetăţenii săi, ci şi pentru alte persoane de pe întregul pământ? Invită-i pe oameni la Sala Regatului şi la congresele Martorilor lui Iehova, pentru a vedea cu ochii lor efectul pe care-l produce această instruire în viaţa multora. — Is. 2:2–4; 32:1, 17; Ioan 13:35.

Dar va înţelege interlocutorul ce efect vor avea toate acestea în viaţa lui? Ai putea să-i explici cu tact că scopul vizitei tale este acela de a-i spune că tuturor oamenilor li se oferă ocazia de a deveni supuşi ai Regatului lui Dumnezeu. Cum? Învăţând care sunt cerinţele lui Dumnezeu şi trăind încă de pe acum în armonie cu ele. — Deut. 30:19, 20; Rev. 22:17.

Ajută-i pe alţii să pună Regatul pe primul plan. Chiar şi după ce o persoană acceptă mesajul Regatului, ea mai are de luat multe decizii. Ce loc va ocupa Regatul în viaţa sa? Isus şi-a îndemnat discipolii să ‘continue să caute mai întâi regatul’ (Mat. 6:33). Cum ne putem ajuta colaboratorii creştini să asculte de acest îndemn? Dând noi înşine un bun exemplu şi explicându-le ce ar putea face. Întrebându-i, uneori, dacă au luat în calcul toate posibilităţile existente sau spunându-le cum au procedat alţii. Explicându-le anumite relatări biblice în aşa fel încât să le întăreşti iubirea pentru Iehova. Subliniind că Regatul este o realitate şi accentuând importanţa lucrării de proclamare a Regatului. Deseori, cel mai bun ajutor pe care li-l putem da altora nu este acela de a le spune ce trebuie să facă, ci de a le insufla dorinţa de a trece la acţiune.

Fără îndoială, mesajul de importanţă vitală pe care cu toţii trebuie să-l proclamăm se referă înainte de toate la Iehova Dumnezeu, la Isus Cristos şi la Regat. Noi trebuie să scoatem în evidenţă aceste adevăruri esenţiale în lucrarea de predicare, în congregaţie şi în viaţa noastră personală. Dacă vom face aşa, vom demonstra că tragem cu adevărat foloase din cursurile Şcolii de Minister Teocratic!