Rolul tinerilor într-o familie fericită şi unită

„Deoarece eu m-am dovedit un adevărat fiu pentru tatăl meu, tandru şi unic înaintea mamei mele.“ — PROVERBE 4:3.

 1, 2. Ce problemă există în unele familii creştine?

CÎT de reconfortant este să-ţi destăinui temerile cuiva care se interesează de tine şi caută să-ţi înţeleagă sentimentele, şi îţi oferă sfaturi, arătînd că ştie să se transpună în situaţia ta! Iar cînd acel cineva este tatăl tău sau mama ta, eşti într-adevăr binecuvîntat. Dar tu, cît de apropiat te simţi de părinţii tăi?

² Iată ce au scris doi adolescenţi ai căror părinţi sînt creştini: „Principala noastră dificultate este comunicarea. Pur şi simplu, parcă nu putem să vorbim cu părinţii noştri. Amîndoi ne iubim foarte mult părinţii, dar se pare că nu putem să comunicăm. M-am rugat încontinuu cu privire la aceasta, fără să ajung să găsesc o soluţie.“ Cum se face că pînă şi în familiile creştine lipseşte uneori adevărata comunicare? Există vreun mijloc de a ieşi din această situaţie dificilă?

De ce lipseşte comunicarea?

 3, 4. Menţionaţi cîteva motive ale lipsei de comunicare între părinţi şi copii.

³ Tinerii ale căror cuvinte tocmai le-am citat nu se înţelegeau cu părinţii lor în privinţa alegerii distracţiilor şi a prietenilor. Cînd asemenea dezacorduri se adaugă la sentimentul că părerea ta nu este luată în considerare, lucrul acesta poate împiedica orice fel de comunicare. Dar de ce se produc aceste neînţelegeri? Proverbe 20:29 ne sugerează un motiv. Iată ce citim aici: „Frumuseţea tinerilor este forţa lor, iar splendoarea bătrînilor este cărunteţea lor.“ Întrucît „forţa“ tinereţii nu este temperată de realităţile dure din ani şi ani de experienţă, s-ar putea ca tu să nu observi anumite pericole, crezînd că nimic rău nu ţi s-ar putea întîmpla. Însă datorită înţelepciunii acumulate odată cu vîrsta sau chiar cu preţul unor amare experienţe, părinţii tăi ştiu că lucrurile stau cu totul altfel. Deşi înţeleg ceea ce simţi tu, s-ar putea ca ei să fie conştienţi de pericolele subtile pe care tu nu le sesizezi. — Proverbe 29:15.

⁴ Alteori, lipsa de comunicare se poate datora dificultăţii de a-ţi destăinui anumite dureri sufleteşti. S-ar putea ca inima ta să fie întristată din cauza unui conflict pe care l-ai avut cu alte persoane sau din cauza propriilor tale defecte. Sau poate că reacţionezi asemenea lui Iov, care credea că înşişi fraţii săi, cunoştinţele lui intime, ba chiar cei din propria lui casă s-au îndepărtat de el (Iov 19:13–19). În unele cazuri se creează o prăpastie, deoarece tatăl sau mama ‘închide urechea’ cînd fiul sau fiica încearcă să-i împărtăşească sentimente intime (Proverbe 21:13). O adolescentă s-a plîns în felul următor: „Sufeream mult. Nu mă opream din plîns, iar tata îmi spunea: «Plînsul nu ajută la nimic.» Atunci m-am închis în sinea mea. Nu mai plîngeam în prezenţa lui, şi astfel s-a întrerupt orice comunicare.“

 5. Care este primul pas în vederea îmbunătăţirii şi îmbogăţirii comunicării?

⁵ Totuşi, indiferent de atitudinea părinţilor tăi, tu însuţi poţi face mult pentru a îmbunătăţi comunicarea! Începe prin a reflecta cu sinceritate la relaţiile pe care le întreţii cu părinţii tăi. De exemplu, naţiunea Israel pretindea că este aproape de Tatăl ei ceresc şi zicea: „Tată, tu eşti prietenul intim al tinereţii mele!“ În realitate, comportarea sa rebelă a distrus relaţiile sale cu Iehova (Ieremia 3:4, 5). Sînt într-adevăr părinţii tăi ‘prietenii tăi intimi’? Nu cumva, fără să-ţi dai seama ai un comportament care stînjeneşte comunicarea? Ai putea oare spune la fel ca Solomon: „M-am dovedit un adevărat fiu pentru tatăl meu [şi pentru mama mea]“? (Proverbe 4:3). Ce poţi face ca să te apropii mai mult de ei?

„Bunătatea iubitoare şi adevărul“

 6. (a) Potrivit cu Proverbe 3:3 ce calităţi îl vor ajuta pe un tînăr ‘să găsească favoare în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor’? (b) Cum pot tinerii ‘să-şi lege aceste lucruri la gît’?

⁶ Înţeleptul rege Solomon a meditat la ceea ce era necesar pentru ca un tînăr să ‘găsească favoare şi o bună perspicacitate în ochii lui Dumnezeu şi ai omului pămîntean [inclusiv părinţii săi]’. La ce concluzie a ajuns el? „Fiul meu, (. . .) bunătatea iubitoare şi adevărul să nu te părăsească. Leagă-ţi-le la gît. Scrie-le pe tăbliţa inimii tale“ (Proverbe 3:1–4). Bunătatea iubitoare şi adevărul te vor apropia de părinţii tăi, cu condiţia ca ele să facă parte integrantă din personalitatea ta, adică să-ţi fie ‘legate la gît’ şi ‘scrise pe inima ta’. În timpurile biblice se purta atîrnat la gît un inel cu sigiliu (Geneza 38:18). Acest inel era de mare preţ, deoarece, fără el, nici un document nu putea fi autentificat. Purtătorul inelului nu-l uita niciodată şi era mereu conştient de marea lui valoare. Deci noi trebuie să avem neîncetat bunătatea iubitoare şi adevărul prezente în minte şi să nu pierdem niciodată din vedere valoarea lor. Dar cum putem manifesta aceste calităţi?

 7. Cum te poate ajuta bunătatea iubitoare la îmbunătăţirea comunicării?

⁷ Termenul ebraic tradus prin „bunătate iubitoare“ are ca prim sens „iubire fidelă“ şi implică un angajament personal. Deci, îi eşti tu oare fidel părinţilor tăi şi te străduieşti personal să păstrezi legăturile afective care te unesc cu ei? În Zaharia 7:9, 10, bunătatea iubitoare este asociată cu mila şi compasiunea. Dovedeşti tu compasiune faţă de părinţii tăi, care trebuie să facă faţă la tot felul de greutăţi? Bunătatea iubitoare a unor oameni „este ca norii dimineţii şi ca roua care dispare devreme“ (Osea 6:4). Dispare oare bunătatea ta iubitoare atunci cînd spiritele se înfierbîntă în cadrul unei dispute sau cînd lucrurile nu merg aşa cum ai dori tu? Păstrezi tu oare ‘legea bunătăţii iubitoare pe limba ta’ chiar şi atunci cînd eşti iritat? Fidelitatea şi compasiunea sînt absolut necesare în vederea comunicării. — Proverbe 31:26.

 8. Cum poate un tînăr să cultive o iubire lăuntrică faţă de adevăr?

⁸ „Adevărul“ creează intimitate, deoarece încrederea este factorul esenţial în orice relaţie strînsă. Nu te asemăna cu „oamenii falsităţii“ care îşi ascund adevărata personalitate (Psalm 26:4). Poate că eşti tentat să duci într-un fel o viaţă dublă: una, în prezenţa părinţilor tăi creştini; cealaltă, cînd ei nu te văd. O asemenea conduită poate avea un deznodămînt tragic, îndeosebi cînd vei avea de înfruntat probleme serioase fără să fii pregătit să le rezolvi singur. Gîndeşte-te, de asemenea, la faptul că vei pierde încrederea părinţilor tăi cînd vor afla că i-ai minţit. „Părinţii mei ştiu mult mai mult decît îmi imaginez eu“, a spus un tînăr creştin. „Dacă încerc să le ascund ceva, nu fac altceva decît să mă înşel pe mine însumi şi să încerc să-l înşel pe Iehova.“ Da, fii hotărît să cultivi o iubire lăuntrică faţă de adevăr. Dar faptul de a cultiva o asemenea iubire faţă de adevăr se limitează oare doar la a evita cuvintele şi faptele ‘perverse’? — Proverbe 4:20, 24; 10:9.

‘Vorbiţi direct din inimă’

 9. Ce problemă au depăşit doi tineri şi care a fost rezultatul?

⁹ Unii tineri nu-şi exprimă cu sinceritate faţă de părinţi, sentimentele lor. De exemplu, unul dintre adolescenţii despre care este vorba în paragraful 2 a recunoscut următoarele: „Ca să avem pace, am început să le spunem ceea ce ştiam că ar vrea să audă, dar am ţinut pentru noi adevăratele noastre sentimente.“ Aceşti adolescenţi căutau ajutor. Atunci un bătrîn i-a îndemnat să se ducă la părinţii lor şi să-l imite pe tînărul Elihu, care a spus: „Vorbesc direct din inimă“ (Iov 33:3, Beck). După ce s-au rugat cu ardoare, ei şi-au deschis în cele din urmă inima la părinţii lor şi le-au împărtăşit amărăciunea de care erau cuprinşi. (Compară Proverbe 12:18.) Deşi a rămas uluit cînd a aflat care erau sentimentele copiilor săi, tatăl a recunoscut că fusese prea sever. El a fost mulţumit totuşi că ei i se destăinuiseră. Fiica a tras concluzia: „Starea din familia noastră se ameliorează încet dar sigur. Cînd am început să comunicăm mai liber, am putut să sesizăm motivul regulilor pe care ni le fixează părinţii noştri. Ei au încetat să ne mai admonesteze ca pe nişte copii mici şi am început să ne înţelegem mai bine unul cu celălalt.“

10, 11 (a) Potrivit Proverbelor 27:19, ce poate contribui la încălzirea atmosferei dintr-o familie creştină? (b) Cum pot tinerii să pună în practică acest verset?

¹⁰ Faptul de a fi deschis faţă de părinţii tăi va favoriza un sincer schimb de idei, provenit din inimă. Cînd vorbeşti cu calm şi respect, părinţii tăi îşi pot da seama de ceea ce este în inima ta (Proverbe 29:11). La rîndul tău, vei vedea calităţile inimii lor. Acest dialog sincer şi plin de înţelegere te va ajuta să-ţi cunoşti mai bine propria inimă. Proverbe 27:19 afirmă: „Aşa cum în apă faţa corespunde cu faţa, tot aşa inima unui om cu cea a unui om.“a Aşa cum tu îţi vezi chipul într-o apă liniştită, tot la fel dacă întreţii cu părinţii tăi o comunicare din inimă, vei putea vedea că sentimentele şi mobilurile lor nu se deosebesc deloc de ale tale. Aceste schimburi favorizează înţelegerea şi grija reciprocă — factori esenţiali pentru căldura din sînul familiei.

¹¹ Aşadar, fii dispus să discuţi cu părinţii tăi chiar şi subiectele penibile. Exprimă-ţi temerile şi eşecurile, precum şi bucuriile şi succesele. Vorbeşte despre scopurile tale în viaţă şi despre rugăciunile tale. Împotriveşte-te dorinţei de a te ‘izola’ (Proverbe 18:1). Încearcă să petreci cu regularitate puţin timp cu unul dintre părinţii tăi, ca să puteţi schimba cîteva gînduri intime. Unii tineri au reuşit să angajeze asemenea discuţii intime în intervalul dintre două vizite, în timp ce se aflau în serviciul de predicare, sau în timpul unor lungi plimbări, sau într-un moment de destindere în familie.

12. Căror realităţi trebuie să facă faţă tinerii?

¹² Deşi erforturile tale pentru a întreţine o adevărată comunicare au, în general, efecte pozitive, nici tu, nici părinţii tăi nu sînteţi perfecţi. S-ar putea ca părinţii tăi să acţioneze, uneori, în mod nedrept, să nu observe sentimentele tale sau să nu dea un bun exemplu. S-ar putea chiar ca ei să nu fie credincioşi, iar comportarea lor faţă de tine să nu fie în concordanţă cu principiile biblice. Poate că unii ca tine au numai tată sau numai mamă; sau poate că părintele care este cu tine s-a recăsătorit. Fiecare dintre cele două situaţii îşi are propriile ei probleme specifice. Oricît de aproape ai fi de părinţii tăi, se va întîmpla, uneori, să te simţi singur pe plan afectiv. Cum poţi să suporţi cu fidelitate o asemenea încercare?

Învaţă să ‘porţi jugul în timpul tinereţii’

13. De ce pare ciudată afirmaţia lui Ieremia din Plîngeri 3:27?

¹³ Cînd Iehova i-a încredinţat o anumită misiune, profetul Ieremia a exclamat: „Eu, într-adevăr, nu ştiu să vorbesc, fiindcă nu sînt decît un băiat.“ Dar Iehova l-a liniştit şi l-a întărit. Datorită suferinţelor, temerilor şi descurajării sale, el a avut, uneori, intenţia să abandoneze, ba, odată, chiar a spus: „Blestemată să fie ziua în care m-am născut!“ (Ieremia 1:6, 19; 20:7–9, 11, 14). Ulterior el a scris: „Este bine ca bărbatul robust să poarte jugul în timpul tinereţii sale“ (Plîngeri 3:27). Dar cum am putea considera utilă purtarea unui jug al necazurilor? Exemplul lui Iosif ilustrează bine lucrul acesta.

14, 15. (a) Ce i s-a întîmplat lui Iosif în tinereţe? (b) Cum a fost Iosif ‘purificat’ prin declaraţia lui Iehova?

¹⁴ La vîrsta de 17 ani, Iosif a primit în vis promisiunea divină că el va ocupa o poziţie înaltă. Dar, vai! fraţii săi, invidioşi, l-au vîndut ca sclav. El a fost dus în Egipt, iar, mai tîrziu, acuzat fiind în mod fals, de tentativă de viol, a fost aruncat într-o temniţă subterană şi legat în lanţuri (Geneza 37:2, 4–11, 28; 39:20). Acest tînăr cu o conduită exemplară, moştenitor al unei promisiuni glorioase, a fost închis între zidurile sumbre ale unei celule subterane. Străin în această ţară, el nu avea un prieten care să-l poată înţelege sau să intervină în favoarea sa.

¹⁵ „I-au strîns picioarele [lui Iosif] în cătuşe, sufletul său a intrat în fiare; pînă la timpul cînd a venit cuvîntul său, propria declaraţie a lui Iehova l-a purificat“ (Psalm 105:17–19). Timp de treisprezece ani Iosif a suferit ca sclav şi ca deţinut, pînă cînd s-a împlinit promisiunea lui Iehova. Prin această experienţă el a fost purificat. Deşi nu Iehova i-a pricinuit aceste necazuri, el le-a permis pentru un anumit scop. Avea să-şi păstreze oare Iosif speranţa în „declaraţia lui Iehova“, în pofida loviturilor grele ale necazurilor? Avea să-şi maturizeze el oare, frumoasele sale calităţi, cultivînd răbdarea, umilinţa, forţa spirituală şi hotărîrea care să-i permită să-şi asume o sarcină dificilă? Se poate spune că Iosif a ieşit din această încercare ca aurul din focul rafinatorului, mai pur şi încă mai preţios în ochii lui Dumnezeu, care l-a folosit după aceea într-un mod minunat. — Geneza 41:14, 38–41, 46; 42:6, 9.

16. Cum ar trebui să privească tinerii necazurile?

¹⁶ Atît Iosif cît şi Ieremia au suferit, fără să fi comis vreo greşeală anume. Ei cultivaseră deja calităţi sfinte. Însă necazurile i-au purificat şi mai mult. Cu cît mai mult este necesară o asemenea purificare pentru tinerii care au păcătuit! Disciplina, care poate fi greu de acceptat, va produce în tine dreptatea, dacă eşti instruit de ea (Evrei 12:5–7, 11). Această instruire poate da naştere în tine la o forţă interioară asemănătoare oţelului călit. „Iehova a continuat să fie cu Iosif şi i-a arătat încontinuu bunătate iubitoare.“ Tot aşa, el îţi va da o forţă care întrece forţa normală şi te va răsplăti din plin pentru perseverenţa ta. — Geneza 39:21; 2 Corinteni 4:7.

17. Ce efect au avut necazurile vieţii asupra unei fetiţe? Ce învăţătură se desprinde de aici?

¹⁷ Să luăm, ca exemplu, cazul unei fetiţe al cărei tată vitreg părea prea autoritar şi insensibil la durerea pe care ea o simţea după moartea iubitului ei tată. Ea s-a gîndit să fugă de acasă, dar, dîndu-şi seama că aceasta nu ar face decît să-i agraveze situaţia, a rămas . . . şi a perseverat. Iată, după circa 13 ani de atunci, învăţătura pe care a tras-o ea: „Disciplina tatălui meu vitreg m-a făcut mai bună. Cînd trăiam singură cu mama, eram un copil răsfăţat şi răzvrătit. Nu făceam decît ceea ce îmi plăcea. Am învăţat să ţin seama de alţii. În plus, Iehova mi-a răspuns la numeroasele rugăciuni în care îi ceream putere de a-mi reveni după moartea tatălui meu şi de a mă apropia de tatăl meu vitreg.“ Da, învăţînd să trăieşti în încercări, te vei apropia de Iehova. Astfel, el va putea deveni Prietenul tău, ‘încrederea ta din tinereţe’. — Psalm 71:5.

18. (a) Ce anume hotărăşte care va fi viitorul unui tînăr? (b) De ce trebuie ca tinerii să manifeste o înaltă stimă faţă de părinţii lor?

¹⁸ Nu uita niciodată că mediul familial nu hotărăşte singur valoarea ta personală, şi nici viitorul tău. În schimb, „prin practicile lui face un băiat [sau o fată] să se recunoască dacă activitatea sa este curată şi integră (Proverbe 20:11). Dacă modul tău de a acţiona va fi integru, vei fi plăcut în ochii lui Dumnezeu, iar viaţa ta va fi plină de sens şi de valoare. Nici o familie nu este perfectă. Îndreaptă-ţi deci atenţia asupra aspectelor pozitive din familia ta. Gîndeşte-te la sacrificiile pe care părinţii tăi au trebuit să le facă pentru a-ţi procura hrană şi îmbrăcăminte, adăpost, îngrijire medicală şi multe alte lucruri. În loc să fii nerecunoscător faţă de ei „onorează-l pe tatăl tău şi pe mama ta“. Arată-le o înaltă stimă şi multă consideraţie. — Efeseni 6:1–3; Proverbe 16:20; 17:13.

19. Cum este răsplătită ascultarea sinceră faţă de părinţi?

¹⁹ Dacă vei avea un dialog fructuos cu părinţii tăi, iubirea ta faţă de ei va deveni mai profundă. Atunci îi vei asculta din adîncul inimii. „Fiul meu [sau fiica mea] nu uita legea mea şi inima ta să respecte poruncile mele.“ Acesta este îndemnul tatălui înţelept, care indică, apoi răsplata pentru o astfel de conduită: „Deoarece ţi se va adăuga lungime de zile şi ani de viaţă şi pace.“ — Proverbe 3:1, 2.

[Notă de subsol]

Vă mai amintiţi?

◻ Ce anume poate constitui un obstacol în calea comunicării?

◻ Cum pot tinerii să manifeste bunătate iubitoare?

◻ Cum înbunătăţeşte adevărul comunicarea în sînul familiei?

◻ La ce serveşte purtarea jugului necazurilor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

După cum jugul necazurilor a purificat personalitatea lui Iosif, tot aşa îndurînd greutăţi ca şi tînăr îţi va purifica personalitatea ta.