Urmăriţi pacea divină în viaţa de familie

„Familii ale popoarelor, daţi DOMNULUI, daţi DOMNULUI slavă şi tărie.“ — PSALMUL 96:7.

 1. Ce fel de început a dat Iehova vieţii de familie?

IEHOVA a dat vieţii de familie un început paşnic şi fericit când i-a unit prin căsătorie pe primul bărbat şi pe prima femeie. De fapt, Adam a fost atât de fericit, încât şi-a exprimat bucuria prin intermediul primei poezii care a fost rostită vreodată: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om“. — Geneza 2:23.

 2. Ce intenţiona Dumnezeu să realizeze prin căsătorie, pe lângă fericirea copiilor săi umani?

² Când Dumnezeu a instituit căsătoria şi familia, el intenţiona mai mult decât doar să le aducă fericire copiilor săi umani. El dorea ca ei să înfăptuiască voinţa lui. Dumnezeu i-a spus primei perechi: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“ (Geneza 1:28). Era cu adevărat o misiune recompensatoare. Cât de fericiţi ar fi fost Adam, Eva şi copiii pe care urmau să-i aibă dacă primul cuplu căsătorit ar fi înfăptuit cu supunere voinţa lui Iehova!

 3. Ce este necesar pentru ca familiile să trăiască în devoţiune sfântă?

³ Cu toate acestea, chiar şi astăzi familiile sunt foarte fericite când membrii lor conlucrează la înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. Şi ce perspective splendide au aceste familii ascultătoare! Apostolul Pavel a scris: „Evlavia [devoţiunea sfântă, NW] este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“ (1 Timotei 4:8). Familiile care trăiesc cu adevărat în devoţiune sfântă urmează principiile din Cuvântul lui Iehova şi înfăptuiesc voinţa sa. Ele urmăresc pacea divină şi astfel găsesc fericire în „viaţa de acum“.

Viaţa de familie în pericol

 4, 5. De ce se poate spune că viaţa de familie este în pericol acum la nivel mondial?

⁴ Fireşte, pacea şi fericirea nu există în fiecare familie. Citând un studiu realizat de Consiliul Populaţiei, un institut de cercetări şi studii demografice, în cotidianul The New York Times se afirma: „În ţările bogate şi în ţările sărace deopotrivă, structura vieţii de familie este supusă unor schimbări majore“. O autoare a acestui studiu a fost citată spunând: „Ideea potrivit căreia familia este o celulă unită şi durabilă, în care tatăl este furnizorul economic, iar mama este cea care acordă sprijin afectiv, este o legendă. Realitatea este că tendinţe ca faptul de a deveni mamă necăsătorită, creşterea ratei divorţurilor [şi] micşorarea familiilor . . . se întâlnesc în lumea întreagă“. Din cauza acestor tendinţe, milioane de familii nu cunosc stabilitatea, pacea şi fericirea, şi multe se destramă. În Spania, până la începutul ultimului deceniu, rata divorţurilor a ajuns la un divorţ la opt căsnicii — un salt mare de la 1 la 100 cu numai 25 de ani în urmă. Anglia este considerată una dintre ţările cu cea mai înaltă rată a divorţurilor din Europa: 4 din 10 căsătorii eşuează. Această ţară a înregistrat o creştere şi în privinţa numărului de familii monoparentale.

⁵ Se pare că unele persoane de-abia aşteaptă să obţină un divorţ. Mulţi merg la „Templul Separării“, situat în apropiere de Tokio. La acest templu şintoist se acceptă cereri de divorţ şi de rupere a altor relaţii nedorite. Fiecare închinător îşi scrie cererea pe o tăbliţă subţire de lemn, o atârnă în incinta templului şi se roagă pentru un răspuns. Un ziar din Tokio menţionează că, în urmă cu aproximativ 100 de ani, când a fost construit templul, „soţiile negustorilor bogaţi de aici scriau rugăciuni în care cereau ca soţii lor să-şi părăsească amantele şi să se întoarcă la ele“. În prezent însă, majoritatea cererilor menţionează divorţul, nu împăcarea. Fără îndoială, viaţa de familie este în pericol pretutindeni în lume. Ar trebui să îi surprindă acest lucru pe creştini? Nu, deoarece Biblia ne spune de ce există actuala criză familială.

De ce această criză familială?

 6. Ce se spune în 1 Ioan 5:19 despre criza familială de astăzi?

⁶ Un motiv al crizei familiale de astăzi este acela că „toată lumea zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19). La ce ne putem aştepta din partea Celui Rău, Satan Diavolul? El este un mincinos rău şi imoral (Ioan 8:44). Nu este de mirare că lumea lui se complace în înşelătorie şi imoralitate, lucruri atât de distrugătoare pentru viaţa de familie! În afara organizaţiei lui Dumnezeu, influenţele satanice ameninţă să distrugă instituţia căsătoriei fondată de Iehova şi să pună capăt vieţii paşnice de familie.

 7. Cum pot fi afectate familiile de trăsăturile pe care le manifestă mulţi oameni din aceste zile din urmă?

⁷ Un alt motiv al problemelor familiale care afectează în prezent omenirea este indicat în 2 Timotei 3:1–5. Cuvintele profetice ale lui Pavel consemnate aici arată că trăim în „zilele din urmă“. Familiile nu pot trăi în pace şi fericire dacă membrii lor sunt „iubitori de sine, iubitori de bani, prezumţioşi, trufaşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar dovedindu-se falşi în ce priveşte puterea ei“ (NW). O familie nu poate fi cu adevărat fericită dacă fie şi numai unuia dintre membrii ei îi lipseşte afecţiunea naturală sau este neloial. Cât de paşnică poate fi viaţa de familie dacă un membru al ei este crud şi refractar la orice acord? Mai rău chiar, cum ar putea să existe pace şi fericire când membrii familiei iubesc mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu? Acestea sunt trăsăturile oamenilor din această lume guvernată de Satan. Nu este de mirare că fericirea familiei este greu de găsit în aceste ultime zile!

 8, 9. Ce efect poate avea conduita copiilor asupra fericirii familiei?

⁸ Un alt motiv pentru care multor familii le lipseşte pacea şi fericirea este conduita rea a copiilor. Când a prezis situaţia care va exista în zilele din urmă, Pavel a profeţit că mulţi copii vor fi neascultători de părinţi. Dacă eşti tânăr, contribuie comportarea ta la pacea şi fericirea familiei tale?

⁹ Unii copii nu au o conduită exemplară. De pildă, un băieţel i-a scris tatălui său această scrisoare insolentă: „Dacă nu mă duci la Alexandria, n-am să-ţi scriu nici o scrisoare, n-am să-ţi vorbesc şi nici n-am să-mi iau rămas bun de la tine, iar dacă ai să mergi la Alexandria fără mine, n-am să te mai iau de mână şi nici n-am să te mai salut vreodată. Asta se va întâmpla dacă nu mă duci . . . Dar trimite-mi o [harfă], te implor. Dacă nu-mi trimiţi, n-am să mănânc şi n-am să beau. Aşa să ştii!“ Aceasta pare a fi o situaţie din zilele noastre, nu-i aşa? Totuşi, această scrisoare adresată de un băiat tatălui său a fost scrisă în Egiptul antic în urmă cu mai bine de 2 000 de ani.

10. Cum pot cei tineri să-şi ajute familiile să urmărească pacea divină?

¹⁰ Atitudinea acelui copil egiptean nu a promovat pacea familiei. Bineînţeles, în familiile din aceste zile din urmă se petrec lucruri mult mai grave decât cel menţionat. Dar voi, tinerilor, vă puteţi ajuta familia să urmărească pacea divină. Cum? Dând ascultare sfatului biblic: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate, căci lucrul acesta este plăcut în Domnul“. — Coloseni 3:20.

11. Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să devină slujitori fideli ai lui Iehova?

¹¹ Ce se poate spune despre voi, părinţilor? Ajutaţi-i cu iubire pe copiii voştri să devină slujitori fideli ai lui Iehova. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze — se spune în Proverbele 22:6 — şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.“ Beneficiind de o excelentă învăţătură scripturală şi de exemplul pozitiv al părinţilor, mulţi băieţi şi multe fete nu se îndepărtează de la calea potrivită atunci când devin adulţi. Dar mult depinde de calitatea şi de cantitatea instruirii biblice, precum şi de inima tânărului respectiv.

12. De ce ar trebui să domnească pacea într-o casă creştină?

¹² Dacă toţi membrii familiei noastre încearcă să înfăptuiască voinţa lui Iehova, ar trebui să ne bucurăm de pacea divină. O casă creştină ar trebui să fie plină de „prieteni ai păcii“ (NW). Luca 10:1–6 arată că la astfel de persoane s-a gândit Isus când a trimis 70 de discipoli în calitate de miniştri şi le-a spus: „În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: «Pacea să fie peste casa aceasta!» Şi dacă va fi acolo un fiu [prieten, NW] al păcii, pacea voastră va rămâne peste el“. Când slujitorii lui Iehova merg în mod paşnic din casă în casă cu „Evanghelia păcii“, ei caută prieteni ai păcii (Faptele 10:34–36; Efeseni 2:13–18). Cu siguranţă, într-o familie creştină alcătuită din prieteni ai păcii trebuie să domnească pacea.

13, 14. a) Ce le-a dorit Naomi lui Rut şi Orpei? b) Ce fel de loc de odihnă ar trebui să fie un cămin creştin?

¹³ Căminul ar trebui să fie un loc de odihnă şi de pace. Naomi, văduva în vârstă, spera ca Dumnezeu să le acorde nurorilor ei rămase văduve de tinere, Rut şi Orpa, odihna şi mângâierea pe care le aduce faptul de a avea un soţ şi un cămin bun. Naomi a spus: „Fie ca Iehova să vă facă un dar, şi să găsiţi un loc de odihnă fiecare în casa soţului ei“ (Rut 1:9, NW). Referindu-se la urarea Naomei, un erudit a scris că, într-o astfel de casă, Rut şi Orpa „aveau să fie eliberate de nelinişte şi îngrijorări. Ele aveau să găsească odihnă. Acesta avea să fie un loc în care puteau rămâne şi în care cele mai tandre sentimente şi cele mai onorabile dorinţe ale lor aveau să găsească împlinire şi tihnă. Expresivitatea cuvântului ebraic . . . este dezvăluită în mod excepţional de natura expresiilor asociate [consemnate în Isaia 32:17, 18]“.

¹⁴ Să remarcăm această referinţă din Isaia 32:17, 18. Aici citim: „Lucrarea dreptăţii va fi pacea, roada dreptăţii: odihna şi siguranţa pentru totdeauna. Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case sigure şi în adăposturi liniştite“. O casă creştină ar trebui să fie un adăpost liniştit al dreptăţii, al tihnei, al siguranţei şi al păcii divine. Dar dacă se ivesc încercări, neînţelegeri sau alte probleme? Atunci este cu atât mai necesar să cunoaştem secretul fericirii familiale.

Patru principii vitale

15. Cum aţi defini secretul fericirii în familie?

¹⁵ Fiecare familie de pe pământ îşi datorează numele lui Iehova Dumnezeu, Creatorul familiilor (Efeseni 3:14, 15). Aşadar, cei care doresc să aibă familii fericite trebuie să caute îndrumarea lui şi să-l laude, aşa cum a făcut psalmistul: „Familiile popoarelor, daţi DOMNULUI, daţi DOMNULUI slavă şi tărie“ (Psalmul 96:7). Secretul fericirii în familie se află în paginile Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, şi în aplicarea principiilor care se găsesc în ea. O familie care aplică aceste principii va fi fericită şi se va bucura de pacea divină. Să ne îndreptăm acum atenţia spre patru dintre aceste principii importante.

16. Ce rol trebuie să joace stăpânirea de sine în viaţa de familie?

¹⁶ Unul dintre aceste principii este următorul: Stăpânirea de sine este vitală pentru cultivarea păcii divine în viaţa de familie. Regele Solomon a spus: „Cel care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri“ (Proverbele 25:28). Stăpânirea de sine — exercitarea autocontrolului — este vitală dacă dorim să avem o familie paşnică şi fericită. Deşi suntem imperfecţi, trebuie să exercităm stăpânire de sine, care este un rod al spiritului sfânt al lui Dumnezeu (Romani 7:21, 22; Galateni 5:22, 23). Spiritul va produce în noi stăpânire de sine dacă ne rugăm pentru această calitate, dacă aplicăm sfaturile biblice referitoare la ea şi dacă ne asociem cu cei care o manifestă. O astfel de atitudine ne va ajuta să „fugim de fornicaţie“ (1 Corinteni 6:18, NW). Stăpânirea de sine ne va ajuta, de asemenea, să respingem violenţa, să evităm sau să învingem abuzul de alcool şi să rezolvăm cu mai mult calm situaţiile dificile.

17, 18. a) Cum se aplică 1 Corinteni 11:3 la viaţa de familie creştină? b) În ce fel recunoaşterea autorităţii promovează pacea divină într-o familie?

¹⁷ Un alt principiu esenţial poate fi formulat astfel: Recunoaşterea autorităţii ne va ajuta să urmărim pacea divină în familie. Pavel a scris: „Vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos“ (1 Corinteni 11:3). Aceasta înseamnă că bărbatul ia iniţiativa în familie, că soţia îi acordă sprijin loial, iar copiii sunt ascultători (Efeseni 5:22–25, 28–33; 6:1–4). O asemenea conduită va promova pacea divină în viaţa de familie.

¹⁸ Un soţ creştin nu trebuie să uite că autoritatea scripturală nu înseamnă dictatură. El trebuie să-l imite pe Isus, Capul său. Deşi urma să fie „Cap peste toate lucrurile“, Isus „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească“ (Efeseni 1:22; Matei 20:28). În mod asemănător, un soţ creştin îşi exercită autoritatea în mod iubitor, fapt care îi permite să se îngrijească bine de interesele familiei sale. Şi, bineînţeles, o soţie creştină doreşte să colaboreze cu soţul ei. Ca „ajutor“ şi „întregire“ a lui, ea completează calităţile care îi lipsesc soţului ei, oferindu-i astfel sprijinul necesar (Geneza 2:20; Proverbele 31:10–31). Exercitarea autorităţii în mod corespunzător îi ajută pe soţi să se trateze reciproc cu respect şi îi determină pe copii să fie ascultători. Da, recunoaşterea autorităţii promovează pacea divină în viaţa de familie.

19. De ce o bună comunicare este esenţială pentru pacea şi fericirea familiei?

¹⁹ Al treilea principiu important poate fi exprimat astfel: O bună comunicare este esenţială pentru pacea şi fericirea familiei. Iacov 1:19 ne spune: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“. Membrii familiei trebuie să vorbească unul cu celălalt şi să se asculte reciproc, deoarece comunicarea în familie este ca o stradă cu două sensuri. Chiar dacă ceea ce spunem este adevărat, este posibil să facem mai mult rău decât bine dacă vorbim cu asprime, cu aroganţă sau fără sensibilitate. Vorbirea noastră trebuie să fie plăcută, „dreasă cu sare“ (Coloseni 4:6). Familiile care urmează principiile scripturale şi întreţin o bună comunicare urmăresc pacea divină.

20. De ce se poate spune că iubirea este esenţială pentru pacea în familie?

²⁰ Al patrulea principiu este acesta: Iubirea este esenţială pentru pacea şi fericirea familiei. Iubirea romantică poate avea un rol important în căsnicie, iar afecţiunea profundă se poate dezvolta între membrii familiei. Însă de o importanţă chiar mai mare este genul de iubire pe care îl transmite termenul grecesc agápe. Aceasta este iubirea pe care o nutrim faţă de Iehova, faţă de Isus şi de semenii noştri (Matei 22:37–39). Dumnezeu şi-a exprimat această iubire faţă de omenire dându-l „pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). Ce minunat este că putem manifesta acelaşi fel de iubire faţă de membrii familiei noastre! Această iubire superioară constituie „o legătură perfectă a unităţii“ (Coloseni 3:14, NW). Ea îi uneşte pe cei doi soţi şi le furnizează motivaţia de a urmări binele în cel mai înalt grad, atât unul pentru celălalt, cât şi pentru copiii lor. Când se ivesc situaţii grele, iubirea îi ajută să rezolve problemele în unitate. Putem fi siguri de acest lucru, întrucât „iubirea . . . nu îşi caută propriile interese . . . Ea suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul. Iubirea nu trece niciodată“ (1 Corinteni 13:4–8, NW). Cât de fericite sunt familiile în care iubirea unuia pentru celălalt este consolidată de iubirea pentru Iehova!

Continuaţi să urmăriţi pacea divină

21. Ce va spori, foarte probabil, pacea şi fericirea familiei voastre?

²¹ Toate aceste principii biblice, precum şi altele sunt prezentate în publicaţiile pe care Iehova ni le-a oferit cu bunătate prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45, NW). De exemplu, astfel de informaţii se găsesc în cartea de 192 de pagini, intitulată Secretul unei familii fericite, carte lansată la Congresele de District „Mesagerii păcii divine“ pe care Martorii lui Iehova le-au ţinut în întreaga lume în 1996/1997. Studiul personal şi familial al Scripturilor cu ajutorul unei asemenea publicaţii poate aduce mari foloase (Isaia 48:17, 18). Da, aplicarea sfaturilor scripturale va spori, foarte probabil, pacea şi fericirea familiei voastre.

22. Pe ce ar trebui să se axeze viaţa noastră de familie?

²² Iehova le-a rezervat lucruri minunate familiilor care înfăptuiesc voinţa sa, iar el merită lauda şi serviciul nostru (Apocalipsa 21:1–4). Fie ca familia voastră să-şi axeze viaţa pe închinarea la adevăratul Dumnezeu! Şi fie ca iubitorul nostru Tată ceresc, Iehova, să vă binecuvânteze cu fericire în timp ce urmăriţi pacea divină în viaţa de familie!

Cum aţi răspunde?

◻ Ce este necesar pentru ca familiile să trăiască în devoţiune sfântă?

◻ De ce există astăzi o criză familială?

◻ Care este secretul fericirii în familie?

◻ Care sunt câteva principii care ne vor ajuta să promovăm pacea şi fericirea în viaţa de familie?

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

O bună comunicare ne ajută să urmărim pacea divină în viaţa de familie