Îngrijirea părinţilor — cum să faci faţă problemelor de fiecare zi

DACĂ acordarea de îngrijire îţi creează unele probleme, în special unele pe care nu le-ai prevăzut, s-ar putea să înclini să te simţi vinovat. Te-ai putea întreba: ‘Este vreo neregulă în relaţia mea cu părinţii? Nu trăiesc oare fericiţi toată viaţa alături de părinţii lor adulţi din diverse culturi?’

Ei bine, posibil ca situaţia ta să fie diferită. Părinţii tăi poate că s-au mutat la tine după 20, 30, 40 sau mai mulţi ani de la despărţirea voastră. Aceasta înseamnă că în cea mai mare parte a vieţii voastre tu şi părinţii tăi v-aţi format stiluri de viaţă şi obiceiuri independent unii de alţii. În decursul câtorva decenii, aceste stiluri de viaţă şi obiceiuri au devenit poate foarte diferite. Dar, în prezent, în calitate de persoană care acordă îngrijire te confrunţi cu necesitatea de a-ţi armoniza viaţa cu cei pe care îi îngrijeşti. Acest lucru poate fi mai dificil decât dacă aţi fi trăit împreună tot timpul.

De asemenea, unii părinţi pot fi foarte bolnavi sau necesită în alte moduri o îngrijire specială. Deşi, probabil, le oferi părinţilor tăi cele necesare şi consideri că în prezent nu este cazul să-i internezi într-un sanatoriu — şi lucrul acesta este lăudabil — este de înţeles că această situaţie exercită zi de zi presiuni asupra fiecăruia dintre voi. Faptul de a-ţi îngriji părinţii este ceva natural. Nu însă şi îmbătrânirea şi îmbolnăvirea. Creatorul nu a avut niciodată scopul ca oamenii să-şi piardă puterea şi sănătatea odată cu vârsta. De aceea, să nu te gândeşti că este ceva în neregulă cu tine din cauză că situaţia pretinde mai mult din punct de vedere emoţional şi fizic decât ai prevăzut tu. — Geneza 1:26–31; Psalmul 90:10.

Dificultăţile legate de acordarea de îngrijire nu reflectă neapărat o relaţie deficitară între tine şi părinţii tăi. În special dacă aţi fost într-o relaţie bună înainte ca ei să aibă nevoie de ajutorul tău, este posibil ca toate dificultăţile cu care te confrunţi să fie rezultatul problemelor pe care le poate ridica acordarea de îngrijire. Cum poţi face faţă cu succes problemelor de fiecare zi?

Înfruntarea sentimentelor de vinovăţie

Chiar şi persoanele care fac tot ce pot şi tot ce trebuie pentru părinţii lor au uneori sentimente de vinovăţie pentru că nu fac mai mult. Un sentiment de vinovăţie nepotrivit poate constitui însă o problemă. Te poţi trezi luând decizii menite să te elibereze de sentimentul de vinovăţie, dar care nu sunt neapărat cele mai fericite pentru tine sau pentru părinţii tăi. De exemplu, ce s-ar întâmpla dacă, pentru a-şi atenua un sentiment de vinovăţie nepotrivit, o femeie se lasă absorbită de îngrijirea părinţilor, neglijându-şi soţul şi copiii? Ea, soţul ei şi copiii vor suferi consecinţele. Aşadar, nu permite unui sentiment de vinovăţie nepotrivit să-ţi controleze viaţa.

Te simţi uneori vinovat deoarece ai impresia că niciodată nu poţi face suficient pentru părinţii tăi? În acest caz, probabil necesităţile părinţilor tăi depăşesc posibilităţile tale de a oferi. Situaţia poate fi de aşa natură încât, indiferent ce faci, există întotdeauna ceva ce mai putea fi făcut. În plus, dacă priveşti acordarea de îngrijire drept un mijloc de a-ţi recompensa părinţii pentru tot ce au făcut pentru tine când te aflai în grija lor, te vei simţi întotdeauna vinovat, deoarece pur şi simplu nu ai cum să-i recompensezi în mod deplin.

Cartea You and Your Aging Parents subliniază necesitatea de a decide cât de mult vei face pentru părinţii tăi. Ea spune: „Te vei cruţa de multă oboseală şi lacrimi dacă îţi vei baza, în principal, [deciziile] nu pe ceea ce ai dori să faci, nici chiar pe ceea ce ar trebui să faci, ci pe ceea ce poţi să faci“.

Da, stabileşte în mod realist ce anume poţi aştepta de la tine. Te-ar putea ajuta faptul de a solicita ajutorul unui prieten de încredere care îţi cunoaşte capacităţile, limitele şi situaţia familială. Poţi să-i iei pe părinţi la tine? Ai suficient spaţiu? Vor fi ei de acord să se mute? Dacă părinţii nu locuiesc cu tine, cât de des îi poţi vizita, şi când? Dacă faci ceea ce poţi, nu este cazul să te simţi vinovat. Dacă totuşi te simţi vinovat, recunoaşte că acest sentiment este nepotrivit şi nu-i permite să-ţi guverneze deciziile.

Împarte sarcina

Cartea biblică Eclesiastul arată cât de nesănătos este să fii „peste măsură de rău“ sau „prea drept“ şi că faptul de a fi prea drept te poate face „să te pierzi singur [cauzează dezolare, New World Translation]“ (Eclesiastul 7:16–18). Acest lucru se poate întâmpla dacă încerci să faci mai mult decât doreşti să faci, decât poţi să faci şi chiar decât ar trebui să faci.

Dacă deja aveai un program încărcat înainte de a începe să-ţi îngrijeşti părinţii, trebuie să elimini unele activităţi sau să primeşti ajutor. Însă mulţi care au nevoie de ajutor ezită să-l ceară. Probabil sunt prea timizi sau presupun că alţii nu sunt dispuşi să-i ajute. Însă istovindu-te îţi faci un deserviciu atât ţie, cât şi celor din jur. În cartea sa referitoare la acordarea de îngrijire, autoarea E. Jane Mall numeşte o astfel de supraangajare „sindromul de martir“. Ea sfătuieşte: „Trebuie să aveţi o listă cu priorităţi, şi trei dintre priorităţile voastre ar trebui să fie timpul rezervat [partenerului conjugal], timpul rezervat copiilor şi prietenilor şi timpul rezervat ţie însuţi“.

Da, s-ar putea să fie necesar să împarţi sarcina. Unde poţi deci căuta ajutor? Familia, prietenii, vecinii şi persoanele calificate în acest sens pot fi de ajutor. Dar trebuie să ceri ajutor. Şi trebuie să-l ceri în mod direct. Aluziile nu sunt întotdeauna eficiente. Vei fi poate surprins aflând cine şi cât de mulţi sunt dispuşi să te ajute dacă îţi faci clar cunoscute necesităţile şi rugămintea. De exemplu, ai putea ruga pe cineva să te ajute să faci curăţenie în casă. Dacă lucrul acesta îţi aduce puţină uşurare de care ai nevoie, atunci nu este momentul să insişti să faci tu singur curăţenie motivând că ‘nimeni nu o va face cum trebuie’.

Dacă ai fraţi sau surori, şi ei au responsabilitatea de a-şi îngriji părinţii. Probabil că până acum tu ai făcut totul sau aproape totul în ce priveşte îngrijirea părinţilor presupunând că fraţii şi surorile tale nu pot sau nu doresc s-o facă. Dar le-ai solicitat în mod direct ajutorul? Unele persoane vor reacţiona favorabil — dacă ajung să înţeleagă clar că este nevoie de ajutor.

Unii monopolizează îngrijirea unui părinte încercând să obţină sau să-şi menţină aprobarea părintească. Sau poate că asumându-şi toată sarcina capătă un sentiment de pietate. Poate se plâng că alţii nu sunt dispuşi să-i ajute la îngrijirea părinţilor, lăsând însă să se înţeleagă că preferă să fie aşa. Aceasta poate fi un mod de a fi prea drept. Dar de ce să-ţi creezi greutăţi inutile? Dacă există ajutor, solicită-l şi foloseşte-te de el.

Atenţie: Nu te aştepta ca fraţii şi surorile tale să împartă în mod egal responsabilităţile cu tine. În timp ce uneori va fi posibil ca ei să facă aceasta, de multe ori propriile lor împrejurări fac dificil — dacă nu chiar imposibil — lucrul acesta. În multe cazuri este mai practic ca un membru al familiei să aibă responsabilitatea principală, în timp ce restul, în special fraţii şi surorile, să contribuie financiar şi să le telefoneze, să-i viziteze sau ocazional să-i ia pe părinţii lor la ei acasă sau la unele excursii la sfârşit de săptămână.

Trăind lângă ei

Faptul de a trăi lângă ei poate genera mici nemulţumiri. Obiceiuri pe care le-ai scuza cu uşurinţă la un prieten pot părea inadmisibile la un membru apropiat al familiei.

În plus, s-ar putea ca părintele tău să-ţi spună ceva de genul: ‘Aş dori să petreci mai mult timp cu mine, dar ştiu că eşti prea ocupat pentru asta’. Mesajul poate da de înţeles că părintele tău consideră că în realitate tu nu îi porţi suficient de grijă. Ai putea reacţiona la o astfel de afirmaţie supărându-te. În loc să te superi, nu ar fi mai bine să acorzi atenţie adevăratei probleme care îl frământă pe părintele tău, respectiv aceea de a petrece mai mult timp cu tine? Chiar dacă nu-i poţi satisface dorinţa, faptul de a-i explica în mod amabil cum stau lucrurile va produce rezultate mai bune decât un răspuns jignitor. — Proverbele 12:18.

Un efort asiduu în cultivarea calităţilor pe care le încurajează Biblia te va face capabil să te menţii amabil, însă ferm, când este necesar. Cartea biblică Coloseni recunoaşte în mod realist că uneori „unul are să se plîngă de altul“. Ea ne sfătuieşte: „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi . . . iertaţi-vă unul pe altul“. Ea ne îndeamnă totodată să ne îmbrăcăm cu „o inimă plină de îndurare [tandre sentimente de compasiune, NW], cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe, cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12–14). Cu siguranţă, astfel de calităţi vor contribui foarte mult la minimalizarea tensiunilor generate de faptul de a locui lângă cineva.

Chiar dacă ocazional dai greş, îţi pierzi răbdarea şi spui ceva ce nu ai fi vrut să spui, ‘să nu apună soarele peste mînia ta’. Cere-ţi de urgenţă iertare şi dă problema uitării. Nu-i permite să devină o altă sursă de sentimente de vinovăţie. — Efeseni 4:26, 27.

Păstrează intimitatea

Dacă tu şi părinţii tăi locuiţi în aceeaşi casă, poate constaţi că nu prea ai intimitate. Însă tu şi părinţii tăi aveţi nevoie de o anumită măsură de intimitate. Aţi putea să discutaţi împreună această problemă şi să ajungeţi la un acord în ce priveşte faptul că anumite momente şi locuri sunt rezervate pentru tine sau pentru membrii cei mai apropiaţi ai familiei. De exemplu, pentru unele familii — desigur nu pentru toate — o uşă închisă pe care scrie ‘Nu deranjaţi’ ar putea constitui o înţelegere mutuală care indică un loc sau un timp rezervat persoanei dinăuntru.

Dacă încăperea nu are uşă, un paravan mobil sau un perete despărţitor ar putea servi aceluiaşi scop. Dacă intimitatea necesară este brusc încălcată ar putea fi potrivit să rediscutaţi cu tact problema. Esenţial este ca nevoia de intimitate a unei persoane să fie respectată de toţi membrii familiei.

Un privilegiu

Nu uita că deşi orice deteriorare a sănătăţii unui părinte te face să suferi, Creatorul nostru, Iehova, doreşte să simţim o anumită măsură de bucurie chiar şi atunci când trecem prin situaţii care ne pun la încercare. Această situaţie te-ar putea, de asemenea, ajuta să te apropii mai mult de Iehova în timp ce te rogi lui punându-ţi toată încrederea în el. O femeie care acordă îngrijire părinţilor s-a exprimat astfel: „Întotdeauna am fost aproape de Iehova, dar faptul de a acorda îngrijire m-a învăţat să mă bazez totalmente pe el. Diferenţa era ca şi cea dintre a da un telefon la mare distanţă şi a avea persoana chiar lângă tine. Iehova a fost chiar lângă mine“.

Îngrijirea părinţilor este atât un privilegiu, cât şi o datorie. Menţine legătura cu părinţii tăi, astfel încât să cunoşti necesităţile lor. Poartă-le de grijă şi păstrează-ţi bucuria făcând lucrul acesta. — Filipeni 4:4–7; 1 Petru 5:7.

[Chenarul de la pagina 7]

Fă din îngrijirea părinţilor un lucru plăcut

1. Ceea ce doresc, în general, părinţii de la copiii lor adulţi este o legătură de calitate. Acest lucru pretinde să te apropii de părinţii tăi şi să le destăinui lucruri importante despre tine. Acest lucru poate fi dificil în relaţia părinte — copil adult. Orice atitudine critică, indiferent din care parte ar veni, va constitui un impediment. Astfel de atitudini trebuie date la o parte pentru a realiza intimitatea.

2. Dacă unul dintre părinţi îţi vorbeşte despre o problemă sau despre ceva ce-l nelinişteşte, ascultă-l cu empatie. Răspunsurile care le subestimează sentimentele pot amplifica sentimentele negative, de exemplu: ‘O, dar nu este chiar atât de rău’ sau ‘Ştiu, exact la fel mi se întâmplă şi mie’. Vei fi mai eficient dacă vei încerca să identifici sentimentele lăuntrice ale părintelui tău, arătând apoi că le-ai înţeles şi participând la ele (‘Se pare că treci printr-un moment dificil, dar o vom scoate la capăt împreună’). — Proverbele 20:5.

3. Dacă partenerul tău conjugal se ocupă în principal de îngrijirea părinţilor, fii dispus să-i acorzi sprijin fizic şi afectiv. Comunică cu partenerul tău; altminteri se vor ivi neînţelegeri. Sprijinul din partea partenerului contează mult. O femeie se lamenta că lipsa de sprijin din partea familiei era „mai greu de suportat decât îngrijirea propriu-zisă a mamei [ei]“. Pe de altă parte, ea a apreciat foarte mult ajutorul oferit din când în când de o prietenă. Ea a spus: „M-a mişcat faptul că s-a oferit să mă ajute. Lucrul acesta m-a făcut s-o îndrăgesc şi m-a apropiat mai mult de ea“.

[Chenarul de la pagina 10]

Dacă ţie ţi se acordă îngrijire

Poate că tu eşti cel căruia trebuie să i se acorde îngrijire. Ce poţi face pentru a contribui la menţinerea unei relaţii echilibrate şi paşnice cu copiii tăi?

Unii părinţi fac greşeala de a încerca să obţină controlul cicălind, vârându-se în treburile altora, cauzând sentimente de vinovăţie. Probabil ştii că acest lucru nu are drept rezultat decât mai puţin control şi mai mult stres. Rezultatele sunt mai bune atunci când le arăţi copiilor tăi adulţi că îi respecţi, că le respecţi intimitatea şi punctele de vedere, chiar dacă tu nu eşti de acord cu ele. Este eficient să-ţi lauzi copiii cu regularitate. O fiică adultă a declarat: „Un copil — indiferent de vârstă — doreşte să aibă aprobarea părinţilor“.

Într-un astfel de climat de iubire şi respect discută cu copiii tăi despre necesităţile tale. Aluziile şi cuvintele cu subînţeles fac adesea mai mult rău decât bine, fii deci direct, însă amabil. Chiar dacă tu şi copiii tăi nu consimţiţi cu privire la un anumit lucru, tactul tău va contribui la o relaţie apropiată şi sinceră, liberă de înţelegeri greşite.

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

În timp ce le acorzi îngrijire părinţilor, fă-ţi timp şi pentru partenerul conjugal, pentru copii şi pentru tine însuţi.