Să apărăm cu loialitate cuvîntul lui Dumnezeu?

„Fă tot posibilul pentru a te prezenta la Dumnezeu ca un om aprobat, un lucrător care nu are de ce să roşească şi care mînuieşte bine cuvîntul adevărului.“ — 2 Timotei 2:15.

1, 2. Ce inscripţie arată că Martorii lui Iehova apără cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu?

„CITIŢI ÎN FIECARE ZI SFÎNTA BIBLIE, CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU“. Aceste cuvinte pot fi citite pe o clădire mare din Brooklyn, New York, nu departe de celebrul pod din Brooklyn. Cui aparţine această clădire şi ce e cu aceste cuvinte?

² Clădirea adăposteşte una dintre tipografiile Societăţii Watchtower, o societate religioasă de care se servesc Martorii lui Iehova. De fapt, este firesc să găseşti o asemenea inscripţie pe faţada unei clădiri care aparţine Martorilor lui Iehova. De ce? Deoarece aceşti oameni sînt ferm convinşi că psalmistul inspirat spunea adevărul cînd a scris cu mult timp în urmă: „Cuvîntul tău este o lampă pentru piciorul meu şi o lumină pe drumul meu“ (Psalm 119:105). Această inscripţie nu este decît unul dintre numeroasele mijloace prin care noi, Martorii, arătăm că apărăm cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu.

 3. Cum au apărat Cuvîntul lui Dumnezeu mulţi oameni loiali din trecut?

³ După cum ne învaţă Biblia, numeroşi oameni loiali au apărat Cuvîntul lui Dumnezeu încă înainte de noi. Printre ei figurează Moise, care a trăit cu aproximativ 3 500 de ani în urmă. Nu se poate pune la îndoială ataşamentul său loial faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu. Declaraţiile divine pe care le-a primit el a început să le transmită oral poporului lui Dumnezeu, iar apoi le-a scris, compunînd astfel ceea ce astăzi poartă numele de Pentateuc. După ce l-a folosit pe acest profet devotat, Iehova Dumnezeu a mai folosit mulţi oameni ca purtători de cuvînt sau redactori care, asemenea lui Moise, au apărat cu loialitate Cuvîntul său (2 Petru 1:21). Printre aceştia s-au numărat Samuel, Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Daniel.

ISUS CRISTOS ŞI APOSTOLII SĂI

 4. Cine a fost cel mai mare apărător al Cuvîntului lui Dumnezeu? Cum a dovedit el aceasta?

⁴ Dar, fără îndoială, cel mai mare dintre toţi apărătorii loiali ai Cuvîntului lui Dumnezeu a fost Fiul unic al lui Iehova, care a devenit „omul Isus Cristos“ (Romani 5:15). De multe ori el a apărat cu loialitate Cuvîntul Tatălui său, spunînd: „Este scris“, îndeosebi cînd a răspuns ispitelor lui Satan sau duşmanilor săi religioşi (Matei 4:4, 7, 10; 21:13; Ioan 6:45; 8:17). Dar el a apărat, de asemenea, Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin faptul că a servit cu fidelitate în calitate de profet mai mare decît Moise (2 Corinteni 1:20). Da, el a predicat şi trăit conform principiului „Cuvîntul tău [al lui Dumnezeu] este adevărului.“ — Ioan 17:17.

5, 6. Cum a arătat Petru şi Pavel că ei apărau cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu? b) Care trebuia să fie misiunea „sclavului fidel şi prevăzător“? c) De ce acest „sclav“ a dispărut temporar?

⁵ Apostolii lui Isus au urmat exemplul său. În Ziua a Cincizecea apostolul Petru a apărat loial şi cu tărie Cuvîntul lui Dumnezeu, arătînd că Isus a împlinit cuvintele lui David (Faptele 2:22–36). Iar apostolul Pavel, în scrierile sale, s-a referit foarte frecvent la Scripturile ebraice, dovedind astfel cît de preocupat era el de a apăra cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu. El şi-a afirmat punctul de vedere în aceşti termeni: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, iar orice om să fie găsit mincinos“ (Romani 3:3, 4). De fapt, Petru, Pavel şi alţi discipoli loiali ai lui Isus Cristos s-au comportat ca un „sclav fidel şi prevăzător“, că „intendentul fidel“ însărcinat de stăpînul Isus Cristos să dea hrană spirituală adunării lui Dumnezeu. — Matei 24:45–47; Luca 12:42–44.

⁶ După moartea apostolilor, clasă „sclavului fidel şi prevăzător“ a dispărut practic de pe scena pămîntească, iar buruienile cu timpul au năpădit cu totul grîul creştin de pe ogor. — Matei 13:37–43.

ÎN EPOCA MODERNĂ

7, 8. a) Cînd şi cum a reapărut „sclavul“? b) Cum a demonstrat el, din 1870 pină astăzi, că este un apărător al Cuvîntului lui Dumnezeu?

⁷ Totuşi, cu aproximativ 100 de ani în urmă, clasa „sclavului fidel şi prevăzător“ a început să reapară ca un apărător loial al Cuvîntului lui Dumnezeu. De-a lungul anilor prezenţa ei în lume s-a făcut remarcată tot mai mult. După cum arată faptele, acest „sclav“ este astăzi strîns legat de Societatea Watch Tower.

⁸ „Sclavul fidel şi prevăzător“ este alcătuit din creştini fideli care sînt în întregime devotaţi lui Iehova prin intermediul lui Cristos şi care sînt născuţi de spiritul lui Dumnezeu. Ei studiază Biblia cu sinceritate. De la jumătatea anilor 1870 ei apără cu hotărîre Cuvîntul lui Dumnezeu prin intermediul cărţilor, broşurilor, revistelor periodice, al articole lor de presă şi cuvîntărilor publice. În 1886 ei au publicat primul volum de Studii în Scripturi. În capitolul 3, intitulat „Biblia: Revelaţie divină văzută în lumina raţiunii“, se găseşte o magistrală pledoarie în apărarea Biblie. Primul capitol din volumul al VI-lea (publicat în 1904), intitulat „La început“, apără cu aceeaşi ardoare Cuvîntul lui Dumnezeu, respingînd cu competenţă teoria evoluţiei.

9–11. a) Cum şi-a dovedit „sclavul“ loialitatea faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea? b) Cum a contribuit Societatea Watch Tower la răspîndirea Cuvîntului lui Dumnezeu, începînd din anul 1950?

⁹ La sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, aceşti Stundenţi ai Bibliei, cum se autointitulau ei, au apărat cu loialitate Biblia, declarînd cu zel că ea este Cuvîntul lui Dumnezeu. Ei au publicat numeroase scrieri pentru a demonstra autenticitatea ei, dar şi pentru a explica împlinirea profeţiilor ei şi modul de aplicare al principiilor biblice. În 1914 ei au produs, de asemenea, Foto-Drama creaţiunii a cărei proiecţie dura 8 ore şi care fusese special pregătită pentru a apăra Cuvîntul lui Dumnezeu.

¹⁰ În 1896 ei au schimbat numele instrumentului lor legal în Watch Tower Bible and Tract Society, pentru a apăra cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu şi pentru a demonstra că ei munceau pentru răspîndirea lui sub formă de tipărituri. În 1902 Societatea a cumpărat drepturile asupra traducerii The Emphatic Diaglott de Wilson şi a dirijat răspîndirea ei. În 1907 ea a publicat o ediţie a Biblie Regului Iacob (King James Version), pe care au numit-o Biblie bereeană, după primii creştini din Berea, care cercetau Scripturile în fiecare zi, pentru a vedea dacă ceea ce le spunea apostolul Pavel era într-adevăr aşa (Faptele 17:11]. Această Biblie a fost tipărită cu un supliment de publicaţie de peste 700 de pagini, care conţinea comentarii asupra unor texte din Scripturi, o listă de pasaje biblice care veneau în sprijinul a 40 de subiecte importante, precum şi o concordanţă de 100 de pagini. În 1926 Societatea a început tipărirea versiunii The Emphatic Diaglott, la propriile maşini de tipărit din Brooklyn. În 1942 ea a publicat o nouă ediţie a Bibliei Regelui Iacob, completată cu numeroase indicăţii preţioase care facilitau studierea ei, iar în 1944 a publicat traducerea American Standard Version, completată cu aceleaşi indicaţii, versiune care restabilea cu fidelitate numele Iehova, în conformitate cu textul ebraic original.

¹¹ În 1950, în eforturile sale de a apăra cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu, Societatea a publicat o traducere a Scripturilor greceşti creştine intitulată Traducerea Lumea Nouă. Apoi ea a editat succesiv alte cinci volume care constituiau traducerea Scripturilor ebraice. Biblia completă a apărut într-un singur volum în 1961. Între 1926 şi 1980 Martorii lui Iehova au tipărit în totalitate 43 860 000 de Biblii.

DE CE O NOUĂ TRADUCERE?

12, 13. Care este motivul principal care l-a determinat pe „sclavul fidel şi prevăzător“ să se preocupe de o traducere nouă a Bibliei?

¹² De ce este acest „sclav fidel şi prevăzător“ atît de preocupat de o nouă traducere a Bibliei, intitulată Traducerea Lumea Nouă a Sfintelor Scripturi?

¹³ În primul rînd, munca arheologilor şi a cercetătorilor Bibliei a permis descoperirea unor manuscrise biblice mai vechi şi mai sigure, dintre care multe erau scrise în limbile originale. Astfel astăzi avem la dispoziţie cîteva excelente manuscrise biblice, transcrise în secolele al IV-lea şi al V-lea al erei noastre, precum şi cîteva fragmente ale Scripturilor greceşti creştine pe papirus, care provin din secolul al II-lea al erei noastre. Pe de altă parte, manuscrisele (sulurile) de la Marea Moartă, care conţin o mare parte din Scripturile ebraice şi care datează dinaintea erei noastre, au clarificat în bună măsură anumite pasaje biblice. Cu cît un manuscris biblic este mai vechi, cu atît există mai multe şanse ca el să corespundă celor scrise de redactorii inspiraţi de Dumnezeu, respectiv scrierilor autografe care nu mai există astăzi.

14. Care a fost al doilea motiv? Daţi un exemplu.

¹⁴ Un al doilea motiv pentru care era necesară o traducere nouă, care să reprezinte un progres faţă de celelalte traduceri mai vechi, este faptul că în prezent avem o cunoştinţă mai temeinică despre limba greacă folosită în primul secol al erei noastre. De-a lungul anilor arheologii au descoperit numeroase fragmente de papirus care datează din epoca în care au fost redactate Scripturile greceşti creştine. Aceste scrieri, care conţin aspecte lumeşti ale vieţii de fiecare zi, au permis o înţelegere mai bună a limbii greceşti folosite de scriitorii Scripturilor greceşti creştine. Un exemplu tipic îi constituie cuvîntul „raca“, din Matei 5:22, care apare în unele traduceri vechi. Deoarece nu-i cunoşteau sensul, traducătorii nu puteau să facă altceva decît să-l transcrie în limba lor, ceea ce ducea la un cuvînt lipsit de sens. Dar astăzi se cunoaşte acest termen, iar Traducerea Lumea Nouă în traduce cu „un cuvînt vulgar care exprimă dispreţ“. După cum se poate vedea, o cunoştinţă mai temeinică a limbilor în care a fost scrisă Biblia a permis efectuarea unei traduceri mai inteligibile.

15. Care este al treilea motiv?

¹⁵ Al treilea motiv pentru care era necesară o traducere nouă este faptul că însăşi limbile în care a fost tradusă Biblia evoluează în timp. În Anglia (ca şi în România), limba pe care au folosit-o traducătorii de Biblie din secolul al XIV-lea diferă mult de limba folosită în secolul al XVII-lea, iar de atunci încoace, ea s-a schimbat la fel de mult.

16. Conform cu Faptele 20:30 şi 2 Timotei 4:3, 4, ce alt motiv justifică hotărîrea „sclavului“ de a efectua o nouă traducere?

¹⁶ În sfîrşit, mai este problema înţelegerii corecte a Bibliei, care a constituit unul din motivele principale datorită cărora s-a publicat Traducerea Lumea Nouă. Convingerile religioase ale traducătorilor şi-au pus inevitabil amprenta pe lucrările lor. Aceasta se poate vedea îndeosebi acolo unde un cuvînt sau un text poate fi redat în mai multe feluri. Deoarece, uneori, traducătorii denaturează, conştient sau inconştient, pasajele din limba originală care vin în conflict cu credinţele lor religioase, a devenit imperativ necesar ca să se efectueze o traducere de către oamenii care sînt ataşaţi cu loialitate de Cuvîntul lui Dumnezeu.

ACEŞTIA N-AU FOST LOIALI FAŢĂ DE CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU

17. Care sînt cîteva dintre exemplele de versete falsificate care au fost inserate în textul Bibliei?

¹⁷ Din cauza unor copişti care nu şi-au păstrat loialitatea faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, grupuri întregi de versete false au fost inserate în „Textul Acceptat“ pe care se bazează Biblia Regelui Iacob. Aceste versete au fost adăugate la textul original de inspiraţie divină. Spre exemplificare, putem cita Ioan 8:1–11 şi Marcu 16:9–20. Un caz asemănător îl constituie 1 Ioan 5:7, 8. În acest pasaj, cuvintele „în cer, Tatăl, Cuvîntul şi Spiritul Sfînt: şi aceştia trei sînt unul“ par să susţină doctrina trinităţii. Dar cercetările au relevat că aceste cuvinte au fost adăugate de un copist necinstit, cu peste 1 000 de ani după data la care s-a încheiat scrierea Scripturilor inspirate de Dumnezeu.

18, 19. a) Cum au schimbat sau denaturat unii traducători Cuvîntul lui Dumnezeu? b) Citaţi cîteva texte referitoare la starea morţilor.

¹⁸ De asemenea, autorii noilor versiunii parafrazate ale Bibliei şi-au luat libertatea de a schimba Cuvîntul lui Dumnezeu atît în text cît şi în notele de subsol. De exemplu, iată ce se poate citi în Ecleziastul 9:5, 10, versiunea The Living Bible a lui Taylor: „Căci cei vii ştiu cel puţin că ei mor! Dar cei morţi nu ştiu nimic“. Şi: „Orice faci, fă bine, căci în moarte, unde te duci, nu există nici muncă, nici proiecte, nici cunoaştere, nici înţelegere“. Deoarece nu este de acord cu aceste cuvinte inspirate de Dumnezeu, traducătorul a adăugat o notă de subsol: „Aceste cuvinte exprimă opinia înşelătoare a lui Solomon, dar ele nu reflectă o cunoaştere exactă a adevărului divin!“

¹⁹ Această traducere denaturează, de asemenea, Cuvîntul lui Dumnezeu din Psalmul 115:17. Biblia Regelui Iacob redă acest verset astfel: „Morţii nu-l laudă pe Domnul, nici vreunul dintre aceia care coboară în tăcere.“ Dar traducătorul versiunii The Living Bible pare să creadă că cei morţi continuă să trăiască în altă parte şi el redă astfel această idee în versetul amintit: „Morţii nu îi cîntă laude lui Iehova aici pe pămînt“.

20. Cum i-a influenţat pe traducători în redarea lui Ioan 1:1 credinţa în trinitate? Ce altă traducere a acestui text este, de asemenea, corectă şi acceptabilă?

²⁰ Să notăm că, avînd chiar şi cele mai bune intenţii, traducătorul care nu are o înţelegere corectă a Cuvîntului lui Dumnezeu va comite inevitabil greşeli. De exemplu, aproape toţi traducătorii cred în trinitate şi de aceea redau Ioan 1:1 astfel: „Şi Cuvîntul era Dumnezeu“. Dar, avînd în vedere absenţa articolului hotărît înaintea cuvîntului grecesc Theos, el poate fi redat diferit şi totuşi corect. Astfel, An American Translation dă următoare traducere: „Şi Cuvîntul era divin“. Traducerea Lumea Nouă redă această expresie astfel: „Şi Cuvîntul era un dumnezeu“. Dar ea nu este singura care traduce în felul acesta. Acest text este redat identic într-o traducere revizuită din anul 1807 a arhiepiscopului Newcome.

SĂ APĂRĂM CU LOIALITATE NUMELE LUI DUMNEZEU

21. Cum îl contrazic pe Dumnezeu însuşi cele mai noi versiuni ale Bibliei?

²¹ Totuşi, multe versiuni moderne păcătuiesc grav în privinţa loialităţii faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, prin faptul că nu fac dreptate numelui distinct al lui Dumnezeu — Iehova. În ebraică, acest nume figurează sub forma unui cuvînt alcătuit din patru litere, numit tetragramma. Ca dovadă că însuşi Iehova acordă o deosebită importanţă numelui său personal, se poate cita faptul că, sub inspiraţia sa, scriitorii evrei ai Bibliei au folosit acest nume de 6 961 de ori în Scripturile ebraice (această cifră include şi cele 134 de cazuri în care copiştii evrei l-au omis intenţionat din text).

22, 23. a) Ce anume demonstrează că este dăunătoare traducerea numelui lui Dumnezeu printr-un substantiv comun? b) Ce opinie sinceră se găseşte în Jerusalem Bible? c) După anumite autorităţi, de ce este preferabil să se utilizeze numele „Iehova“ în loc de „Yahweh“?

²² De fapt, în Scripturile ebraice, Creatorul este indicat de mai multe ori prin numele Iehova decît prin toate celelalte denumiri luate la un loc. Pe de altă parte, traducerea cuvîntului Iehova — un substantiv propriu — prin Domnul — un substantiv comun — nu are sens; este ca şi cum ai traduce cuvintele „Rolls Royce“ (numele celor mai costisitoare automobile din lume) prin cuvintele obişnuite „automobil“ sau „maşină“. O asemenea traducere nu ar semnifica mare lucru, deoarece există multe alte automobile sau maşini. Deşi a preferat variante „Yahve“ în loc de „Iehova“, The Jerusalem Bible şi-a făcut o datorie de a folosi mai degrabă acest nume în loc de „Domnul“. La prefaţa în limba engleză a acestei traduceri se spune: „Expresia ‘Domnul este Dumnezeu’ este o tautologie [o repetare inutilă] dar ‘Yahve este Dumnezeu’ nu este [tautologie].“

²³ Trebuie, atunci, să folosim „Yahve“ în loc de „Iehova“? Nu este necesar. Potrivit cu opinia canonicului D. D. Williams, doctor în teologie la Cambridge, „faptele indică, ba chiar dovedesc că nu Yahveh a fost pronunţarea corectă a tetragrammei“. În Biblia Hebraica, publicată la Stuttgart în 1951, tetragramma conţine vocale care arată că el trebuie pronunţat „Yehwah“. Comitetul care a efectuat Traducerea Lumea Nouă a folosit această ediţie. Gustav Oehler, profesor la universitatea din Tübingen a scris: „Eu folosesc cuvîntul Iehova deoarece, de fapt, acesta este numele care s-a integrat cel mai bine vocabularului nostru şi nu va putea fi niciodată înlocuit“. Rotherham, autorul versiunii Emphasized Bible, a fost printre primii care au folosit forma „Yahweh“. Totuşi, în Studii despre Psalmi, care au fost publicate prima dată după moartea sa, el a revenit la forma „Iehova“, afirmînd că a făcut aceasta deoarece era „preferabil să menţină legătura cu ochii şi urechile publicului“.

„IEHOVA“ ÎN SCRIPTURILE GRECEŞTI CREŞTINE

24. a) De cîte ori foloseşte Traducerea Lumea Nouă numele de Iehova în Scripturile greceşti creştine? b) Ce alte traduceri folosiseră deja acest nume?

²⁴ Dar cum este folosit numele „Iehova“ în partea Bibliei care se numeşte „Noul Testament“, adică în Scripturile greceşti creştine? În Traducerea Lumea Nouă el apare de 273 de ori. Deşi ar putea părea un lucru neobişnuit, această versiune a Bibliei nu este prima care foloseşte acest nume în această parte a Bibliei. Folosirea lui datează din anul 1796, cînd traducătorul german Brentano a folosit forma „Jehovah“ în Marcu 12:29. De asemenea, versiunea Emphatic Diaglott, o traducere interliniară a Scripturilor greceşti creştine publicată pentru prima dată în 1864, foloseşte „Jehovah“ ori de cîte ori apar citatele din Scripturile ebraice care conţin acest nume, respectiv de 18 ori. Iată cîteva exemple: Matei 22:37, 44; Marcu 12:29, 30; Luca 20:42.

25. a) Ce dovezi recente demonstrează că numele lui Dumnezeu apărea în textul original al Scripturilor greceşti? b) Ce dublă schimbare a survenit în secolul al II-lea al erei noastre?

²⁵ Motivul pentru care unii se miră cînd văd numele „Iehova“ în Scripturile greceşti creştine este că, de-a lungul secolelor, s-a crezut că acest nume nu figura în versiunea în limba greacă a Scripturilor ebraice (Septuaginta), versiune pe care au folosit-o Isus şi apostolii săi. Dar descoperirile recente au dovedit că pe timpul acela tetragramma figura în Septuaginta. Profesorul Howard de la universitatea din Georgia a declarat: „Ştim cu certitudine că evreii care vorbeau greceşte au continuat să scrie (tetragramma) în traducerea grecească a Scripturilor. Este foarte puţin probabil că, dintre aceşti evrei conservatori, aceia care au devenit creştini au deviat de la această practică (. . .) Scoaterea tetragrammei din textul biblic ar fi fost un lucru cu totul anormal din partea lor“. El a adăugat: „Deoarece tetragrama se găsea încă în exemplarele greceşti ale Bibliei, exemplare care formau scrierile sacre ale Bisericii primitive, este rezonabil să se creadă că redactorii N[oului] T[estament] au menţinut tetragramma în textul biblic, cînd citau din Scripturi. Putem se credem că, prin analogie prin obiceiul evreiesc precreştin, redactorii N[oului] T[estament] au inclus tetragramma în citatele lor din Vechiul Testament“. Profesorul Howard a recunoscut, de asemenea, că în momentul în care s-a scos tetragramma din Septuaginta, versiunea in limba greacă a Scripturilor ebraice, a dispărut şi din citatele ebraice care figurau în Scripturile greceşti creştine. Această schimbare a avut probabil loc pe la începutul secolului a II-lea e.n. Nu Există deci nici o îndoială cu privire la faptul că numele de Iehova este menţionat în Scripturile greceşti creştine iar Traducerea Lumea Nouă i-a dat locul ce i se cuvenea.

26. Există precedente în privinţa folosirii pe scară largă a numelui lui Dumnezeu în Scripturile greceşti creştine?

²⁶ Traducerea Lumea Nouă foloseşte numele „Iehova“ şi în alte locuri decît în citatele din Scripturile ebraice în care apare el. De ce? Pentru a-l ajuta pe cititor să-şi dea seama cînd anume cuvîntul „Domn“ (Kyrios) care apare în textul grecesc se referă la Iehova şi cînd se referă la Isus Cristos. Există precedente de acest fel? Desigur. Aproximativ 20 de versiuni ebraice ale Scripturilor greceşti creştine au procedat la fel. Şi tot la fel au făcut numeroase traduceri ale Scripturilor greceşti efectuate de misionari. De exemplu, una dintre cele mai vechi traduceri japoneze ale Scripturilor greceşti foloseşte numele „Ehoba“ (Iehova).

27. Din ce motiv şi în ciuda cărui frapt servii loiali ai lui Iehova se vor folosi din plin de Traducerea Lumea Nouă?

²⁷ Fie că cercetătorii culturilor şi limbilor ebraică şi greacă laudă, fie că critică Traducerea Lumea Nouă adevărul este că ea a fost făcută de oameni care susţin cu loialitate Cuvîntul lui Dumnezeu. Această traducere ne este, într-adevăr, de mult folos pentru a ne ‘face înţelepţi pentru salvare şi a ne ajuta să devenim bine calificaţi, perfect echipaţi pentru orice lucrare bună’ (2 Timotei 3:15–17). Iehova să-i binecuvinteze pe toţi cei ce posedă această traducere excelentă în limba lor şi care o folosesc din plin!

CINE A APĂRAT CU LOIALITATE CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU? ŞI ÎN CE MOD?

□ Sediul mondial al Martorilor lui Iehova

□ Isus Cristos şi apostolii săi

□ „Sclavul fidel şi prevăzător“ din epoca modernă

□ Copiştii care au copiat şi recopiat textul biblic

□ Aceia care au tradus pentru prima dată Biblia în limbile moderne

□ Traducătorii versiunilor recente

□ Comitetul care a efectuat traducerea de Biblie „Lumea Nouă“

[Chenarul de la pagina 11]

Într-o zi, un cititor al Bibliei, care era fără îndoială îndrăgostit de engleza veche, a acuzat un traducător american pentru faptul că „a stîlcit frumoasa limbă engleză“ din „Versiunea regelui Iacob“. La încercările traducătorului de a-l lămuri că frumuseţea mesajului era mai importantă decît frumusuţea limbii, acuzatorul i-a răspuns: „Nici nu mă interesează mesajul: eu sînt ateu“.

[Chenarul de la pagina 11]

O traducere a Bibliei, ca orice altă traducere, ar trebui să permită cititorului să resimtă aceleaşi efecte psihice, emotive şi spirituale pe care le-ar produce citirea Scripturilor în limba originală.

[Chenarul de la pagina 12]

Edgar Goodspeed, un traducător al Bibliei, a scris următoarele unui Martor al lui Iehova, cu privire la Scripturile greceşti creştine — Traducerea Lumea Nouă: „Mă interesează lucrarea voastră misionară şi răspîndirea ei mondială, iar această traducere liberă şi viguroasă mi-a plăcut mult. Pot să mărturisesc că ea reflectă, în multe aspecte, o erudiţie vastă.“

A. Thompson, cercetător al culturilor şi limbilor ebraică şi greacă, a făcut următorul comentariu (apărut în The Differentiator) la o porţiune din Scripturile ebraice — Traducerea lumii noi: „Aş recomanda-o pentru onestitatea şi fidelitatea cu care se străduieşte să redea textul Sfintilor Scripturi în engleza modernă. Nu se remarcă nici o tentativă de a impune anumite doctrine sau teorii“. Eerdman’s Handbook to the Bible clasifică „Traducerea lumii noi“ printre „principalele 14 traduceri importante ale secolului al XX-lea“ în limba engleză.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Fragmente egiptene ale Septuagintei conţinînd tetragramma

Martorii lui Iehova au fost printre primii care au dus în discuţie aceste papirusuri. În ele se găseşte numele lui Dumnezeu, ceea ce justifică întrebuinţarea cuvîntului „Iehova“ în Traducerea Lumea Nouă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Traducerea Lumea Nouă a Sfintelor Scripturi