Fă-ţi un nume bun acum!

„Tot ceea ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci nu există nici lucrare, nici planuri, nici cunoştinţă, nici înţelepciune în şeol, în locul în care mergi.” — Ecl. 9:10.

 1. În ce timp trebuie să ne facem un nume bun la Dumnezeu?

CE VOM răspunde însă la obiecţia unora: ,Dar dacă sfîrşitul nu vine în timpul vieţii mele? De-a lungul secolelor oamenii au crezut că sfîrşitul va veni în timpul vieţii lor, dar nu a venit’? În ciuda faptului că aşteptările le-au fost înşelate, durata vieţii multora dintre ei, a fost totuşi timpul lor, de a–şi face un nume bun la Dumnezeu, de a exercita credinţă în Fiul lui Dumnezeu pentru a putea fi înviaţi la viaţă veşnică „în ziua din urmă” (Ioan 6:40; 11:24). Cu mult timp înaintea acestor „zile din urmă” de astăzi, apostolul Pavel a putut spune: „De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii.” În orice timp ar trăi cineva, acela este timpul său pentru a–şi face un nume bun, fie că sfîrşitul lumii este aproape sau departe. — 2 Tim. 4:8; Evr. 11:4–38.

 2. a) Există ceva din punct de vedere material sau de altă natură pe care să-l putem duce cînd murim? b) Deci care este sfatul potrivit?

² „Întocmai aşa cum a ieşit cineva din pîntecele mamei sale, la fel de gol va pleca precum a şi venit; nimic nu poate lua cu el din toată truda sa, nimic ce să poată duce în mînă” (Ecl. 5:15). Din punct de vedere material, nu există nimic ce ,să poată duce în mînă’ un om care a murit. Totuşi, el poate duce cu el singurul lucru de valoare durabilă pentru care merită trăită această viaţă — un nume bun la Dumnezeu. Durata vieţii noastre este timpul de a ne face un nume bun la Dumnezeu. Foloseşte acest timp! Răscumpără-l! Cumpără-l tot! „Tot ceea ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci nu există nici lucrare, nici planuri, nici cunoştinţă, nici înţelepciune în şeol, în locul în care mergi.” Îndeosebi acum, la sfîrşitul acestui sistem de lucruri, cînd mulţi dintre cei care trăiesc acum, pot să nu vadă moartea niciodată, este timpul ca să facem cu toată puterea noastră ceea ce mîinile noastre găsesc să facă în activitatea creştină. — Ecl. 9:10.

 3. Care este cunoştinţa exactă vitală şi ce poate ea realiza?

³ Dacă avem intenţia să ne facem un nume bun la Dumnezeu, trebuie să luăm aminte la două categorii: ce este rău şi ce este bine. Trebuie să încetăm a mai face ce este rău şi să începem să facem ce este bine. Dar cum să procedăm în această situaţie? Raţiunea are aici un cuvînt de spus. „Renunţaţi de a vă mai lăsa modelaţi după acest sistem de lucruri,” a spus Pavel, „ci să vă transformaţi prin înnoirea minţii voastre” (Rom. 12:2). El repetă formula la Efeseni 4:23: „Trebuie să vă înnoiţi în puterea care acţionează asupra raţiunii voastre.” Iar această putere este identificată la Coloseni 3:9, 10: „Dezbrăcaţi-vă vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi-vă cu noua personalitate, care prin cunoştinţă exactă se înnoieşte, conform chipului Celui ce a creat-o.” Puterea care acţionează asupra raţiunii care îţi schimba sau îţi înnoieşte mintea şi te conduce spre favoarea lui Dumnezeu este cunoştinţa exactă a Cuvîntului său, Biblia.

 4. De ce nu este suficient a înceta să faci ce este rău şi ce altceva trebuie făcut?

⁴ A scrîşni din dinţi şi a adopta o atitudine încruntată cu privire la suprimarea lucrurilor interzise, nu este întotdeauna lucrul cel mai eficace. Ce realizeze, dacă le suprimi pentru o perioadă de timp? Tot nu te afli în siguranţă. Isus a arătat aceasta printr-o ilustrare: Un spirit necurat a părăsit un om, „casa” lui, iar mai tîrziu s-a întors. Găsind casa neocupată, s-a mutat în ea cu alte şapte spirite şi „starea finală a acestui om devine mai rea decît cea dintîi” (Mat. 12:43-45). Nu a fost suficient ca locuinţa să fie golită de spiritul cel nelegiuit; ea trebuie umplută cu lucruri bune, astfel încît spiritele nelegiuite să nu mai poată intra. Nu este suficient să încetezi să faci ce este rău şi să laşi un gol, noi trebuie să începem să facem ce este bine. Daţi afară faptele rele, ocupîndu-vă cu facerea binelui. „Opuneţi-vă Diavolului,” a spus Iacob, „şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi” (Iac. 4:7, 8). Lenea este o invitaţie de a ne apropia de Satan; umplerea minţii cu adevăruri, constituie o protecţie. — Filip. 4:8, 9.

NEVOIA DE ÎNDRUMARE

 5. De ce este dificilă pentru mulţi lectura Bibliei şi cum a fost rezolvată această problemă cu un om în urmă cu 19 secole?

⁵ Astăzi în lumea religiei şi a filozofiei există un labirint de păreri contradictorii despre bine şi rău. În căutările lor, unii încearcă să citească Biblia, dar o găsesc de neînţeles şi nu sînt primii care constată acest lucru. În urmă cu 19 secole un etiopian călătorea în carul său citind din cartea lui Isaia. „Filip [evanghelistul] mergea alături şi l-a auzit citind cu glas tare din profetul Isaia, drept care i-a spus: ,De fapt, înţelegi tu ceea ce citeşti?’ El i-a spus: ,Cum aş putea oare înţelege, dacă nu mă îndrumă cineva?’” Filip s-a suit în car, au călătorit împreună şi l-a îndrumat. — Fapte 8:26–35; 21:8.

 6. Unde ne-am putea aştepta să găsim „Filipii” moderni şi unde nu?

⁶ Unde sînt calificaţi „Filipii” de astăzi, pentru a-i îndruma pe alţii să-şi hotărască după Biblie calea care le cîştigă un nume bun la Dumnezeu? Nu în religiile ortodoxe ale creştinătăţii care se bucură de respect şi de aprobarea statului, — aşa după cum s-ar aştepta unii. Filip nu a fost un cărturar sau fariseu venerabil, ci unul dintre creştinii dispreţuiţi, ponegriţi şi persecutaţi. Lecţiile de istorie ne învaţă că sistemele religioase acceptate şi autorizate cad adesea pradă filozofiilor oamenilor şi sînt vinovate de falsificarea cuvintelor lui Dumnezeu.

 7. a) În ce fel a denaturat vechiul Israel Cuvîntul lui Dumnezeu? b) În ce măsură imită unele biserici moderne şi membrii ei din cadrul creştinătăţii pe Israel, violînd Scripturile?

⁷ Naţiunea lui Israel a avut legea lui Iehova, dar ei au denaturat închinarea pe care o aduceau, adăugînd la ea forme desfrînate de idolatrie, aparţinînd închinării sexuale a lui Baal, ce se practica în poieni şi pe locuri înalte. 2 Cronici 33:17 fac aluzie la acest amestec spunînd: „Oamenii tot mai aduceau jertfe pe locurile înalte, numai că le aduceau lui Iehova, Dumnezeul lor.” Acest amestec de adevăr şi falsitate este ceea ce a imputat Ilie, Israelului: „Cît timp veţi mai şchiopăta între două păreri diferite? Dacă Iehova este adevăratul Dumnezeu, mergeţi după el; dar dacă este Baal, mergeţi după acesta” (1 Regi 18:21). Astăzi multe biserici şi membrii lor acceptă pornografia, filmele sexuale interzise, relaţiile sexuale înaintea căsătoriei, adulterul şi homosexualitatea — chiar pînă într-acolo încît trec cu vederea şi practică aceste lucruri interzise de Dumnezeu. — Rom. 1:26, 27, 32; 1 Cor. 6:9, 10; Apoc. 21:8.

 8. Care a fost noua modalitate în care naţiunea lui Iuda a denaturat şi anulat Cuvîntul lui Dumnezeu la reîntoarcerea din captivitatea babiloniană?

⁸ Datorită acestor obscenităţi Iuda a mers în captivitate în Babilon. La reîntoarcere el a denaturat din nou Cuvîntul lui Dumnezeu — de data aceasta nu prin închinarea idolatră la sex ci prin adăugarea unor tradiţii şi filozofii ale oamenilor. Isus a condamnat instituţia lor religioasă, pe cărturari şi pe farisei, pentru lucrul acesta, declarîndu-le: „Dar de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre? Ipocriţilor, corect a profeţit Isaia despre voi, cînd a spus: ,Acest popor mă onorează cu buzele, dar inima lor este foarte departe de mine. Degeaba continuă să mi se închine, deoarece ei învaţă ca doctrine poruncile oamenilor.’” — Mat. 15:3, 7–9.

 9. Ce cuvinte pline de foartă foloseşte Pavel pentru a-i compara pe negustorii de vin necinstiţi cu religioniştii necredincioşi?

⁹ Pavel a condamnat prin următoarele contaminarea Cuvîntului lui Dumnezeu cu filozofia omenească: „Noi am renunţat la lucrurile ascunse de care să ne fie ruşine şi n-am mai umblat cu şiretlicuri, nici n-am denaturat cuvîntul lui Dumnezeu.” Negustorii de vin necinstiţi din timpul acela, adăugau băuturi ieftine sau chiar apă la vinul lor pentru a-l spori şi pentru a le aduce mai mulţi bani. În mod asemănător unii religionişti adaugă tradiţii şi filozofii omeneşti la Cuvîntul lui Dumnezeu pentru a-l face mai plăcut celor din lume. Dar nu Pavel! „Noi nu sîntem vînzători ambulanţi ai cuvîntului lui Dumnezeu cum sînt mulţi oameni,” a declarat el, „ci vorbim din sinceritate, da, ca trimişi de la Dumnezeu, sub ochii lui Dumnezeu, în compania lui Cristos.” — 2 Cor. 4:2; 2:17.

10. Ce avertisment a dat apostolul Pavel şi cum s-a dovedit că acesta nu era o alarmă falsă?

¹⁰ Pavel a avertizat că creştinismul va deveni apostat, iar în secolul al patrulea e.n. el a şi fost grosolan denaturat într-adevăr, de către împăratul Constantin (Fapte 20:29, 30). Ca urmare s-a produs o fuziune a creştinismului cu doctrinele demonice originare din Egipt şi Babilon, — trinitatea, sufletul nemuritor, iadul de foc, purgatoriul, rugăciunile pentru morţi, folosirea mătăniilor şi altele. Aceste doctrine nu sînt conţinute în Biblie, dar ele au fost încorporate în crezurile aşa-ziselor biserici creştine. Ele au rămas acolo pînă astăzi. De altfel, bisericile moderne de astăzi ale creştinătăţii denaturează şi mai mult Cuvîntul lui Dumnezeu: ele au adăugat critica lor rafinată care încearcă să submineze autenticitatea Bibliei, precum şi teoria neştiinţifică a evoluţiei, care neagă că Dumnezeu este Creatorul cerului, al pămîntului şi al vieţii!

11. Ce calităţi deosebite şi ce convingerii îi caracterizează pe „Filipii” moderni ca fiind îndrumători siguri?

¹¹ Atunci cine sînt „Filipii” moderni care constituie îndrumătorii de nădejde? Cei care cred, că Biblia este Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu; care îl consideră ca o candelă pentru picioarele lor şi ca o lumină pentru calea lor; care nici nu adaugă, nici nu iau ceva din el; care acceptă că Dumnezeu şi Cuvîntul său sînt adevăraţi chiar dacă aceştia îi fac „pe toţi oamenii mincinoşi”; şi care se consumă în mod public „predicînd această veste bună a regatului pe întregul pămînt, ca mărturie” (2 Tim. 3:16; Ps. 119:105; Deut. 4:2; Rom. 3:4; Mat. 24:14). Ei folosesc Biblia drept carte de refirinţă şi îndeamnă pe cei ce îi ascultă să le verifice spusele şi nu să-i creadă pe cuvînt, ci să creadă Cuvîntul lui Dumnezeu (Fapte 17:11). Ca să-ţi faci un nume le Dumnezeu trebuie să ţinteşti să devii un asemenea îndrumător credincios, „gata întotdeauna să te aperi înaintea oricui îţi cere argumente pentru speranţa din tine, dar făcînd aceasta cu blîndeţe şi cu un respect profund.” Sau, aşa cum a spus Pavel: „Să ştiţi să răspundeţi cum se cuvine, fiecaruia în parte” — 1 Pet. 3:15; Col. 4:6.

CE PERSOANE AR TREBUI SĂ FIM

12. Ce înţelegi prin a face mai mult decît doar a studia Cuvîntul lui Dumnezeu şi a-l predica altora?

¹² Pentru aţi face un nume bun la Dumnezeu, nu este suficient să studiezi şi să-ţi însuşeşti răspunsurile. Trebuie să aplicăm această cunoştinţă în primul rînd asupra noastră. Pentru a trage foloase personale trebuie s-o acceptăm în mod personal. Asemenea omului din casa de jale din vechiul Israel, noi trebui „s-o punem la inimă” (Ecl. 7:2, AV). „Totuşi tu care înveţi pe alţii, nu te înveţi şi pe tine? Tu care predici ,nu fura’ furi? Tu care spui ,să nu comiţi adulter’ comiţi adulter?” Chiar şi apostolul Pavel a declarat: „Îmi bat trupul cu pumnii şi îl conduc ca pe un sclav pentru ca, după ce am predicat altora, nu cumva să fiu eu însumi dezaprobat” (Rom. 2:21, 22; 1 Cor. 9:27). Este mult mai important ceea ce facem. Adică, ce sîntem noi? Ce este „persoana secretă a inimii”? „Ce fel de persoane ar trebui să fiţi?” — 1 Pet. 3:4; 2 Pet. 3:11.

13. Cum a modificat Iehova modul de a gîndi al lui Samuel referitor la aprecierea oamenilor?

¹³ Ceea ce sîntem nu este determinat de ceea ce părem a fi. Profetul Samuel s-a dus la Isai pentru a-l unge pe unul din fiii săi ca rege al Israelului. Samuel a fost impresionat de aspectul viguros al primului fiu născut, dar Iehova i-a spus lui Samuel: „Nu privi la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui căci l-am respins. Căci Dumnezeu nu priveşte în felul în care priveşte omul; pentru că omul priveşte la ceea ce se înfăţişează ochilor; cît despre Iehova, el priveşte la ceea ce este în inimă.” — 1 Sam. 16:7.

14. Ce alte dovezi sînt date pentru a arăta că aparenţele pot fi înşelătoare şi care este lucrul de importanţă vitală?

¹⁴ Aparenţele sînt înşelătoare. Isus a spus că fariseii şi cărturarii apăreau drepţi pe dinafară, dar erau corupţi pe dinăuntru (Mat. 23:3, 27, 28). Evreii din timpul lui Pavel credeau că semnul exterior al circumciziei îi va salva, dar pavel a zis: „Iudeu nu este cel ce este iudeu în exterior, nici circumcizie cea care se face în exterior, în carne. Ci iudeu este cel ce e astfel în interior, iar circumcizia lui este cea a inimii” (Rom. 2:28, 29). Pavel a enumerat lucrurile mari pe care le-ar putea face iar apoi a adăugat: „Dar [dacă eu] nu am iubire, nu am nici un folos.” Orice înfaptuim pentru a ne face un nume bun la Dumnezeu trebuie să fie motivat de iubire pornită din inimă. „Eu Iehova cercetez inima.” — 1 Cor. 13:1–3; Ier. 17:10.

15. Ce fel de persoane ar trebui să fim?

¹⁵ Aşadar ce fel de persoane ar trebui să fim? Apostolul Pavel dă această extraordinară listă de lucruri poruncite şi lucruri interzise:

„Iubirea voastră să fie fără ipocrizie. Urîţi ceea ce este rău, ţineţi cu tărie la ceea ce este bine. În iubirea frăţească să aveţi o afecţiune delicată unii faţă de alţii. Să luaţi iniţiativa în ce priveşte acordarea de cinste unii altora. Nu leneviţi în lucrul vostru. Fiţi înflăcăraţi de spirit. Serviţi-i ca sclavi lui Iehova. Bucuraţi-vă în speranţă. Suferiţi în necaz. Perseveraţi în rugăciune. Împărţiţi cu sfinţii potrivit cu nevoile lor. Urmaţi calea ospitalităţii. Continuaţi să binecuvîntaţi pe cei ce vă persecută; binecuvîntaţi şi nu blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu oamenii care plîng. Fiţi atenţi faţă de alţii, întocmai ca faţă de voi înşivă; nu vă gîndiţi la lucruri înalte, ci lăsaţi-vă conduşi alături de lucrurile modeste. Nu deveniţi prevăzători în ochii voştri. Produceţi lucruri excelente în ochii tuturor oamenilor. Dacă este posibil, în măsură în care depinde de voi, fiţi paşnici cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi, iubiţilor, ci cedaţi locul mîniei; căci este scris: ,Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăţi, spune Iehova.’ Nu vă lăsaţi biruiţi de rău ci biruiţi răul cu binele.” — Rom. 12:9–19, 21.

16. Ce trebuie să evităm şi ce trebuie să căutăm?

¹⁶ Astfel de persoane ar trebui să fim! Ar fi îngrozitor dacă n-ar exista îndurarea lui Dumnezeu acolo unde, în slăbiciunea noastră, nu izbutim. Iată un mare izvor de ajutor: întovărăşeşte-te cu persoanele care urmăresc aceleaşi scopuri. „Cel ce umblă cu înţelepţii va deveni înţelept, dar cel ce are legături cu proştii o va duce rău.” „Nu vă înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare.” Evitaţi imperiul mondial adulter al religiei false care denaturează Cuvîntul lui Dumnezeu. „Ieşiţi din el poporul meu, dacă nu vreţi să luaţi parte cu el la păcatele lui.” Conştiinţa acestuia este înfierată în aşa măsură încît nu mai are sentimentul vinovăţiei, deşi păcatele lui se înalţă pînă la cer. Aşa cum este o prostituată literală, la fel este şi acesta: „Iată calea unei femei adultere: a mîncat şi şi-a şters gura şi a spus: ,Nu am comis nici un rău.’” De aceea este vital să cîştigăm putere, întocvărăşindu-ne cu cei care caută să-şi facă un nume bun la Dumnezeu, „şi nu renunţaţi de a vă aduna laolaltă, cum au unii obiceiul.” — Prov. 13:20; 1 Cor. 15:33; Apoc. 18:4; Prov. 30:20; Evr. 10:25.

ACUM ESTE TIMPUL SĂ ACŢIONEZI!

17, 18. Asupra căror preocupări trebuie să ne concentrăm acum şi de ce aceasta nu trebuie să sufere amînare?

¹⁷ În timp ce sfîrşitul sistemului nelegiuit al lui Satan se apropie, să ne concentrăm asupra problemei: ce fel de persoane ar trebui să fim, asupra necesităţii înnoirii minţii noastre, asupra dezbrăcării vechii personalităţi şi a îmbrăcării celei noi, precum şi asupra modului de a ne face un nume bun la Dumnezeu, astfel încît ziua morţii noastre să fie mai bună decît ziua naşterii noastre (Ecl. 7:1). Sau, în situaţia celor care speră să moştenească un paradis pămîntesc, ca ziua morţii să nu vină niciodată!

¹⁸ Dar poate crezi, că sfîrşitul ar fi trebuit să vină pînă acum. Crezi că Domnul a întîrziat să vină. Începe să-ţi slăbească mînă în lucrarea vitală de proclamare a regatului lui Dumnezeu sau chiar aluneci spre o comportare greşită? Indiferent cînd vine sfîrşitul, acum este timpul ca mîna ta să facă ceea ce găseşte să facă, pentru a dobîndi un nume bun. Oricare dintre noi poate muri mîine. Sîntem ca floarea care se ofileşte, ca ceaţa care se risipeşte, ca umbra care trece (Iov 14:1, 2; Iac. 4:14). Eclesiast 9:12 avertizează: „Omul nu–şi cunoaşte nici timpul. Întocmai ca peştii care sînt prinşi în plasa nefastă şi ca păsările care sînt prinse în capcană, aşa sînt şi fiii oamenilor prinşi în laţ în timpul nenorocirii care vine asupra lor pe neaşteptate.”

19, 20. a) În afară de a duce o viaţă curată din punct de vedere moral, ce se mai cere? b) De ce este urgent să acţionăm acum?

¹⁹ Trebuie să facem mai mult decît tînărul care a venit la Isus şi l-a întrebat cum ar putea cîştiga viaţă eternă. Se pare că el ducea o viaţă curată din punct de vedere moral, dar aceasta nu era suficient. Isus i-a mai spus: „Vino să-mi fi discipol.” Isus este modelul (Mat. 19:16–22; 1 Pet. 2:21). El nu numai că a practicat preceptele de comportament ale lui Dumnezeu în viaţă sa personală, dar a şi proclamat „vestea bună a regatului” la alţii. „Căiţi-vă, oameni,” le-a declarat el, „căci regatul cerurilor s-a apropiat.” El „a pornit într-o călătorie în circuit, prin toate oraşele şi satele, predînd învăţătura în sinagogile lor şi predicînd vestea bună a regatului” (Mat. 4:17; 9:35). Cînd mulţimile voiau ca el să stea mai mult cu ele şi încercau să-l reţină, el spunea: „Trebuie să declar şi în alte oraşe vestea bună a regatului lui Dumnezeu, deoarece pentru aceasta am fost trimis.” Cînd vedea mulţimile care erau „despuiate şi risipite” spiritual, „i se făcea milă de ele, deoarece erau ca oile fără păstor. Şi începea să le înveţe multe lucruri” (Luca 4:43; Mat. 9:36; Marcu 6:34). El şi-a trimis apostolii să predice şi i-a instruit astfel: „În timp ce mergeţi, predicaţi şi spuneţi: ,regatul cerurilor s-a apropiat.’” — Mat. 10:7, 8.

²⁰ Acum trăim în ultimele zile critice ale acestui sistem de lucruri satanic. „Timpul rămăs s-a micşorat.” Trebuie să declarăm de urgenţă „această veste bună a regatului să fie predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie, înainte de a veni sfîrşitul” (Mat. 24:14). Oricare ar fi momentul cînd Iehova va aduce sfîrşitul acestui sistem nelegiuit, să nu uiţi niciodată aceste lucruri: ACUM cît încă eşti în viaţă; ACUM, înainte ca moartea imprevizibilă să te răpească, ACUM este timpul să participi la predicarea „veştii bune” şi să-ţi faci un nume bun la Dumnezeul

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

În orice timp trăieşte cineva, acela este timpul lui pentru a–şi face un nume bun.