Îţi este viitorul determinat de destin?

DACĂ AŢI scăpa dintr–un accident mortal, aţi considera că aţi fost favorizaţi de destin? Sau aţi fi, în schimb, recunoscători pentru că v–aţi aflat din întîmplare în locul potrivit, la timpul potrivit?

Înţeleptul Solomon a spus: „M–am întors ca să văd sub soare că nu a celor iuţi este alergarea, nici a celor puternici bătălia, şi nici a celor înţelepţi hrana, şi nici a celor inteligenţi bogăţia, şi nici chiar a celor care au cunoştinţă favoarea, deoarece timpul şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi“ (Ecleziast 9:11, NW). Cît de des se întîmplă ceva neaşteptat! Un atlet care este favorit se răneşte şi cîştigă cel care nu are nici o şansă, iar un accident incredibil îi aduce ruină financiară unui businessman cinstit, permiţîndu–i competitorului său necinstit să se îmbogăţească! Dar a atribuit Solomon aceste anomalii soartei? Cîtuşi de puţin! Acestea sînt pur şi simplu efectele «timpului şi evenimentelor neprevăzute».

Isus Cristos a făcut o remarcă similară. Referindu–se la un eveniment care era, se pare, bine cunoscut între cei care îl ascultau, Isus a întrebat: „Acei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i–a omorît, credeţi că au fost mai vinovaţi decît toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?“ (Luca 13:4). Isus nu a dat vina pentru aceste victime pe o soartă misterioasă sau pe voinţa lui Dumnezeu şi nici nu a crezut că victimele erau într–un fel mai vinovate decît alţii. Acel accident tragic era doar încă un exemplu al acţiunii timpului şi al evenimentelor neprevăzute.

Nicăieri în Biblie nu este susţinută ideea că Dumnezeu a predeterminat timpul morţii noastre. Este adevărat că în Ecleziast 3:1, 2 se spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are timpul lui. Naşterea îşi are timpul ei, şi moartea timpul ei; săditul îşi are timpul lui, şi smulgerea celor sădite timpul ei.“ Totuşi, Solomon discuta doar despre ciclul continuu al vieţii şi al morţii, ciclu care influenţează omenirea imperfectă. Ne naştem, iar cînd vine momentul, cînd se atinge durata medie de viaţă — de obicei după 70 sau, aproximativ, 80 de ani — murim. Totuşi, momentul exact al morţii nu a fost mai mult predeterminat de Dumnezeu decît a fost momentul cînd un ţăran decide să «sădească» sau să «smulgă cele sădite».

De fapt, mai tîrziu, Solomon arată că cineva ar putea să moară prematur: „Nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?“ (Ecleziast 7:17). Ce sens ar avea acest sfat dacă timpul morţii cuiva ar fi predeterminat în mod irevocabil? Deci Biblia respinge noţiunea de soartă. Israeliţii apostaţi care au adoptat această concepţie păgînă au fost mustraţi aspru de Dumnezeu. Isaia 65:11 spune: „Voi, care părăsiţi pe DOMNUL, care uitaţi muntele Meu cel sfînt, care pregătiţi o masă «Norocului» şi umpleţi un pahar cu vin amestecat în cinstea «Soartei».“

Ce nebunie este deci să atribui soartei sau, şi mai rău, însuşi lui Dumnezeu accidentele şi întîmplările nefericite! „Dumnezeu este dragoste“ spune Biblia, iar a–l acuza pe Dumnezeu că el este autorul nefericirii omului contravine în mod direct acestui adevăr fundamental. — 1 Ioan 4:8.

Scopurile lui Dumnezeu în vederea viitorului

Dar cum stau lucrurile cu privire la perspectivele noastre de salvare? Oare faptul că nici o soartă inevitabilă nu ne controlează viaţa înseamnă că trebuie să trăim la voia întîmplării? Cîtuşi de puţin, deoarece Dumnezeu a hotărît viitorul omenirii în general. Biblia vorbeşte despre crearea unui „pămînt nou“ în care „va locui dreptatea“. — 2 Petru 3:13, NW.

Pentru a îndeplini acest lucru, Dumnezeu va interveni direct în treburile omului. Poate că v–aţi rugat involuntar în acest sens, rostind automat rugăciunea în care se spune: „Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta precum în cer, aşa şi pe pămînt“ (Matei 6:10, NW). Acest Regat este un guvern real instaurat în ceruri. Rugîndu–vă pentru venirea lui, vă rugaţi ca acel Regat să preia controlul pămîntului de la guvernele actuale. — Daniel 2:44.

Cum să vă asiguraţi propriul viitor

Cum vă vor influenţa aceste evenimente dramatice viitorul nu depinde nici de soartă, nici chiar de timp şi nici de evenimente neprevăzute, ci de calea pe care alegeţi să umblaţi. Amintiţi–vă de tragedia cu turnul din Siloam. Isus a folosit acest eveniment trist pentru a preda o lecţie profundă. Victimele pe care le–a făcut prăbuşirea acelui turn nu au putut să evite ce li s–a întîmplat. Spre deosebire de aceasta, ascultătorii lui Isus puteau evita distrugerea care a rezultat din displăcerea de natură divină. Isus i–a avertizat: „Dacă nu vă căiţi, veţi fi cu toţii nimiciţi în mod asemănător“ (Luca 13:4, 5, NW). Este clar deci că ei puteau să–şi aleagă viitorul propriu.

Acelaşi prilej ne este oferit astăzi — să lucrăm la propria noastră salvare (Filipeni 2:12). Dumnezeu doreşte ca „oameni de orice fel . . . să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4, NW). Şi deşi fiecare dintre noi este influenţat într–o măsură oarecare de moştenirea genetică şi de mediul în care am crescut, Dumnezeu ne–a dat liberul arbitru — capacitatea de a hotărî cum vrem să ne folosim viaţa (Matei 7:13, 14). Putem să facem ce este bine sau ce este rău. Putem căpăta o poziţie favorabilă la Iehova Dumnezeu şi să obţinem viaţa sau ne putem întoarce împotriva lui şi să murim.

Mulţi preferă să trăiască independent de Dumnezeu. Ei îşi dedică viaţa căutării de lucruri materiale, plăceri sau faimă. Dar Isus a avertizat: „Vedeţi şi păziţi–vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui“ (Luca 12:15). De ce anume depinde deci viaţa noastră? Biblia ne explică acest lucru în 1 Ioan 2:15-17, NW: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. . . . Tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume. Şi lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cel care înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna.“

Alegeţi viaţa

Cum puteţi fi siguri că îndepliniţi cu adevărat voinţa lui Dumnezeu? Isus a declarat: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze în permanenţă cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care tu l–ai trimis, Isus Cristos“ (Ioan 17:3, NW). Cunoştinţa exactă din Biblie constituie baza credinţei. „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“ (Evrei 11:6). Cunoştinţa pe care trebuie s–o dobîndiţi este uşor accesibilă. Martorii lui Iehova au ajutat milioane de persoane să şi–o însuşească prin intermediul unui studiu regulat al Bibliei.a

Pentru a–i plăcea lui Dumnezeu, va trebui să faceţi unele schimbări. Poate că există obiceiuri rele care trebuie înlăturate sau chiar practici imorale cărora trebuie să le puneţi capăt. Dar nu renunţaţi, ca şi cum v–ar fi imposibil să vă schimbaţi. Ideea că lucrurile nu se pot schimba este încă o noţiune provenită de la falsa doctrină a fatalismului. Cu ajutorul lui Iehova oricine poate să–şi «înnoiască mintea» şi să–şi însuşească „noua personalitate“ (Romani 12:2; Efeseni 4:22-24, NW). Eforturile voastre de a–i plăcea lui Dumnezeu nu vor trece neobservate. El este gata să–i binecuvînteze pe cei care îndeplinesc voinţa sa.

Să recunoaştem că învăţarea Bibliei nu vă va rezolva toate problemele. Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sînt la discreţia accidentelor şi a împrejurărilor potrivnice, la fel ca ceilalţi. Totuşi, Dumnezeu ne poate da înţelepciune ca să facem faţă necazurilor (Iacov 1:5). Există apoi bucuria de de a şti că întreţii relaţii bune cu Dumnezeu. „Cine se încrede în DOMNUL este fericit“, se spune în Proverbe 16:20.

În Paradisul restabilit sub domnia Regatului lui Dumnezeu nu ne vom mai simţi ameninţaţi de timp şi de evenimente neprevăzute. Într–adevăr, Dumnezeu va îndepărta toate lucrurile care tulbură în prezent fericirea omului. „El va şterge orice lacrimă din ochii [noştri]. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere“, ne promite Biblia (Apocalipsa 21:4). Nenumăratele victime ale accidentelor vor fi înviate. — Ioan 5:28, 29.

Veţi moşteni şi voi acest viitor glorios? Cînd israeliţii erau pe punctul de a intra în Ţara Promisă, Moise le–a spus: „Ţi–am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta, iubind pe DOMNUL Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu–te de El: căci aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale.“ — Deuteronom 30:19, 20.

Nu, noi nu sîntem nişte marionete neajutorate în mîna unei soarte nemiloase. Fericirea voastră viitoare, ba chiar viaţa eternă, se află în mîinile voastre. Noi vă îndemnăm să alegeţi viaţa.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Israeliţii apostaţi care adoptaseră concepţia păgînă despre soartă au fost mustraţi cu severitate de către Dumnezeu