Ce spune Biblia cu privire la viaţa de după moarte?

„Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.“ — GENEZA 3:19.

 1, 2. a) Ce idei diferite există cu privire la viaţa de apoi? b) Ce trebuie să analizăm pentru a afla ce învaţă Biblia despre suflet?

„TEORIA despre chinul veşnic este incompatibilă cu credinţa în iubirea lui Dumnezeu pentru lucrurile create. . . . Pentru a crede în pedeapsa eternă a sufletului ca urmare a greşelilor săvârşite de-a lungul a câţiva ani, fără a i se da sufletului şansa de a se corecta, trebuie să sfidezi ordinele raţiunii“, a afirmat filozoful hindus Nikhilananda.

² Asemenea filozofului Nikhilananda, pe multe persoane din prezent le tulbură învăţătura chinului veşnic. În plus, alţii nu pot să înţeleagă anumite concepte, de felul celor referitoare la dobândirea stării de Nirvana şi la contopirea cu natura. Chiar în rândul celor ce pretind că îşi bazează credinţele pe Biblie există diferenţe de opinie cu privire la natura sufletului şi la starea lui când murim. Dar ce învaţă Biblia de fapt despre suflet? Pentru a afla răspunsul trebuie să analizăm sensul cuvântului ebraic şi al celui grecesc traduse în Biblie prin „suflet“.

Punctul de vedere al Bibliei cu privire la suflet

 3. a) Ce cuvânt este tradus prin „suflet“ în Scripturile ebraice, şi care este sensul lui principal? b) Cum confirmă Geneza 2:7 faptul că cuvântul „suflet“ se poate referi la întreaga persoană?

³ Cuvântul ebraic tradus prin „suflet“ este néphesh şi apare în Scripturile ebraice de 754 de ori. Care este sensul cuvântului néphesh? Potrivit cu The Dictionary of Bible and Religion (Dicţionar biblic şi religios), acest cuvânt „se referă de obicei la întreaga fiinţă, la întregul individ“. Acest lucru este confirmat de ceea ce spune Biblia despre suflet în Geneza 2:7: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“. Remarcaţi faptul că primul om „a devenit“ un suflet. Cu alte cuvinte, Adam nu avea un suflet, ci era un suflet — exact cum o persoană care devine medic este medic. Aşadar, cuvântul „suflet“ se referă aici la întreaga persoană.

 4. Ce cuvânt este tradus prin „suflet“ în Scripturile greceşti creştine, şi care este sensul principal al acestui cuvânt?

⁴ Cuvântul tradus prin „suflet“ (psykhé) apare de peste o sută de ori în Scripturile greceşti creştine. Ca şi néphesh, acest cuvânt se referă de cele mai multe ori la întreaga persoană. Să analizăm, de exemplu, următoarele afirmaţii: „Sufletul Meu este tulburat“ (Ioan 12:27). „Teama a cuprins toate sufletele“ (Faptele 2:43, NW). „Orice suflet să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el“ (Romani 13:1). „Vorbiţi în mod consolator sufletelor deprimate“ (1 Tesaloniceni 5:14, NW). „Puţini, adică opt suflete, au fost scăpaţi prin apă“ (1 Petru 3:20). Aşadar, este clar că psykhé, ca şi néphesh, se referă la întreaga persoană. Potrivit eruditului Nigel Turner, acest cuvânt „se referă la ceea ce este tipic uman, persoana însăşi, corpul material în care este suflat [spiritul] rûaḥ al lui Dumnezeu. . . . Accentul cade pe întreaga persoană“.

 5. Sunt animalele suflete? Explicaţi.

⁵ Este interesant că în Biblie termenul „suflet“ este folosit nu numai cu privire la oameni, ci şi cu privire la animale. De exemplu, în Geneza 1:20, unde se vorbeşte despre crearea vieţuitoarelor marine, se spune că Dumnezeu a dat următoarea poruncă: „Să mişune apele de suflete vii“ (NW). În următoarea zi de creare, Dumnezeu a spus: „Să producă pământul suflete vii, potrivit speciilor lor: animale domestice şi animale care se mişcă şi fiare sălbatice ale pământului, potrivit speciei lor!“ — Geneza 1:24, NW; compară cu Numeri 31:28.

 6. Ce se poate spune despre modul în care este folosit în Biblie cuvântul „suflet“?

⁶ Aşadar, cuvântul „suflet“, aşa cum este folosit în Biblie, se referă la o persoană, la un animal sau la viaţa unei persoane sau a unui animal (vezi chenarul de mai sus). Definiţia pe care Biblia o dă termenului „suflet“ este simplă, logică şi lipsită de filozofiile complicate ale oamenilor şi de superstiţiile lor. Astfel, întrebarea la care este important să se răspundă e următoarea: Potrivit Bibliei, ce se întâmplă cu sufletul la moarte?

Morţii se află într-o stare de inconştienţă

 7, 8. a) Ce dezvăluie Scripturile cu privire la starea morţilor? b) Daţi exemple din Biblie care arată că sufletul poate să moară.

⁷ În Eclesiastul 9:5, 10 se arată în mod clar care este starea morţilor. Aici putem citi: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. Aşadar, moartea este o stare de inexistenţă. Psalmistul a scris că, atunci când o persoană moare, aceasta „se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“ (Psalmul 146:4). Morţii sunt inconştienţi, inactivi.

⁸ Când a pronunţat sentinţa împotriva lui Adam, Dumnezeu a spus: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Înainte ca Dumnezeu să-l facă din ţărâna pământului şi să-i dea viaţă, Adam nu exista. Când a murit, Adam a revenit la acea stare. Pedeapsa pe care a primit-o a fost moartea — nu transferarea lui în alt domeniu. Dar ce s-a întâmplat cu sufletul său? Întrucât în Biblie cuvântul „suflet“ se referă deseori pur şi simplu la o persoană, când spunem că Adam a murit înţelegem că sufletul numit Adam a murit. Acest lucru i s-ar putea părea ciudat unei persoane care crede în nemurirea sufletului. Totuşi Biblia afirmă: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). În Leviticul 21:1 se vorbeşte despre „un suflet mort“ (NW) (un „cadavru“, The Jerusalem Bible). Nazireilor li se interzicea să se apropie de „vreun suflet mort“ („vreun corp mort“, Lamsa). — Numeri 6:6.

 9. Ce vrea să spună Biblia când afirmă că Rahela ‘îşi dădea sufletul’?

⁹ Dar ce se poate spune despre afirmaţia din Geneza 35:18 referitoare la moartea tragică a Rahelei, care a survenit în timpul naşterii celui de-al doilea fiu? Aici citim: „Pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni . . .; dar tatăl său l-a numit Beniamin“. Sugerează acest pasaj faptul că Rahela avea în interiorul ei o fiinţă care a plecat când ea a murit? Nicidecum. Să ne amintim că termenul „suflet“ se poate referi şi la viaţa pe care o are o persoană. Aşadar, în acest caz, „sufletul“ Rahelei a fost chiar „viaţa“ ei. Din acest motiv, alte traduceri ale Bibliei redau expresia „îşi dădea sufletul“ prin „viaţa ei se stingea“ (Knox), „şi-a dat duhul“ (The Jerusalem Bible) şi „viaţa a plecat de la ea“ (Bible in Basic English). Nu există nici un indiciu că o parte misterioasă a Rahelei a supravieţuit morţii ei.

10. În ce fel sufletul fiului înviat al unei văduve „s-a întors în el“?

¹⁰ La fel stau lucrurile şi în cazul învierii fiului unei văduve, despre care se vorbeşte în 1 Împăraţi capitolul 17. În versetul 22 citim că, în timp ce Ilie se ruga peste trupul băiatului, „DOMNUL a ascultat glasul lui Ilie şi sufletul copilului s-a întors în el şi el a trăit“. Şi aici cuvântul „suflet“ se referă la „viaţă“. Astfel, în New American Standard Bible se spune: „Viaţa copilului s-a întors la el şi el a revenit la viaţă“. Da, în corpul lui s-a întors viaţa, nu vreo entitate imaterială. Acest lucru este în armonie cu cuvintele adresate de Ilie mamei băiatului: „Iată, fiul tău [întreaga lui persoană] trăieşte“. — 1 Împăraţi 17:23.

Ce se poate spune despre spirit?

11. De ce cuvântul „spirit“ nu s-ar putea referi la ceva imaterial din om ce supravieţuieşte morţii?

¹¹ Biblia spune că, atunci când un om moare, „spiritul său iese, el se întoarce în pământul său“ (Psalmul 146:4, NW). Înseamnă aceasta că un spirit imaterial pleacă literalmente şi continuă să trăiască după moartea omului? Nu, pentru că psalmistul spune în continuare: „În acea zi pier gândurile lui“. Atunci ce este spiritul, şi cum „iese“ el din om în momentul morţii acestuia?

12. Ce se înţelege prin termenul ebraic şi cel grecesc traduşi în Biblie prin „spirit“?

¹² În Biblie, cuvintele traduse prin „spirit“ (evreiescul rúach şi grecescul pneúma) înseamnă în primul rând „suflare“. Astfel, în locul expresiei „spiritul său iese“, Biblia Cornilescu revizuită în 1991 foloseşte expresia „suflarea lui trece“ (Psalmul 145:4). Totuşi cuvântul „spirit“ implică mult mai mult decât procesul respiraţiei. De exemplu, descriind distrugerea vieţii umane şi animale în timpul Potopului mondial, Geneza 7:22 spune: „Tot ce avea suflare [sau spirit; în ebraică rúach] de duh de viaţă în nările sale, tot ce era pe pământul uscat a murit“. Aşadar, cuvântul „spirit“ se poate referi la forţa de viaţă care este activă în toate creaturile vii, atât umane, cât şi animale, şi care este susţinută prin respiraţie.

13. În ce fel spiritul unui om se întoarce la Dumnezeu când omul moare?

¹³ Ce se înţelege atunci prin cuvintele din Eclesiastul 12:7, unde se spune că, atunci când un om moare, „duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“? Înseamnă oare aceasta că spiritul străbate literalmente spaţiul până ajunge la Dumnezeu? Categoric, nu. Întrucât spiritul este forţa de viaţă, acesta „se întoarce la Dumnezeu“ în sensul că orice speranţă ca omul să revină la viaţă în viitor depinde acum în totalitate de Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate reda spiritul, sau forţa de viaţă, făcând ca omul să revină la viaţă (Psalmul 104:30). Dar intenţionează Dumnezeu să facă acest lucru?

El „va învia“

14. Ce a spus şi ce a făcut Isus pentru a le aduce uşurare şi mângâiere surorilor lui Lazăr după moartea fratelui lor?

¹⁴ În Betania, un orăşel situat la 3 kilometri est de Ierusalim, Marta şi Maria jeleau moartea prematură a fratelui lor Lazăr. Isus le-a împărtăşit durerea pentru că simţea afecţiune faţă de Lazăr şi de surorile acestuia. Cum le putea mângâia Isus pe surorile lui Lazăr? Nu spunându-le istorisiri întortocheate, ci adevărul. Isus a spus pur şi simplu: „Fratele tău [vostru] va învia“. Apoi Isus a mers la mormânt şi l-a înviat pe Lazăr, redându-i viaţă unui om care fusese mort patru zile! — Ioan 11:18–23, 38–44.

15. Cum a reacţionat Marta la ceea ce a zis şi a făcut Isus?

¹⁵ A surprins-o pe Marta afirmaţia lui Isus că Lazăr va „învia“? Evident, nu, deoarece ea a răspuns: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă“. Ea credea deja în promisiunea referitoare la o înviere. Apoi Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11:23–25). Miracolul readucerii la viaţă a lui Lazăr a avut menirea de a consolida credinţa Martei şi de a le insufla altora credinţă (Ioan 11:45). Dar ce înseamnă în mod exact cuvântul „înviere“?

16. Ce înseamnă cuvântul „înviere“?

¹⁶ Cuvântul „înviere“ este tradus din grecescul anástasis, care înseamnă literalmente „ridicare din nou“. În traducerile din greacă în ebraică, anástasis a fost redat printr-o expresie care înseamnă „revenirea la viaţă a morţilor“ (techiyáth hammethím).a Aşadar, prin înviere se înţelege scoaterea unui om din starea de moarte — caracterizată prin lipsă de viaţă — prin restabilirea şi reactivarea modului de viaţă al individului.

17. a) De ce învierea oamenilor nu va constitui o problemă pentru Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos? b) Ce promisiune a făcut Isus cu privire la cei aflaţi în mormintele comemorative?

¹⁷ Având o înţelepciune infinită şi o memorie perfectă, Iehova Dumnezeu poate să învie cu uşurinţă un om. Pentru el, faptul de a-şi aminti modul de viaţă al celor care au murit — trăsăturile personalităţii lor, trecutul lor şi toate detaliile referitoare la identitatea lor — nu constituie o problemă (Iov 12:13; compară cu Isaia 40:26). Mai mult decât atât, aşa cum reiese din relatarea despre Lazăr, Isus Cristos este dornic şi, în acelaşi timp, capabil să învie morţii (compară cu Luca 7:11–17; 8:40–56). De fapt, Isus Cristos a spus: „Vine ora când toţi cei care sunt în mormintele comemorative vor auzi glasul său [al lui Isus] şi vor ieşi“ (Ioan 5:28, 29, NW). Da, Isus Cristos a promis că toţi cei ce se află în memoria lui Iehova vor fi înviaţi. Evident, potrivit Bibliei, sufletul moare, iar antidotul pentru moarte este învierea. Dar miliarde de oameni au trăit şi au murit. Cine dintre ei se află în memoria lui Dumnezeu, aşteptând învierea?

18. Cine sunt cei ce vor fi înviaţi?

¹⁸ Cei ce au urmat o cale dreaptă ca slujitori ai lui Iehova vor fi înviaţi. Cu toate acestea, milioane de alţi oameni au murit fără să demonstreze că ar fi fost dispuşi să se supună normelor drepte ale lui Dumnezeu. Aceştia fie nu au cunoscut cerinţele lui Iehova, fie nu au avut suficient timp pentru a face schimbările necesare. Şi ei se află în memoria lui Dumnezeu şi, prin urmare, vor fi înviaţi, pentru că Biblia promite: „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.

19. a) Ce viziune a avut apostolul Ioan cu privire la înviere? b) Ce va fi „aruncat în iazul de foc“, şi care este semnificaţia acestei expresii?

¹⁹ Apostolul Ioan a avut o viziune impresionantă, în care cei înviaţi stăteau înaintea tronului lui Dumnezeu. Descriind această viziune, el a scris: „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa Morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa Morţilor [Hadesul, NW] au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua“ (Apocalipsa 20:12–14). Să ne gândim ce înseamnă acest lucru! Toţi morţii care se află în memoria lui Dumnezeu vor fi eliberaţi din Hades, sau Sheol, mormântul comun al omenirii (Psalmul 16:10; Faptele 2:31). Apoi „Moartea şi Hadesul“ vor fi aruncate în „iazul de foc“, care simbolizează distrugerea definitivă. Mormântul comun al omenirii nu va mai exista.

O perspectivă unică

20. În ce fel de mediu ambiant vor fi înviaţi milioane de oameni care acum sunt morţi?

²⁰ Când milioane de oameni vor fi înviaţi, ei nu vor fi readuşi la viaţă pe un pământ nepopulat (Isaia 45:18). Ei se vor trezi într-un mediu ambiant îmbunătăţit în mod admirabil şi vor găsi locuinţe, îmbrăcăminte şi belşug de hrană pregătite pentru ei (Psalmul 67:6; 72:16; Isaia 65:21, 22). Cine va face toate aceste pregătiri? Bineînţeles, înainte de începerea învierii pământeşti în lumea nouă va trebui să existe deja oameni în viaţă. Dar cine vor fi aceştia?

21, 22. Ce perspectivă unică au cei ce trăiesc în „zilele din urmă“?

²¹ Împlinirea profeţiilor biblice arată că trăim în „zilele din urmă“ ale acestui sistem de lucruri (2 Timotei 3:1).b Foarte curând, Iehova Dumnezeu va interveni în treburile omului şi va înlătura răutatea de pe faţa pământului (Psalmul 37:10, 11; Proverbele 2:21, 22). Ce se va întâmpla atunci cu cei ce îi slujesc în prezent lui Dumnezeu cu fidelitate?

²² Iehova nu îi va distruge pe cei drepţi împreună cu cei răi (Psalmul 145:20). El nu a făcut niciodată aşa ceva şi nici nu va face când va curăţa pământul de răutate (compară cu Geneza 18:22, 23, 26). De fapt, ultima carte a Bibliei vorbeşte despre „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“, care vine din „necazul cel mare“ (Apocalipsa 7:9–14). Într-adevăr, o mare mulţime de oameni va supravieţui marelui necaz — în care lumea rea de azi va fi distrusă — şi va intra în lumea nouă a lui Dumnezeu. Acolo, oamenii ascultători vor putea beneficia din plin de minunatele măsuri luate de Dumnezeu pentru a elibera omenirea din păcat şi moarte (Apocalipsa 22:1, 2). Astfel, „marea mulţime“ nu va mai trebui să moară niciodată. Ce perspectivă unică!

Viaţă fără moarte

23, 24. Ce trebuie să faceţi dacă doriţi să trăiţi în Paradis pe pământ fără să muriţi?

²³ Putem avea încredere în această speranţă minunată? Fără îndoială! Însuşi Isus Cristos a spus că va veni un timp când oamenii vor trăi fără să mai moară vreodată. Chiar înainte de a-l învia pe prietenul său Lazăr, Isus i-a spus Martei: „Oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată“. — Ioan 11:26.

²⁴ Doriţi să trăiţi pentru totdeauna în Paradis pe pământ? Tânjiţi să-i revedeţi pe cei dragi? „Lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“, a spus apostolul Ioan (1 Ioan 2:17). Acum este momentul să aflaţi care este voinţa lui Dumnezeu şi să fiţi hotărâţi să trăiţi în armonie cu aceasta! Astfel veţi putea trăi pentru totdeauna în Paradis pe pământ împreună cu alte milioane de oameni care fac deja voinţa lui Dumnezeu.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Care este sensul principal al cuvintelor din limba originală traduse prin „suflet“?

◻ Ce se întâmplă cu sufletul la moarte?

◻ Potrivit Bibliei, care este antidotul pentru moarte?

◻ Ce perspectivă unică au cei fideli?

[Chenarul de la pagina 15]

„Sufletul“ ca viaţă a unei fiinţe

Uneori, cuvântul „suflet“ se referă la viaţa pe care o are o persoană sau un animal. Acest sens nu modifică definiţia dată de Biblie potrivit căreia sufletul este o persoană sau un animal. Să ilustrăm acest lucru: Când spunem să o persoană este vie, înţelegem prin aceasta că persoana trăieşte. De asemenea, am putea spune că persoana are viaţă. În acelaşi mod, o persoană care trăieşte este un suflet. Totuşi, în timp ce aceasta trăieşte, despre „suflet“ se poate spune că este ceva ce persoana are.

De exemplu, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Toţi cei care căutau să-ţi ia viaţa [sufletul, NW] au murit“. Evident, duşmanii lui Moise căutau să-i ia viaţa (Exodul 4:19; compară cu Iosua 9:24; Proverbele 12:10). Isus a folosit acest cuvânt în mod asemănător când a spus: „Fiul omului a venit . . . pentru a-şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28, NW; compară cu Matei 10:28). În fiecare caz, cuvântul „suflet“ se referă la „viaţa unei fiinţe“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Toate acestea sunt suflete

[Provenienţa unei fotografi]

Colibri: U.S. Fish and Wildlife Service, Washington, D.C./Dean Biggins

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Isus a arătat că antidotul pentru moarte este învierea

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

„Oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată.“ — Ioan 11:26