Refugiul lor — o minciună!
“Avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!“ — ISAIA 28:15.
1, 2. (a) Ce organizaţie de astăzi ar trebui să ia seama la ceea ce i s–a întîmplat regatului din antichitate al lui Iuda? (b) Ce încredere greşit plasată avea Iuda?
SE APLICĂ aceste cuvinte creştinătăţii de astăzi, aşa cum s–au aplicat regatului lui Iuda din antichitate, constituit din două triburi? În mod sigur, da! Iar această paralelă prevesteşte ceva rău pentru creştinătatea din timpurile moderne, ceea ce înseamnă că în curînd această organizaţie religioasă apostată va fi lovită de o catastrofă.
2 La nord de Iuda se aflau cele zece triburi ale regatului Israel. Cînd Israelul s–a dovedit a fi infidel, Iehova a permis ca acesta să fie cucerit de Asiria, în anul 740 î.e.n. Sora sa, regatul lui Iuda, a fost martoră oculară a acestui eveniment tragic, dar ea era convinsă că ei nu i se va întîmpla niciodată aşa ceva. Conducătorii ei spuneau: «Ce, nu este templul lui Iehova în Ierusalim? Nu sîntem noi poporul favorizat al lui Dumnezeu? Nu vorbesc oare preoţii şi profeţii noştri în numele lui Iehova?» (Compară cu Ieremia 7:4, 8–11, NW.) Acei conducători religioşi aveau convingerea că ei erau în siguranţă. Dar se înşelau! Ei erau la fel de lipsiţi de credinţă ca şi rudele lor din nord. Astfel, ceea ce i s–a întîmplat Samariei avea să i se întîmple şi Ierusalimului.
3. De ce este creştinătatea încrezătoare cu privire la viitor, dar este oare justificată încrederea ei?
3 În mod asemănător, creştinătatea pretinde că se află într–o relaţie specială cu Dumnezeu. Ea se laudă: «Ei bine, noi avem zeci de mii de biserici şi un cler profesionist, precum şi sute de milioane de aderenţi. Noi mai posedăm şi Biblia şi uzăm de numele lui Isus în închinarea noastră. Cu certitudine, sîntem favorizaţi de Dumnezeu!» Dar ceea ce i s–a întîmplat Ierusalimului din antichitate îi stă în faţă ca un implacabil avertisment. În ciuda extraordinarelor evenimente politice recente, noi ştim că Iehova va acţiona în curînd în mod decisiv împotriva creştinătăţii, precum şi împotriva tuturor celorlalte religii false.
„Un legămînt cu moartea“
4. Ce legămînt considera Iuda că a încheiat?
4 Prin intermediul adevăraţilor profeţi ai lui Dumnezeu, infidelul Ierusalim din timpurile străvechi a primit multe avertismente cărora însă nu le–a dat crezare. În schimb, el se lăuda că moartea nu–l va arunca niciodată în Sheol, în mormînt, aşa cum i s–a întîmplat regatului din nord al Israelului. Profetul Isaia a fost inspirat să–i spună lui Iuda: „De aceea ascultaţi cuvîntul DOMNULUI [Iehova, NW], batjocoritorilor, care stăpîniţi peste poporul acesta din Ierusalim! Pentru că ziceţi: «Noi am făcut un legămînt cu moartea, am făcut o alianţă cu Locuinţa Morţilor [Sheolul, NW]: cînd va trece, biciul copleşitor [copleşitorul potop fulgerător, NW] nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!»“ — Isaia 28:14, 15.
5. (a) Ce era presupusul legămînt al lui Iuda cu moartea? (b) Ce avertisment dat regelui Asa uitase Iuda?
5 Da, conducătorii Ierusalimului credeau că au, cum s–ar spune, o înţelegere cu moartea şi cu Sheolul, astfel încît oraşul lor avea să fie ocrotit. Dar însemna oare acest presupus legămînt al Ierusalimului cu moartea că el s–a căit de păcatele sale şi că acum şi–a pus încrederea în Iehova pentru a fi salvat? (Ieremia 8:6, 7) Nicidecum! Dimpotrivă, el s–a îndreptat spre conducătorii politici omeneşti pentru a primi ajutor. Dar încrederea lui în aliaţii lumeşti a fost o amăgire, o minciună. Lucrurile lumeşti în care şi–a pus încrederea nu l–au putut salva. Şi deoarece l–a abandonat pe Iehova, Iehova a abandonat Ierusalimul. S–a întîmplat întocmai cum îl avertizase profetul Azaria pe regele Asa: „DOMNUL este cu voi cînd sînteţi cu El; dacă–L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă–L părăsiţi, şi El vă va părăsi.“ — 2 Cronici 15:2.
6, 7. Ce demersuri a făcut Iuda pentru a–şi asigura securitatea, dar cu ce rezultat final?
6 Nădăjduind în alianţele lor politice, conducătorii Ierusalimului erau siguri că nici un «bici copleşitor» [nici un «copleşitor potop fulgerător», NW] al armatelor invadatoare nu se va apropia să le tulbure pacea şi securitatea. Cînd a fost ameninţat de o alianţă a Israelului cu Siria, Iuda s–a îndreptat spre Asiria pentru ajutor (2 Împăraţi 16:5–9). Mai tîrziu, ameninţat fiind de forţele armate babiloniene, el a apelat la Egipt pentru sprijin, iar Faraonul a răspuns trimiţîndu–i o armată în ajutor. — Ieremia 37:5–8; Ezechiel 17:11–15.
7 Armatele babiloniene însă erau prea puternice şi trupele egiptene s–au retras. Faptul că Ierusalimul şi–a pus încrederea în Egipt s–a dovedit a fi o greşeală şi, în 607 î.e.n., Iehova l–a abandonat, permiţînd să fie distrus, aşa cum profeţise. Astfel, conducătorii şi preoţii Ierusalimului se înşelaseră! Încrederea lor în alianţele lumeşti în vederea păcii şi securităţii a fost «o minciună» care a fost măturată de potopul fulgerător al armatelor babiloniene.
Respingerea «Pietrei Încercate»
8. În ce fel a adoptat creştinătatea o atitudine foarte asemănătoare aceleia a lui Iuda din antichitate?
8 Există vreo situaţie paralelă astăzi? Da, există. Sentimentul că nici o calamitate nu–l va ajunge îl are şi clerul creştinătăţii. De fapt, el spune aşa cum a profeţit Isaia: „Noi am făcut un legămînt cu moartea, am făcut o alianţă cu Locuinţa Morţilor: cînd va trece, biciul copleşitor [copleşitorul potop fulgerător, NW] nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!“ (Isaia 28:15) Asemenea Ierusalimului din vechime, creştinătatea se îndreaptă spre alianţele lumeşti pentru securitate, iar clerul ei refuză să caute refugiu la Iehova. El nici măcar nu foloseşte numele Său, dar îi batjocoreşte şi îi persecută pe aceia care respectă acest nume. Clerul creştinătăţii a procedat exact ca preoţii principali iudei din secolul întîi, cînd aceştia l–au respins pe Cristos. Într–adevăr, ei au spus: „N–avem împărat decît pe Cezarul.“ — Ioan 19:15.
9. (a) Cine avertizează astăzi creştinătatea în acelaşi mod în care Isaia îl avertizase pe Iuda? (b) Spre cine ar trebui să se îndrepte creştinătatea?
9 Astăzi, Martorii lui Iehova avertizează că în curînd un potop al armatelor executoare va mătura creştinătatea din existenţă. În plus, ei arată adevăratul loc de refugiu din faţa acestui potop. Ei citează Isaia 28:16, care spune: „Aşa vorbeşte Stăpînul, DOMNUL [Iehova, NW]: «Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului, o temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă [nimeni care va exercita credinţă nu va intra în panică, NW].»“ Cine este această «preţioasă piatră din capul unghiului»? Citînd aceste cuvinte, apostolul Petru le–a aplicat lui Isus Cristos (1 Petru 2:6). Dacă creştinătatea ar căuta pacea cu Isus Cristos, Regele învestit de Iehova, atunci ea ar putea evita iminentul potop copleşitor. — Compară cu Luca 19:42–44.
10. Ce implicaţii a cultivat creştinătatea?
10 Ea însă nu a procedat în felul acesta. În schimb, urmărind obiectivul păcii şi securităţii, ea se strecoară sub pielea conducătorilor politici ai naţiunilor, obţinîndu–le favoarea, — în pofida avertismentului Bibliei că prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu (Iacov 4:4). Ba mai mult, în 1919 ea a susţinut puternic Societatea Naţiunilor ca pe cea mai sigură speranţă de pace a omenirii. Din 1945 încoace ea şi–a pus speranţa în Naţiunile Unite. (Compară cu Apocalipsa 17:3, 11.) Care este amploarea implicării ei în această organizaţie?
11. Cum este reprezentată religia la O.N.U.?
11 O carte recentă ne dă o idee despre aceasta, spunînd: „Nu mai puţin de douăzeci şi patru de organizaţii catolice sînt reprezentate la O.N.U. Numeroşi conducători religioşi ai lumii au vizitat această organizaţie internaţională. Cele mai memorabile au fost vizitele efectuate de Sfinţia Sa Papa Paul al Vl–lea în timpul Adunării Generale din 1965 şi a Papei Ioan Paul al II–lea, în 1979. Multe religii aduc implorări, rugăciuni, imnuri şi servicii speciale pentru Naţiunile Unite. Cele mai remarcabile exemple sînt acelea ale credinţelor Catolică, Unitarian–Universalistă, Baptistă şi Bahai.“
Zadarnice speranţe de pace
12, 13. În pofida speranţei larg împărtăşite că pacea ar putea fi realizată, de ce Martorii lui Iehova au încrederea că avertismentele lor sînt adevărate?
12 Unul dintre cei mai proeminenţi conducători politici ai lumii s–a făcut ecoul speranţei multora atunci cînd a spus: „Această generaţie de oameni de pe pămînt poate fi martoră a venirii unei ireversibile perioade de pace în istoria civilizaţiei.“ Avea el dreptate? Înseamnă oare evenimentele recente că avertismentele lansate de către Martorii lui Iehova referitoare la executarea sentinţei lui Iehova asupra naţiunilor nu se vor confirma? Se înşală oare Martorii lui Iehova?
13 Nu, ei nu se înşală. Ei ştiu că vorbesc adevărul, deoarece îşi pun încrederea în Iehova şi în Biblie, care este propriul Cuvînt al lui Dumnezeu, cuvîntul adevărului. Tit 1:2 spune: „Dumnezeu . . . nu poate să mintă.“ Ei sînt pe deplin convinşi că atunci cînd profeţia biblică spune că un anumit lucru se va întîmpla, el va avea loc în mod negreşit. Iehova însuşi declară: „Aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l–am trimis.“ — Isaia 55:11.
14, 15. (a) Ce proclamau conducătorii lui Iuda cu puţin timp înainte de distrugerea Ierusalimului în anul 607 î.e.n.? (b) Ce a prezis Pavel că se va proclama înainte de venirea unei distrugeri bruşte asupra acestei lumi? (c) La ce ne putem aştepta cînd se va ajunge la punctul culminant al proclamaţiei profeţite în 1 Tesaloniceni 5:3?
14 În anii dinaintea distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n., Ieremia relata despre conducători că strigau: „Este pace! Este pace!“ (Ieremia 8:11, NW). Aceasta însă era o minciună. Ierusalimul a fost distrus ca împlinire a avertismentelor inspirate ale adevăraţilor profeţi ai lui Iehova. Apostolul Pavel a avertizat că ceva similar avea să se întîmple şi în zilele noastre. El a arătat că oamenii vor striga: „Pace şi linişte!“ (Pace şi securitate!, NW). Dar atunci, ne spune apostolul, „o nimicire neaşteptată va veni peste ei.“ — 1 Tesaloniceni 5:3.
15 De îndată ce am intrat în anii 1990, ziarele şi revistele de pretutindeni spuneau că războiul rece a încetat şi că, în sfîrşit, pacea mondială se conturează. Dar după aceea a izbucnit un război fierbinte în Orientul Mijlociu. Însă, mai devreme sau mai tîrziu, situaţia mondială va avansa pînă la punctul cînd strigătul „Pace şi securitate!“, profeţit la 1 Tesaloniceni 5:2, 3, va ajunge la punctul său culminant. Ancorîndu–ne ferm speranţele în Cuvîntul lui Dumnezeu, noi ştim că, odată atins acest punct culminant, sentinţele lui Dumnezeu vor fi executate cu repeziciune şi fără greş. Nici un fel de proclamări cîrpăcite de pace şi securitate nu trebuie să ne facă să credem că distrugerea profeţită de Dumnezeu nu va veni. Sentinţele lui Iehova sînt consemnate în mod infailibil în Cuvîntul său, Biblia. Creştinătatea, împreună cu toate celelalte religii false, va fi distrusă. Apoi, judecăţile nimicitoare ale lui Iehova vor fi executate împotriva restului lumii lui Satan (2 Tesaloniceni 1:6–8; 2:8; Apocalipsa 18:21; 19:19–21). Deoarece Martorii lui Iehova sînt convinşi că Iehova îşi va respecta cuvîntul, ei continuă să se menţină treji sub îndrumarea clasei sclavului fidel şi prevăzător, urmărind plini de atenţie desfăşurarea evenimentelor mondiale (Matei 24:45–47, NW). Cu siguranţă că nici un efort uman de realizare a păcii nu ne va face să credem că Iehova a renunţat la scopul său de a aduce potopul fulgerător al distrugerii asupra creştinătăţii pline de păcate.
„Dumnezeu este adăpostul nostru“
16, 17. Cum reacţionează Martorii lui Iehova dacă unii se simt ofensaţi de francheţea mesajului lor?
16 Francheţea cu care Martorii lui Iehova declară toate acestea ar putea fi considerată de unii drept o ofensă. Totuşi, atunci cînd ei afirmă că liderii religioşi ai creştinătăţii s–au refugiat într–un aranjament mincinos, ei nu spun altceva decît ceea ce spune Biblia. Cînd ei afirmă despre creştinătate că ea îşi merită pedeapsa, deoarece a devenit o parte a lumii, ei nu fac altceva decît să spună ceea ce însuşi Dumnezeu a spus în Biblie (Filipeni 3:18, 19). Ba mai mult, deoarece creştinătatea îşi pune încrederea în proiectele propuse de către această lume, ea dă în realitate sprijin dumnezeului acestei lumi, lui Satan Diavolul, despre care Isus a zis că este tatăl minciunii. — Ioan 8:44; 2 Corinteni 4:4.
17 Prin urmare, Martorii lui Iehova declară: În ceea ce ne priveşte, noi nu încurajăm falsele speranţe de pace mondială trezite de schimbarea scenei politice. În schimb, noi reluăm cuvintele psalmistului: „Dumnezeu este adăpostul nostru. Cei de jos [fiii omului pămîntesc, NW] sînt numai deşertăciune, cei de sus [fiii omenirii, NW] sînt o minciună; puşi în cumpănă toţi laolaltă, sînt mai uşori decît o suflare.“ (Psalm 62:8, 9). Proiectele omeneşti de a promova şi de a menţine creştinătatea, precum şi restul acestui sistem de lucruri, sînt un neadevăr, o minciună! Toate acestea luate la un loc nu au mai multă putere de a zădărnici scopurile lui Iehova decît o suflare de aer cald!
18. Ce avertisment al psalmistului este foarte potrivit astăzi?
18 Martorii lui Iehova citează şi Psalmul 33, versetele 17 la 19, care declară: „Calul [din Egipt, simbolizînd războiul] înşală nădejdea salvării şi toată vlaga lui nu dă scăparea. Iată, ochiul DOMNULUI [Iehova, NW] priveşte peste cei care se tem de El, peste cei care nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să–i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.“ Astăzi, adevăraţii creştini şi–au pus încrederea în Iehova şi în Regatul său ceresc, unicul aranjament care poate aduce o pace permanentă.
Creştinătatea «călcată în picioare»
19. De ce încrederea în organizaţii politice în vederea asigurării unei păci mondiale este o iluzie?
19 Încrederea în indiferent care substituent de natură umană al Regatului lui Dumnezeu face din acel substituent o icoană, un obiect de închinare (Apocalipsa 13:14, 15). Astfel, faptul de a promova aderarea la instituţii politice, cum ar fi Naţiunile Unite, în vederea păcii şi securităţii, este o iluzie, o minciună. Referitor la aceste obiecte de speranţă falsă Ieremia a spus: „Căci idolii lui nu sînt decît minciună şi nu este nici o suflare în ei; sînt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri cînd va veni pedeapsa.“ [„Şi în vremea cînd li se va da atenţie vor pieri“, NW) (Ieremia 10:14, 15). Prin urmare, caii de luptă ai Egiptului antitipic, adică puterile militaro–politice ale naţiunilor de astăzi nu vor proteja domeniul religios al creştinătăţii în ziua crizei acesteia. Alianţa religiilor creştinătăţii cu această lume în mod sigur nu va reuşi să le acorde ocrotire.
20, 21. (a) Ce i s–a întîmplat Ligii Naţiunilor, şi de ce nici O.N.U. nu va avea o soartă mai bună? (b) Cum a arătat Isaia că creştinătatea nu va pute fi salvată de alianţele ei cu lumea?
20 Creştinătatea şi–a pus încrederea în Societatea Naţiunilor care a fost însă doborîtă chiar şi fără intervenţia Armaghedonului. Acum ea şi–a îndreptat loialitatea spre Organizaţia Naţiunilor Unite. În curînd însă această organizaţie va sta în faţa «războiului zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic» căruia nu–i va supravieţui (Apocalipsa 16:14). Nici chiar reînnoită, Organizaţia Naţiunilor Unite nu va putea să aducă vreodată pace şi securitate. Cuvîntul profetic al lui Dumnezeu arată că Organizaţia Naţiunilor Unite, împreună cu naţiunile ei membre, „se vor război cu Mielul [Cristos în putere regală], dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor.“ — Apocalipsa 17:14.
21 Martorii lui Iehova spun cu toată încrederea că alianţa cu lumea lui Satan nu–i va aduce creştinătăţii nici o salvare. Prin această afirmaţie ei nu fac decît să scoată în evidenţă ceea ce spune Biblia însăşi. Isaia 28:17, 18 citează cuvintele lui Iehova, spunînd: „Voi face din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului şi apele vor îneca adăpostul ascuns. Şi legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, şi alianţa voastră cu Locuinţa Morţilor nu va dăinui. Cînd va trece biciul copleşitor [copleşitorul potop fulgerător, NW], veţi fi călcaţi în picioare de el.“
22. Cînd creştinătăţii i se va aplica justiţia perfectă, care va fi rezultatul?
22 Cînd hotărîrea judecătorească a lui Iehova va fi executată, aceasta se va face în armonie cu justiţia sa perfectă. Fundamentul încrederii creştinătăţii, «legămîntul ei cu moartea», va fi complet măturat, ca de un potop fulgerător. Isaia continuă, spunînd: „Căci va trece în toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul lui vă va îngrozi.“ (Isaia 28:19) Ce înspăimîntător va fi pentru spectatori să fie martori la desfăşurarea deplinei puteri judecătoreşti a lui Iehova! Ce îngrozitor va fi pentru clerul creştinătăţii şi pentru adepţii lui cînd îşi vor da seama, de altfel prea tîrziu, că şi–au pus încrederea într–o minciună!
Numele lui Iehova — „un turn tare“
23, 24. În loc să caute securitate în această lume, ce vor face Martorii lui Iehova ?
23 Dar ce putem spune despre Martorii lui Iehova? Chiar şi în faţa urii şi a persecuţiei internaţionale ei continuă să se păstreze separaţi de lume. Ei nu uită niciodată afirmaţia lui Isus referitoare la discipolii săi: „Ei nu sînt din lume, după cum nici Eu nu sînt din lume.“ (Ioan 17:16) În decursul acestor zile din urmă, ei şi–au pus încrederea în Regatul lui Iehova, nu în aranjamentele omeneşti. Prin urmare, calamitatea ce va veni asupra creştinătăţii nu–i va înspăimînta pe Martorii lui Iehova. Aşa cum a prezis Isaia: „Nimeni care exercită credinţă nu va intra în panică.“ — Isaia 28:16, NW.
24 Proverbe 18:10 spune: „Numele DOMNULUI [Iehova, NW] este un turn tare; cel drept fuge în el şi este în siguranţă.“ Prin urmare, noi îi invităm pe toţi oamenii asemănători oilor să se refugieze la Iehova şi la Regatul său prin Cristos. Ca loc de refugiu, Iehova nu este un neadevăr! Regatul său de sub Cristos nu este o minciună! Refugiul creştinătăţii este o minciună, dar refugiul adevăraţilor creştini este adevărul.
Poţi explica?
◻ Cum şi–a luat Iuda drept adăpost o minciună?
◻ În ce fel a încercat creştinătatea să se ascundă în neadevăr?
◻ Cum l–a avertizat Isaia pe Iuda şi cum adresează Martorii lui Iehova un avertisment similar astăzi?
◻ Cum va afla creştinătatea că încrederea ei este greşit plasată?
◻ În contrast cu creştinătatea, ce atitudine vor păstra Martorii lui Iehova?
[Chenarul de la pagina 17]
MARI SPERANŢE ROSTITE CU PRIVIRE LA O.N.U.
„Pentru prima oară de la cel de al doilea război mondial comunitatea internaţională este unită. Autoritatea Naţiunilor Unite, cîndva doar un ideal mult dorit, confirmă acum viziunea fondatorilor ei. . . . Aşadar, omenirea poate profita de acest prilej pentru a împlini mult–amînata promisiune a unei noi ordini mondiale.“ — G. Bush, preşedintele Statelor Unite, în mesajul său despre Starea Uniunii, adresat ţării la 29 ianuarie 1991.