Capitolul douăzeci şi şapte

Iehova îşi exprimă indignarea împotriva naţiunilor

Isaia 34:1–17

 1, 2. a) De ce anume putem fi siguri în ce priveşte răzbunarea lui Iehova? b) Care este scopul lui Dumnezeu atunci când face să vină răzbunarea?

IEHOVA DUMNEZEU are răbdare nu numai cu slujitorii săi fideli, ci, atunci când lucrul acesta serveşte scopului său, şi cu duşmanii săi (1 Petru 3:19, 20; 2 Petru 3:15). Probabil că adversarii lui Iehova nu apreciază răbdarea sa şi o confundă cu incapacitatea sau cu refuzul de a acţiona. Cu toate acestea, aşa cum arată capitolul 34 din Isaia, la urmă Iehova le cere întotdeauna socoteală duşmanilor săi (Ţefania 3:8). Un timp Dumnezeu i-a permis Edomului, precum şi altor naţiuni să se opună nestingherite poporului său. Dar Iehova avea un moment fixat pentru a pedepsi (Deuteronomul 32:35). În mod asemănător, la timpul stabilit de el, Iehova va face ca răzbunarea sa să vină asupra tuturor elementelor actualei lumi rele care sfidează suveranitatea sa.

² Principalul motiv pentru care Dumnezeu face să vină răzbunarea sa este acela de a-şi demonstra suveranitatea şi de a-şi glorifica numele (Psalmul 83:13–18). De asemenea, pedeapsa pe care o aduce el demonstrează că slujitorii săi sunt cu adevărat reprezentanţii săi şi îi eliberează din situaţiile nedorite. Pe lângă aceasta, răzbunarea lui Iehova este întotdeauna în deplină armonie cu justiţia sa. — Psalmul 58:10, 11.

Luaţi aminte, naţiuni!

 3. Ce invitaţie le adresează Iehova naţiunilor prin intermediul lui Isaia?

³ Înainte de a-şi îndrepta atenţia spre pedeapsa care se va abate asupra Edomului, Iehova, prin intermediul lui Isaia, le adresează tuturor naţiunilor o invitaţie solemnă: „Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-asculte pământul, el şi ceea ce-l umple, lumea cu tot ce produce ea“ (Isaia 34:1). Profetul a vorbit de repetate ori împotriva naţiunilor nelegiuite. Acum el este pe punctul de a rezuma acuzaţiile divine aduse împotriva lor. Au aceste avertismente vreo însemnătate pentru zilele noastre?

 4. a) După cum este consemnat în Isaia 34:1, ce li se cere naţiunilor să facă? b) Este executarea judecăţii împotriva naţiunilor o dovadă că Iehova este un Dumnezeu crud (vezi chenarul de la pagina 363)?

⁴ Da, au. Suveranul universului are o controversă cu toate elementele acestui sistem de lucruri nelegiuit. De aceea, ‘popoarele’ şi „pământul“ sunt chemate să audă mesajul biblic pe care Iehova îl face să fie proclamat pretutindeni. În cuvinte ce amintesc de Psalmul 24:1, Isaia spune că toate popoarele vor auzi acest mesaj, profeţie care se împlineşte în zilele noastre, când Martorii lui Iehova predică „până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Faptele 1:8). Însă naţiunile nu ascultă. Ele nu iau în serios avertismentul privitor la apropiatul lor sfârşit. Bineînţeles că lucrul acesta nu îl va împiedica pe Iehova să îşi ducă la îndeplinire cuvântul.

 5, 6. a) Pentru ce sunt chemate naţiunile să îi dea socoteală lui Dumnezeu? b) De ce se poate spune că „munţii se topesc de sângele lor“?

⁵ Profeţia arată acum ce perspectivă sumbră au naţiunile nelegiuite. Această perspectivă este în contrast direct cu speranţa luminoasă a poporului lui Dumnezeu, speranţă care este prezentată mai târziu (Isaia 35:1–10). Profetul afirmă: „Mânia DOMNULUI este împotriva tuturor popoarelor şi furia Lui împotriva tuturor armatelor lor: El le-a dat nimicirii, le-a rânduit măcelăririi. Morţii lor sunt aruncaţi, miros greu se înalţă din cadavrele lor şi munţii se topesc de sângele lor“. — Isaia 34:2, 3.

⁶ Atenţia este îndreptată spre vina de sânge a naţiunilor. Dintre toate naţiunile care există în prezent, naţiunile creştinătăţii au cea mai mare vină de sânge. În două războaie mondiale şi în multe conflicte mai mici, acestea au îmbibat pământul cu sânge omenesc. Cine este îndreptăţit să ceară să se facă dreptate pentru tot sângele vărsat? Nimeni altul decât Creatorul, marele Dătător al vieţii (Psalmul 36:9). Legea lui Iehova stabileşte următoarea regulă: „Vei da viaţă pentru viaţă“ (Exodul 21:23–25; Geneza 9:4–6). În armonie cu această lege, el va face ca sângele naţiunilor să curgă până când acestea vor muri. Duhoarea trupurilor lor moarte neîngropate va pluti peste tot în aer. Ce moarte ruşinoasă (Ieremia 25:33)! Metaforic vorbind, sângele cerut în schimb ca plată va fi de ajuns ca să topească, sau să dizolve munţii (Ţefania 1:17). Odată cu distrugerea completă a forţelor lor militare, naţiunile acestei lumi vor vedea căderea guvernelor lor, care în profeţiile biblice sunt asemănate uneori cu munţii. — Daniel 2:35, 44, 45; Revelaţia 17:9.

 7. Ce reprezintă ‘cerurile’, şi ce reprezintă „oştirea cerurilor“?

⁷ Folosind din nou imagini sugestive, Isaia spune în continuare: „Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte şi toată oştirea lor cade, cum [se veştejeşte şi, NW] cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin [ca o smochină veştejită care cade dintr-un smochin, NW]“ (Isaia 34:4). Expresia „toată oştirea cerurilor“ nu se referă la stelele şi planetele literale. Versetele 5 şi 6 vorbesc despre o sabie a execuţiei care este plină de sânge în ‘cerurile’ acelea. Aşadar, această expresie trebuie să simbolizeze ceva din societatea umană (1 Corinteni 15:50). Deoarece deţin o poziţie înaltă ca autorităţi superioare, guvernele omeneşti sunt asemănate cu cerurile care guvernează peste societatea umană (Romani 13:1–4). Prin urmare, „oştirea cerurilor“ reprezintă armatele unite ale acestor guverne omeneşti.

 8. Cum sunt „făcute sul ca o carte“ cerurile simbolice, şi care este soarta ‘oştirii’ lor?

⁸ Această ‘oştire’ va ‘pieri’, se va descompune, la fel ca un lucru perisabil (Psalmul 102:26; Isaia 51:6). Privit cu ochiul liber, cerul de deasupra noastră pare arcuit, ca sulul unei cărţi antice, care avea scrisul de obicei în interior. După ce materialul scris pe partea din interiorul sulului era citit, sulul era rulat şi pus deoparte. În mod asemănător, „cerurile sunt făcute sul ca o carte“ în sensul că guvernarea omenească trebuie să ia sfârşit. Deoarece a ajuns la ultima filă a istoriei ei, acesteia trebuie să i se pună capăt la Armaghedon. ‘Oştirile’ ei impresionante vor cădea aşa cum cad frunzele veştejite ale unei viţe de vie sau cum cade „o smochină veştejită“ dintr-un „smochin“. Timpul lor va fi expirat. — Compară cu Revelaţia 6:12–14.

O zi de răsplătire

 9. a) Care este originea Edomului, şi ce relaţii au existat între Israel şi Edom? b) Ce decretează Iehova cu privire la Edom?

⁹ Acum profeţia face referire la o naţiune care a existat în zilele lui Isaia — Edomul. Edomiţii sunt urmaşii lui Esau (sau Edom), care i-a vândut dreptul său de întâi-născut lui Iacov, fratele său geamăn, pentru o ciorbă de linte şi nişte pâine (Geneza 25:24–34). Deoarece Iacov i-a luat dreptul de întâi-născut, Esau s-a umplut de ură împotriva fratelui său. Cu timpul, naţiunea Edom şi naţiunea Israel au devenit duşmane, chiar dacă cei doi strămoşi ai lor fuseseră fraţi gemeni. Din cauza ostilităţii manifestate faţă de poporul lui Dumnezeu, Edomul a atras asupra lui mânia lui Iehova, care spune acum: „«Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra poporului pe care l-am sortit nimicirii, pentru judecată.» Sabia DOMNULUI este plină de sânge, unsă cu grăsime, cu sângele mieilor şi al ţapilor, cu grăsimea rinichilor berbecilor; căci DOMNUL are un sacrificiu la Boţra şi un mare măcel în ţara Edomului“. — Isaia 34:5, 6.

10. a) Pe cine dă jos Iehova când mânuieşte sabia „în ceruri“? b) Ce atitudine adoptă Edomul când Iuda este atacată de Babilon?

¹⁰ Edomul este situat într-o regiune muntoasă înaltă (Ieremia 49:16; Obadia 8, 9, 19, 21). Totuşi, nici aceste fortificaţii naturale nu vor fi de nici un folos când Iehova va mânui „în ceruri“ sabia sa de judecată, dându-i jos pe conducătorii Edomului din poziţiile lor înalte. Edomul este înarmat până în dinţi, iar forţele sale armate străbat lanţurile muntoase înalte pentru a apăra ţara. Dar puternicul Edom nu oferă nici un ajutor când Iuda este atacată de armatele Babilonului. Dimpotrivă, Edomul jubilează când vede că regatul lui Iuda se prăbuşeşte şi îi încurajează pe cuceritori să înainteze (Psalmul 137:7). Edomul chiar îi urmăreşte pe evreii care fug pentru a-şi scăpa viaţa şi îi predă babilonienilor (Obadia 11–14). Edomiţii plănuiesc să pună mâna pe ţara părăsită a israeliţilor şi vorbesc cu îngâmfare împotriva lui Iehova. — Ezechiel 35:10–15.

11. Cum îi va pedepsi Iehova pe edomiţi pentru atitudinea lor trădătoare?

¹¹ Trece Iehova cu vederea atitudinea nefrăţească a edomiţilor? Nu. Dimpotrivă, el prezice cu privire la Edom: „Bivolii vor coborî împreună cu ei şi boii împreună cu taurii [cei puternici, NW]; ţara lor va fi muiată de sânge şi ţărâna se va umple de grăsime“ (Isaia 34:7). Iehova îi numeşte pe cei mari şi pe cei mici din naţiune bivoli şi boi simbolici, precum şi berbeci tineri şi ţapi. Pământul acestei naţiuni vinovate de vărsare de sânge trebuie îmbibat cu sângele propriului popor prin intermediul ‘sabiei’ de execuţie a lui Iehova.

12. a) Pe cine foloseşte Iehova pentru a pedepsi Edomul? b) Ce prezice profetul Obadia cu privire la Edom?

¹² Dumnezeu intenţionează să pedepsească Edomul pentru răutatea cu care s-a purtat faţă de organizaţia Sa pământească, numită Sion. Iată ce spune profeţia: „Este o zi de răzbunare a DOMNULUI, un an de răsplătire pentru cauza Sionului“ (Isaia 34:8). La scurt timp după distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., Iehova trece la executarea răzbunării sale drepte asupra edomiţilor prin intermediul lui Nebucadneţar, regele Babilonului (Ieremia 25:15–17, 21). Nimic nu mai poate salva Edomul când armatele babiloniene se îndreaptă împotriva acestuia! Este „un an de răsplătire“ pentru această ţară muntoasă. Iehova prezice prin intermediul profetului Obadia: „Din cauza violenţei împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi înlăturat pentru totdeauna . . . Cum ai făcut, aşa ţi se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău“. — Obadia 10, 15; Ezechiel 25:12–14.

Viitorul sumbru al creştinătăţii

13. Cine se aseamănă astăzi cu Edomul, şi de ce?

¹³ În timpurile moderne există o organizaţie care are un trecut asemănător cu al Edomului. Despre ce organizaţie este vorba? Ei bine, cine s-a aflat în timpurile moderne în fruntea celor ce au adus injurii la adresa slujitorilor lui Iehova şi i-au persecutat? Nu a făcut creştinătatea lucrul acesta prin intermediul clasei sale preoţeşti? Într-adevăr, creştinătatea s-a înălţat în afacerile acestei lumi pe înălţimi asemănătoare munţilor. Ea pretinde o poziţie înaltă în sistemul de lucruri al omenirii, iar religiile ei reprezintă cea mai influentă parte a Babilonului cel Mare. Dar Iehova a decretat „un an de răsplătire“ pentru Edomul din zilele noastre din cauza atitudinii revoltătoare pe care o are faţă de poporul Său, adică faţă de Martorii Săi.

14, 15. a) Ce i se va întâmpla atât Edomului, cât şi creştinătăţii? b) Ce semnificaţie au menţiunile care se fac la smoala care arde şi fumul care se înalţă în veci, şi ce nu înseamnă ele?

¹⁴ De aceea, în timp ce analizăm restul versetelor din această parte a profeţiei lui Isaia, ne gândim nu numai la Edomul antic, ci şi la creştinătate: „Torenţii Edomului se vor preface în smoală şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va deveni ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte şi fumul lui se va înălţa în veci“ (Isaia 34:9, 10b). Pământul Edomului a ajuns atât de ars, încât praful pare a fi pucioasă, iar albiile râurilor par a fi umplute nu cu apă, ci cu smoală. Apoi acestor materii uşor inflamabile li se dă foc. — Compară cu Revelaţia 17:16.

¹⁵ Unii au considerat că menţiunea care se face cu privire la foc, smoală şi pucioasă este o dovadă a existenţei unui iad arzător. Dar Edomul nu este aruncat într-un iad de foc mitic pentru a arde veşnic. Dimpotrivă, acesta este distrus, dispărând de pe scena lumii, ca şi cum ar fi ars complet cu foc şi sulf. După cum arată în continuare profeţia, rezultatul final este, nu chinul veşnic, ci ‘pustiirea . . . singurătatea . . . nimicirea’ (Isaia 34:11, 12). Fumul care „se va înălţa în veci“ ilustrează în mod sugestiv lucrul acesta. Când o casă arde din temelii, fumul continuă să se ridice din cenuşă şi după ce flăcările se sting, oferindu-le martorilor dovada că a fost un incendiu. Întrucât creştinii de astăzi trag învăţăminte din distrugerea Edomului, într-un anumit sens, fumul rezultat în urma arderii Edomului continuă să se ridice.

16, 17. Ce va deveni Edomul, şi cât timp va dura această situaţie?

¹⁶ Profeţia lui Isaia continuă, prezicând că Edomul nu va mai fi populat de oameni, ci de animale sălbatice, ceea ce sugerează o apropiată distrugere: „Din generaţie în generaţie va fi un deşert şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci. Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii şi firul cu plumb al singurătăţii. Nu vor mai fi în el fruntaşi ca să aleagă un împărat şi toţi prinţii lui vor fi nimiciţi. În palatele lui vor creşte spini, în fortăreţele lui, mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor. Fiarele din deşert se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii şi îşi va găsi un loc de odihnă. Acolo îşi va face cuibul şarpele, îşi va pune ouăle“. — Isaia 34:10b–15.a

¹⁷ Într-adevăr, Edomul va ajunge o ţară pustie. Va ajunge o ţară părăsită, locuită doar de animale sălbatice, păsări şi şerpi. Pământul va rămâne ars, după cum se spune în versetul 10, „în veci de veci“. Nu va mai exista nici o restabilire. — Obadia 18.

Cuvântul lui Iehova se va împlini cu siguranţă

18, 19. Ce reprezintă „cartea lui Iehova“, şi ce îi este rezervat creştinătăţii în această ‘carte’?

¹⁸ Ce viitor lipsit de speranţă prevesteşte lucrul acesta pentru creştinătate, echivalentul modern al Edomului! Ea s-a dovedit a fi un duşman înverşunat al lui Iehova Dumnezeu, pe ai cărui Martori îi persecută cu răutate. Şi nu există nici o îndoială că Iehova îşi va duce la îndeplinire cuvântul. Ori de câte ori se va face o comparaţie între această profeţie şi împlinirea ei, se va constata că cele două se potrivesc perfect — la fel cum animalele care populează Edomul pustiit au cu siguranţă fiecare ‘perechea lor’. Isaia se adresează celor ce vor studia în viitor această profeţie biblică, spunând: „Căutaţi în cartea DOMNULUI şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greş, căci gura DOMNULUI a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui le va strânge. El a tras la sorţi pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din generaţie în generaţie“. — Isaia 34:16, 17.

¹⁹ Apropiata distrugere a creştinătăţii a fost profeţită în „cartea lui Iehova“ (NW). Această ‘carte a lui Iehova’ prezintă cu lux de amănunte cum va încheia Iehova socotelile cu duşmanii săi neîndurători, care sunt asupritori lipsiţi de căinţă ai poporului său. Ceea ce a fost scris cu privire la Edomul antic s-a împlinit, iar lucrul acesta ne întăreşte convingerea că profeţia se va împlini şi cu privire la creştinătate, corespondentul modern al Edomului. „Funia de măsurat“, regula după care acţionează Iehova, este o garanţie a faptului că această organizaţie muribundă din punct de vedere spiritual va ajunge o ţară pustie.

20. Asemenea Edomului antic, ce i se va întâmpla creştinătăţii?

²⁰ Creştinătatea face tot ce îi stă în putinţă pentru a-i linişti pe prietenii ei politicieni, dar fără nici un rezultat! Potrivit cu Revelaţia, capitolele 17 şi 18, Iehova, Dumnezeul Atotputernic, le va pune acestora în inimă să acţioneze împotriva întregului Babilon cel Mare, inclusiv împotriva creştinătăţii. Astfel, întregul pământ va fi curăţat de creştinismul fals. Creştinătatea va ajunge într-o situaţie fără ieşire, asemănătoare celei descrise în Isaia capitolul 34. Ea nici măcar nu va mai exista în timpul ‘războiului [decisiv al] zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic’ (Revelaţia 16:14)! La fel ca Edomul antic, creştinătatea va fi ştearsă complet de pe faţa pământului, „în veci de veci“.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 363]

Un Dumnezeu mânios?

Expresii cum ar fi cele care se găsesc în Isaia 34:2–7 i-au determinat pe mulţi să creadă că Iehova, aşa cum îl descriu Scripturile ebraice, este un Dumnezeu crud şi mânios. Să fie oare adevărat lucrul acesta?

Nu, nu este adevărat. Deşi Dumnezeu îşi exprimă uneori mânia, aceasta este întotdeauna justificată. Ea se bazează întotdeauna pe principii, nu pe sentimente scăpate de sub control. În plus, ea este întotdeauna dictată de dreptul Creatorului de a primi devoţiune exclusivă şi de consecvenţa cu care susţine el adevărul. Mânia divină are la bază atât iubirea pentru dreptate a lui Dumnezeu, cât şi iubirea pe care o are el pentru cei ce practică dreptatea. Iehova vede toate faţetele unei probleme şi deţine o cunoştinţă completă şi nelimitată a oricărei situaţii (Evrei 4:13). El citeşte inima; el sesizează în ce măsură este vorba de neştiinţă, neglijenţă sau păcate intenţionate şi acţionează în mod imparţial. — Deuteronomul 10:17, 18; 1 Samuel 16:7; Faptele 10:34, 35.

Cu toate acestea, Iehova Dumnezeu este „încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare“ (Exodul 34:6, NW). Cei ce se tem de el şi se străduiesc să facă ce este drept capătă îndurare, deoarece cel Atotputernic ţine cont de imperfecţiunea moştenită a omului şi îi arată îndurare. Astăzi, Dumnezeu procedează astfel pe baza jertfei lui Isus (Psalmul 103:13, 14). La momentul potrivit, mânia lui Iehova este îndepărtată de la cei ce îşi recunosc păcatele, se căiesc şi îi slujesc cu adevărat (Isaia 12:1). În esenţă, Iehova nu este un Dumnezeu mânios, ci un Dumnezeu fericit, nu este un Dumnezeu inabordabil, ci este binevoitor, paşnic şi calm cu toţi cei ce se apropie de el aşa cum se cuvine (1 Timotei 1:11). Aceasta se află într-un contrast izbitor cu neîndurarea şi cruzimea atribuite dumnezeilor falşi păgâni ce sunt scoase în evidenţă de reprezentările acestor dumnezei.

[Harta de la pagina 362]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Marea cea Mare

Damasc

Sidon

Tir

ISRAEL

Dan

Marea Galileii

Râul Iordan

Meghido

Ramot-Galaad

Samaria

FILISTIA

IUDA

Ierusalim

Libna

Lachis

Beer-Şeba

Cades-Barnea

Marea Sărată

AMON

Raba

MOAB

Chir-Hareset

EDOM

Boţra

Teman

[Legenda fotografiilor de la pagina 359]

Creştinătatea a îmbibat pământul cu sânge

[Legenda ilustraţiei de la pagina 360]

„Cerurile sunt făcute sul ca o carte“