Naşterea unei noi naţiuni

19. De ce se poate spune că profeţia lui Isaia cunoaşte doar o împlinire la scară mică în secolul al VI-lea î.e.n.?

¹⁹ Bineînţeles, în secolul al VI-lea î.e.n., împlinirea profeţiei din Isaia capitolul 35 are loc la scară mică. Condiţiile paradiziace de care se bucură evreii repatriaţi nu durează mult. Cu timpul, învăţăturile religioase false şi naţionalismul au contaminat închinarea pură. Din punct de vedere spiritual, evreii trec din nou printr-o perioadă de durere şi suspine. În cele din urmă, Iehova îi respinge ca popor al său (Matei 21:43). Deoarece dau din nou dovadă de neascultare, bucuria lor nu durează mult. Toate acestea îndreaptă atenţia spre o împlinire mai mare a capitolului 35 din Isaia.

20. Care este noul Israel ce a venit în existenţă în secolul I e.n.?

²⁰ La timpul stabilit de Iehova a venit în existenţă un alt Israel, Israelul spiritual (Galateni 6:16). Isus a netezit calea în vederea naşterii acestui nou Israel în timpul ministerului său pământesc. El a restabilit închinarea pură, iar învăţăturile sale au făcut să ţâşnească din nou apele adevărului. El i-a vindecat pe bolnavi, atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual. Un strigăt de bucurie s-a auzit când vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu a fost proclamată. După şapte săptămâni de la moartea şi învierea sa, glorificatul Isus a pus bazele congregaţiei creştine, un Israel spiritual alcătuit din evrei şi din alţi oameni răscumpăraţi cu sângele vărsat al lui Isus, născuţi ca fii spirituali ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Isus şi unşi cu spirit sfânt. — Faptele 2:1–4; Romani 8:16, 17; 1 Petru 1:18, 19.

21. În ce priveşte congregaţia creştină din secolul I, ce evenimente pot fi considerate o împlinire a anumitor aspecte ale profeţiei lui Isaia?

²¹ Când le-a scris membrilor Israelului spiritual, apostolul Pavel a făcut referire la cuvintele din Isaia 35:3, spunând: „Îndreptaţi mâinile care atârnă şi genunchii slăbiţi“ (Evrei 12:12). Bineînţeles că şi atunci, în secolul I e.n., a avut loc o împlinire a cuvintelor din Isaia capitolul 35. În sens literal, Isus şi discipolii săi le-au redat în mod miraculos vederea orbilor şi auzul surzilor. Ei le-au dat din nou posibilitatea ‘şchiopilor’ să umble şi muţilor să vorbească (Matei 9:32; 11:5; Luca 10:9). Un lucru şi mai important este că oamenii cu inimă dreaptă au fost eliberaţi din religia falsă şi au ajuns să se bucure de un paradis spiritual în cadrul congregaţiei creştine (Isaia 52:11; 2 Corinteni 6:17). La fel ca în cazul evreilor întorşi din Babilon, aceste persoane eliberate şi-au dat seama că o atitudine pozitivă şi curajoasă era deosebit de importantă. — Romani 12:11.

22. Cum au ajuns în captivitatea babiloniană creştinii sinceri, aflaţi în căutarea adevărului, din perioada modernă?

²² Ce se poate spune despre zilele noastre? Are profeţia lui Isaia o altă împlinire, mai completă, care priveşte congregaţia creştină din zilele noastre? Da, are. După moartea apostolilor, numărul adevăraţilor creştini unşi a scăzut mult, iar creştinii falşi, sau „neghina“, au proliferat pe scena lumii (Matei 13:36–43; Faptele 20:30; 2 Petru 2:1–3). Chiar şi pe parcursul secolului al XIX-lea, când unele persoane sincere au început să se separe de creştinătate şi să caute închinarea pură, înţelegerea lor a rămas contaminată cu învăţături nescripturale. În 1914, Isus a fost întronat ca Rege mesianic, dar la scurt timp după aceea, lucrurile păreau sumbre pentru aceşti căutători sinceri ai adevărului. Ca împlinire a profeţiei, naţiunile ‘au făcut război cu ei şi i-au învins’, iar încercările acestor creştini sinceri de a predica vestea bună au fost reprimate. De fapt, ei au mers în captivitatea babiloniană. — Revelaţia 11:7, 8.

23, 24. În ce moduri s-au împlinit cuvintele lui Isaia cu poporul lui Dumnezeu începând din 1919?

²³ Cu toate acestea, în 1919 lucrurile s-au schimbat. Iehova şi-a eliberat poporul din captivitate. Ei au început să respingă învăţăturile false care mai înainte le contaminaseră închinarea. Ca urmare a acestui fapt, ei au fost vindecaţi şi au ajuns să se bucure de un paradis spiritual, care şi astăzi continuă să se extindă pe tot pământul. În sens spiritual, orbii învaţă să vadă, iar surzii, să audă — devenind pe deplin conştienţi de acţiunea spiritului sfânt al lui Dumnezeu şi fiind în permanenţă atenţi la necesitatea de a sta lângă Iehova (1 Tesaloniceni 5:6; 2 Timotei 4:5). Deoarece nu mai sunt muţi, adevăraţii creştini sunt dornici să ‘cânte [strige, NW]’, făcându-le cunoscute altora adevărurile biblice (Romani 1:15). Cei ce au fost slabi din punct de vedere spiritual, sau ‘şchiopi’, manifestă acum zel şi bucurie. Metaforic vorbind, ei pot „sări ca un cerb“.