26, 27. Cum sunt descrise sentimentele exilaţilor din Babilon, şi ce lucruri ar trebui să cunoască ei?

²⁶ Ştiind că anii petrecuţi în exil îi vor descuraja pe evrei, Iehova îl inspiră pe Isaia să consemneze cu anticipaţie aceste cuvinte consolatoare: „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce spui tu, Israele: «Calea mea este ascunsă dinaintea DOMNULUI şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?» Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul Cel veşnic [pe timp indefinit, NW]d, DOMNUL, Creatorul marginilor pământului, El nu oboseşte, nici nu poate fi golit de putere; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă“. — Isaia 40:27, 28.

²⁷ Isaia consemnează cuvintele lui Iehova care descriu sentimentele exilaţilor în Babilon, aflaţi la sute de kilometri distanţă de ţara lor. După unii, „calea“ lor — viaţa lor grea — nu este văzută, sau cunoscută de Dumnezeul lor. Ei cred că Iehova este indiferent la nedreptăţile pe care le îndură. Lor li se amintesc lucruri pe care ar trebui să le ştie, dacă nu din experienţă personală, măcar din auzite. Iehova poate şi vrea să îşi elibereze poporul. El este Dumnezeul etern şi Creatorul întregului pământ. Prin urmare, el deţine şi acum puterea de care s-a folosit când a creat toate lucrurile, şi nici chiar puternicul Babilon nu are o putere mai mare decât a sa. Un asemenea Dumnezeu nu poate obosi şi nu-şi poate abandona poporul. Ei nu ar trebui să se aştepte să înţeleagă pe deplin acţiunile lui Iehova, deoarece înţelegerea sa — sau perspicacitatea, discernământul şi priceperea sa — depăşeşte capacitatea lor de înţelegere.