Capitolul cinci

Adevăratul Dumnezeu prezice eliberarea

Isaia 44:1–28

 1, 2. a) Ce întrebări pune Iehova? b) Cum va dovedi Iehova că numai el este adevăratul Dumnezeu?

„CINE este adevăratul Dumnezeu?“ Oamenii şi-au pus această întrebare de-a lungul secolelor. Dar cât de surprinzător este că în cartea lui Isaia Iehova însuşi ridică această problemă! El îi invită pe oameni să reflecteze la următoarele întrebări: Este Iehova singurul Dumnezeu adevărat? Sau ar putea să îi conteste cineva poziţia? După ce începe această dezbatere, Iehova stabileşte criterii rezonabile pentru rezolvarea controversei privitoare la cine este adevăratul Dumnezeu. Argumentele prezentate îi conduc pe oamenii sinceri la o singură concluzie.

² În perioada în care a trăit Isaia, imaginile erau venerate pe tot cuprinsul ţării. Cât de deşartă este închinarea la imagini, aşa cum se arată în dezbaterea directă şi clară consemnată în capitolul 44 din cartea profetică a lui Isaia! Cu toate acestea, propriul popor al lui Dumnezeu căzuse în capcana idolatriei. De aceea, aşa cum am văzut în capitolele anterioare ale cărţii Isaia, pe israeliţi îi aştepta o disciplinare severă. Însă, în marea sa iubire, Iehova le dă din nou asigurarea că, deşi le va permite babilonienilor să-i ducă în captivitate, eliberarea va sosi la timpul stabilit de el. Împlinirea profeţiilor legate de eliberarea din captivitate şi restabilirea închinării pure va fi dovada incontestabilă că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, spre ruşinea tuturor celor ce se închină la dumnezeii neînsufleţiţi ai naţiunilor.

 3. Cum îi ajută pe creştinii de astăzi cuvintele profetice ale lui Isaia?

³ Profeţiile consemnate în această parte a cărţii Isaia şi împlinirea lor în antichitate le întăresc credinţa creştinilor de astăzi. În plus, cuvintele profetice ale lui Isaia au o împlinire în zilele noastre şi vor avea o împlinire chiar şi în viitor. Iar aceste evenimente îndreaptă atenţia spre un eliberator şi o eliberare mult mai mari decât cele care au fost prezise pentru poporul din antichitate al lui Dumnezeu.

Speranţă pentru cei ce îi aparţin lui Iehova

 4. Cum încurajează Iehova Israelul?

⁴ Capitolul 44 începe pe un ton optimist amintind că Israelul a fost ales de Dumnezeu dintre naţiunile înconjurătoare şi pus deoparte pentru a deveni slujitorul său. În profeţie se spune: „Ascultă acum, Iacove, slujitorul Meu, Israele, pe care te-am ales! Aşa vorbeşte DOMNUL, care te-a făcut şi te-a întocmit în pântecele mamei şi te-a ajutat: «Nu te teme de nimic, slujitorul Meu Iacov, Israelul Meu [şi tu, Ieşurun, NW], pe care l-am ales»“ (Isaia 44:1, 2). Metaforic vorbind, Iehova i-a purtat de grijă Israelului din pântecele mamei lui — de când Israelul a devenit o naţiune, după ieşirea lui din Egipt. El îl numeşte pe poporul său „Ieşurun“, care înseamnă „Cel drept“, un nume care exprimă afecţiune şi tandreţe. De asemenea, acest nume le aminteşte israeliţilor că trebuie să rămână drepţi, lucru pe care deseori ei nu l-au făcut.

 5, 6. Ce măsuri înviorătoare ia Iehova pentru Israel, şi cu ce rezultat?

⁵ Cât de plăcute şi înviorătoare sunt următoarele cuvinte ale lui Iehova! El spune: „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale, şi vor răsări prin iarbă, ca sălciile lângă pâraiele de apă“ (Isaia 44:3, 4). Chiar şi într-o ţară aridă, unde temperaturile sunt foarte ridicate, pâlcurile de copaci pot înfrunzi dacă se află lângă o sursă de apă. Când Iehova va furniza apele dătătoare de viaţă ale adevărului şi va turna spiritul său sfânt, Israelul va prospera foarte mult, asemenea copacilor care cresc de-a lungul canalelor de irigaţii (Psalmul 1:3; Ieremia 17:7, 8). Iehova va da poporului său puterea de a-şi îndeplini rolul de martori că el este singurul Dumnezeu adevărat.

⁶ Ca urmare a revărsării spiritului sfânt, în unele persoane va renaşte aprecierea pentru relaţiile dintre Israel şi Iehova. Iată ce citim în acest sens: „Unul va zice: «Eu sunt al DOMNULUI!» Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul va scrie cu mâna lui: «Al DOMNULUI sunt!» Şi va fi cinstit cu numele lui Israel“ (Isaia 44:5). Într-adevăr, va fi o onoare să porţi numele lui Iehova, căci toţi vor recunoaşte că el este singurul Dumnezeu adevărat.

O provocare adresată dumnezeilor

 7, 8. Ce provocare le adresează Iehova dumnezeilor naţiunilor?

⁷ Sub Legea mozaică, un răscumpărător — de obicei, cea mai apropiată rudă de sex bărbătesc — putea să elibereze pe cineva din sclavie (Leviticul 25:47–54; Rut 2:20). Acum Iehova spune despre sine că este Răscumpărătorul lui Israel — cel care va răscumpăra naţiunea, spre ruşinea Babilonului şi a tuturor zeilor acestuia (Ieremia 50:34). El îi înfruntă pe dumnezeii falşi şi pe închinătorii lor, spunând: „Aşa vorbeşte DOMNUL, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, DOMNUL oştirilor: «Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu. Cine este ca Mine să spună şi să-Mi dovedească, de când am făcut pe oameni din timpurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce se va întâmpla. Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!»“ — Isaia 44:6–8.

⁸ Iehova le cere dumnezeilor să vină cu dovezi. Pot să prezică ei evenimentele viitoare cu atâta exactitate, ca şi cum acestea ar fi avut loc deja? Numai „Cel dintâi şi Cel de pe urmă“, care a existat înainte de a fi născociţi toţi dumnezeii falşi şi care va continua să existe şi după ce aceştia vor fi fost de mult daţi uitării, poate să facă lucrul acesta. Poporului său nu trebuie să-i fie teamă să depună mărturie despre acest adevăr, deoarece el are sprijinul lui Iehova, care este statornic şi de neclintit asemenea unei stânci masive! — Deuteronomul 32:4; 2 Samuel 22:31, 32.

Deşertăciunea închinării la imagini

 9. Era greşit ca israeliţii să facă orice fel de reprezentare a unei fiinţe? Explicaţi.

⁹ Provocarea pe care o adresează Iehova dumnezeilor falşi ne aminteşte de a doua din cele Zece Porunci. Aceasta prevedea în mod clar: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti“ (Exodul 20:4, 5). Bineînţeles, această interdicţie nu însemna că israeliţii nu aveau voie să facă reprezentări ale lucrurilor în scop decorativ. Iehova însuşi a poruncit ca tabernacolul să fie împodobit cu reprezentări ale plantelor şi ale heruvimilor (Exodul 25:18, 33; 26:31). Era însă interzisă venerarea acestor reprezentări, sau închinarea la ele. Nimeni nu trebuia să se roage la ele sau să le aducă jertfe. Porunca dată de Dumnezeu interzicea confecţionarea oricărei imagini care urma să fie folosită ca obiect de cult. Închinarea la imagini sau aplecarea înaintea lor în semn de omagiu însemna idolatrie. — 1 Ioan 5:21.

10, 11. De ce consideră Iehova imaginile ca fiind ceva ruşinos?

¹⁰ Isaia vorbeşte acum despre neputinţa imaginilor neînsufleţite şi despre ruşinea care îi aşteaptă pe cei ce le fac: „Cei care fac idoli ciopliţi, toţi sunt deşertăciune şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu fi tras nici un folos din el? Iată, toţi însoţitorii lor vor rămâne de ruşine, căci meşterii nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine“. — Isaia 44:9–11.

¹¹ De ce consideră Dumnezeu aceste imagini ca fiind ceva foarte ruşinos? În primul rând, Cel Atotputernic nu poate fi reprezentat în mod exact cu ajutorul lucrurilor materiale (Faptele 17:29). În al doilea rând, a te închina unui lucru creat în loc de a te închina Creatorului este o insultă la adresa lui Iehova, singurul Dumnezeu adevărat. Şi, la drept vorbind, nu este această practică sub demnitatea omului, care a fost creat „după imaginea lui Dumnezeu“? — Geneza 1:27, NW; Romani 1:23, 25.

12, 13. De ce omul nu poate face o imagine care să merite închinarea lui?

¹² Poate deveni sfânt un lucru numai pentru că a fost lucrat cu iscusinţă ca să fie folosit ca obiect de cult? Isaia ne aminteşte că o imagine nu este altceva decât rodul muncii omului. Uneltele şi metodele folosite de cel ce face aceste imagini sunt aceleaşi ca ale oricărui alt artizan: „Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, îi dă o formă cu lovituri de ciocan şi o lucrează cu puterea braţului; dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creta roşie; lucrează cu unelte ascuţite şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască în casă“. — Isaia 44:12, 13.

¹³ Adevăratul Dumnezeu a creat toate fiinţele de pe pământ, inclusiv omul. Formele de viaţă dotate cu simţuri sunt o dovadă minunată că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, toate lucrurile create de Iehova fiindu-i, bineînţeles, inferioare. Este omul mai priceput decât Creatorul său? Poate să facă omul ceva superior lui însuşi, ceva care să merite devoţiunea lui? Când face o imagine, omul oboseşte, i se face foame şi sete. Chiar dacă sunt limite omeneşti, cel puţin ele dovedesc că omul este viu. Imaginile pe care le face omul pot să semene cu el, pot fi chiar frumoase, cu toate acestea, tot lipsite de viaţă sunt. Imaginile nu sunt nicidecum divine. Mai mult decât atât, niciodată nu „a căzut din cer“ vreo imagine sculptată, ca şi cum aceasta ar veni din altă parte şi nu ar fi făcută de omul muritor. — Faptele 19:35.

14. În ce sens sunt cei ce fac imagini total dependenţi de Iehova?

¹⁴ În continuare Isaia arată că aceia care fac imagini sunt total dependenţi de fenomenele naturii şi de materialele pe care le-a creat Iehova: „Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi şi ploaia îi face să crească. Copacii aceştia servesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol sculptat şi îngenunchează înaintea lui! O parte o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: «Ha! ha! m-am încălzit, simt focul!» Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui sculptat. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!»“ — Isaia 44:14–17.

15. Ce nu înţelege deloc cel ce face imagini?

¹⁵ Poate să salveze pe cineva o bucată de lemn pentru foc care nu a fost arsă? Bineînţeles că nu. Numai adevăratul Dumnezeu poate să salveze. Cum se pot închina oamenii la lucruri neînsufleţite? Isaia arată că adevărata problemă se află în inima omului: „Ei n-au cunoştinţă şi nu înţeleg, căci le-a lipit ochii ca să nu vadă, şi inima ca să nu înţeleagă. Nici unul nu intră în sine însuşi şi n-are nici cunoştinţă, nici pricepere să-şi zică: «Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o urâciune? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?» El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: «Nu am oare o minciună în mâna dreaptă?»“ (Isaia 44:18–20). Într-adevăr, a-ţi imagina că idolatria poate oferi ceva bun din punct de vedere spiritual este ca şi cum ai mânca cenuşă în loc de alimente hrănitoare.

16. Cum a apărut prima dată idolatria?

¹⁶ Idolatria şi-a avut de fapt începuturile în ceruri când o creatură spirituală puternică, care a devenit Satan, a dorit cu aviditate închinarea care i se cuvine numai lui Iehova. Dorinţa lui Satan a fost atât de puternică, încât l-a înstrăinat de Dumnezeu. Acesta a fost de fapt începutul idolatriei, deoarece apostolul Pavel a spus că aviditatea este idolatrie (Isaia 14:12–14; Ezechiel 28:13–15, 17; Coloseni 3:5). Satan a trezit în mintea primei perechi de oameni gânduri egoiste. Eva a dorit cu aviditate ceea ce îi oferea Satan: „Vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. Isus a spus că aviditatea vine din inimă (Geneza 3:5; Marcu 7:20–23). Idolatria se poate strecura cu uşurinţă într-o inimă pervertită. Cât de important este, aşadar, să ne ‘păzim inima’ cu toţii, nepermiţând nici unei persoane sau lucru să ocupe în inima noastră locul care i se cuvine în mod legitim numai lui Iehova! — Proverbele 4:23; Iacov 1:14.

Iehova vorbeşte inimii

17. Ce nu ar trebui să piardă din vedere Israelul?

¹⁷ În continuare Iehova se adresează israeliţilor pentru a le reaminti că sunt privilegiaţi cu o poziţie de răspundere. Ei sunt martorii săi. Iată ce spune Iehova: „«Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci tu eşti slujitorul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti slujitorul Meu, Israele, nu te voi uita! Eu ţi-am şters fărădelegile ca un nor gros şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.» Cântaţi, ceruri! Căci DOMNUL a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor, şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci DOMNUL a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel“. — Isaia 44:21–23.

18. a) De ce are Israelul motive de bucurie? b) Cum pot imita slujitorii de astăzi ai lui Iehova exemplul său de îndurare?

¹⁸ Nu Israelul l-a făcut pe Iehova. El nu este un dumnezeu făcut de mâini omeneşti. Dimpotrivă, Iehova l-a făcut pe Israel pentru a fi slujitorul său ales. Când va elibera naţiunea, El va dovedi încă o dată că este singurul Dumnezeu adevărat. Iehova îi vorbeşte poporului cu tandreţe, asigurându-l că, dacă se căieşte, îi va acoperi complet păcatele, îi va şterge fărădelegile ca şi cum le-ar ascunde după nişte nori groşi. Ce motiv de bucurie pentru Israel! Exemplul lui Iehova îi îndeamnă pe slujitorii săi de astăzi să imite îndurarea sa. Ei pot face lucrul acesta, ajutându-i — atunci când este posibil — pe cei ce au greşit să se restabilească din punct de vedere spiritual. — Galateni 6:1, 2.

Proba divinităţii atinge punctul culminant

19, 20. a) Cum ajunge pledoaria lui Iehova la un punct culminant? b) Ce lucruri înviorătoare profeţeşte Iehova pentru poporul său, şi de cine se va folosi el pentru a duce la îndeplinire aceste lucruri?

¹⁹ Pledoaria lui Iehova ajunge acum la un impresionant punct culminant. El este gata să prezinte propriul său răspuns la cea mai grea probă a divinităţii: capacitatea de a prezice cu exactitate viitorul. Un biblist a numit următoarele cinci versete din capitolul 44 din Isaia un „poem al transcendenţei Dumnezeului Israelului“, unicul Creator, singurul Dezvăluitor al viitorului şi speranţa de eliberare a Israelului. Dramatismul acestui fragment atinge punctul culminant în momentul în care este dezvăluit numele celui care va elibera naţiunea din Babilon.

²⁰ „Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Cel care te-a întocmit din pântecele mamei tale: «Eu, DOMNUL, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?» El zădărniceşte semnele celor care spun minciuni şi arată ca înşelători pe ghicitori; face pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le preface ştiinţa în nebunie. Dar întăreşte cuvântul slujitorului Său şi împlineşte sfatul trimişilor Săi; El zice Ierusalimului: «Vei fi locuit» şi despre cetăţile lui Iuda: «Vor fi zidite iarăşi şi le voi ridica dărâmăturile.» El zice adâncului: «Usucă-te [Evaporă-te, NW], şi îţi voi seca râurile.» Zice despre Cirus: «El este păstorul Meu şi el va împlini toată voia Mea»; el va zice Ierusalimului: «Să fii zidit!» şi templului: «Ţi se va pune temelia»“. — Isaia 44:24–28.

21. Ce garanţie oferă cuvintele lui Iehova?

²¹ Într-adevăr, Iehova are nu numai capacitatea de a prezice evenimentele viitoare, ci şi puterea de a duce la îndeplinire în întregime scopul său revelat. Această declaraţie va fi o sursă de speranţă pentru Israel. Ea este o garanţie că, deşi armatele babiloniene vor devasta ţara, Ierusalimul şi oraşele care depind de el vor înflori din nou, iar închinarea adevărată va fi restabilită acolo. Dar cum va fi posibil lucrul acesta?

22. Explicaţi în ce sens se evaporă fluviul Eufrat.

²² De obicei, când fac preziceri, ghicitorii nu au curajul să ofere prea multe detalii de teamă ca nu cumva timpul să arate că au greşit. Spre deosebire de ei, prin intermediul lui Isaia, Iehova dezvăluie chiar numele celui pe care îl va folosi pentru a-şi elibera poporul din captivitate, astfel încât israeliţii să se poată întoarce în patria lor şi să reconstruiască Ierusalimul şi templul. Numele acestui bărbat este Cirus, cunoscut în istorie drept Cirus cel Mare, regele Persiei. De asemenea, Iehova oferă detalii cu privire la strategia pe care o va folosi Cirus pentru a trece de sistemul de apărare solid şi bine pus la punct al Babilonului. Babilonul va fi protejat de zidurile sale înalte şi de canalele ce străbat şi înconjoară oraşul. Cirus va folosi în interesul său un element principal al acestui sistem: fluviul Eufrat. Potrivit istoricilor antici Herodot şi Xenofon, într-un anumit loc, mai sus de Babilon, Cirus a deviat apele Eufratului până când nivelul acestuia a scăzut suficient de mult pentru ca soldaţii săi să poată trece prin apă. Eufratul, marele fluviu, nu va putea apăra Babilonul, deoarece se va evapora.

23. Ce consemnare confirmă împlinirea profeţiei care anunţa eliberarea Israelului de către Cirus?

²³ Ce se poate spune despre promisiunea că Cirus va elibera poporul lui Dumnezeu şi va avea grijă ca Ierusalimul şi templul să fie reconstruite? Însuşi Cirus, într-o proclamaţie oficială păstrată în Biblie, declară următoarele: „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: «DOMNUL, Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I construiesc o casă în Ierusalim, care este în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să construiască acolo casa DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel — El este adevăratul Dumnezeu — care este în Ierusalim»“ (Ezra 1:2, 3). Cuvântul lui Iehova transmis prin intermediul lui Isaia se împlineşte în întregime!

Isaia, Cirus şi creştinii de astăzi

24. Ce legătură există între porunca dată de Artaxerxes cu privire la „restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului“ şi venirea lui Mesia?

²⁴ Capitolul 44 din Isaia îl preamăreşte pe Iehova ca fiind singurul Dumnezeu adevărat şi Eliberatorul poporului său din vechime. În plus, această profeţie are o semnificaţie deosebită pentru noi toţi. Decretul dat de Cirus în 538 î.e.n. sau în 537 î.e.n. cu privire la reconstruirea templului din Ierusalim a marcat începutul unor evenimente care au culminat cu împlinirea altei profeţii remarcabile. După decretul dat de Cirus a urmat decretul unui alt domnitor, Artaxerxes, care poruncea ca oraşul Ierusalim să fie reconstruit. Cartea lui Daniel dezvăluie că, „de la darea poruncii pentru restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului [în 455 î.e.n.], până la Unsul (Mesia), Prinţul,“ vor fi 69 de „săptămâni“ a câte şapte ani fiecare (Daniel 9:24, 25). Această profeţie s-a împlinit şi ea. Exact la timpul prevăzut, în anul 29 e.n., după 483 de ani de la intrarea în vigoare în Ţara Promisă a decretului dat de Artaxerxes, Isus a fost botezat şi şi-a început ministerul pământesc.a

25. Spre ce anume îndreaptă atenţia în zilele noastre înfrângerea Babilonului de către Cirus?

²⁵ Eliberarea din exil a evreilor loiali, care a fost posibilă în urma căderii Babilonului, a prefigurat eliberarea creştinilor unşi din exilul spiritual în 1919. Această eliberare a fost o dovadă că un alt Babilon, descris ca o prostituată, Babilonul cel Mare — un simbol al tuturor religiilor false ale lumii în ansamblu — căzuse. În cartea Revelaţia, apostolul Ioan a prezis căderea lui (Revelaţia 14:8). De asemenea, el a prezis şi distrugerea lui bruscă. Descrierea pe care o face Ioan acestui imperiu mondial plin de idoli se aseamănă în unele privinţe cu descrierea pe care o face Isaia triumfătoarei cuceriri a anticului oraş Babilon de către Cirus. Aşa cum canalele de apărare ale Babilonului nu au putut să-i ofere protecţie în faţa lui Cirus, la fel ‘apele’ omenirii care sprijină şi ocrotesc Babilonul cel Mare vor ‘seca’ înainte ca peste acesta să vină binemeritata distrugere. — Revelaţia 16:12.b

26. În ce fel ne întăresc credinţa profeţia lui Isaia şi împlinirea acesteia?

²⁶ Noi, cei care trăim după mai bine de două milenii şi jumătate de când a profeţit Isaia, vedem într-adevăr că Dumnezeu „împlineşte sfatul trimişilor Săi“ (Isaia 44:26). Împlinirea profeţiei lui Isaia este, aşadar, un exemplu remarcabil în ce priveşte caracterul demn de încredere al tuturor profeţiilor din Sfânta Scriptură.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 63]

Poate să salveze pe cineva o bucată de lemn pentru foc care nu a fost arsă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 73]

Cap din marmură al unui rege iranian, probabil Cirus

[Legenda ilustraţiei de la pagina 75]

Deviind apele Eufratului, Cirus a împlinit profeţia