Capitolul şapte

Vai de via infidelă!

Isaia 5:1–30

 1, 2. Ce a plantat cel ‘Preaiubit’, dar de ce a fost el dezamăgit?

„DATORITĂ limbajului de o rară frumuseţe şi talentului desăvârşit cu care sunt exprimate sentimentele, această parabolă este aproape fără egal“. Aşa s-a exprimat un comentator al Bibliei, referindu-se la versetele introductive din Isaia capitolul 5. Fiind mai mult decât o lucrare artistică, cuvintele lui Isaia ilustrează într-un mod emoţionant iubirea cu care Iehova se îngrijeşte de poporul său. Totodată, aceste cuvinte ne avertizează cu privire la unele lucruri care îi displac Lui.

² Parabola lui Isaia începe astfel: „Voi cânta Preaiubitului meu, cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe un deal foarte roditor. I-a săpat pământul, l-a curăţit de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat un teasc; aştepta să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici“. — Isaia 5:1, 2; compară cu Marcu 12:1.

Îngrijirea viei

 3, 4. Cu câtă iubire este îngrijită via?

³ Indiferent că Isaia le cântă sau nu literalmente această parabolă ascultătorilor lui, ea le captează cu siguranţă atenţia. Majoritatea dintre ei cunosc probabil multe lucruri despre plantarea unei vii, iar descrierea făcută de Isaia este sugestivă şi reală. La fel ca viticultorii de astăzi, proprietarul viei nu însămânţează sâmburi de struguri, ci plantează „viţele cele mai alese“ — un butaş sau o mlădiţă de la altă vie. El plantează această viţă „pe un deal foarte roditor“, într-un loc în care viţei de vie îi prieşte.

⁴ Pentru ca o vie să facă struguri trebuie să se muncească din greu. Isaia îl înfăţişează pe proprietar muncind până la epuizare, ‘săpând pământul şi curăţindu-l de pietre’. Probabil că el foloseşte pietrele mai mari pentru ‘a zidi un turn’. În vechime, în astfel de turnuri stăteau paznicii care apărau recoltele de hoţi şi de animale.a De asemenea, el construieşte un zid de piatră pentru a delimita terasele viei (Isaia 5:5). Aceasta era o practică obişnuită, menită să împiedice măturarea terenului arabil de către ape.

 5. Ce aşteapta pe bună dreptate proprietarul de la via sa, dar ce obţine?

⁵ Deoarece muncise din greu ca să-şi îngrijească via, proprietarul se putea aştepta pe bună dreptate ca aceasta să rodească. Prevăzând că aşa se va întâmpla, el a făcut un teasc. Dar s-a materializat mult aşteptata recoltă? Nu, deoarece viţa a făcut struguri sălbatici.

Via şi proprietarul ei

 6, 7. a) Cine este proprietarul viei, şi pe cine reprezintă via? b) De ce cere proprietarul să i se facă dreptate?

⁶ Cine este proprietarul, şi pe cine reprezintă via? Însuşi proprietarul dă răspunsul la aceste întrebări când spune: „Acum, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi, vă rog, între Mine şi via Mea. Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să producă struguri buni? Vă voi spune acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul ca să fie călcată în picioare“. — Isaia 5:3–5.

⁷ Într-adevăr, Iehova este proprietarul viei, şi el s-a aşezat, figurativ vorbind, într-o sală de judecată, cerând să se facă dreptate între el şi via sa, care l-a dezamăgit. Prin urmare, pe cine reprezintă via? Proprietarul explică: „Via lui Iehova al armatelor este casa lui Israel, iar bărbaţii din Iuda sunt plantaţia de care era ataşat el“. — Isaia 5:7a, NW.

 8. De ce este remarcabil faptul că Isaia îl numeşte pe Iehova „Preaiubitul meu“?

⁸ Isaia îl numeşte pe Iehova, proprietarul viei, „Preaiubitul meu“ (Isaia 5:1). Isaia poate vorbi despre Dumnezeu cu atâta intimitate numai deoarece el se bucură de legături strânse cu Dumnezeu (compară cu Iov 29:4; Psalmul 25:14). Cu toate acestea, iubirea pe care o are profetul pentru Dumnezeu păleşte în comparaţie cu iubirea pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de „via“ sa — naţiunea pe care ‘a sădit-o’ el. — Compară cu Exodul 15:17; Psalmul 80:8, 9.

 9. De ce se poate spune că Iehova şi-a tratat naţiunea ca pe o vie aleasă?

⁹ Iehova şi-a „sădit“ naţiunea în ţara Canaan şi i-a dat legi şi reguli, care au slujit drept zid protector împotriva influenţei corupătoare a celorlalte naţiuni (Exodul 19:5, 6; Psalmul 147:19, 20; Efeseni 2:14). În plus, Iehova le-a dat israeliţilor judecători, preoţi şi profeţi care să-i instruiască (2 Împăraţi 17:13; Maleahi 2:7; Faptele 13:20). Când Israelul a fost ameninţat cu agresiunea armată, Iehova a ridicat eliberatori (Evrei 11:32, 33). De aceea, Iehova întreabă pe bună dreptate: „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut?“

Pe cine reprezintă astăzi via lui Dumnezeu

10. Ce parabolă a spus Isus despre o vie ?

¹⁰ Probabil că Isus a avut în minte cuvintele lui Isaia când a spus parabola cultivatorilor ucigaşi: „Era un om, un gospodar, care a plantat o vie, a împrejmuit-o cu un gard şi a săpat un teasc în ea; apoi a ridicat un turn, a arendat-o unor cultivatori şi a plecat în călătorie în străinătate“. Din nefericire, cultivatorii l-au trădat pe proprietarul viei, ucigându-l chiar pe fiul său. În continuare, Isus a arătat că această parabolă nu se referea numai la Israelul carnal. Iată ce a spus el: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi [Israelul carnal] şi va fi dat unei naţiuni care va produce roadele lui“. — Matei 21:33–41, 43.

11. Ce vie spirituală a existat în secolul I, dar ce s-a întâmplat după moartea apostolilor?

¹¹ Acest nou „popor“ s-a dovedit a fi „Israelul lui Dumnezeu“ — o naţiune spirituală alcătuită din 144 000 de creştini unşi (Galateni 6:16; 1 Petru 2:9, 10; Revelaţia 7:3, 4). Isus i-a comparat pe aceşti discipoli cu „mlădiţele“ ‘adevăratei viţe’, care este chiar el. Bineînţeles, acestor mlădiţe li se cere să producă roade (Ioan 15:1–5). Ele trebuie să manifeste calităţi creştine şi să participe la lucrarea de predicare a ‘veştii bune a regatului’ (Matei 24:14; Galateni 5:22, 23). Însă, după moartea celor doisprezece apostoli, marea majoritate a celor ce pretindeau că sunt mlădiţe ale ‘adevăratei viţe’ s-au dovedit a fi falşi, făcând struguri sălbatici în loc să producă roade bune. — Matei 13:24–30, 38, 39.

12. Cum condamnă cuvintele lui Isaia creştinătatea, şi ce învăţăminte conţin acestea pentru adevăraţii creştini?

¹² Prin urmare, condamnarea adresată lui Iuda de către Isaia se aplică astăzi creştinătăţii. O examinare a istoriei ei — războaiele pe care le-a purtat, cruciadele şi Inchiziţia — dezvăluie cât de acre au fost roadele ei. Cu toate acestea, adevărata vie de creştini unşi şi „o mare mulţime“ de însoţitori ai lor trebuie să ţină seama de cuvintele lui Isaia (Revelaţia 7:9). Dacă vor să îi placă proprietarului viei, ei trebuie, în mod individual şi ca grup, să producă roade care îi plac lui.

„Struguri sălbatici“

13. Dat fiind faptul că via lui Iehova a produs roade rele, ce va face el cu aceasta?

¹³ Deoarece a depus eforturi extraordinare pentru a-şi cultiva şi creşte via, Iehova aşteaptă pe bună dreptate ca ea să devină ‘cea mai aleasă vie’ (Isaia 27:2). Cu toate acestea, în loc să producă roade folositoare, ea produce „struguri sălbatici“, literalmente „lucruri împuţite“, sau “ boabe putrede (stricate)“ (Isaia 5:2, NW, nota de subsol; Ieremia 2:21). De aceea, Iehova declară că va da la o parte „gardul“ său protector care înconjoară această naţiune. Naţiunea va fi ‘pustiită’, abandonată şi lăsată pradă secetei. (Citeşte Isaia 5:6.) Moise îi avertizase că vor suferi aceste lucruri dacă nu ascultau de Legea lui Dumnezeu. — Deuteronomul 11:17; 28:63, 64; 29:22, 23.

14. Ce roade aşteaptă Iehova de la naţiunea sa, însă ce produce aceasta?

¹⁴ Dumnezeu se aştepta ca naţiunea să producă roade bune. Mica, contemporan cu Isaia, declară: „Ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ (Mica 6:8; Zaharia 7:9). Cu toate acestea, naţiunea nu a ţinut seama de sfatul lui Iehova. „[Dumnezeu] Se aştepta la judecată şi iată, sânge vărsat; la dreptate şi, iată, strigăte de apăsare!“ (Isaia 5:7b). Moise a prezis că naţiunea infidelă va produce struguri otrăvitori care provin din „via Sodomei“ (Deuteronomul 32:32). În mod asemănător deci, imoralitatea sexuală, inclusiv homosexualitatea, se numără printre încălcările Legii lui Dumnezeu de care se face vinovată naţiunea (Leviticul 18:22). Expresia ‘vărsare de sânge’ se mai poate traduce şi prin „încălcare a legii“. Acest tratament crud a dus fără îndoială la „strigăte de apăsare“ din partea celor maltrataţi, strigăte care au ajuns la urechile Celui ce a plantat via. — Compară cu Iov 34:28.

15, 16. Ce trebuie să facă adevăraţii creştini pentru a nu ajunge să producă roadele rele pe care le-a produs Israelul?

¹⁵ Iehova Dumnezeu „iubeşte dreptatea şi judecata“ (Psalmul 33:5). El le-a poruncit evreilor: „Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni dintre cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate“ (Leviticul 19:15). Prin urmare, trebuie să evităm să fim părtinitori în relaţiile noastre cu ceilalţi, nepermiţând niciodată ca lucruri precum rasa, vârsta, bogăţia sau sărăcia să ne umbrească judecata (Iacov 2:1–4). Este deosebit de important ca aceia care slujesc în poziţii de supraveghere ‘să nu facă nimic cu părtinire’, străduindu-se întotdeauna să asculte ambele părţi înainte de a se pronunţa într-o anumită problemă. — 1 Timotei 5:21, Proverbele 18:13.

¹⁶ În plus, dat fiind că trăiesc într-o lume nelegiuită, creştinii ar putea cultiva cu uşurinţă o atitudine ostilă sau rebelă faţă de normele divine. Dar adevăraţii creştini trebuie să fie „gata să asculte“ de legile lui Dumnezeu (Iacov 3:17). Ca urmare a imoralităţii sexuale şi a violenţei din „prezentul sistem de lucruri rău“, e necesar ca ei să ‘continue să vegheze cu stricteţe cum umblă: nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi’ (Galateni 1:4; Efeseni 5:15). Ei refuză să adopte concepţiile laxiste privitoare la sexualitate, iar atunci când apar neînţelegeri, ei trebuie să le pună capăt fără „furie şi mânie şi strigăt şi vorbire injurioasă“ (Efeseni 4:31). Cultivând dreptatea, adevăraţii creştini îi aduc onoare lui Dumnezeu şi primesc aprobarea sa.

Preţul lăcomiei

17. Ce conduită rea este condamnată în primul vai rostit de Isaia?

¹⁷ În versetul 8, Isaia nu mai citează cuvintele lui Iehova. Condamnând unii „struguri sălbatici“ produşi în Iuda, el pronunţă personal primul dintre cele şase vai-uri: „Vai de cei ce înşiră casă lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc, ca să fiţi voi singuri în mijlocul ţării! La urechile mele, DOMNUL oştirilor a zis: «Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite. Chiar zece pogoane de vie nu vor produce decât un bat, şi un omer de sămânţă nu va produce decât o ef㻓. — Isaia 5:8–10.

18, 19. Cum ignoră contemporanii lui Isaia legile lui Iehova privitoare la proprietate, şi care vor fi consecinţele?

¹⁸ În Israelul antic, tot pământul îi aparţinea de fapt lui Iehova. Fiecare familie avea o moştenire dată de Dumnezeu, pe care o putea închiria, sau arenda, dar pe care nu o putea vinde „pentru totdeauna“ (Leviticul 25:23). Această lege preîntâmpina abuzurile, ca de exemplu monopolizarea proprietăţilor. De asemenea, ea era o protecţie pentru ca familiile să nu ajungă în pragul sărăciei. Însă unele persoane din Iuda încălcau cu aviditate legile divine privitoare la proprietate. Mica a scris: „Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele prin violenţă; dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui“ (Mica 2:2). Însă Proverbele 20:21 avertizează: „O moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit“.

¹⁹ Iehova promite că îi va deposeda pe aceşti oameni avizi de bunurile câştigate în mod necinstit. Casele pe care le iau cu forţa „nu vor mai fi locuite“. Pământurile pe care le râvnesc vor produce puţin. Nu se precizează când şi cum va fi dus la îndeplinire acest blestem. Se pare că el se referă, cel puţin în parte, la situaţia pe care o va genera viitorul exil babilonian. — Isaia 27:10.

20. Ce trebuie să facă creştinii de astăzi pentru a nu imita lăcomia de care au dat dovadă unii israeliţi?

²⁰ Creştinii de astăzi trebuie să deteste lăcomia nestăpânită, asemănătoare celei manifestate de unii israeliţi din vechime (Proverbele 27:20). Când lucrurile materiale capătă o importanţă prea mare, o persoană se poate preta cu uşurinţă la căi necinstite de a obţine bani. Ea poate cădea uşor în capcana afacerilor dubioase sau a proiectelor nerealiste de îmbogăţire rapidă. „Cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit“ (Proverbele 28:20). Aşadar, cât de important este să fim mulţumiţi cu ce avem! — 1 Timotei 6:8.

Capcana divertismentelor discutabile

21. Ce păcate sunt condamnate în cel de-al doilea vai rostit de Isaia?

²¹ Isaia rosteşte în continuare cel de-al doilea vai: „Vai de cei care aleargă dis-de-dimineaţă după băuturi ameţitoare şi stau până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin! Harpa şi lira, toba, flautul şi vinul sunt în ospeţele lor; dar nu iau seama la lucrarea DOMNULUI şi nu văd lucrul mâinilor Lui“. — Isaia 5:11, 12.

22. În ce privinţă dovedesc israeliţii lipsă de stăpânire de sine, şi ce consecinţe va avea de suportat naţiunea?

²² Iehova este ‘fericitul Dumnezeu’ şi el nu este împotrivă ca slujitorii săi să se recreeze în mod rezonabil (1 Timotei 1:11). Însă aceşti oameni lacomi de plăceri întrec orice măsură! „Cei care se îmbată, se îmbată noaptea“, spune Biblia (1 Tesaloniceni 5:7). Dar chefliii din profeţie stau în beţii din zorii zilei până seara! Ei se comportă ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ca şi cum nu le-ar cere socoteală de faptele lor. Isaia prezice un viitor sumbru pentru aceştia. „Poporul meu va fi dus captiv din lipsă de cunoştinţă; cei mari ai lor vor muri de foame şi mulţimea lor se va usca de sete“ (Isaia 5:13). Deoarece refuză să acţioneze în armonie cu adevărata cunoştinţă, poporul de legământ al lui Dumnezeu — bogaţi şi săraci deopotrivă — va merge în Şeol. — Citeşte Isaia 5:14–17.

23, 24. În ce privinţă li se cere creştinilor să dea dovadă de stăpânire de sine şi de cumpătare?

²³ ‘Petrecerile dezmăţate’, sau orgiile, erau o problemă şi pentru unii creştini din secolul I (Galateni 5:21; 2 Petru 2:13). De aceea, nu este surprinzător că unii creştini dedicaţi de astăzi nu au dat dovadă de discernământ în privinţa reuniunilor recreative. Unii au devenit gălăgioşi şi violenţi după ce au consumat în exces băuturi alcoolice (Proverbele 20:1). Sub influenţa alcoolului, unii au comis chiar imoralitate, iar unele reuniuni s-au prelungit până a doua zi dimineaţa, împiedicând activităţile creştine din ziua respectivă.

²⁴ Însă creştinii echilibraţi produc roade sfinte şi dau dovadă de stăpânire de sine şi de cumpătare în privinţa alegerii modului de destindere. Ei acordă atenţie sfatului dat de Pavel, consemnat în Romani 13:13: „Să umblăm decent, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii“.

Să urâm păcatul şi să iubim adevărul

25, 26 Ce gândire pervertită a israeliţilor demască Isaia în al treilea şi în al patrulea vai rostite de el?

²⁵ Să auzim acum al treilea şi al patrulea vai rostite de Isaia: „Vai de cei care trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul cu hăţurile unei căruţe, şi zic: «Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!» Vai de cei care numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!“ — Isaia 5:18–20.

²⁶ Cât de sugestiv sunt prezentaţi cei ce practică păcatul! Ei sunt legaţi de păcat aşa cum animalele de tracţiune sunt înhămate la căruţe. Acestor păcătoşi nu le este teamă de nici o viitoare zi de judecată. Ei spun în mod batjocoritor: „[Dumnezeu] să-Şi facă iute lucrarea“! În loc să se supună Legii lui Dumnezeu, ei deformează lucrurile, spunând că ‘răul este bine şi binele, rău’ — Compară cu Ieremia 6:15; 2 Petru 3:3–7.

27. Cum pot evita creştinii de astăzi o atitudine asemănătoare celei pe care au avut-o israeliţii?

²⁷ Creştinii de astăzi trebuie să evite în orice împrejurare să manifeste o asemenea atitudine. De exemplu, ei refuză să adopte punctul de vedere al lumii cu privire la fornicaţie şi homosexualitate, practici pe care această lume le acceptă (Efeseni 4:18, 19). Este adevărat, un creştin ar putea „face un pas greşit“ care să ducă la comiterea unui păcat grav (Galateni 6:1). Bătrânii de congregaţie sunt gata să-i ajute pe cei ce au căzut şi au nevoie de ajutor (Iacov 5:14, 15). Cu ajutorul rugăciunilor şi al sfaturilor bazate pe Biblie, restabilirea spirituală este posibilă. În caz contrar, există pericolul de a deveni „un sclav al păcatului“ (Ioan 8:34). În loc să-l batjocorească pe Dumnezeu şi să-şi piardă vigilenţa cu care aşteaptă apropiata zi de judecată, creştinii se străduiesc să rămână „imaculaţi [şi] fără defect“ înaintea lui Iehova. — 2 Petru 3:14; Galateni 6:7, 8.

28. Ce păcate sunt condamnate în ultimele vai-uri rostite de Isaia, şi cum pot evita creştinii de astăzi astfel de păcate?

²⁸ În mod potrivit, Isaia enumeră ultimele vai-uri: „Vai de cei care se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi! Vai de cei tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; care îndreptăţesc pe cel vinovat pentru mită şi iau drepturile celor nevinovaţi!“ (Isaia 5:21–23). Aceste cuvinte le-au fost adresate probabil celor ce slujeau ca judecători în ţară. Bătrânii de congregaţie de astăzi se feresc să pară „înţelepţi“ în propriii lor ochi. Ei acceptă în mod umil sfaturi de la colaboratorii lor bătrâni şi aderă cu stricteţe la instrucţiunile organizatorice (Proverbele 1:5; 1 Corinteni 14:33). Ei consumă cu cumpătare băuturi alcoolice şi se abţin întotdeauna de la ele înainte de a se achita de responsabilităţile pe care le au în congregaţie (Osea 4:11). De asemenea, bătrânii nu vor să lase nici măcar impresia că favorizează pe cineva (Iacov 2:9). Cât de diferiţi sunt ei de preoţii creştinătăţii! Mulţi dintre aceştia îi dezvinovăţesc pe păcătoşii bogaţi şi influenţi din mijlocul lor, ceea ce contrastează în mod clar cu avertismentele lui Pavel din Romani 1:18, 26, 27; 1 Corinteni 6:9, 10 şi Efeseni 5:3–5.

29. Care va fi sfârşitul dezastruos al viei israelite a lui Iehova?

²⁹ Isaia încheie acest mesaj profetic descriind sfârşitul dezastruos care îi aşteaptă pe cei ce „au nesocotit legea DOMNULUI“ şi nu au produs roade drepte (Isaia 5:24, 25; Osea 9:16; Maleahi 4:1). El declară: „[Iehova] va ridica un steag popoarelor îndepărtate şi le va fluiera de la un capăt al pământului: şi iată-le, vin repede şi uşor“. — Isaia 5:26; Deuteronomul 28:49; Ieremia 5:15.

30. Cine va strânge ‘popoare îndepărtate’ împotriva poporului lui Iehova, şi care vor fi consecinţele?

³⁰ În antichitate, un stâlp aflat pe un loc înalt putea sluji drept „steag“, sau punct de adunare, pentru popor sau pentru armate (compară cu Isaia 18:3; Ieremia 51:27). Acum Iehova însuşi va strânge aceste ‘popoare îndepărtate’, ale căror nume nu sunt precizateb, pentru a-şi executa judecata. El le va „fluiera“, adică îşi va îndrepta atenţia spre poporul său încăpăţânat ca spre un lucru vrednic să fie cucerit. Profetul descrie în continuare atacul rapid şi violent al acestor cuceritori asemănători unor lei, care vor ‘apuca prada’, adică naţiunea lui Dumnezeu, şi ‘o vor lua cu ei’ în captivitate. (Citeşte Isaia 5:27–30a.) Ce consecinţe triste pentru ţara poporului lui Iehova! „Uitându-se la pământ, nu vor vedea decât întuneric şi strâmtorare, iar lumina se va întuneca de norii lui.“ — Isaia 5:30b.

31. Ce trebuie să facă adevăraţii creştini pentru a nu se număra printre cei ce vor primi pedeapsa de care a avut parte via israelită a lui Iehova?

³¹ Într-adevăr, via pe care Dumnezeu a plantat-o cu atâta iubire s-a dovedit neroditoare — bună doar să fie distrusă. Ce lecţie impresionantă conţin cuvintele lui Isaia pentru toţi cei ce îi servesc astăzi lui Iehova! Fie ca ei să se străduiască să producă numai roade drepte, spre lauda lui Iehova şi în vederea propriei lor salvări!

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 83]

Un păcătos este legat de păcat aşa cum un animal de tracţiune este înhămat la o căruţă

[Ilustraţie pe toată pagina 85]