Capitolul 11
„Fugiţi din mijlocul Babilonului“
1. (a) Cum putem şti ce fel de închinare îi este plăcută lui Dumnezeu? (b) De unde ne îndeamnă Dumnezeu să fugim?
MULŢI oameni au trecut de la o religie la alta, căutînd răspunsuri satisfăcătoare la întrebările lor despre viaţă. Ei găsesc unele asemănări între credinţele şi practicile unor religii, precum şi multe deosebiri. Dar pentru ca cineva să fie sigur că răspunsurile primite sînt exacte şi că practicile respective sînt plăcute lui Dumnezeu, trebuie să se lase condus de Cuvîntul Său. Prin intermediul Bibliei, Creatorul ne informează cu privire la sine şi la scopurile sale. El descoperă în paginile sale rădăcinile închinării false. În felul acesta ne avertizează cu privire la ceea ce este numit de el „Babilonul cel Mare“ şi ne îndeamnă să „fugim“ din mijlocul său. Aţi dat ascultare acestui avertisment? — Apocalips 18:4, 21; Ieremia 51:6.
2. Ce este „Babilonul cel Mare“?
2 Ce este „Babilonul cel Mare“? Babilonul cel Mare este format din toate religiile, luate împreună, care promovează atitudini, credinţe şi practici care îşi au rădăcinile în Babilonul antic. De aceea trăsăturile sale caracteristice pot fi stabilite prin studierea originii şi a religiei Babilonului antic.
3. (a) Care a fost începutul Babilonului antic? Ce spirit a promovat fondatorul lui? (b) În ce fel se reflectă încă acest spirit în religiile de astăzi?
3 După mai bine de un secol de la potopul din zilele lui Noe, a fost construit oraşul Babel (numit mai tîrziu Babilon) în jurul unui turn al cărui proiect fusese iniţiat de Nimrod. Acest Nimrod le-a insuflat adepţilor săi un spirit de rebeliune împotriva lui Iehova şi dorinţa de a se scoate pe ei înşişi în evidenţă (Geneza 10:9, 10; 11:1–9). Nu observaţi oare şi astăzi acest spirit în desconsiderarea Cuvîntului lui Dumnezeu chiar şi din partea acelora care pretind că sînt religioşi şi în încercarea de-a utiliza religia pentru a atrage atenţia asupra lor înşişi sau chiar pentru a cîştiga proeminenţă?
4. Cum a denaturat religia babiloniană adevărul despre Dumnezeu?
4 În religia babiloniană au avut o mare importanţă zeităţile trinitare. Există, de pildă, triade compuse din Anu, Bel şi Ea; altă triadă îi cuprindea pe Sin, Şamaş şi Iştar. În afară de aceasta, toate locurile de închinare ale Babilonului erau pline de imagini. Toate acestea abăteau atenţia de la faptul că nu exista decît un singur Dumnezeu adevărat, al cărui nume este Iehova (Deuteronom 4:39; Ioan 17:3). Însuşirile şi conduita atribuite divinităţilor lor, împreună cu întrebuinţarea imaginilor neînsufleţite, le-au transmis multor oameni o imagine denaturată cu privire la Creator. — Ieremia 10:10, 14; 50:1, 38; 1 Corinteni 10:14, 19–22.
5. (a) De ce credinţa babiloniană despre moarte nu era decît minciuna, înfrumuseţată, pe care i-a spus-o Evei Satan? (b) La ce alte învăţături a dus aceasta?
5 Babilonienii credeau că moartea nu era decît trecerea la o altfel de viaţă, dar ideea aceasta contrazicea ceea ce le spusese Dumnezeu primilor noştri părinţi. Filozofii greci au amplificat această idee, spunînd că oamenii au un suflet nemuritor. Prima minciună a Diavolului a fost că dacă Adam şi Eva refuzau să asculte de Dumnezeu, ’hotărît că n-aveau să moară‘, ci aveau să rămînă vii, în carne şi oase. Acum li se spunea oamenilor că ceea ce trăia pentru totdeauna era o parte lăuntrică a lor, pe care ei n-o puteau vedea. Această falsă învăţătură a dus credinţa în iadul de foc, în purgatoriu, la cultul strămoşilor şi la multe altele. — Geneza 3:1–5; Ecleziast 9:5, 10; Ezechiel 18:4.
6. (a) Ce alte practici, care sînt obişnuite astăzi, îşi au rădăcinile în religia babiloniană? (b) Cît de grave sînt ele?
6 Religia babiloniană includea şi practicarea astrologiei, a ghicirii, a magiei şi a vrăjitoriei, prin intermediul cărora oamenii căutau îndrumarea supranaturală ce putea fi utilizată pentru a se îmbogăţi sau pentru a deţine controlul asupra altora (Daniel 2:27; Ezechiel 21:21). Cît de obişnuite sînt astăzi asemenea practici, deşi toţi oamenii sînt avertizaţi împotriva lor prin intermediul Bibliei! Implicîndu-se în ele, oamenii au intrat direct pe mîna demonilor, a spiritelor rele, care îi fac să plătească scump favorurile ce li le acordă. — Deuteronom 18:10–12; Isaia 8:19; Fapte 16:16; Apocalips 18:21, 23.
7. Ce dovezi aveţi că Babilonul cel Mare: (a) are relaţii ilicite cu conducătorii politici? (b) are mari bogăţii? (c) este răspunzător de vărsare de sînge?
7 O altă trăsătură identificatoare a Babilonului cel Mare, pe care o evidenţiază Biblia, este aceea a relaţiilor sale ilicite cu conducătorii politici, bogăţiile sale, precum şi răspunderea care apasă asupră-i pentru vărsările de sînge, inclusiv pentru vărsarea sîngelui servitorilor Dumnezeului adevărat (Apocalips 17:1–6; 18:24). În această privinţă istoria religiilor lumii este bine cunoscută.
CÎT DE MARE VĂ ESTE IUBIREA FAŢĂ DE ADEVĂR?
8. Cine este în realitate dumnezeul Babilonului cel Mare?
8 Cui îi aduce onoare cineva care, într-un fel sau altul, face parte din Babilonul cel Mare, participă la sărbătorile acestuia sau îi imită căile? Desigur că nu lui Iehova. În schimb, persoana respectivă se închină, de fapt, în faţa aceluia care a orbit mintea oamenilor. — 2 Corinteni 4:4.
9. Cum a fost posibil ca Satan să inducă în eroare în privinţă religioasă atît de mulţi oameni?
9 Dar cum a fost posibil ca atît de mulţi oameni să fie induşi în eroare în felul acesta? Biblia răspunde că ei au căzut victime în capcana lui Satan, „fiindcă nu au acceptat iubirea adevărului“ (2 Tesaloniceni 2:9–12). Nu ar trebui să ne surprindă lucrul acesta. Cîţi oameni cunoaşteţi, oare, care vorbesc întotdeauna adevărul, acasă, la locul de muncă, atunci cînd li se pun în faţă propriile lor lipsuri? Cînd li se arată ce spune Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, despre adevăr, cîţi sînt dispuşi să îşi abandoneze crezurile sau obiceiurile anterioare, ba să îşi schimbe pînă şi modul de viaţă, pentru a se conforma ei? Sînteţi dispuşi să faceţi aşa ceva?
10. (a) Ce fel de oameni caută Iehova? (b) Cum putem dovedi că sîntem persoane de felul acesta?
10 Iehova caută oameni care au o asemenea iubire pentru adevăr. El însuşi este „Dumnezeul adevărului“ (Psalm 31:5). Învăţăturile Cuvîntului său nu sînt produse ale imaginaţiei. Ele sînt adevărul! Isus i-a zis unei femei din Samaria: „Adevăraţii închinători se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr, căci, într-adevăr, oameni de felul acesta caută Tatăl, ca să i se închine. Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:23, 24). Vreţi să fiţi o persoană de felul acesta?
MĂSURI LUATE DE DUMNEZEU ÎN VEDEREA ELIBERĂRII
11. (a) Ce s-a profeţit în Isaia 49:8, 9? (b) Cînd şi-a avut aceasta prima împlinire? (c) De ce prezintă interes pentru noi acest lucru?
11 Spre îndrumarea noastră, Iehova a consemnat cu mult timp în urmă o promisiune de eliberare de sub controlul apăsător al Babilonului. Ea şi-a avut împlinirea atunci cînd Cirus cel Mare i-a eliberat pe evrei, precum şi pe netinimii neevrei, ca să se poată întoarce la Ierusalim pentru a reconstrui templul lui Iehova. Dar aceasta nu era totul. Ceea ce a avut loc atunci indica spre o altă eliberare, prin Cel mai Mare decît Cirus, Domnul nostru Isus Cristos. Respectarea îndrumărilor sale ne fereşte să fim induşi în eroare de oameni care nu caută altceva decît glorie personală. Mai ales lui Isus i se potriveşte profeţia care spune: „Iată ce a zis Iehova: «Într-un timp de bunăvoinţă ţi-am răspuns şi într-o zi de salvare te-am ajutat; şi te-am ocrotit ca să te dau drept convenţie pentru popor, pentru a reabilita ţara, pentru a reintra în posesia proprietăţii lor ereditare devastate, pentru a le spune prizonierilor: ’Ieşiţi!‘ celor care sînt în întruneric: ’Arătaţi-vă!‘»“ (Isaia 49:8, 9). Cum s-au împlinit toate acestea în cazul lui Isus?
12. Cum s-a împlinit în cazul lui Isus această profeţie? (Luca 4:16–18). (b) Ce încurajare găsim noi în aceasta?
12 Iehova a răspuns rugăciunilor lui Isus. El l-a ajutat şi l-a ocrotit pe Fiul său cînd Isus a demascat în mod curajos falsitatea religioasă şi a făcut cunoscut ’adevărul care îi eliberează pe oameni‘ (Ioan 8:32). În ciuda eforturilor satanice care ţinteau să-l distrugă pe Isus, Iehova l-a ocrotit pe Fiul său pînă cînd şi-a efectuat lucrarea pe pămînt. Apoi el l-a înviat pe Isus la viaţă nemuritoare în cer, pentru a-şi continua acolo lucrarea sa de eliberare. Dumnezeu l-a dat drept „convenţie“ sau garanţie a faptului că urma să aibă loc o eliberare a poporului din robia Babilonului cel Mare. Pe cît este de sigur că există în cer un Isus Cristos înviat şi glorificat, tot pe atît de sigur este că oamenii cu inima înclinată spre dreptate vor fi eliberaţi din întunericul religios al Babilonului cel Mare. Veţi beneficia oare, de această eliberare?
13. Cum s-a dovedit Isus „lumina naţiunilor“, din anul 36 e.n. încoace?
13 Cu privire la amploarea acestei eliberări, Iehova a profeţit: „Eu te-am dat, de asemenea, ca lumină a naţiunilor, pentru ca salvarea mea să fie pînă la extremitatea pămîntului“ (Isaia 49:6). Aşadar, în anul 36 e.n. păgînii sau oamenii naţiunilor neevreieşti au început să fie aduşi în adunarea Israelului spiritual. Dar adăugarea păgînilor la adunarea creştinilor unşi de spirit nu a însemnat limita deplină a măsurii în care Isus avea să servească drept „lumină a naţiunilor“.
14. (a) Pentru cine altcineva dintre „naţiuni“ trebuia să fie Isus o lumină? (b) Prin ce grupuri care au părăsit Babilonul antic au fost prefiguraţi aceştia? (c) De ce binecuvîntări se bucură deja aceştia, ca împlinire a textului din Isaia 49:10?
14 Isus ştia că el avea să le adune şi pe „alte oi“ care se vor bucura de viaţă veşnică pe pămînt (Ioan 10:16). Aceste „alte oi“ au fost prefigurate prin netinimii neisraeliţi şi fiii servitorilor lui Solomon, care li s-au alăturat în anul 537 î.e.n. în exodul lor din Babilon (Ezra 2:1, 43–58). O mare mulţime de asemenea netinimi ai timpurilor noastre au luat deja seama la porunca de ’a ieşi‘ din Babilonul cel Mare. Ei se bucură acum de înviorătoarele binecuvîntări spirituale prezise de Isaia 49:10: „Ei nu vor suferi de foame şi nu vor suferi de sete, nici nu îi va bate căldura toridă sau soarele. Fiindcă Cel care are milă de ei îi va conduce şi îi va duce la izvoarele de apă.“ La Apocalips 7:9, 16, 17 aceste binecuvîntări sînt aplicate în mod adecvat „mulţimii mari“ sau „altor oi“.
„IEŞIŢI DIN EA‚ POPORUL MEU“
15. De ce îi îndeamnă Biblia pe aceia care doresc să aparţină poporului lui Dumnezeu să iasă din Babilonul cel Mare?
15 Într-o viziune inspirată, apostolului Ioan i s-a arătat ce va însemna pentru Babilonul cel Mare executarea judecăţii lui Dumnezeu. Pentru a arăta certitudinea împlinirii ei, un înger din cer, vorbind în numele lui Dumnezeu, a dat îndemnul: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi împreună cu ea la păcatele ei. Căci păcatele ei s-au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi-a adus aminte de actele ei de nedreptate.“ — Apocalips 18:4, 5.
16. Cum se poate vedea dacă am dat sau nu ascultare acelei porunci?
16 Membrii Israelului spiritual au dat ascultare acestei porunci, şi acum ei îndeamnă pe alţii să facă la fel. Ei ştiu că dacă cineva amestecă închinarea adevărată cu cea falsă, nu-i poate fi plăcut lui Dumnezeu. Dacă cineva se asociază cu Martorii lui Iehova, dar totuşi nu a rupt relaţiile cu Babilonul cel Mare, cum ar putea spune că nu mai este o parte a lui? Chiar dacă nu mai participă niciodată la serviciile lui religioase, dar participă, totuşi, la sărbătorile lui religioase la locul de muncă sau împreună cu rudele, respectivul tot mai atinge ceea ce este necurat (Isaia 52:11). Dacă participă la tradiţii de familie care reflectă credinţa în nemurirea sufletului sau teama superstiţioasă de spiritele rele, respectivul încă participă la păcatele ei. Noi nu putem fi împărţiţi în această privinţă. Dacă credem că Iehova este Dumnezeul adevărat, atunci trebuie să-i servim numai lui. — 1 Regi 18:21.
17. (a) După cum este arătat în Apocalips 14:6, 7, ce sînt invitaţi să facă oamenii de pretutindeni? (b) Ce altă poruncă trebuie să asculte ei pentru a i se închina lui Iehova într-un mod plăcut lui?
17 Oamenilor din orice naţiune, trib şi limbă li se adresează stăruitor invitaţia: Alăturaţi-vă închinării la Iehova, singurul Dumnezeu adevărat! (Apocalips 14:6, 7). Pentru a face astfel trebuie să imitaţi exemplul servitorilor din antichitate ai lui Dumnezeu, care au dat atenţie poruncii: „Fugiţi din mijlocul Babilonului şi fiecare să se îngrijească de scăpare pentru propriul său suflet.“ — Ieremia 51:6.