Capitolul zece

„Un timp de bunăvoinţă“

Isaia 49:1–26

 1, 2. a) De ce binecuvântare s-a bucurat Isaia? b) La cine se referă cuvintele profetice consemnate în prima jumătate a capitolului 49 din Isaia?

DE-A lungul timpului, toţi oamenii fideli s-au bucurat de aprobarea şi ocrotirea lui Dumnezeu. Dar Iehova nu îşi manifestă bunăvoinţa la întâmplare. Pentru a avea parte de această extraordinară binecuvântare trebuie îndeplinite anumite cerinţe. Isaia s-a numărat printre cei ce s-au bucurat de favoarea lui Dumnezeu şi a fost folosit de Iehova pentru a le face cunoscută altora voinţa Sa. Un exemplu în acest sens este consemnat în prima jumătate a capitolului 49 din profeţia lui Isaia.

² Cuvintele pe care le citim aici sunt adresate în mod profetic seminţei lui Avraam. În prima împlinire, această sămânţă este naţiunea Israel, al cărei strămoş este Avraam. Cu toate acestea, cea mai mare parte a profeţiei se referă fără îndoială la mult aşteptata sămânţă a lui Avraam, şi anume la promisul Mesia. Aceste cuvinte inspirate se împlinesc şi cu privire la fraţii spirituali ai lui Mesia, care au devenit o parte a seminţei spirituale a lui Avraam şi a ‘Israelului lui Dumnezeu’ (Galateni 3:7, 16, 29; 6:16). În principal, acest fragment din profeţia lui Isaia descrie relaţia specială care există între Iehova şi Isus Cristos, Fiul său iubit. — Isaia 49:26.

Numit şi ocrotit de Iehova

 3, 4. a) De al cui sprijin se bucură Mesia? b) Cui se adresează Mesia?

³ Mesia se bucură de bunăvoinţa sau de aprobarea lui Dumnezeu. Iehova îi dă autoritatea şi împuternicirea necesare pentru a îndeplini sarcina ce i s-a încredinţat. Astfel, în mod potrivit, viitorul Mesia spune: „Ascultaţi-Mă, insule! Luaţi aminte, popoare depărtate! DOMNUL M-a chemat din pântecele mamei şi de când eram înăuntrul ei, El a rostit numele Meu“. — Isaia 49:1.

⁴ Mesia se adresează aici ‘popoarelor depărtate’. Deşi Mesia este promis poporului evreu, ministerul său va servi la binecuvântarea tuturor naţiunilor (Matei 25:31–33). ‘Insulele’ şi ‘popoarele’, chiar dacă nu se află în relaţii de legământ cu Iehova, trebuie să asculte de Mesia din Israel deoarece el este trimis pentru a aduce salvare întregii omeniri.

 5. Cum este numit Mesia încă dinainte de a se naşte ca om?

⁵ Profeţia spune că Iehova îi va pune nume lui Mesia înainte ca acesta să se nască ca om (Matei 1:21; Luca 1:31). Cu mult timp înainte de naşterea sa, Isus este numit „Sfătuitor minunat, Dumnezeu puternic, Tată etern, Prinţ al păcii“ (Isaia 9:6, NW). De asemenea, Emanuel, din câte se pare numele unuia dintre fiii lui Isaia, se dovedeşte a fi un nume profetic al lui Mesia (Isaia 7:14; Matei 1:21–23). Chiar numele Isus, numele care i se va pune şi sub care va fi cunoscut Mesia, este prezis înainte de naşterea lui (Luca 1:30, 31). Acest nume provine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „Iehova este salvare“. Este cât se poate de limpede că Isus nu s-a numit singur Cristos.

 6. În ce sens este gura lui Mesia ca o sabie ascuţită, şi cum este el ascuns?

⁶ Cuvintele profetice ale lui Mesia continuă astfel: „Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; şi M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi“ (Isaia 49:2). În 29 e.n., când soseşte timpul ca Mesia, trimisul lui Iehova, să-şi înceapă ministerul pământesc, cuvintele şi acţiunile lui Isus se dovedesc, într-adevăr, a fi asemenea unor arme lustruite şi ascuţite, care pot să pătrundă în inima ascultătorilor săi (Luca 4:31, 32). Cuvintele şi acţiunile sale stârnesc mânia lui Satan, marele duşman al lui Iehova, precum şi mânia agenţilor săi. Satan încearcă să-i ia viaţa lui Isus din momentul naşterii acestuia, însă Isus este ca o săgeată ascunsă în tolba cu săgeţi a lui Iehova.a El are încredere deplină că va fi ocrotit de Tatăl său (Psalmul 91:1; Luca 1:35). La timpul stabilit, Isus îşi dă viaţa în folosul omenirii. Dar va sosi timpul când el va porni ca un puternic războinic ceresc, înarmat cu o sabie ascuţită care iese din gura lui. În cazul acesta, sabia ascuţită reprezintă autoritatea lui Isus de a pronunţa şi de a executa judecăţi împotriva duşmanilor lui Iehova. — Revelaţia 1:16.

Truda slujitorilor lui Dumnezeu nu este zadarnică

 7. La cine se aplică cuvintele lui Iehova din Isaia 49:3, şi de ce?

⁷ Acum Iehova rosteşte următoarele cuvinte profetice: „Tu eşti slujitorul Meu, în care Mă voi slăvi [îmi voi arăta frumuseţea, NW]“ (Isaia 49:3). Iehova numeşte naţiunea Israel slujitorul său (Isaia 41:8, NW). Dar Isus Cristos este principalul Slujitor al lui Dumnezeu (Faptele 3:13). Nici o creatură a lui Dumnezeu nu poate reflecta mai bine decât Isus „frumuseţea“ lui Iehova. Prin urmare, deşi aceste cuvinte sunt adresate Israelului, ele se referă de fapt la Isus. — Ioan 14:9; Coloseni 1:15.

 8. Cum este primit Mesia de propriul său popor, dar spre cine se îndreaptă Mesia pentru a-i evalua succesul?

⁸ Însă nu este adevărat că Isus este dispreţuit şi respins de majoritatea conaţionalilor săi? Ba da. În general, naţiunea Israel nu a crezut că Isus este Slujitorul uns al lui Dumnezeu (Ioan 1:11). Tot ce a făcut Isus cât timp a fost pe pământ li s-a părut, probabil, contemporanilor săi ca fiind de mică valoare sau chiar fără importanţă. La acest aparent insucces al ministerului său face referire Mesia în continuare: „Degeaba M-am muncit, pentru nimic şi fără folos Mi-am epuizat puterea“ (Isaia 49:4a). Mesia nu rosteşte aceste cuvinte pentru că ar fi descurajat. Iată ce spune el în continuare: „Dar dreptul Meu este la DOMNUL şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu“ (Isaia 49:4b). Dumnezeu este cel ce va evalua succesul lui Mesia, nu oamenii.

 9, 10. a) Ce însărcinare primeşte Mesia de la Iehova, şi ce rezultate obţine? b) Cum pot fi încurajaţi creştinii de astăzi de exemplul lui Mesia?

⁹ Pe Isus îl interesează în primul rând aprobarea sau bunăvoinţa lui Dumnezeu. În profeţie, Mesia spune: „Acum, DOMNUL vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu slujitorul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea DOMNULUI şi Dumnezeul Meu este tăria Mea“ (Isaia 49:5). Mesia vine ca să întoarcă inimile fiilor lui Israel la Tatăl lor ceresc. Chiar dacă majoritatea israeliţilor nu reacţionează favorabil, unii fac lucrul acesta. Însă adevărata răsplată a lui Mesia este la Iehova Dumnezeu. Succesul lui este evaluat nu după criterii omeneşti, ci după normele lui Iehova.

¹⁰ Uneori, continuatorii de astăzi ai lui Isus au probabil sentimentul că se ostenesc degeaba. În unele locuri, rezultatele obţinute în minister ar putea să pară nesemnificative în comparaţie cu volumul de muncă şi cu eforturile depuse. Cu toate acestea, ei perseverează, simţindu-se încurajaţi de exemplul lui Isus. De asemenea, ei sunt întăriţi de cuvintele apostolului Pavel, care a scris: „Prin urmare, iubiţii mei fraţi, deveniţi statornici, neclintiţi, având întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică“. — 1 Corinteni 15:58.

‘Lumina naţiunilor’

11, 12. Cum a fost Mesia ‘lumina naţiunilor’?

¹¹ În profeţia lui Isaia, Iehova îl încurajează pe Mesia reamintindu-i că a fi Slujitorul lui Dumnezeu nu este „un lucru de mică importanţă“. Isus trebuie ‘să ridice triburile lui Iacov şi să-i aducă înapoi pe cei ocrotiţi ai lui Israel’. Iehova mai adaugă: „De asemenea, te-am dat ca lumină a naţiunilor, pentru ca salvarea mea să ajungă până la extremitatea pământului“ (Isaia 49:6, NW). Cum este Isus o lumină pentru oameni „până la extremitatea pământului“, având în vedere că ministerul său pământesc se limitează la Israel?

¹² Relatarea biblică arată că ‘lumina naţiunilor’, care provine de la Dumnezeu, nu s-a stins când Isus a părăsit scena pământească. După aproape 15 ani de la moartea lui Isus, misionarii Pavel şi Barnaba au citat profeţia din Isaia 49:6 şi au aplicat-o la discipolii lui Isus, sau la fraţii lui spirituali. Ei au spus: „Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am desemnat ca lumină a naţiunilor, ca să fii o salvare până la extremitatea pământului»“ (Faptele 13:47). Înainte să moară, Pavel a văzut cum vestea bună era declarată nu numai evreilor, ci „în toată creaţia de sub cer“ (Coloseni 1:6, 23). Astăzi, rămăşiţa fraţilor unşi ai lui Cristos continuă această lucrare. Sprijinită de „o mare mulţime“ care numără milioane de persoane, această rămăşiţă slujeşte ca „lumină a naţiunilor“ şi predică în peste 230 de ţări din întreaga lume. — Revelaţia 7:9.

13, 14. a) Cum a fost privită lucrarea de predicare efectuată de Mesia şi de continuatorii săi? b) Ce schimbare de situaţie a avut loc?

¹³ Într-adevăr, Iehova s-a dovedit a fi tăria care i-a susţinut pe Mesia, Slujitorul său, pe fraţii unşi ai lui Mesia şi pe toţi membrii marii mulţimi care, împreună cu rămăşiţa unsă, continuă să predice vestea bună. Este adevărat că, la fel ca Isus, discipolii săi au întâmpinat dispreţ şi opoziţie (Ioan 15:20). Dar, la timpul stabilit, Iehova aduce întotdeauna o schimbare de situaţie pentru a-i elibera şi răsplăti pe slujitorii săi loiali. Iată ce promite Iehova cu privire la Mesia, care este „dispreţuit şi . . . urât de popor“: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta şi se vor scula şi prinţii se vor închina, din cauza DOMNULUI, care este credincios, Sfântul lui Israel, care Te-a ales“. — Isaia 49:7.

¹⁴ Mai târziu, apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Filipi despre această prezisă schimbare de situaţie. El arată că Isus a fost umilit pe un stâlp de tortură, dar apoi a fost înălţat de Dumnezeu. Iehova la aşezat pe Slujitorul său într-o „poziţie superioară şi i-a dat cu bunătate numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi“ (Filipeni 2:8–11). Continuatorii fideli ai lui Isus au fost avertizaţi că vor fi şi ei persecutaţi. Dar, ca şi în cazul lui Mesia, lor li se dă asigurarea că vor primi bunăvoinţa lui Iehova. — Matei 5:10–12; 24:9–13; Marcu 10:29, 30.

„Acum este în mod special timpul de acceptare“

15. Despre ce „timp“ special se vorbeşte în profeţia lui Isaia, şi ce sugerează acesta?

¹⁵ Profeţia lui Isaia continuă cu o declaraţie foarte importantă. Iehova îi spune lui Mesia: „Într-un timp de bunăvoinţă ţi-am răspuns şi într-o zi de salvare te-am ajutat; şi te-am ocrotit ca să te dau ca legământ pentru popor“ (Isaia 49:8a, NW). O profeţie asemănătoare este consemnată în Psalmul 69:13–18. Psalmistul vorbeşte despre „un timp de bunăvoinţă“ folosind expresia „un timp de acceptare“ (NW). Aceste cuvinte sugerează că bunăvoinţa şi ocrotirea acordate într-un mod special de Iehova se extind numai pe parcursul unei anumite perioade limitate.

16. Cărei perioade a corespuns timpul de bunăvoinţă acordat de Iehova Israelului antic?

¹⁶ Cărei perioade a corespuns acest timp de bunăvoinţă? În contextul iniţial, aceste cuvinte au făcut parte dintr-o profeţie de restabilire care prezicea întoarcerea evreilor exilaţi. Naţiunea Israel a beneficiat de un timp de bunăvoinţă când a avut posibilitatea să ‘restabilească ţara’ şi să intre din nou în posesia ‘moştenirilor devastate’ (Isaia 49:8b). Israeliţii nu mai erau ‘prizonieri’ în Babilon. În timpul călătoriei spre ţara lor, Iehova a avut grijă să nu le fie „foame“ sau „sete“, să nu-i ‘bată arşiţa, nici soarele’. Israeliţii risipiţi s-au strâns „de departe, . . . de la miazănoapte şi de la apus“ şi au plecat în masă spre patria lor (Isaia 49:9–12). Chiar dacă prima împlinire a fost impresionantă, Biblia arată că profeţia urma să aibă împliniri mai mari.

17, 18. Ce timp de bunăvoinţă a stabilit Iehova pe parcursul secolului I?

¹⁷ Mai întâi, la naşterea lui Isus, îngerii au proclamat pacea şi bunăvoinţa sau favoarea lui Dumnezeu faţă de oameni (Luca 2:13, 14). Această bunăvoinţă nu a fost arătată faţă de toţi oamenii, ci numai faţă de cei ce au exercitat credinţă în Isus. Mai târziu, Isus a citit în public profeţia din Isaia 61:1, 2 şi a aplicat-o la el însuşi în calitatea sa de proclamator al ‘anului de acceptare al lui Iehova’ (Luca 4:17–21). Apostolul Pavel a spus despre Cristos că a primit „în zilele cărnii sale“ ocrotirea specială a lui Iehova (Evrei 5:7–9). Prin urmare, acest timp de bunăvoinţă se referă la favoarea pe care i-a arătat-o Dumnezeu lui Isus în timpul vieţii sale ca om.

¹⁸ Totuşi, această profeţie mai are o împlinire. După ce citează cuvintele lui Isaia referitoare la timpul de bunăvoinţă, Pavel spune în continuare: „Iată! Acum este în mod special timpul de acceptare. Iată! Acum este ziua de salvare“ (2 Corinteni 6:2). Pavel a scris aceste cuvinte după 22 de ani de la moartea lui Isus. Conform dovezilor, odată cu naşterea congregaţiei creştine la Penticosta din anul 33 e.n., Iehova şi-a extins anul de bunăvoinţă pentru a-i include şi pe continuatorii unşi ai lui Cristos.

19. Cum pot beneficia creştinii de astăzi de timpul de bunăvoinţă al lui Iehova?

¹⁹ Ce se poate spune despre continuatorii de astăzi ai lui Isus care nu sunt unşi ca moştenitori ai Regatului ceresc al lui Dumnezeu? Pot beneficia cei cu speranţă pământească de acest timp de acceptare? Da, pot. În cartea biblică Revelaţia se arată că acesta este un timp de bunăvoinţă acordat de Iehova marii mulţimi care va ieşi „din marele necaz“ pentru a se bucura de viaţă pe un pământ paradiziac (Revelaţia 7:13–17). Prin urmare, toţi creştinii pot beneficia de această perioadă limitată pe parcursul căreia Iehova le acordă oamenilor imperfecţi bunăvoinţa sa.

20. Ce pot face creştinii pentru a nu rata scopul bunătăţii nemeritate a lui Iehova?

²⁰ Înainte de a proclama timpul de acceptare al lui Iehova, apostolul Pavel a dat un avertisment. El i-a implorat pe creştini ‘să nu accepte bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi să-i rateze scopul’ (2 Corinteni 6:1). În armonie cu acest îndemn, creştinii se străduiesc întotdeauna să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu şi să înfăptuiască voinţa sa (Efeseni 5:15, 16). Este bine ca ei să dea ascultare sfatului lui Pavel: „Aveţi grijă, fraţilor, ca nu cumva să se dezvolte în vreunul dintre voi o inimă rea, lipsită de credinţă, prin îndepărtarea de Dumnezeul cel viu; ci continuaţi să vă îndemnaţi unii pe alţii în fiecare zi, atât timp cât se mai poate numi «Astăzi», ca nu cumva cineva dintre voi să se împietrească prin puterea amăgitoare a păcatului“. — Evrei 3:12, 13.

21. Cu ce frază entuziastă se încheie prima parte a capitolului 49 din Isaia?

²¹ După dialogul profetic dintre Iehova şi Mesia, trimisul său, Isaia rosteşte următoarea frază entuziastă: „Bucuraţi-vă, ceruri! Fii bucuros, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci DOMNUL a mângâiat pe poporul Său şi va avea milă de cei întristaţi ai Lui“ (Isaia 49:13). Cât de frumoase sunt aceste cuvinte de mângâiere! Ele i-au încurajat pe israeliţii din vechime şi pe Isus, marele Slujitor al lui Iehova, iar în prezent ele îi încurajează pe slujitorii unşi ai lui Iehova, precum şi pe însoţitorii lor dintre „alte oi“! — Ioan 10:16.

Iehova nu-şi uită poporul

22. Cum subliniază Iehova că nu îşi va uita niciodată poporul?

²² În continuare Isaia face cunoscute declaraţiile lui Iehova. El prezice că israeliţii exilaţi vor fi înclinaţi să se extenueze şi să-şi piardă speranţa. Isaia spune: „Sionul zicea: «DOMNUL m-a părăsit şi Domnul m-a uitat!»“ (Isaia 49:14). Aşa să fie oare? Şi-a abandonat Iehova poporul şi l-a uitat? Ca purtător de cuvânt al lui Iehova, Isaia spune în continuare: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita“ (Isaia 49:15). Ce răspuns iubitor dă Iehova! Iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său întrece iubirea unei mame pentru copilul ei. El se gândeşte în permanenţă la cei ce îi sunt loiali. El îşi aduce aminte de ei ca şi cum numele lor ar fi gravate pe mâinile sale: „Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei“. — Isaia 49:16.

23. Cum i-a încurajat Pavel pe creştini să aibă încredere că Iehova nu îi va uita niciodată?

²³ În scrisoarea sa adresată galatenilor, Pavel i-a îndemnat pe creştini: „Să nu renunţăm . . . să facem ce este excelent, căci la timpul cuvenit vom secera, dacă nu ne extenuăm“ (Galateni 6:9). Iar evreilor le-a scris următoarele cuvinte încurajatoare: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“ (Evrei 6:10). Niciodată nu ar trebui să credem că Iehova şi-a uitat poporul. La fel ca Sionul de altădată, creştinii au motive întemeiate să se bucure şi să-l aştepte cu răbdare pe Iehova. El nu se abate de la clauzele şi promisiunile legământului său.

24. Cum va fi restaurată cetatea Sionului, şi ce întrebări va pune ea?

²⁴ Prin Isaia, Iehova oferă şi alte încurajări. Cei care ‘au dărâmat’ Sionul, fie babilonienii, fie evreii apostaţi, nu mai sunt o ameninţare. „Fiii“ Sionului, evreii exilaţi care i-au rămas loiali lui Iehova, „aleargă“. Ei ‘se vor strânge’. Venind în grabă la Ierusalim, evreii repatriaţi vor fi ca nişte podoabe pentru oraşul lor capitală, aşa cum este „o podoabă“ pentru „o mireasă“ (Isaia 49:17, 18). Locurile Sionului au fost „pustiite“. Imaginaţi-vă cât de surprinsă va fi cetatea Sionului când va vedea că, dintr-o dată, va avea atât de mulţi locuitori, încât locuinţele vor părea neîncăpătoare (citeşte Isaia 49:19, 20). În mod firesc, ea se va întreba de unde vin toţi aceşti copii: „Şi vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi părăsită, eram în exil, alungată: cine i-a crescut? Iată, fusesem lăsată singură: unde erau aceştia?»“ (Isaia 49:21). Cât de fericită va fi cetatea Sionului, care mai înainte fusese stearpă!

25. Cum a fost restabilit Israelul spiritual în timpurile moderne?

²⁵ Aceste cuvinte au o împlinire în zilele noastre. În anii grei ai primului război mondial, Israelul spiritual a trecut printr-o perioadă de pustiire şi captivitate. Însă el a fost restabilit şi adus într-un paradis spiritual (Isaia 35:1–10). Asemenea oraşului pustiit descris de Isaia, Israelul spiritual a fost încântat, metaforic vorbind, să vadă că este plin de închinători activi şi bucuroşi ai lui Iehova.

‘Un steag [semnal, NW] pentru popoare’

26. Ce instrucţiuni îi furnizează Iehova poporului său eliberat?

²⁶ În sens profetic, Iehova l-a dus pe Isaia pe timpul când poporul Său avea să fie eliberat din Babilon. Aveau să accepte ei toate instrucţiunile divine? Iehova răspunde: „De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul meu, DOMNUL: «Iată, voi face semn cu mâna neamurilor şi-Mi voi înălţa steagul [semnalul, NW] spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi la sânul lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri»“ (Isaia 49:22). În împlinirea iniţială, ‘semnalul’ lui Iehova a fost Ierusalimul, unde mai înainte s-au aflat scaunul de domnie şi templul lui Iehova. Chiar şi oamenii importanţi şi cu autoritate din alte naţiuni, cum ar fi „împăraţii“ şi „împărătesele“, i-au ajutat pe israeliţi să se întoarcă la Ierusalim (Isaia 49:23a). Regii persani Cirus şi Artaxerxes Longimanus, precum şi familiile lor s-au dovedit a fi printre aceşti binefăcători (Ezra 5:13; 7:11–26). Dar cuvintele lui Isaia mai au o împlinire.

27. a) În împlinirea mai mare, la ce „semnal“ se strâng popoarele? b) Ce se va întâmpla atunci când toate naţiunile vor fi obligate să se plece înaintea guvernării lui Mesia?

²⁷ Isaia 11:10 vorbeşte despre „un semnal pentru popoare“ (NW). Apostolul Pavel a aplicat aceste cuvinte la Cristos Isus (Romani 15:8–12). Aşadar, în împlinirea mai mare, Isus şi coguvernatorii săi unşi cu spirit sunt ‘semnalul’ lui Iehova la care se strâng popoarele (Revelaţia 14:1). La timpul hotărât, toate popoarele pământului — chiar şi clasele conducătoare din societatea umană de astăzi — vor trebui să se plece înaintea guvernării lui Mesia (Psalmul 2:10, 11; Daniel 2:44). Ce se va întâmpla apoi? Iehova spune: „[Vei] ştii că Eu sunt DOMNUL şi că cei care aşteaptă cu nădejde în Mine nu vor fi daţi de ruşine“. — Isaia 49:23b.

„Acum salvarea noastră este mai aproape“

28. a) Cu ce cuvinte îşi asigură Iehova din nou poporul că îl va elibera? b) Ce angajament al lui Iehova este valabil încă cu privire la poporul său?

²⁸ Unii exilaţi în Babilon ar putea să se întrebe: Este într-adevăr posibil ca Israelul să fie eliberat? Iehova face referire la lucrul acesta când întreabă: „Se poate lua prada de la cel puternic? Şi poate să scape de asupritor cel care este prizonier?“ (Isaia 49:24). Răspunsul este afirmativ. Iehova le dă următoarea asigurare: „Prada celui puternic îi va fi luată şi cel prins de asupritor va scăpa“ (Isaia 49:25a). Ce asigurare încurajatoare! Mai mult decât atât, bunăvoinţa lui Iehova faţă de poporul său este însoţită de un angajament ferm că îşi va ocroti slujitorii. El spune cât se poate de clar: „Eu voi lupta cu cei care se luptă cu tine şi voi scăpa pe fiii tăi“ (Isaia 49:25b). Acest angajament este valabil încă. După cum este consemnat în Zaharia 2:8, Iehova spune poporului său: „Cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochilor [mei]“. Într-adevăr, în prezent ne bucurăm de o perioadă de bunăvoinţă pe parcursul căreia oameni din toate popoarele pământului au ocazia să se adune la Sionul spiritual. Totuşi, această perioadă de bunăvoinţă se va încheia.

29. Ce perspectivă sumbră au cei ce refuză să asculte de Iehova?

²⁹ Ce se va întâmpla cu cei ce refuză cu încăpăţânare să asculte de Iehova şi care îi persecută chiar pe închinătorii săi? Iată ce spune el: „Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea şi se vor îmbăta ca de must de însuşi sângele lor“ (Isaia 49:26a). Ce perspectivă sumbră! Pentru aceşti împotrivitori încăpăţânaţi nu există viitor. Ei vor fi distruşi. Astfel, Iehova va fi considerat Salvator nu numai pentru că îşi va salva poporul, ci şi pentru că îi va distruge pe duşmanii săi. „Orice făptură va şti că Eu sunt DOMNUL, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.“ — Isaia 49:26b.

30. Ce acte de salvare a înfăptuit Iehova în folosul poporului său, şi ce va mai face el?

³⁰ Prima împlinire a acestor cuvinte a avut loc când Iehova l-a folosit pe Cirus pentru a-Şi elibera poporul din sclavia babiloniană. Ele s-au împlinit şi în 1919, când Iehova l-a folosit pe Isus Cristos, Fiul său întronat, pentru a-Şi elibera poporul din sclavia spirituală. De aceea, Biblia spune atât despre Iehova, cât şi despre Isus că sunt salvatori (Tit 2:11–13; 3:4–6). Iehova este Salvatorul nostru, iar Isus, Mesia, este ‘Instrumentul său Principal’ (Faptele 5:31). Într-adevăr, actele de salvare înfăptuite de Dumnezeu prin Isus Cristos sunt extraordinare. Prin intermediul veştii bune, Iehova îi eliberează pe oamenii drepţi din sclavia religiei false. Prin jertfa de răscumpărare, el îi eliberează din sclavia păcatului şi a morţii. În 1919, el i-a eliberat pe fraţii lui Isus din sclavia spirituală. Iar în războiul de la Armaghedon, care se apropie cu repeziciune, el va salva o mare mulţime de oameni fideli de la distrugerea care va veni asupra păcătoşilor.

31. Cum trebuie să acţioneze creştinii pentru a beneficia de bunăvoinţa lui Dumnezeu?

³¹ Aşadar, ce minunat privilegiu este să beneficiem de bunăvoinţa lui Dumnezeu! Fie ca noi toţi să folosim cu înţelepciune acest timp de acceptare, să ţinem cont de timpurile în care trăim şi să acţionăm cu simţul urgenţei, acordând atenţie cuvintelor adresate de Pavel creştinilor din Roma: „[Voi] cunoaşteţi perioada, că este deja ora să vă treziţi din somn, căci acum salvarea noastră este mai aproape decât atunci când am devenit credincioşi. Noaptea este foarte înaintată; ziua s-a apropiat. Să ne dezbrăcăm deci de lucrările care aparţin întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm decent, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii, nu în relaţii sexuale nepermise şi în conduită libertină, nu în ceartă şi în gelozie. Ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă faceţi planuri dinainte pentru dorinţele cărnii“. — Romani 13:11–14.

32. Ce asigurări a primit poporul lui Dumnezeu?

³² Iehova le va arăta în continuare favoare celor ce urmează sfatul său şi le va furniza forţa şi resursele necesare efectuării lucrării de predicare a veştii bune (2 Corinteni 4:7). El îi va folosi pe slujitorii săi aşa cum l-a folosit pe Conducătorul lor, Isus, şi va face ca gura lor să fie „ca o sabie ascuţită“ pentru ca ei să sensibilizeze inima celor umili cu mesajul veştii bune (Matei 28:19, 20). El îi va ocroti „cu umbra mâinii Lui“. Ca „o săgeată ascuţită“, vor fi ascunşi „în tolba Lui cu săgeţi“. Într-adevăr, Iehova nu-şi va abandona poporul! — Psalmul 94:14; Isaia 49:2, 15.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 139]

Mesia este ca „o săgeată ascuţită“ în tolba cu săgeţi a lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 141]

Mesia a fost ‘lumina naţiunilor’

[Legenda fotografiei de la pagina 147]

Iubirea pe care o are Dumnezeu pentru poporul său întrece iubirea unei mame pentru copilul ei