Efectuarea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova

“Prin urmare, atîţia cîţi sîntem maturi, să avem acest fel de a gîndi; şi . . . în măsura în care am făcut progrese, să continuăm a umbla în mod ordonat în această deprindere asemănătoare“. — Filip. 3:15, 16.

 1, 2. Ce activitate cu dublu aspect li se cere astăzi creştinilor consacraţi şi în ce texte biblice este arătat acest lucru?

CARE ESTE lucrarea lui Iehova pentru cei care s-au consacrat să facă voia sa şi să calce pe urmele lui Cristos Isus, Fiul său? Este vorba de o lucrare cu dublu aspect care a fost şi prezisă dar şi ordonată de către Isus Cristos.

² El a profeţit: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor; şi apoi va veni sfîrşitul“ (Mat. 24:14). Astfel participarea la predicarea acestei veşti bune a regatului este categoric o latură importantă a efectuării lucrării de astăzi a lui Iehova. După aceea Isus le-a ordonat celor dintîi discipoli ai săi: „Prin urmare duceţi-vă şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte tot ce v-am ordonat eu“ (Mat. 28:19, 20). Creştinii nu trebuie numai să predice; ei mai trebuie să-i înveţe pe oameni ceea ce şi ei înşişi au fost învăţaţi. Ei trebuie să-i ajute pe alţii să facă lucrurile pe care le-a ordonat Isus însuşi apostolilor şi discipolilor săi de la început.

 3. Ce arată Biblia cu privire la felul în care trebuie făcută lucrarea lui Dumnezeu?

³ Cum trebuie făcută lucrarea lui Iehova Dumnezeu? Urmează ca fiecare creştin să facă această lucrare aşa cum simte el că i-ar plăcea sau aşa cum crede el că ar trebui făcută? Cîtuşi de puţin. In schimb Cuvîntul lui Dumnezeu ne ordonă cum anume să o facem. Acest principiu a fost ilustrat încă de pe vremea lui Moise, căci la Deuteronom 12:8 citim: „Să nu faceţi potrivit cu tot ce facem noi astăzi aici, fiecare ce e drept în ochii lui proprii“. Dimpotrivă, noi trebuie să facem aşa cum este ordonat la Deuteronom 6:18: „Si să faci ce este drept şi bun în ochii lui Iehova, ca să-ţi meargă bine“. Apostolul Pavel arată că aceste principii îşi au aplicarea şi asupra adunării creştine: „Acum vă îndemn, fraţilor . . . să vorbiţi toţi în acord şi să nu fie dezbinări printre voi, ci să fiţi perfect uniţi în acelaşi spirit şi în acelaşi mod de a gîndi“ (1 Cor. 1:10). Iar la Filipeni 3:15, 16, Pavel arată că a gîndi, a vorbi şi a lucra în armonie este o trăsătură a creştinilor maturi. Această unitate în scop şi în acţiune este esenţială pentru a putea face lucrarea lui Iehova Dumnezeu în felul său.

A PUNE LUCRCREA LUI DUMNEZEU PE PRIMUL PLAN

 4. (a) Ce loc trebuie să ocupe în viaţa noastră lucrarea lui Dumnezeu? (b) Ce lucruri ridică pe bună dreptate pretenţii asupra valorilor de care dispunem?

⁴ Dar care sînt unele din lucrurile incluse în efectuarea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova? Mai întîi este necesitatea de a-i acorda acesteia prioritate în viaţa noastră, aşa cum a îndemnat Isus: „Prin urmare, continuaţi să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa“ (Mat. 6:33). Noi dispunem doar de o anumită măsură de timp, numai de o anumită măsură de putere sau energie fizică şi intelectuală şi numai de o anumită cantitate din bunurile acestei lumi. Există multe lucruri care ne pot pretinde pe bună dreptate timpul. De exemplu, un cap de familie trebuie să poarte de grija familiei sale nu numai din punct de vedere spiritual ci şi material, fiind necesar să aibă în vedere într-o anumită măsură şi nevoile lor de destindere. Toate aceste lucruri sînt obligatorii pentru el. — Comp. 1 Tim. 5:8.

 5. (a) Cum poate pune un creştin lucrarea lui Iehova pe primul plan în privinţa serviciului său laic? (b) Cum a fost răsplătit un cap de familie pentru că a procedat astfel?

⁵ Insă chiar şi cu privire la astfel de obligaţii există domenii în care creştinul poate să aleagă. De exemplu, pentru a pune regatul lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră, noi ne putem angaja într-un astfel de serviciu lumesc care ne va lua cît mai puţin timp posibil, ca să putem participa la lucrarea de predicare şi instruire, şi totodată să ne putem îngriji de interesele spirituale ale familiei noastre. Un cap de familie care lucra ca tehnician de laborator a părăsit acel serviciu pentru a lucra ca zilier în tot felul de munci ocazionale, aşa încît a reuşit să consacre mai mult timp pentru a se îngriji de interesele spirituale ale celor patru fii şi fiice ale sale. Rezultatul? Si copiii au devenit minunaţi lucrători creştini.

 6. Ce alegere trebuie să facem în ce priveşte folosirea timpului nostru liber?

⁶ Există apoi problema timpului nostru liber. Noi toţi avem nevoie de destindere, dar în ce măsură? Trebuie să fie ea pe primul loc în viaţa noastră? Urmărim cu intensitate formele favorite de destindere încît au de suferit interesele noastre spirituale? Sau vom acorda în primul rînd atenţie nevoilor noastre spirituale şi abia apoi, dacă dispunem de timp, ne vom lăsa absorbiţi de o asemenea destindere? Adeseori este o chestiune de alegere, căci de obicei nu este vorba şi de una SI de cealaltă, ci de una SAU de cealaltă. Privim noi lucrarea lui Dumnezeu de a răspîndi „vestea bună“ şi de a trăi conform ei ca fiind smîntîna vieţii noastre, dacă ne putem exprima astfel, iar celelalte lucruri ca fiind doar laptele smîntînit? Sau facem în mod nechibzuit, din plăceri smîntîna timpului, energiilor şi mijloacelor noastre băneşti, iar din lucrarea lui Dumnezeu doar laptele smîntînit? Ne expunem noi înşine, deschis, învinuirii de a fi „iubitori de plăceri mai degrabă decît iubitori de Dumnezeu“? — 2 Tim. 3:4.

ECHILIBRU SI OPORTUNITATE

 7, 8. (a) Ce pretinde efectuarea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova de la noi, privitor la modul de a le împărtăşi altora „vestea bună“? (b) Dar cu privire la oportunitate?

⁷ Isus a spus că el n-a făcut nimic în mod independent. El a urmat îndeaproape îndrumările date de Tatăl său (Ioan 14:10). Astfel noi facem bine dacă studiem cu atenţie exemplu său şi dacă întreprindem predicarea „veştii bune“ în felul în care a făcut-o el. Aşa vom face lucrarea lui Iehova în felul lui Iehova. Isus nu a aşteptat să vină oamenii la el şi nici nu şi-a limitat predicarea „veştii bune“ la persoane care îi erau deja cunoscute. El a mers „din oraş în oraş şi din sat predicînd şi anunţînd vestea bună a regatului lui Dumnezeu“ (Luca 8:1). Imitîndu-i exemplul, discipolii săi au luat iniţiativa în a se apropia de oameni cu „vestea bună“; ei au mărturisit grupurilor de oameni în pieţe şi în alte locuri unde se adunau ei (Fap. 16:13–15; 17:17–21). Astăzi Martorii lui Iehova urmează aceleaşi principii. Ei iau iniţiativa în împărtăşirea „veştii bune“ la alţii, fie aceştia cunoscuţi sau străini. In timp ce îşi văd de problemele vieţii zilnice ei vin în contact cu rude şi vecini, cu colegii de muncă şi de şcoală; ei se străduiesc să profite de aceste contacte pentru a împărtăşi adevărul biblic în modul adecvat. Nu oricine ar putea auzi însă vestea bună dacă ne-am limita activitatea la atîta. Există unii pe care nu i-am întîlni niciodată dacă nu i-am vizita personal la casele lor. Fiind stăpîniţi de acel fel de iubire care ajunge pînă acolo încît cuprinde oameni de orice fel, Martorii lui Iehova depun eforturi pentru a ajunge cu mesajul despre Regat la fiecare om. Reflectă oare participarea ta personală la această activitate această echilibrată concepţie creştină? — Mat. 5:46–48; 1 Tim. 2:3, 4.

⁸ Strîns înrudită cu echilibrul este oportunitatea. Există într-adevăr ‘un timp stabilit pentru orice lucru de sub ceruri’ (Ecl. 3:1–8). In conformitate cu acest principiu, atunci cînd ne aflăm la o întrunire a adunării şi un serv creştin ţine o cuvîntare, nu este momentul oportun să moţăim, să şuşotim sau să citim ceva ce nu are nici o legătură cu subiectul în discuţie. Tot astfel în serile în care au loc întruniri nu este timpul oportun să facem vizite ulterioare sau să ne lăsăm absorbiţi de alte activităţi creştine de care am putea avea tot atît de bine grijă şi altă dată. Se pare că mai ales bătrînii e nevoie să fie atenţi cu privire la această problemă a oportunităţii. Ei pot fi tentaţi adeseori să se îngrijească de problemele adunării exact în timpul întrunirilor. Cu o planificare puţin mai bună li s-ar putea acorda însă acestor lucruri atenţia cuvenită într-un alt moment.

EFECTUAREA LUCRARII LUI DUMNEZEU IN MOD PASNIC SI CU BUCURIE

 9, 10. (a) De ce ar trebui să înfăptuim în mod paşnic lucrarea lui Iehova? (b) De ce este aceasta o problemă?

⁹ Isus şi-a sfătuit apostolii astfel: „Păstraţi pacea între voi“ (Marcu 9:50). La urma urmelor, oare nu este Iehova „Dumnezeul păcii“ iar Fiul său „Prinţul păcii“? (Filip. 4:9; Is. 9:6) Si nu i-a declarat fericiţi Isus pe cei paşnici, adică pe făcătorii de pace? (Mat. 5:9, Kingdom Interlinear Translation) Aceasta înseamnă că trebuie să fim preocupaţi şi să depunem eforturi ca să ne bucurăm de pace între noi.

¹⁰ De ce colaborarea în mod paşnic este uneori o problemă? Un motiv este fără îndoială faptul că noi toţi avem personalităţi diferite. De aceea oare nu ar trebui să avem dispoziţia de a ţine seama de modurile diferite de gîndire şi acţiune, fiind mai degrabă îngăduitori decît critice? Un alt motiv din care menţinerea păcii este o problemă uneori, e faptul că noi avem dorinţa profundă de a vedea că lucrarea lui Dumnezeu se înfăptuieşte în cel mai bun fel posibil, iar noi, fireşte, ne închipuim că propriul nostru fel de a o realiza este cel mai bun. Uneori poate fi chiar aşa. Adeseori însă, există nu numai o singură cale acceptabilă de a face ceva. Aşa stînd lucrurile, este mult mai importantă colaborarea în mod paşnic, decît realizarea unui lucru în absolut cea mai eficientă manieră.

11. Ce ar trebui să fie dispus un bătrîn să facă în interesul păcii?

¹¹ Cei care au nevoie în mod deosebit să păstreze în minte importanţa menţinerii păcii sînt bătrînii, atunci cînd se adună într-un loc ca să examineze probleme legate de adunare. Acolo unde nu sînt implicate principii obligatorii iar dificultatea este legată doar de o chestiune de gust sau de cheltuieli mai mari sau mai mici, în interesul păcii cel înţelept va ceda în faţa celui care ţine cu tărie la o problemă. Dacă ţinem morţiş la propria noastră cale, putem provoca resentimente sau ni-i putem chiar înstrăina pe fraţi. Ar echivala atunci biruinţa noastră cu o asemenea pierdere? Fireşte că nu! Astfel înfăptuirea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova mai înseamnă şi să ne străduim să facem paşnic, aducîndu-ne aminte de Psalmul 133:1: „Iaţă cît este de bine şi de plăcut pentru fraţi să locuiască împreună în unitate!“

12. Pentru ce efectuarea lucrării lui Iehova cu bucurie este o cerinţă cît se poate de rezonabilă?

¹² Un alt aspect important al efectuării lucrării lui Iehova este acela că o facem cu bucurie. Intocmai după cum nefericirea unei soţii se răsfrînge nefavorabil asupra soţului, tot la fel şi absenţa bucuriei din serviciul nostru efectuat pentru Dumnezeu se va răsfrînge asupra lui. Apostolul Pavel ne porunceşte într-un mod foarte adecvat: „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul. Incă o dată vă zic, bucuraţi-vă“ (Filip. 4:4). Si cîte motive de bucurie nu au astăzi creştinii! ‘Adevărul i-a făcut într-adevăr liberi’ (Ioan 8:32); ei se bucură de iertarea păcatelor lor (Fap. 13:38); ei au o plăcută societate unii cu alţii (Rom. 1:11, 12); ei se bucură de fericirea mai mare care provine din a da (Fap. 20:35); ei se bucură de binecuvîntările unui paradis spiritual (2 Cor. 12:4); ei se bucură de o cunoaştere abundentă despre adevăr (Dan. 12:4); iar prin păstrarea integrităţii lor ei ştiu că pot face să se bucure chiar şi inimă Marelui lor Creator – Iehova. — Prov. 27:11.

EFECTUAREA LUCRARII LUI DUMNEZEU CU MIINI CURATE

13. In ce privinţă nu a corespuns vechiul Israel adeseori şi din această cauză ce le-a ordonat Iehova să facă?

¹³ Un aspect al efectuării lucrării lui Iehova în felul său este acela de a o face cu mîini curate, adică în mod virtuos. Nu puţini sînt cei care nu au corespuns acestei cerinţe. Putem fi oricît de ocupaţi în lucrarea lui Iehova, dar dacă nu trăim conform principiilor morale ale Bibliei, totul este în zadar. Iehova Dumnezeu a acordat importanţă acestui lucru în legătură cu vechiul său popor Israel. El le-a spus Israeliţilor că a găsit între ei diverse feluri de închinare formală detestabilă şi le-a zis: „Spălaţi-vă; curăţiţi-vă; înlăturaţi răutatea procedurilor voastre dinaintea ochilor mei; încetaţi să faceţi răul“. — Isaia 1:13–16.

14. Cum s-a dovedit Pavel a fi un exemplu în privinţa conduitei şi ce poruncă din vechime a respectat el?

¹⁴ Iehova Dumnezeu este sfînt, pur şi drept şi el le ordonă servilor săi să fie sfinţi şi puri în acelaşi fel. „Trebuie să fiţi sfinţi pentru că eu sînt sfînt“ (1 Pet. 1:16). Noi toţi sîntem imperfecţi şi de aceea să ducem o adevărată luptă pentru a ne păstra sfinţi şi puri. Uneori putem avea sentimentul pe care l-a avut apostolul Pavel cînd a scris că lucrurile pe care ar fi dorit să le facă, nu le făcea, dar făcea lucrurile ne care nu dorea să le facă (Rom. 7:19). Pavel însă nu a încetat niciodată să lupte împotriva slăbiciunii moştenite, căci el a scris: „Imi lovesc corpul cu pumnii şi mi-l stăpînesc ca pe un sclav, ca nu cumva după ce le-am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat“ (1 Cor. 9:27). Evreilor care se reîntorceau din Babilon li s-a poruncit: „Păstraţi-vă curaţi voi cei care purtaţi ustensilele lui Iehova“. Chiar dacă această poruncă putea să se refere în primul rînd la curăţenia religioasă, principiul se aplică şi la curăţenia morală. — Isaia 52:11.

15. Ce alt motiv de a ne supraveghea conduita mai există?

¹⁵ Este foarte potrivit să ne păstrăm curaţi nu numai datorită mesajului curat pe care îl purtăm, ci şi pentru a nu-l poticni pe altul. Isus a avertizat că faptul de a-l poticni pe unul din micuţii lui este un lucru foarte grav (Luca 17:1, 2). Pavel a fost plin de atenţie în această privinţă, după cum se evidenţiază în cuvintele sale: „Noi nu dăm nicidecum nici un motiv de poticnire, pentru ca serviciului nostru să nu i se poată aduce reproşuri; ci ne recomandăm în orice fel ca servi ai lui Dumnezeu, prin îndurarea multor lucruri . . . prin puritate, . . . prin iubire liberă de ipocrizie“. Intr-adevăr efectuarea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova înseamnă să fim plini de grija de a face lucrarea lui Iehova cu mîini curate, ca să nu aducem vreun motiv de ruşine asupra lui Iehova şi asupra adunării sale şi ca să nu-i poticnim pe alţii. — 2 Cor. 6:3–10.

EFECTUAREA LUCRARII LUI IEHOVA IN MOD NEEGOIST

16. Ce rugăciune i-a adresat lui Dumnezeu regele David şi ce a însemnat ea?

¹⁶ Iar mai presus de toate efectuarea lucrării lui Iehova nu ne va fi absolut de nici un folos dacă nu o facem din iubire, în mod neegoist şi dintr-o inimă curată. Regele David a apreciat importanţa acestui lucru şi din acest motiv s-a rugat el: „Instruieşte-mă, o, Iehova asupra căii tale. Voi umbla în adevărul tău. Unifică-mi inima, ca să mă tem de numele tău“ (Ps. 86:11). Faptul de a servi cu inima împărţită ar însemna să facem loc egoismului şi ar da de înţeles că avem motive ascunse. De aceea ne este poruncit să-l iubim pe Iehova din toate inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi puterea noastră. — Marcu 12:29–31.

17. Pentru ce problema de a veghea asupra motivelor noastre nu este uşoară?

¹⁷ Nu este uşor să facem lucrul acesta. Israeliţii au fost încontinuu deficitari în această privinţă. De ce? Pentru că inima oamenilor imperfecţi este extrem de înşelătoare, aşa cum citim la Ieremia 17:9. Si după cum Ieremia continuă să arate, numai Iehova Dumnezeu poate înţelege pe deplin inima. De aceea studiul Cuvîntului său ne va ajuta să discernem înclinaţiile şi planurile noastre egoiste şi să luptăm cu succes împotriva lor. Da, înclinaţiile decăzute ale inimii sînt întotdeauna gata să vicieze sau să strice lucrările noastre bune. Motivele egoiste sau ascunse au fost cauza necazurilor provocate de conducătorii religioşi din zilele lui Isus, căci ele i-au determinat să i se împotrivească atît de mult. Aceeaşi este situaţia şi cu clerul creştinătăţii de astăzi. După aparenţe ei îl servesc pe Dumnezeu, dar în realitate sînt preocupaţi în primul rînd de propriile lor interese. — Mat. 23:13–33.

18. Cum atrage apostolul Pavel atenţie asupra necesităţii de a-i servi lui Iehova în mod neegoist?

¹⁸ Apostolul Pavel arată foarte deschis importanţa motivelor corecte: „Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngreşti dar nu am iubire, am devenit o bucată sonoră de alamă sau un cimbal zăngănitor. Iar dacă am darul profeţiei şi sînt informat despre toate secretele sacre şi despre toată cunoştinţa, dacă am toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, dar nu am iubire, nu sînt nimic. Si dacă îmi dau tot avutul ca să-i hrănesc pe alţii şi dacă îmi predau corpul ca să mă pot lăuda, dar nu am iubire, nu am tras nici un folos“. — 1 Cor. 13:1–3.

19. Ce alt sfat ne mai dă Biblia cu privire la felul iubirii pe care trebuie să o manifestăm?

¹⁹ De aceea Pavel ne sfătuieşte foarte potrivit: „Toate problemele voastre să se rezolve cu dragoste“ (1 Cor. 16:14). Dar se opreşte oare Pavel aici? Nu, căci dîndu-şi seama cît de înşelătoare este inima noastră decăzută, el ne spune: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“ (Rom. 12:9). Cît de uşor este să faci declaraţii de iubire, dar care nu pornesc în realitate dintr-o inimă cu motive corecte! De aceea Pavel şi-a făcut un ţel din a se recomanda drept unul dintre servii lui Dumnezeu printr-o „iubire liberă de ipocrizie“ (2 Cor. 6:6). Da, iubirea noastră trebuie să fie o „iubire dintr-o inimă curată“, şi, după cum s-a exprimat apostolul Pavel, iubirea noastră trebuie să fie „o iubire frăţească lipsită de ipocrizie“. — 1 Tim. 1:5; 1 Pet. 1:22.

20. In rezumat, ce ne pretinde efectuarea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova şi cu ce rezultate pentru noi?

²⁰ Prin urmare, efectuarea lucrării lui Iehova în felul lui Iehova este foarte cuprinzătoare. Iehova ne cere să o punem pe primul plan în viaţa noastră, să o facem în mod înţelept şi paşnic, cu bucurie, cu mîini curate şi cu o inimă curată. Făcînd astfel putem avea mari bucurii în prezent şi putem cîştiga totodată aprobarea lui Iehova şi viaţa fără sfîrşit în noul său sistem de lucruri care este atît de aproape!