Capitolul cinsprezece

Femeia stearpă se bucură

Isaia 54:1–17

 1. De ce Sara dorea mult să aibă copii, şi cărei situaţii trebuia să facă ea faţă?

SARA dorea mult să aibă copii. Din nefericire, ea era stearpă, iar lucrul acesta o îndurera foarte mult. Pe timpul acela, sterilitatea era considerată un motiv de ruşine, însă suferinţa Sarei nu se datora doar acestui fapt. Ea îşi dorea din toată inima să vadă împlinită promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse soţului ei, Avraam. El trebuia să fie strămoşul unei seminţe care urma să fie o binecuvântare pentru toate familiile pământului (Geneza 12:1–3). Cu toate acestea, trecuseră zeci de ani de când Dumnezeu făcuse această promisiune. Sara îmbătrânise şi nu avea copii. Poate că, uneori, ea se întreba dacă nu cumva speranţele ei fuseseră zadarnice. Dar, într-o bună zi, disperarea ei s-a transformat în bucurie.

 2. De ce ar trebui să ne intereseze profeţia consemnată în Isaia, capitolul 54?

² Suferinţa Sarei ne ajută să înţelegem profeţia consemnată în Isaia, capitolul 54. Aici Ierusalimului i se vorbeşte ca şi cum ar fi o femeie stearpă care ajunge să cunoască marea bucurie de a avea mulţi copii. Vorbind despre poporul său din vechime ca şi cum ar fi soţia sa, Iehova arată cât de tandre sunt sentimentele pe care le are faţă de poporul său. În plus, acest capitol din Isaia ne ajută să clarificăm un aspect esenţial legat de ceea ce Biblia numeşte „secretul sacru“ (Romani 16:25, 26). Identitatea „femeii“ şi evenimentele prezise cu privire la ea în această profeţie revarsă multă lumină asupra închinării pure din zilele noastre.

„Femeia“ este identificată

 3. De ce va avea „femeia“ stearpă motive de bucurie?

³ Capitolul 54 începe pe un ton vesel: „«Strigă de bucurie, femeie stearpă care nu ai născut! Înveseleşte-te cu strigăte de bucurie şi chiuie, tu, care nu ai avut durerile naşterii, pentru că fiii celei părăsite sunt mai numeroşi decât fiii femeii care are proprietar conjugal,» a spus Iehova“ (Isaia 54:1, NW). Cât de emoţionat trebuie să fie Isaia când rosteşte aceste cuvinte! Şi câtă mângâiere le va aduce împlinirea lor evreilor exilaţi în Babilon! La data aceea, Ierusalimul va fi tot pustiu. Din punct de vedere omenesc, nu se va întrezări nici o speranţă ca Ierusalimul să fie repopulat vreodată, aşa cum, în mod normal, o femeie stearpă şi înaintată în vârstă nu mai speră să aibă copii. Dar pe această „femeie“ o aşteaptă o mare binecuvântare în viitor — ea va naşte copii. Cetatea Ierusalimului va fi în culmea fericirii pentru că va fi din nou plină cu ‘fii’, sau cu locuitori.

 4. a) Cum ne ajută apostolul Pavel să înţelegem că Isaia, capitolul 54 trebuie să aibă o împlinire la o scară mai mare decât cea din 537 î.e.n.? b) Ce reprezintă „Ierusalimul de sus“?

⁴ Probabil că Isaia nu a ştiut, dar profeţia lui urma să aibă mai multe împliniri. Apostolul Pavel citează din Isaia, capitolul 54 şi spune că „femeia“ simbolizează ceva mult mai măreţ decât cetatea pământească a Ierusalimului. El scrie: „Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră“ (Galateni 4:26). Pe cine reprezintă „Ierusalimul de sus“? Cu siguranţă, acesta nu este Ierusalimul din Ţara Promisă, oraş care se afla pe pământ, nu „sus“, în domeniul ceresc. „Ierusalimul de sus“ este „femeia“ cerească a lui Dumnezeu, organizaţia sa alcătuită din creaturi spirituale puternice.

 5. În tabloul profetic din Galateni 4:22–31, pe cine reprezintă: a) Avraam, b) Sara, c) Isaac, d) Agar şi e) Ismael?

⁵ Însă cum poate să aibă Iehova două femei simbolice — una în cer şi alta pe pământ? Ar putea fi vorba de o inconsecvenţă? Nicidecum. Apostolul Pavel arată că răspunsul ne este oferit de tabloul profetic al familiei lui Avraam (Galateni 4:22–31; vezi „Familia lui Avraam — un tablou profetic“, de la pagina 218). Sara, „femeia liberă“ şi soţia lui Avraam, reprezintă organizaţia lui Iehova alcătuită din creaturi spirituale, organizaţie care se aseamănă cu o femeie. Agar, o sclavă şi soţie secundară, concubina lui Avraam, reprezintă Ierusalimul pământesc.

 6. În ce sens se poate spune că organizaţia cerească a lui Dumnezeu a trecut printr-o lungă perioadă de sterilitate?

⁶ După ce am văzut toate aceste detalii, putem înţelege mai bine semnificaţia profundă a cuvintelor din Isaia 54:1. După ce zeci de ani fusese stearpă, la vârsta de 90 de ani Sara l-a născut pe Isaac. În mod asemănător, organizaţia cerească a lui Iehova a trecut printr-o lungă perioadă de sterilitate. Cu mult timp în urmă, în Eden, Iehova a promis că „femeia“ sa va aduce în existenţă „sămânţa“ (Geneza 3:15). După mai bine de 2 000 de ani, Iehova a încheiat cu Avraam un legământ cu privire la Sămânţa promisă. Însă „femeia“ cerească a lui Dumnezeu a avut de aşteptat mult mai multe secole până când a dat naştere acestei Seminţe. Cu toate acestea, a sosit şi timpul când copiii fostei ‘femei sterpe’ au ajuns să fie mult mai numeroşi decât cei ai Israelului carnal. Ilustrarea despre femeia stearpă ne ajută să înţelegem de ce îngerii au fost atât de nerăbdători să vadă venirea Seminţei prezise (1 Petru 1:12). Când a avut loc în cele din urmă lucrul acesta?

 7. Când a avut „Ierusalimul de sus“ ocazia să se bucure, după cum s-a profeţit în Isaia 54:1? Argumentează-ţi răspunsul.

⁷ Naşterea lui Isus ca om a fost, cu siguranţă, o ocazie de bucurie pentru îngeri (Luca 2:9–14). Dar nu acesta a fost evenimentul profeţit în Isaia 54:1. Isus a devenit un fiu spiritual al „Ierusalimului de sus“ numai în 29 e.n., când a fost născut prin spirit sfânt, fiind recunoscut în public de însuşi Dumnezeu ca „Fiul [său], cel iubit“ (Marcu 1:10, 11; Evrei 1:5; 5:4, 5). Atunci, ca împlinire a cuvintelor din Isaia 54:1, „femeia“ cerească a lui Dumnezeu a avut motive de bucurie. În sfârşit, „femeia“ îl născuse pe Mesia, Sămânţa promisă! Secolele de sterilitate se terminaseră. Totuşi, bucuria ei nu a luat sfârşit atunci.

Numeroşi fii pentru femeia stearpă

 8. Ce motive de bucurie a avut „femeia“ cerească a lui Dumnezeu după ce a adus în existenţă Sămânţa promisă?

⁸ După moartea şi învierea lui Isus, „femeia“ cerească a lui Dumnezeu s-a bucurat să-l primească înapoi pe acest Fiu privilegiat ca ‘întâi născut din morţi’ (Coloseni 1:18). Apoi, ea a început să dea naştere la mai mulţi fii spirituali. La Penticosta din 33 e.n., aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus au fost unşi cu spirit sfânt, fiind astfel adoptaţi ca moştenitori împreună cu Cristos. Mai târziu, în aceeaşi zi, au fost adăugate alte 3 000 de persoane (Ioan 1:12; Faptele 1:13–15; 2:1–4, 41; Romani 8:14–16). Numărul acestor fii a continuat să crească. În primele secole de apostazie, creşterea a fost foarte lentă. Dar această situaţie avea să se schimbe în secolul al XX-lea.

 9, 10. Ce însemna pentru o femeie din vechime care locuia într-un cort porunca de a ‘lărgi locul cortului său’, şi de ce era acesta un timp de bucurie pentru ea?

⁹ În continuare, Isaia profeţeşte cu privire la o perioadă în care urma să aibă loc o creştere uimitoare: „Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitorile locuinţei tale: nu te opri, lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga, sămânţa ta va stăpâni popoare şi va locui cetăţile pustii. Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta“. — Isaia 54:2–4.

¹⁰ Ierusalimului i se vorbeşte aici ca şi cum ar fi o soţie şi mamă care locuieşte într-un cort, aşa cum era Sara. Când este binecuvântată cu mulţi copii, o mamă trebuie să se gândească la extinderea locuinţei familiei sale. Ea trebuie să întindă învelitorile cortului, să lungească funiile şi să întărească ţăruşii în noile poziţii. Ea munceşte cu plăcere, iar în asemenea momente de activitate intensă uită repede de anii în care, cu îngrijorare, se întreba dacă va avea vreodată copii care să ducă mai departe numele familiei.

11. a) Cum a fost binecuvântată în 1914 „femeia“ lui Dumnezeu (vezi nota de subsol)? b) De ce binecuvântare au avut parte cei unşi de pe pământ începând din 1919?

¹¹ Ierusalimul pământesc a fost binecuvântat cu o asemenea perioadă de renaştere după exilul în Babilon. „Ierusalimul de sus“ a fost binecuvântat şi mai mult.a Începând îndeosebi din 1919, „urmaşii“ unşi ai acestuia au prosperat în ce priveşte starea lor spirituală de curând restabilită (Isaia 61:4; 66:8). Ei ‘au luat în stăpânire popoare’ în sensul că s-au răspândit în multe ţări pentru a-i căuta pe toţi cei ce aveau să se alăture familiei lor spirituale. Ca urmare a acestui fapt, a avut loc o strângere rapidă a fiilor unşi. Se pare că numărul lor de 144 000 a fost completat pe la jumătatea anilor ’30 (Revelaţia 14:3). De atunci, obiectivul lucrării de predicare nu a mai fost strângerea celor unşi. Totuşi, extinderea nu a luat sfârşit odată cu strângerea celor unşi.

12. Pe lângă cei unşi, cine sunt cei ce au fost strânşi în congregaţia creştină începând din anii ’30?

¹² Isus însuşi a prezis că, pe lângă „turma mică“ de fraţi unşi, el va avea „alte oi“ care trebuie aduse în ţarcul creştinilor adevăraţi (Luca 12:32; Ioan 10:16). Deşi nu fac parte dintre fiii unşi ai „Ierusalimului de sus“, însoţitorii fideli ai acestora îndeplinesc un rol important, care a fost profeţit cu mult timp în urmă (Zaharia 8:23). Din anii ’30 până în zilele noastre, a fost strânsă o „mare mulţime“ de însoţitori, ceea ce a dus la o extindere fără precedent a congregaţiei creştine (Revelaţia 7:9, 10). Din această mare mulţime fac parte astăzi milioane de persoane. Ca urmare a acestei creşteri, sunt extrem de necesare mai multe Săli ale Regatului, săli de congrese şi complexe de filială. Cuvintele lui Isaia par acum mai actuale ca oricând. Ce privilegiu mare avem să fim şi noi printre cei ce împlinesc profeţia referitoare la această extindere!

O mamă care are grijă de fiii ei

13, 14. a) Ce ar putea părea greu de înţeles în cazul unor expresii care se aplică la „femeia“ cerească a lui Dumnezeu? b) Ce putem înţelege din ilustrarea pe care o face Dumnezeu cu privire la relaţiile dintr-o familie?

¹³ Am înţeles că în împlinirea mai mare, „femeia“ din profeţie reprezintă organizaţia cerească a lui Iehova. Însă, după ce citim Isaia 54:4, ne-am putea întreba în ce fel a suferit această organizaţie alcătuită din creaturi spirituale ruşine sau dezonoare. În versetele care urmează se spune că „femeia“ lui Dumnezeu va fi respinsă, va suferi şi va fi ţinta atacurilor. Ea va stârni chiar indignarea lui Dumnezeu. Cum se pot aplica aceste lucruri la o organizaţie formată din creaturi spirituale perfecte, care nu au păcătuit niciodată? Aflăm răspunsul observând relaţiile care există într-o familie.

¹⁴ Iehova foloseşte relaţiile de familie — cea dintre soţ şi soţie, dintre mamă şi copii — pentru a transmite adevăruri spirituale profunde deoarece aceste simboluri sunt sugestive pentru oameni. Indiferent de felul experienţei noastre în viaţa de familie sau de cât de bogată e această experienţă, ştim, probabil, cum ar trebui să fie o căsnicie reuşită sau o bună relaţie între părinte şi copii. Prin urmare, cât de sugestiv ne prezintă Iehova relaţiile călduroase, apropiate, bazate pe încredere dintre el şi vastele mulţimi de slujitori spirituali ai săi! Şi cât de emoţionant este modul în care organizaţia sa cerească se îngrijeşte de copiii ei unşi cu spirit de pe pământ! Când suferă slujitorii umani, suferă şi slujitorii fideli cereşti, adică „Ierusalimul de sus“. În acest sens, Isus a spus: „În măsura în care i-aţi făcut lucrul acesta unuia din cei mai mici dintre aceşti fraţi ai mei [unşi cu spirit], mie mi l-aţi făcut“. — Matei 25:40.

15, 16. Care este împlinirea iniţială şi care este împlinirea la scară mai mare a cuvintelor din Isaia 54:5, 6?

¹⁵ Nu este deloc surprinzător deci că multe lucruri care i se spun „femeii“ cereşti a lui Iehova se referă la evenimentele prin care au trecut copiii ei de pe pământ. Să analizăm următoarele cuvinte: „«Marele tău Făuritor este proprietarul tău conjugal, Iehova al armatelor este numele său; şi Sfântul lui Israel este Răscumpărătorul tău. El se va numi Dumnezeul întregului pământ. Căci Iehova te-a chemat ca şi cum ai fi o soţie complet părăsită şi cu spiritul rănit, şi ca pe o soţie din timpul tinereţii, care a fost respinsă atunci», a spus Dumnezeul tău“. — Isaia 54:5, 6, NW.

¹⁶ Cine este soţia căreia i se vorbeşte aici? În împlinirea iniţială, este Ierusalimul, care reprezintă poporul lui Dumnezeu. Pe parcursul celor 70 de ani de exil în Babilon, israeliţii s-au simţit ca şi cum ar fi fost respinşi şi abandonaţi complet de Iehova. În împlinirea care a avut loc la scară mai mare, cuvintele se referă la „Ierusalimul de sus“ şi la faptul că acesta a dat naştere în cele din urmă „seminţei“ ca împlinire a cuvintelor din Geneza 3:15.

O disciplinare scurtă, binecuvântări eterne

17. a) Cum va fi acoperit Ierusalimul pământesc de o „revărsare“ a indignării divine? b) Ce fel de „revărsare“ s-a abătut asupra fiilor „Ierusalimului de sus“?

¹⁷ Profeţia continuă cu următoarele cuvinte: „«Pentru un scurt moment te-am părăsit complet, dar cu mari îndurări te voi aduna. Cu o revărsare de indignare mi-am ascuns faţa de tine doar pentru un moment, dar cu bunătate iubitoare pentru timp indefinit mă voi îndura de tine,» a spus Răscumpărătorul tău, Iehova“ (Isaia 54:7, 8, NW). Ierusalimul pământesc a fost acoperit de o „revărsare“ a indignării lui Dumnezeu când a fost atacat de armatele babiloniene în 607 î.e.n. Cei 70 de ani de exil păreau, probabil, o perioadă lungă. Totuşi, aceste încercări nu au durat decât „un scurt moment“ în comparaţie cu binecuvântările eterne rezervate celor ce au acceptat disciplinarea. În mod asemănător, când Iehova a permis ca fiii unşi ai „Ierusalimului de sus“ să ajungă ţinta atacurilor elementelor politice instigate de Babilonul cel Mare, aceştia s-au simţit copleşiţi, ca şi cum ar fi fost acoperiţi de o revărsare a mâniei divine. Dar cât de scurtă a părut mai târziu această perioadă de disciplinare în comparaţie cu perioada de binecuvântări spirituale care a urmat după 1919!

18. Ce principiu important desprindem în ce priveşte mânia lui Iehova împotriva poporului său, şi cum ar trebui să ne influenţeze personal lucrul acesta?

¹⁸ Aceste versete scot în evidenţă un alt adevăr important: Mânia lui Dumnezeu este trecătoare, dar îndurarea sa ţine pentru totdeauna. Furia sa izbucneşte din cauza nelegiuirii, dar este întotdeauna controlată şi are întotdeauna un scop. Iar, dacă acceptăm disciplinarea lui Iehova, mânia lui nu durează decât „un moment“, după care încetează. Apoi, Dumnezeu revarsă ‘marile sale îndurări’ — iertarea şi bunătatea sa iubitoare. Acestea ţin „veşnic“. Prin urmare, când comitem un păcat, nu ar trebui niciodată să ezităm să ne căim şi să ne împăcăm cu Dumnezeu. Dacă este vorba de un păcat grav, trebuie să-i abordăm fără întârziere pe bătrânii de congregaţie (Iacov 5:14). Este adevărat că, deşi uneori este necesară, disciplinarea ar putea fi greu de acceptat (Evrei 12:11). Dar ea va dura puţin în comparaţie cu binecuvântările eterne ce vor veni în urma iertării acordate de Iehova Dumnezeu.

19, 20. a) Ce este legământul curcubeului, şi ce semnificaţie are el pentru evreii exilaţi în Babilon? b) Ce asigurări le oferă creştinilor unşi de astăzi legământul de pace?

¹⁹ Acum Iehova îşi încurajează poporul şi îi dă noi asigurări: „«Lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina,» zice DOMNUL, care are milă de tine“ (Isaia 54:9, 10). După Potop, Dumnezeu a încheiat cu Noe şi cu orice suflet viu un legământ cunoscut şi ca legământul curcubeului. Iehova a promis că nu va mai distruge niciodată ce este pe pământ printr-un potop mondial (Geneza 9:8–17). Ce semnificaţie are lucrul acesta pentru Isaia şi pentru poporul său?

²⁰ Este o încurajare pentru israeliţi să ştie că pedeapsa pe care o vor primi — 70 de ani de exil în Babilon — va fi executată o singură dată. Odată ispăşită, pedeapsa nu va fi aplicată a doua oară. Atunci va intra în vigoare ‘legământul de pace’ al lui Dumnezeu. Cuvântul ebraic pentru „pace“ nu înseamnă doar absenţa războiului, ci bunăstare în orice privinţă. Pentru Dumnezeu, acest legământ este permanent. Mai degrabă vor dispărea dealurile şi munţii decât să ia sfârşit bunătatea iubitoare a lui Iehova faţă de poporul său fidel. Din nefericire, până la urmă, naţiunea sa pământească nu s-a ridicat la înălţimea cerinţelor legământului, renunţând la propria ei pace când l-a respins pe Mesia. Însă, în ce îi priveşte pe fiii „Ierusalimului de sus“, lucrurile au stat cu totul altfel. Când perioada dificilă de disciplinare prin care au trecut a luat sfârşit, ei au primit asigurarea că vor beneficia de protecţie divină.

Siguranţă spirituală pentru poporul lui Dumnezeu

21, 22. a) De ce se spune despre „Ierusalimul de sus“ că este năpăstuit şi bătut de furtună? b) Ce va însemna starea binecuvântată a „femeii“ cereşti a lui Dumnezeu pentru „copiii“ ei de pe pământ?

²¹ În continuare Iehova prezice că poporul său va trăi în siguranţă: „Tu, cea întristată [năpăstuită, NW], bătută de furtună şi nemângâiată! Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu şi-ţi voi pune temelii de safir. Îţi voi face crestele zidurilor de rubin, porţile de cristal şi toate marginile de pietre scumpe. Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de DOMNUL şi mare va fi pacea fiilor tăi. Vei fi întărită prin dreptate. Alungă neliniştea, căci n-ai de ce să te temi; şi spaima, căci nu se va apropia de tine. Iată, ei se vor strânge laolaltă, dar aceasta nu va fi de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea din cauza ta.“ — Isaia 54:11–15.

²² Bineînţeles că „femeia“ lui Iehova din domeniul spiritual nu a fost niciodată năpăstuită în mod direct sau bătută de furtună. Dar ea a suferit când „descendenţa“ ei unsă de pe pământ a trecut prin suferinţe, îndeosebi în perioada dintre anii 1918 şi 1919, perioadă în care rămăşiţa unsă s-a aflat în captivitate spirituală. Pe de altă parte, când „femeia“ cerească este glorificată, şi copiii ei se bucură de o stare asemănătoare. Să ne oprim acum asupra descrierii impresionante a ‘Ierusalimului de sus’. Pietrele preţioase de la porţi, costisitorul „antimoniu [mortar consistent, NW]“, temeliile şi chiar marginile sugerează, aşa cum se spune într-o lucrare de referinţă, „frumuseţe, splendoare, puritate şi rezistenţă“. Datorită cărui fapt se vor bucura creştinii unşi de siguranţă şi de multe binecuvântări?

23. a) Ce efect a avut asupra creştinilor unşi din aceste zile din urmă faptul de a fi „învăţaţi de [Iehova]“? b) În ce sens a fost binecuvântat poporul lui Dumnezeu cu ‘margini de pietre scumpe’?

²³ Răspunsul îl găsim în versetul 13 din Isaia, capitolul 54: Toţi vor fi „învăţaţi de [Iehova]“. Însuşi Isus a folosit aceste cuvinte în legătură cu continuatorii săi unşi (Ioan 6:45). Profetul Daniel a prezis că în ‘timpul sfârşitului’ cei unşi vor fi binecuvântaţi din abundenţă cu cunoştinţă exactă şi cu perspicacitate spirituală (Daniel 12:3, 4). Graţie acestei perspicacităţi, ei se află în fruntea celei mai mari campanii de instruire din istorie: răspândirea învăţăturii divine pe tot pământul (Matei 24:14). De asemenea, ea i-a ajutat să vadă deosebirea dintre religia adevărată şi cea falsă. În Isaia 54:12 se vorbeşte despre „marginile de pietre scumpe“. Din 1919, Iehova le-a dat celor unşi o înţelegere din ce în ce mai clară cu privire la marginile — sau liniile de demarcaţie spirituală — care îi separă de religia falsă şi de elementele lipsite de pietate ale acestei lumi (Ezechiel 44:23; Ioan 17:14; Iacov 1:27). Astfel, ei sunt separaţi ca popor care îi aparţine lui Dumnezeu. — 1 Petru 2:9.

24. Cum ne putem asigura că suntem învăţaţi de Iehova?

²⁴ De aceea, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: Sunt eu învăţat de Iehova? Noi nu ne însuşim în mod automat această învăţătură, ci trebuie să depunem eforturi. Dacă citim cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu şi medităm la cele citite, dacă dobândim cunoştinţă citind literatura biblică publicată de „sclavul fidel şi prevăzător“, pregătindu-ne pentru întrunirile creştine şi fiind prezenţi la ele, vom fi învăţaţi cu adevărat de Iehova (Matei 24:45–47). Dacă ne străduim să aplicăm cele învăţate şi să rămânem treji şi vigilenţi pe plan spiritual, învăţătura divină ne va face deosebiţi de oamenii din lumea necredincioasă în care trăim (1 Petru 5:8, 9). Mai mult decât atât, ea ne va ajuta să ne ‘apropiem de Dumnezeu’. — Iacov 1:22–25; 4:8.

25. Ce înseamnă pentru poporul lui Dumnezeu din timpurile moderne promisiunea de pace a lui Iehova?

²⁵ Profeţia lui Isaia arată, de asemenea, că cei unşi sunt binecuvântaţi din abundenţă cu pace. Înseamnă aceasta că ei nu sunt niciodată ţinta atacurilor? Nu, însă Dumnezeu ne dă asigurarea că el nici nu va provoca aceste atacuri, nici nu va permite ca ele să aibă succes. Iată ce citim: „«Iată, Eu am creat pe meşterul care suflă cărbunii în foc şi face o unealtă pentru lucrarea lui. Dar tot Eu am creat şi pe nimicitor, ca s-o sfărâme. Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere; şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei condamna. Aceasta este moştenirea slujitorilor DOMNULUI; dreptatea lor este de la Mine,» zice DOMNUL“. — Isaia 54:16, 17.

26. De ce este încurajator să ştim că Iehova este Creatorul tuturor oamenilor?

²⁶ Pentru a doua oară în acest capitol din Isaia, Iehova le reaminteşte slujitorilor săi că el este Creatorul. Mai înainte, el îi spune „soţiei“ sale că este „Marele [ei] Făuritor“. Acum Iehova spune că el este Creatorul tuturor oamenilor. În versetul 16 este înfăţişat un forjor care suflă în cărbunii din forjă în timp ce fabrică arme de distrugere şi un războinic, sau un „nimicitor“. Oameni asemănători forjorului şi războinicului le-ar putea inspira teamă celorlalţi, dar pot ei să triumfe împotriva Creatorului lor? Prin urmare, chiar şi atunci când cele mai puternice forţe ale acestei lumi vor ataca poporul lui Iehova, ele nu vor avea nici o şansă de reuşită. Din ce cauză?

27, 28. De ce anume putem fi siguri pe parcursul acestor timpuri atât de agitate, şi de unde ştim că atacurile lui Satan îndreptate împotriva noastră nu vor avea succes?

²⁷ Timpul atacurilor devastatoare împotriva poporului lui Dumnezeu şi a închinării cu spirit şi adevăr a trecut (Ioan 4:23, 24). Iehova a permis ca Babilonul cel Mare să declanşeze un atac care, pentru un timp, părea că avusese succes. Pentru un scurt moment, „Ierusalimul de sus“ i-a văzut pe copiii lui reduşi aproape complet la tăcere, dat fiind că lucrarea de predicare de pe pământ practic încetase. Dar niciodată nu se va mai întâmpla aşa ceva! Acum „Ierusalimul de sus“ se bucură de fiii lui, deoarece, în sens spiritual, aceştia sunt invincibili (Ioan 16:33; 1 Ioan 5:4). Dar câte arme s-au făcut şi se vor mai face pentru a fi folosite împotriva lor (Revelaţia 12:17)! Însă acestea nu şi-au atins scopul şi nici în viitor nu şi-l vor atinge. Satan nu deţine nici o armă care să distrugă credinţa şi să înăbuşe zelul fierbinte al celor unşi şi al însoţitorilor lor. Această pace spirituală este „moştenirea slujitorilor“ lui Iehova. De aceea, nimeni nu le-o poate lua cu forţa. — Psalmul 118:6; Romani 8:38, 39.

²⁸ Într-adevăr, nimic din ce ar putea face lumea lui Satan nu va reuşi vreodată să pună capăt lucrării şi închinării pure a slujitorilor dedicaţi ai lui Dumnezeu, închinare care va rămâne pentru totdeauna. Copiii unşi ai „Ierusalimului de sus“ au fost încurajaţi mult de această asigurare şi, la fel, şi membrii marii mulţimi. Cu cât ajungem să cunoaştem mai multe lucruri despre organizaţia cerească a lui Iehova şi despre modul în care tratează ea cu închinătorii ei de pe pământ, cu atât credinţa noastră va fi mai puternică. Atât timp cât credinţa noastră va fi puternică, armele lui Satan îndreptate împotriva noastră se vor dovedi fără efect!

[Notă de subsol]

[Chenarul de la paginile 218, 219]

Familia lui Avraam — un tablou profetic

Apostolul Pavel a arătat că familia lui Avraam reprezintă o dramă simbolică sau un tablou profetic care înfăţişează relaţia dintre Iehova şi organizaţia sa cerească, precum şi relaţia dintre el şi naţiunea pământească a Israelului pe timpul când aceasta se afla sub legământul Legii mozaice. — Galateni 4:22–31.

Avraam, în calitatea sa de cap de familie, îl reprezintă pe Iehova Dumnezeu. Faptul că Avraam a fost dispus să-l aducă jertfă pe iubitul său fiu Isaac prefigurează dispoziţia lui Iehova de a-l oferi ca jertfă pentru păcatele omenirii pe propriul său Fiu iubit. — Geneza 22:1–13; Ioan 3:16.

Sara o reprezintă pe „soţia“ cerească a lui Dumnezeu, sau organizaţia sa alcătuită din creaturi spirituale. Această organizaţie cerească este înfăţişată în mod potrivit ca fiind soţia lui Iehova, deoarece ea se află într-o strânsă asociere cu Iehova, este subordonată autorităţii sale şi cooperează în mod deplin în vederea îndeplinirii scopurilor sale. Ea mai este numită şi „Ierusalimul de sus“ (Galateni 4:26). Despre aceeaşi „femeie“ se vorbeşte în Geneza 3:15, iar o descriere a ei se găseşte într-o viziune din Revelaţia 12:1–6, 13–17.

Isaac prefigurează Sămânţa spirituală a femeii lui Dumnezeu. Din aceasta face parte în primul rând Isus Cristos. Totuşi, din sămânţă ajung să facă parte şi fraţii unşi ai lui Cristos, care sunt adoptaţi ca fii spirituali şi devin moştenitori împreună cu Cristos. — Romani 8:15–17; Galateni 3:16, 29.

Agar, soţia secundară sau concubina lui Avraam, era o sclavă. Ea ilustrează în mod potrivit Ierusalimul pământesc, care se afla sub Legea mozaică. Legea scotea în evidenţă faptul că toţi cei ce se aflau sub ea erau sclavi ai păcatului şi morţii. Pavel a spus că „Agar reprezintă Sinaiul, un munte din Arabia“, deoarece legământul Legii a fost încheiat acolo. — Galateni 3:10, 13; 4:25.

Ismael, fiul lui Agar, îi reprezintă pe evreii din secolul I, fiii Ierusalimului aflaţi încă în sclavia Legii mozaice. După cum Ismael l-a persecutat pe Isaac, la fel acei evrei i-au persecutat pe creştini, care erau fii unşi ai Sarei simbolice, adică ai ‘Ierusalimului de sus’. Şi, aşa cum Avraam i-a izgonit pe Agar şi pe Ismael, Iehova a respins, în cele din urmă, cetatea Ierusalimului şi pe fiii ei rebeli. — Matei 23:37, 38.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 220]

După ce a fost botezat, Isus a fost uns cu spirit sfânt. Atunci a început cea mai importantă împlinire a profeţiei din Isaia 54:1

[Legenda ilustraţiei de la pagina 225]

Iehova şi-a ascuns faţa de Ierusalim doar pentru „un scurt moment“

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 231]

Poate să triumfe războinicul sau forjorul asupra Creatorului lor?