Capitolul şaisprezece

Un mesaj de speranţă pentru captivii descurajaţi

Isaia 55:1–13

 1. Care era situaţia evreilor exilaţi în Babilon?

ERA o perioadă întunecată din istoria lui Iuda. Poporul de legământ al lui Dumnezeu fusese luat cu forţa din ţara lui natală şi dus în captivitatea babiloniană. Este adevărat că evreilor li se acordaseră anumite libertăţi pentru a-şi desfăşura activităţile zilnice (Ieremia 29:4–7). Unii învăţaseră o meserie, alţii se apucaseră de negoţ (Neemia 3:8, 31, 32).a Cu toate acestea, viaţa nu era deloc uşoară pentru evreii captivi. Sclavia lor era atât fizică, cât şi spirituală. Să vedem de ce.

 2, 3. Ce consecinţe a avut exilul asupra închinării la Iehova a evreilor?

² Distrugerea Ierusalimului de armatele babiloniene în 607 î.e.n. a însemnat nu numai devastarea unei naţiuni, ci şi o lovitură dată închinării pure. Babilonienii jefuiseră templul lui Iehova şi îl distruseseră, desfiinţaseră preoţia ducându-i pe unii leviţi în captivitate, iar pe alţii omorându-i. Neavând nici casă de închinare, nici altar şi nici o preoţie organizată, evreilor le era imposibil să-i aducă jertfe Dumnezeului adevărat, în armonie cu prevederile Legii.

³ Totuşi, evreii fideli îşi puteau păstra identitatea religioasă practicând circumcizia şi respectând Legea în măsura în care le permiteau împrejurările. De exemplu, ei se puteau reţine de la alimentele interzise şi puteau respecta Sabatul. Dar acest mod de a se comporta putea atrage batjocura celor ce îi luaseră captivi, deoarece pentru babilonieni ritualurile religioase ale evreilor nu erau decât nişte stupidităţi. Starea deplorabilă a exilaţilor este descrisă de psalmist prin cuvintele: „Pe malurile râurilor Babilonului, acolo am stat jos şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne-am atârnat harpele. Căci acolo, cei care ne duseseră captivi ne cereau cântări şi cei care ne făceau să gemem ne cereau bucurie, zicând: «Cântaţi-ne din cântările Sionului!»“ — Psalmul 137:1–3.

 4. De ce nu le era de nici un folos evreilor să se îndrepte spre alte naţiuni pentru eliberare, dar spre cine se puteau îndrepta ei pentru ajutor?

⁴ Aşadar, spre cine se puteau îndrepta evreii captivi pentru a fi mângâiaţi? De unde urma să vină salvarea lor? Cu siguranţă, nu de la o naţiune vecină! Toate acele naţiuni erau neputincioase în faţa armatelor babiloniene, iar multe dintre ele erau ostile evreilor. Dar situaţia nu era fără speranţă. Chiar dacă se aflau în exil, Iehova, împotriva căruia se răzvrătiseră evreii când erau un popor liber, le-a adresat plin de îndurare o invitaţie încurajatoare.

„Veniţi la ape“

 5. Care este semnificaţia cuvintelor „veniţi la ape“?

⁵ Prin intermediul lui Isaia, Iehova le vorbeşte în mod profetic evreilor captivi în Babilon: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cel care nu are bani să vină, să cumpere şi să mănânce. Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!“ (Isaia 55:1). Aceste cuvinte conţin un simbolism bogat. De exemplu, să analizăm invitaţia: „Veniţi la ape“. Fără apă nu poate exista viaţă. Fără acest lichid preţios, noi, oamenii, nu am putea supravieţui mai mult de o săptămână. Prin urmare, apa este o metaforă potrivită, sugerând efectul pe care îl vor avea cuvintele lui Iehova asupra evreilor captivi. Mesajul lui îi va înviora, la fel ca apa rece într-o zi caniculară. Acest mesaj va pune capăt descurajării lor, potolindu-le setea de adevăr şi de dreptate, şi le va da speranţa eliberării din captivitate. Totuşi, pentru a avea parte de toate acestea, evreii exilaţi vor trebui să acorde atenţie mesajului lui Dumnezeu şi să acţioneze în armonie cu el.

 6. Ce foloase vor avea evreii dacă vor cumpăra „vin şi lapte“?

⁶ De asemenea, Iehova va oferi „vin şi lapte“. Laptele întăreşte trupurile tinere şi îi ajută pe copii să crească. În mod asemănător, cuvintele lui Iehova îl vor întări din punct de vedere spiritual pe poporul său şi îl vor ajuta să-şi consolideze relaţiile cu El. Ce se poate spune despre vin? Vinul este oferit de cele mai multe ori la ocazii festive. În Biblie, vinul este pus în legătură cu prosperitatea şi bucuria (Psalmul 104:15). Spunându-i poporului său să ‘cumpere vin’, Iehova le dă evreilor asigurarea că, dacă se vor întoarce din toată inima la închinarea pură, vor ‘fi foarte bucuroşi’. — Deuteronomul 16:15; Psalmul 19:8; Proverbele 10:22.

 7. De ce este remarcabilă compasiunea lui Iehova faţă de exilaţi, şi ce dezvăluie aceasta cu privire la el?

⁷ Cât de îndurător este Iehova că le oferă evreilor exilaţi această înviorare spirituală! Compasiunea lui este cu atât mai remarcabilă dacă ne gândim la trecutul evreilor, o naţiune încăpăţânată şi răzvrătită. Ei nu merită aprobarea lui Iehova. Cu toate acestea, cu secole mai înainte, psalmistul scrisese următoarele cuvinte: „DOMNUL este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de bunătate. El nu ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie“ (Psalmul 103:8, 9). Departe de a rupe relaţiile cu poporul său, Iehova face primul pas în vederea împăcării. Într-adevăr, el este un Dumnezeu care „îşi găseşte plăcerea în bunătate iubitoare“. — Mica 7:18, NW.

Îşi pun încrederea în cei care nu o merită

 8. În cine şi-au pus încrederea mulţi evrei şi în pofida cărui avertisment?

⁸ Până la data aceea, mulţi evrei nu aveau încredere deplină că Iehova îi va salva. De exemplu, înainte de căderea Ierusalimului, conducătorii lor s-au îndreptat spre naţiuni puternice pentru ajutor, prostituându-se, în sens figurat, atât cu Egiptul, cât şi cu Babilonul (Ezechiel 16:26–29; 23:14). Pe bună dreptate, Ieremia le-a spus: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la DOMNUL!“ (Ieremia 17:5). Şi totuşi, exact aşa a procedat poporul lui Dumnezeu!

 9. Cum puteau ajunge evreii în situaţia de ‘a cântări argint pentru un lucru care nu hrăneşte’?

⁹ În momentul acela ei erau sclavii uneia dintre naţiunile în care îşi puseseră încrederea. Au tras ei învăţăminte din ce li s-a întâmplat? Probabil că mulţi nu învăţaseră nimic, deoarece Iehova îi întreabă: „De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?“ (Isaia 55:2a). Dacă nu îşi pun încrederea în Iehova, evreii captivi nu fac altceva decât să ‘cântărească argint pentru un lucru care nu hrăneşte’. Cu siguranţă, ei nu vor fi eliberaţi de babilonieni, care nu le permit captivilor să se întoarcă în ţara lor natală. Adevărul este că Babilonul, cu politica lui de expansiune, cu interesele lui comerciale şi cu închinarea lui falsă, nu are ce să le ofere evreilor exilaţi.

10. a) Cum îi va răsplăti Iehova pe evreii exilaţi dacă vor asculta de el? b) Ce legământ a încheiat Iehova cu David?

¹⁰ Iehova îşi imploră poporul astfel: „Ascultaţi-Mă cu atenţie şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta din belşug. Plecaţi urechea şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David [cu privire la manifestările de bunătate iubitoare arătate lui David, care sunt fidele, NW]“ (Isaia 55:2b, 3). Aceşti oameni subnutriţi din punct de vedere spiritual nu îşi pot pune speranţa decât în Iehova, care le vorbeşte acum în mod profetic prin intermediul lui Isaia. Însăşi viaţa lor depinde de ascultarea de mesajul lui Dumnezeu, deoarece el le spune că, dacă vor asculta, ‘sufletul lor va trăi’. Ce reprezintă însă ‘legământul veşnic’ pe care Iehova îl va încheia cu cei ce vor reacţiona favorabil la cuvintele Lui? Acest legământ este „cu privire la manifestările de bunătate iubitoare arătate lui David“. Cu secole mai înainte, Iehova i-a promis lui David că ‘scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie’ (2 Samuel 7:16). Prin urmare, ‘legământul veşnic’ despre care se vorbeşte aici face referire la guvernare.

Un moştenitor permanent pentru un Regat veşnic

11. De ce putea să li se pară greu de crezut exilaţilor în Babilon promisiunea făcută de Dumnezeu lui David?

¹¹ Este adevărat, ideea ca un descendent din linia davidică să guverneze putea să li se pară greu de crezut evreilor exilaţi. Ei îşi pierduseră ţara şi chiar identitatea naţională! Situaţia în care se aflau ei era însă temporară. Iehova nu uitase de legământul pe care îl încheiase cu David. Indiferent cât de puţin probabil putea să pară în ochii oamenilor, scopul lui Dumnezeu cu privire la un Regat veşnic condus de un descendent din linia regală a lui David avea să se realizeze. Dar cum şi când? În 537 î.e.n., Iehova i-a eliberat pe evrei din captivitatea babiloniană şi i-a restabilit în patria lor. A însemnat lucrul acesta stabilirea unui regat veşnic? Nu, pentru că evreii s-au aflat în continuare sub suzeranitatea unui alt imperiu păgân, şi anume Medo-Persia. „Timpurile fixate“ ca naţiunile să guverneze nu expiraseră încă (Luca 21:24). Întrucât în Israel nu a mai domnit un rege, promisiunea pe care Iehova i-o făcuse lui David nu s-a împlinit în secolele care au urmat.

12. Ce pas a făcut Dumnezeu în vederea împlinirii legământului încheiat cu David pentru un Regat?

¹² După mai bine de 500 de ani de la eliberarea Israelului din captivitatea babiloniană, Iehova a făcut un pas important în vederea împlinirii legământului pentru un Regat transferând viaţa Fiului său întâi-născut, începutul lucrărilor sale de creaţie, din glorie cerească în uterul fecioarei evreice Maria (Coloseni 1:15–17). Când a anunţat acest eveniment, îngerul lui Iehova i-a spus Mariei: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al regatului său“ (Luca 1:32, 33). Prin urmare, Isus s-a născut în linia regală a lui David şi a moştenit dreptul de a domni ca rege. Odată întronat, Isus urma să domnească în „veci de veci“ (Isaia 9:7; Daniel 7:14). Astfel, s-a deschis calea spre împlinirea promisiunii făcute cu multe secole în urmă de Iehova regelui David că îi va da un moştenitor permanent.

„Comandant al grupurilor naţionale“

13. În ce fel a fost Isus „un martor înaintea grupurilor naţionale“ atât în timpul ministerului său, cât şi după înălţarea lui la cer?

¹³ Ce va face acest viitor rege? Iehova spune: „Iată, l-am dat să fie ca un martor înaintea grupurilor naţionale, ca un conducător şi comandant al grupurilor naţionale“ (Isaia 55:4, NW). Când a devenit adult, Isus a fost reprezentantul lui Iehova pe pământ, martorul lui Dumnezeu trimis la naţiuni. Pe parcursul ministerului său pământesc, Isus a avut în vedere îndeosebi „oile pierdute ale casei lui Israel“. Cu toate acestea, cu puţin timp înainte de a se înălţa la cer, el le-a spus continuatorilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor . . . Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 10:5, 6; 15:24; 28:19, 20). Astfel, cu timpul, mesajul despre Regat a fost dus la neevrei, iar unii dintre ei s-au numărat printre cei ce au împlinit legământul încheiat cu David (Faptele 13:46). În felul acesta, chiar şi după moartea, învierea şi înălţarea lui la cer, Isus a continuat să fie martorul lui Iehova „înaintea grupurilor naţionale“.

14, 15. a) În ce fel s-a dovedit Isus „conducător şi comandant“? b) Ce perspective aveau continuatorii lui Isus din secolul I?

¹⁴ Isus urma, de asemenea, să fie „conducător şi comandant“. În armonie cu această descriere profetică, când a fost pe pământ, Isus a acceptat toate responsabilităţile pe care le implica faptul de a fi conducător şi, în toate privinţele, a luat iniţiativa, atrăgând la el mari mulţimi de oameni, învăţându-i cuvintele adevărului şi arătând foloasele pe care le au cei ce acceptă conducerea sa (Matei 4:24; 7:28, 29; 11:5). El şi-a instruit cu eficienţă discipolii, pregătindu-i pentru campania de predicare care le stătea înainte (Luca 10:1–12; Faptele 1:8; Coloseni 1:23). În numai trei ani şi jumătate, Isus a pus bazele pentru o congregaţie internaţională unită, care avea să numere mii de membri din multe popoare. Numai un adevărat „conducător şi comandant“ putea să realizeze o asemenea lucrare măreaţă.b

¹⁵ Cei ce au fost strânşi în congregaţia creştină din secolul I au fost unşi cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu având perspectiva de a guverna împreună cu Isus în Regatul său ceresc (Revelaţia 14:1). Totuşi, profeţia lui Isaia priveşte dincolo de perioada creştinismului timpuriu. Dovezile arată că Isus Cristos nu a început să domnească ca Rege al Regatului lui Dumnezeu decât în 1914. La scurt timp după aceea, creştinii unşi de pe pământ s-au confruntat cu o situaţie care s-a asemănat în multe privinţe cu situaţia prin care au trecut evreii exilaţi în secolul al VI-lea î.e.n. De fapt, ceea ce li s-a întâmplat acestor creştini reprezintă o împlinire mai mare a profeţiei lui Isaia.

Captivitatea şi eliberarea din zilele noastre

16. Ce perioadă de suferinţe a urmat după întronarea lui Isus în 1914?

¹⁶ După întronarea lui Isus ca Rege în 1914, pe pământ a urmat o perioadă de suferinţe fără precedent. De ce? Deoarece, când a devenit Rege, Isus i-a expulzat din cer pe Satan şi pe celelalte creaturi spirituale rele. Odată exilat în vecinătatea pământului, Satan a început să poarte război împotriva celor rămaşi dintre cei sfinţi, adică împotriva rămăşiţei creştinilor unşi (Revelaţia 12:7–12, 17). Evenimentele au culminat în 1918, când lucrarea de predicare publică practic a încetat, iar membrii consiliului de administraţie al Societăţii Watch Tower au fost închişi pe baza unor acuzaţii false de sediţiune. În felul acesta, slujitorii lui Iehova din timpurile moderne au intrat într-o stare de captivitate spirituală, care ne aminteşte de captivitatea propriu-zisă a evreilor din antichitate. Asupra lor plana o mare dezonoare.

17. Cum s-a schimbat starea celor unşi în 1919, şi cum au fost întăriţi ei după aceea?

¹⁷ Totuşi, slujitorii unşi ai lui Dumnezeu nu au stat mult timp în captivitate. La 26 martie 1919, membrii cu răspundere care fuseseră închişi au fost eliberaţi, iar mai târziu au fost retrase toate acuzaţiile aduse împotriva lor. Iehova a turnat spirit sfânt asupra slujitorilor săi eliberaţi, întărindu-i pentru lucrarea care le stătea înainte. Plini de bucurie, ei au răspuns invitaţiei de a ‘lua apa vieţii gratis’ (Revelaţia 22:17). Ei au cumpărat „vin şi lapte, fără bani şi fără plată“ şi au fost întăriţi din punct de vedere spiritual în vederea unei extinderi extraordinare care se contura la orizont, extindere la care rămăşiţa unsă nu se aşteptase.

O mare mulţime aleargă la unşii lui Dumnezeu

18. Care sunt cele două grupuri de discipoli ai lui Isus Cristos, şi ce alcătuiesc ei astăzi?

¹⁸ Discipolii lui Isus nutresc una din cele două speranţe. În primul rând, a fost strânsă o „turmă mică“ care numără 144 000 de membri — creştini unşi atât dintre evrei, cât şi dintre neamuri care alcătuiesc „Israelul lui Dumnezeu“ şi au speranţa de a domni cu Isus în Regatul său ceresc (Luca 12:32; Galateni 6:16; Revelaţia 14:1). În al doilea rând, în zilele din urmă şi-a făcut apariţia „o mare mulţime“ de „alte oi“. Acestea au speranţa să trăiască pentru totdeauna pe un pământ paradiziac. Înainte de izbucnirea marelui necaz, această mulţime — al cărei număr nu este prestabilit — slujeşte alături de turma mică, ambele grupuri alcătuind „o singură turmă“ sub „un singur păstor“. — Revelaţia 7:9, 10; Ioan 10:16.

19. Cum a reacţionat „o naţiune“ de care nu se ştia la început la chemarea acestei naţiuni spirituale?

¹⁹ Strângerea acestei mari mulţimi este sugerată de următoarele cuvinte ale profeţiei lui Isaia: „Iată! Vei chema o naţiune pe care nu o cunoşti şi aceia dintr-o naţiune care nu te-a cunoscut vor alerga la tine, de dragul lui Iehova, Dumnezeul tău, şi pentru Sfântul Israelului, deoarece el te va înfrumuseţa“ (Isaia 55:5, NW). Rămăşiţa unsă nu a înţeles în anii imediat următori eliberării ei din captivitatea spirituală că înainte de Armaghedon ea va fi folosită pentru a chema la închinarea la Iehova o mare „naţiune“. Totuşi, cu timpul, multe persoane sincere care nu aveau speranţă cerească au început să se asocieze cu cei unşi şi să-i slujească lui Iehova cu acelaşi zel cu care slujeau cei unşi. Aceşti nou-veniţi au remarcat frumuseţea poporului lui Dumnezeu, recunoscând că Iehova era în mijlocul lui (Zaharia 8:23). După 1930, cei unşi au înţeles care este adevărata identitate a grupului de creştini care devenea tot mai numeros în mijlocul lor. Ei au ajuns să-şi dea seama că mai era de efectuat o mare lucrare de strângere. Marea mulţime se grăbea — pe bună dreptate — să se asocieze cu poporul de legământ al lui Dumnezeu.

20. a) De ce este urgent în zilele noastre să-l ‘căutăm pe Iehova’, şi în ce constă lucrul acesta? b) Cum le va răspunde Iehova celor ce îl caută?

²⁰ În zilele lui Isaia, a fost adresată următoarea chemare: „Căutaţi-l pe Iehova cât timp poate fi găsit. Chemaţi-l cât timp este aproape“ (Isaia 55:6, NW). În zilele noastre, aceste cuvinte se potrivesc atât celor ce alcătuiesc Israelul lui Dumnezeu, cât şi marii mulţimi aflate într-o continuă creştere. Iehova îşi oferă binecuvântarea cu anumite condiţii, iar invitaţia lui nu va fi adresată la nesfârşit. Acum este momentul să căutăm favoarea lui Dumnezeu. Când va sosi timpul fixat pentru judecata lui Iehova, va fi prea târziu. De aceea, Isaia spune: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la DOMNUL, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând [iartă cu largheţe, NW]“. — Isaia 55:7.

21. Cum a dovedit naţiunea Israel că este infidelă declaraţiilor făcute de strămoşii ei?

²¹ Expresia „să se întoarcă la [Iehova]“ sugerează că cei care trebuie să se căiască au fost mai înainte în relaţii apropiate cu Dumnezeu. Ea ne aminteşte că multe aspecte legate de această parte a profeţiei lui Isaia au avut o primă împlinire pe timpul când evreii erau captivi în Babilon. Cu secole mai înainte, strămoşii acestor captivi şi-au exprimat hotărârea de a asculta de Iehova când au spus: „Pentru noi este de neconceput să-l părăsim pe Iehova ca să le slujim altor dumnezei“ (Iosua 24:16, NW). Istoria arată însă că ceea ce li se părea evreilor „de neconceput“ s-a întâmplat nu o dată, ci de mai multe ori. Din cauză că nu au avut credinţă, evreii au fost duşi în captivitatea babiloniană.

22. De ce spune Iehova despre gândurile şi căile sale că sunt mai înalte decât cele ale oamenilor?

²² Ce avea să se întâmple dacă evreii se căiau? Prin intermediul lui Isaia, Iehova le promite că îi va ‘ierta cu largheţe’ şi adaugă: „«Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele»“, zice DOMNUL. «Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre»“ (Isaia 55:8, 9). Iehova este perfect, iar gândurile şi căile sale sunt inaccesibile. Chiar şi îndurarea lui este manifestată într-o măsură în care noi, oamenii, nu putem spera să o manifestăm vreodată. Gândiţi-vă la următorul lucru: Când îl iertăm pe un semen al nostru, ne aflăm în situaţia în care un păcătos îl iartă pe un alt păcătos. Ştim că, mai devreme sau mai târziu, va fi nevoie ca un alt semen al nostru să ne ierte (Matei 6:12). Iehova însă, chiar dacă nu trebuie să fie iertat niciodată, iartă „cu largheţe“! Într-adevăr, el este un Dumnezeu care manifestă multă bunătate iubitoare. Iar în îndurarea sa, Iehova deschide stăvilarele cerurilor pentru a revărsa binecuvântări asupra celor ce se întorc la el din toată inima. — Maleahi 3:10.

Binecuvântări pentru cei ce se întorc la Iehova

23. Ce spune Iehova pentru a ilustra siguranţa cu care se va împlini cuvântul său?

²³ Iehova îi promite poporului său: „Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să înmugurească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis“ (Isaia 55:10, 11). Tot ce spune Iehova se va împlini negreşit. Aşa cum ploaia şi zăpada, care cad din cer, îşi ating scopul furnizându-i pământului suficientă apă şi făcându-l să rodească, la fel cuvântul lui Iehova care iese din gura lui este demn de încredere în toate privinţele. Ceea ce promite el se va realiza cu siguranţă. — Numeri 23:19.

24, 25. Ce binecuvântări le sunt rezervate evreilor exilaţi care acţionează în armonie cu mesajul transmis de Iehova prin intermediul lui Isaia?

²⁴ Prin urmare, dacă vor acorda atenţie cuvintelor profetice rostite pentru ei prin intermediul lui Isaia, evreii vor primi negreşit salvarea pe care le-a promis-o Iehova. Ca urmare a acestui fapt, ei vor simţi o mare bucurie. Iată ce spune Iehova: „Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor izbucni în cântări înaintea voastră [se vor bucura înaintea voastră cu un strigăt de bucurie, NW] şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi un nume pentru DOMNUL [va deveni pentru Iehova ceva renumit, NW], un semn veşnic, nepieritor“. — Isaia 55:12, 13.

²⁵ În 537 î.e.n., evreii exilaţi au ieşit într-adevăr din Babilon cu strigăte de bucurie (Psalmul 126:1, 2). Când evreii au ajuns la Ierusalim, pământul era năpădit de tufe de mărăcini şi de urzici — pentru că, dacă ne aducem aminte, ţara rămăsese pustie zeci de ani. Dar, cu ajutorul Dumnezeului lor, evreii repatriaţi îl puteau transforma într-un loc minunat. Copaci semeţi, precum chiparosul şi mirtul, au luat locul mărăcinilor şi urzicilor. Binecuvântarea lui Iehova a început să se vadă imediat în timp ce poporul său îi slujea „cu un strigăt de bucurie“. Era ca şi cum pământul însuşi se bucura.

26. De ce stare binecuvântată se bucură în prezent poporul lui Dumnezeu?

²⁶ În 1919 a fost eliberată din captivitatea spirituală rămăşiţa creştinilor unşi (Isaia 66:8). Împreună cu marea mulţime de alte oi, ei îi slujesc acum lui Dumnezeu plini de bucurie într-un paradis spiritual. Liberi de orice influenţă babilonică, ei se află într-o stare privilegiată, care a devenit pentru Iehova „ceva renumit“. Prosperitatea lor spirituală glorifică numele său şi îl preamăreşte pe Iehova ca singurul Dumnezeu al profeţiilor adevărate. Ceea ce a făcut Iehova pentru ei demonstrează că el este singurul Dumnezeu adevărat, fiind o dovadă că el este fidel cuvântului său şi îndurător cu cei ce se căiesc. Fie ca toţi cei ce continuă să ‘cumpere vin şi lapte fără bani şi fără plată’ să găsească bucurie în faptul de a-i sluji pentru totdeauna!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 234]

Evreii însetaţi spiritualiceşte sunt invitaţi să ‘vină la ape’ şi să ‘cumpere vin şi lapte’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 239]

Isus s-a dovedit a fi „conducător şi comandant“ pentru grupurile naţionale

[Legenda fotografiilor de la paginile 244 şi 245]

„Să se lase cel rău de calea lui“