Iehova iartă cu largheţe
„Cel rău să îşi abandoneze calea şi omul dăunător gîndurile sale; şi să se întoarcă la Iehova . . . căci el va ierta cu largheţe.“ — ISAIA 55:7, NW.
1. Cu ce sînt binecuvîntaţi acum cei care primesc iertare de la Iehova?
IEHOVA îi iartă pe răufăcătorii care se căiesc şi le dă acum posibilitatea de a se bucura de linişte sufletească într-un paradis spiritual. Şi aceasta deoarece ei corespund următoarelor cerinţe: „Căutaţi-l pe Iehova cît timp poate fi găsit. Chemaţi-l cît timp este aproape. Cel rău să îşi abandoneze calea şi omul dăunător gîndurile sale; şi să se întoarcă la Iehova, căruia îi va fi milă de el, şi la Dumnezeul nostru, căci el va ierta cu largheţe“. — Isaia 55:6, 7, NW.
2. a) Ce se înţelege prin ‘a-l căuta pe Iehova’ şi ‘a te întoarce la el’, aşa cum se menţionează în Isaia 55:6, 7? b) De ce au trebuit exilaţii evrei din Babilon să se întoarcă la Iehova, şi ce s-a întîmplat cu unii dintre ei?
2 Pentru ‘a-l căuta pe Iehova’ şi a-l chema ca să primească favoare, un răufăcător trebuie să-şi abandoneze calea greşită şi orice gînd de a le face rău altora. Nevoia de a se ‘întoarce la Iehova’ arată că răufăcătorul l-a părăsit pe Dumnezeu, cu care a avut cîndva o relaţie apropiată. Aşa s-a întîmplat în cazul locuitorilor lui Iuda, a căror infidelitate faţă de Dumnezeu le-a adus în cele din urmă exilul în Babilon. Exilaţii evrei trebuiau să se întoarcă la Iehova căindu-se de faptele rele care au avut drept rezultat captivitatea lor în Babilon şi profeţita pustiire a patriei lor timp de 70 de ani. În 537 î.e.n. această ţară a fost repopulată de o rămăşiţă de evrei temători de Dumnezeu care au fost eliberaţi din Babilon prin decret guvernamental (Ezra 1:1–8; Daniel 9:1–4). Atît de impresionante au fost rezultatele acestei restabiliri, încît ţara lui Iuda a fost comparată cu Paradisul edenic. — Ezechiel 36:33–36.
3. În ce sens a avut rămăşiţa Israelului spiritual o experienţă asemănătoare celei a exilaţilor temători de Dumnezeu care s-au întors în Iuda?
3 Israeliţii spirituali au avut o experienţă asemănătoare celei trăite de evreii temători de Dumnezeu care s-au întors în Iuda după exilul babilonean (Galateni 6:16). Membrii rămăşiţei Israelului spiritual au operat unele schimbări în ce priveşte calea şi ideile lor imediat după primul război mondial. Anul 1919 a marcat sfîrşitul exilării lor din favoarea totală a lui Dumnezeu în Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Deoarece ei s-au căit de păcatele cu privire la frica de om şi la inactivitate în serviciul lui Iehova, Dumnezeu i-a eliberat din Babilonul ce Mare, i-a adus înapoi la starea lor spirituală dreaptă şi a început iar să-i folosească la predicarea mesajului Regatului. De atunci încoace, în poporul lui Dumnezeu a înflorit un paradis spiritual spre onoarea sfîntului său nume (Isaia 55:8–13). Deci în modelul antic şi în corespondentul lui modern avem o dovadă clară că binecuvîntările au venit ca urmare a iertării divine şi că Iehova îi iartă într-adevăr cu largheţe pe cei care se căiesc.
4. De ce anume se tem unii slujitori ai lui Iehova?
4 Slujitorii de azi ai lui Iehova pot, aşadar, să se încreadă în iertarea lui. Totuşi, unii dintre ei se simt demoralizaţi din cauza greşelilor din trecut, iar sentimentele de vinovăţie aproape că îi copleşesc. Ei nu se consideră demni de a trăi în paradisul spiritual. De fapt, unii se tem că au comis păcatul de neiertat şi că nu vor fi niciodată iertaţi de Iehova. Aşa să fie oare?
Unele păcate sînt de neiertat
5. De ce se poate spune că unele păcate sînt de neiertat?
5 Unele păcate sînt de neiertat. Isus Cristos a zis: „Orice păcat şi orice fel de blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva spiritului nu va fi iertată“ (Matei 12:31, NW). Aşadar, blasfemia împotriva spiritului sfînt, sau a forţei active a lui Dumnezeu, nu va fi iertată. Apostolul Pavel a făcut aluzie la un asemenea păcat cînd a scris: „Este cu neputinţă ca cei care au fost luminaţi odată . . . şi care au căzut, să fie reînnoiţi spre [căinţă, NW], căci ei răstignesc pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu, făcîndu-L să fie batjocorit“. — Evrei 6:4–6.
6. Ce anume determină dacă un păcat este pardonabil sau nu?
6 Numai Dumnezeu ştie dacă cineva a comis păcatul de neiertat. Totuşi, Pavel a făcut lumină în această privinţă cînd a scris următoarele: „Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa deplină a adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare sigură şi înfricoşată a judecăţii“ (Evrei 10:26, 27). O persoană voluntară acţionează deliberat, sau este „încăpăţînată şi, deseori, refractară în mod intenţionat“ (Webster’s New Collegiate Dictionary). Oricine continuă în mod deliberat şi cu încăpăţînare să practice păcatul după ce cunoaşte adevărul nu este iertat. Deci nu atît păcatul propriu-zis, cît starea inimii, gradul de intenţionalitate, este ceea ce determină dacă păcatul este pardonabil sau nu. Pe de altă parte, cum stau lucrurile cînd un creştin care a greşit este profund neliniştit din cauza greşelii sale? Marea sa nelinişte indică, probabil, că el nu a comis, de fapt, un păcat de neiertat.
Păcatele lor au fost de neiertat
7. De ce putem spune că unii împotrivitori religioşi ai lui Isus au comis un păcat de neiertat?
7 Unii conducători religioşi evrei care s-au împotrivit lui Isus au comis un păcat intenţionat, şi deci de neiertat. Deşi au văzut spiritul sfînt al lui Dumnezeu acţionînd prin intermediul lui Isus în timp ce acesta făcea bine şi înfăptuia miracole, clericii respectivi îi atribuiau lui Beelzebul, sau Satan Diavolul, puterea lui Isus. Ei au păcătuit pe deplin conştienţi împotriva acţiunii de netăgăduit a spiritului lui Dumnezeu. Astfel, ei au comis un păcat de neiertat, deoarece Isus a zis: „Oricui va vorbi împotriva [spiritului sfînt, NW], nu îi va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor“. — Matei 12:22–32.
8. De ce păcatul lui Iuda Iscariot a fost de neiertat?
8 Păcatul lui Iuda Iscariot a fost, de asemenea, de neiertat. Faptul că el l-a trădat pe Isus a fost punctul culminant deliberat, intenţionat al unei atitudini ipocrite şi necinstite. De exemplu, cînd Iuda a văzut că Maria l-a uns pe Isus cu un ulei costisitor, el a întrebat: „De ce nu s-a vîndut acest parfum cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?“ Apostolul Ioan a adăugat: „[Iuda] zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, pentru că el ţinea punga, lua el din ce se punea în ea“. La scurt timp după aceea, Iuda l-a trădat pe Isus pentru 30 de monede de argint (Ioan 12:1–6; Matei 26:6–16). Este adevărat că Iuda a simţit remuşcări şi s-a sinucis (Matei 27:1–5). Dar el nu a fost iertat, deoarece atitudinea sa egoistă urmată cu perseverenţă şi în mod deliberat, precum şi actul său de trădare reflectă păcatul său împotriva spiritului sfînt. Cît de potrivit a fost ca Isus să-l numească pe Iuda „fiul pierzării“! — Ioan 17:12; Marcu 3:29; 14:21.
Păcatele lor au fost iertate
9. De ce a iertat Dumnezeu păcatele lui David în legătură cu Bat-Şeba?
9 Păcatul intenţionat se află în contrast flagrant cu greşelile celor care sînt iertaţi de Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe regele David al Israelului. El a comis adulter cu Bat-Şeba, soţia lui Urie, iar mai tîrziu i-a poruncit lui Ioab cum să pună la cale moartea lui Urie în luptă (2 Samuel 11:1–27). De ce i-a arătat Dumnezeu îndurare lui David? În principal datorită legămîntului pentru Regat, dar şi datorită propriei îndurări a lui David, precum şi căinţei sale sincere. — 1 Samuel 24:4–7; 2 Samuel 7:12; 12:13.
10. Deşi Petru a păcătuit grav, de ce l-a iertat Dumnezeu?
10 Să ne gîndim şi la apostolul Petru. El a păcătuit grav prin faptul că l-a renegat de repetate ori pe Isus. De ce l-a iertat Dumnezeu pe Petru? Spre deosebire de Iuda Iscariot, Petru a fost sincer în serviciul lui Dumnezeu şi al lui Cristos. Păcatul acestui apostol s-a datorit slăbiciunii carnale, iar el s-a căit sincer şi „a plîns cu amar“. — Matei 26:69–75.
11. Cum aţi defini „căinţa“, şi ce ar trebui să facă cineva dacă se căieşte cu adevărat?
11 Exemplele de mai sus arată că pînă şi o persoană care păcătuieşte grav poate obţine iertare de la Iehova Dumnezeu. Dar ce atitudine se cere pentru a fi iertat? Căinţa sinceră este de importanţă vitală dacă un creştin care greşeşte vrea să fie iertat de Dumnezeu. A te căi înseamnă „a renunţa la păcat datorită penitenţei pentru o greşeală din trecut“ sau „a simţi regret sau remuşcare pentru ceea ce ai făcut sau ai omis să faci“ (Webster’s Third New International Dictionary). O persoană care se căieşte cu adevărat are remuşcări pentru orice reproş, mîhnire sau probleme pe care păcatul său le-a adus asupra numelui şi organizaţiei lui Iehova. Răufăcătorul care se căieşte produce, de asemenea, roade corespunzătoare, efectuînd lucrări care corespund căinţei (Matei 3:8; Faptele 26:20). De exemplu, dacă el a înşelat pe cineva, el va lua măsurile care se cuvin pentru a compensa pierderea (Luca 19:8). Un astfel de creştin care se căieşte are motive scripturale temeinice pentru a fi sigur că Iehova va ierta cu largheţe. Care sînt aceste motive?
Motive pentru a fi siguri de iertarea lui Dumnezeu
12. Pe baza cărui lucru arată Psalmul 25:11 că o persoană care se căieşte se poate ruga pentru iertare?
12 Un răufăcător care se căieşte poate să se roage plin de încredere pentru iertare pe baza numelui lui Iehova. David a implorat astfel: „De dragul numelui tău, o, Iehova, trebuie să-mi ierţi eroarea, căci este considerabilă“ (Psalmul 25:11, NW). O asemenea rugăciune, împreună cu căinţa pentru orice ocară pe care răufăcătorul a adus-o asupra numelui lui Dumnezeu, trebuie să acţioneze şi ca frînă în calea unui păcat grav în viitor.
13. Ce rol joacă rugăciunea în iertarea divină?
13 Iehova Dumnezeu răspunde la rugăciunile sincere ale slujitorilor săi care au greşit, dar se căiesc. De exemplu, Iehova nu l-a ignorat pe David, care s-a rugat din inimă după ce şi-a dat seama de gravitatea păcatelor sale în legătură cu Bat-Şeba. De fapt, cuvintele lui David din Psalmul 51 exprimă multe dintre sentimentele celor care se roagă. El a implorat astfel: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După bogăţia îndurărilor Tale, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un [spirit, NW] zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită“. — Psalmul 51:1, 2, 17.
14. Ce asigurări ne dau Scripturile că Dumnezeu îi iartă pe cei care exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus?
14 Dumnezeu îi iartă pe cei care exercită credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Iată ce a scris Pavel: „Prin intermediul lui avem eliberarea prin răscumpărare, în virtutea sîngelui acestuia, da, iertarea greşelilor noastre“ (Efeseni 1:7, NW). Apostolul Ioan a scris următoarele cuvinte care au un sens asemănător: „Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Dar dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. El este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi“. — 1 Ioan 2:1, 2, NW.
15. Pentru a continua să se bucure de mila lui Dumnezeu, ce trebuie să facă un păcătos care se căieşte?
15 Mila lui Iehova îi dă răufăcătorului care se căieşte o bază pentru a fi sigur că el poate fi iertat. Neemia a spus: „Tu, Tu eşti un Dumnezeu al iertării, îndurător şi milostiv, încet la mînie şi bogat în bunătate“ (Neemia 9:17; compară cu Exodul 34:6, 7). Desigur, pentru a se bucura în continuare de mila divină, păcătosul trebuie să se străduiască să respecte legea lui Dumnezeu. Aşa cum a spus psalmistul, „să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci legea Ta este desfătarea mea. Mari sînt îndurările Tale, [Iehova, NW]! Înviorează-mă, potrivit cu judecăţile Tale!“ — Psalmul 119:77, 156.
16. Ce mîngîiere găsim în faptul că Iehova ia în considerare starea noastră păcătoasă?
16 Faptul că Iehova ia în consideraţie starea noastră păcătoasă îi dă, de asemenea, păcătosului care se căieşte mîngîiere şi motiv pentru a se ruga plin de încredere că Dumnezeu îl va ierta (Psalmul 51:5; Romani 5:12). Psalmistul David a dat asigurări pline de mîngîiere cînd a declarat: „[Iehova Dumnezeu] nu ne face după păcatele noastre, nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre. Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El; cît este de departe răsăritul de apus, atît de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură [Iehova, NW] de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce sîntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“ (Psalmul 103:10–14). Da, Tatăl nostru ceresc este mai milos şi mai plin de compasiune chiar decît un părinte uman.
17. Ce relaţie este între serviciul fidel efectuat pentru Dumnezeu de o persoană în trecut şi iertare?
17 Un păcătos care se căieşte se poate ruga pentru iertare fiind plin de încredere că Iehova nu va ignora serviciul său fidel din trecut. Neemia nu s-a rugat pentru iertarea păcatului său, ci a spus: „Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!“ (Neemia 13:31). Un creştin care se căieşte poate găsi alinare în cuvintele: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui“. — Evrei 6:10.
Ajutor din partea bătrînilor
18. Ce ar trebui să se facă dacă păcatul unui creştin l-a îmbolnăvit pe acesta spiritualiceşte?
18 Dar dacă un creştin se consideră nepotrivit pentru a mai rămîne în paradisul spiritual sau este incapabil să se roage deoarece păcatul său l-a îmbolnăvit spiritualiceşte? „Să cheme pe bătrînii [congregaţiei, NW] şi ei să se roage pentru el, ungîndu-l cu untdelemn, în Numele [lui Iehova, NW], a scris discipolul Iacov. Rugăciunea credinţei va vindeca pe cel bolnav şi [Iehova, NW] îl va ridica; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.“ Da, bătrînii congregaţiei pot realmente să se roage cu şi pentru un colaborator în credinţă care se căieşte, cu speranţa de a-l readuce la o bună stare de sănătate spirituală. — Iacov 5:14–16.
19. Ce trebuie să facă pentru a fi iertată şi reintegrată o persoană care a fost exclusă?
19 Chiar dacă un comitet judiciar exclude un păcătos care nu se căieşte, aceasta nu înseamnă că el a comis păcatul de neiertat. Însă pentru a fi iertat şi reintegrat, el trebuie să se supună cu umilinţă legilor lui Dumnezeu, să producă roade care corespund căinţei şi să apeleze la bătrîni pentru reintegrare. După ce un fornicator a fost exclus din congregaţia din Corintul antic, Pavel a scris: „Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulţi; aşa că, dimpotrivă, ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă mîhnire. De aceea, vă îndemn să-l asiguraţi de dragostea voastră“. — 2 Corinteni 2:6–8; 1 Corinteni 5:1–13.
Dumnezeu dă putere
20, 21. Ce îl poate ajuta pe cineva care manifestă nelinişte din cauza faptului cǎ a comis, poate, un păcat de neiertat?
20 Dacă anumiţi factori, cum ar fi o sănătate precară sau stresul, produc nelinişte din cauza faptului cǎ s-a comis un păcat de neiertat, odihna adecvată şi somnul pot fi utile. Trebuie îndeosebi să nu uitaţi cuvintele lui Petru: ‘Aruncaţi asupra Lui [Dumnezeu] toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi’. Şi nu-i permiteţi niciodată lui Satan să vă descurajeze, căci Petru a adăugat: „Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri, în lume, trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Şi Dumnezeul oricăr[ei bunătăţi nemeritate, NW] . . . vă va desăvîrşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi“. — 1 Petru 5:6–10.
21 Deci dacă vă căiţi, dar v-a fost teamă că purtaţi vina unui păcat de neiertat, aduceţi-vă aminte că Dumnezeu are căi înţelepte, drepte şi pline de iubire. De aceea rugaţi-vă lui în credinţă. Asimilaţi în continuare hrana spirituală pe care el o furnizează prin „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47, NW). Asociaţi-vă cu colaboratorii în credinţă şi participaţi cu regularitate la ministerul creştin. Aceste lucruri vă vor întări credinţa şi vă vor elibera de teama că Dumnezeu nu v-a iertat, poate, păcatul.
22. Ce urmează să analizăm?
22 Faptul de a şti că Iehova iartă cu largheţe le aduce mîngîiere locuitorilor paradisului spiritual. Totuşi, viaţa lor actuală nu este lipsită de încercări. Poate că ei sînt deprimaţi deoarece unul dintre cei dragi a murit sau un prieten apropiat este grav bolnav. După cum vom vedea, în astfel de împrejurări, şi nu numai în ele, Iehova îşi ajută şi îşi conduce poporul prin intermediul spiritului său sfînt.
Ce veţi răspunde?
◻ Ce dovadă există că Iehova ‘iartă cu largheţe’?
◻ Pentru care păcat nu există iertare?
◻ Cu ce condiţii sînt iertate păcatele cuiva?
◻ De ce pot fi siguri de iertarea lui Dumnezeu răufăcătorii care se căiesc?
◻ Ce ajutor au la dispoziţie răufăcătorii care se căiesc?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Ştiţi de ce au fost David şi Petru iertaţi, dar Iuda Iscariot nu?
[Legenda fotografiei de la pagina 12]
Ajutorul din partea bătrînilor de congregaţie poate face mult pentru a-l ajuta spiritualiceşte pe un creştin