Scopul lui Dumnezeu de a avea un număr de „născuţi din nou”
„Cu totul adevărat îţi spun: Dacă nu se naşte cineva din apă şi din spirit, nu poate intra în regatul lui Dumnezeu. Să nu te miri că ţi-am spus că trebuie să fiţi născuţi din nou.” — Ioan 3:5, 7.
1, 2. a) Înainte de a explica în mod satisfăcător scopul lui Dumnezeu de a avea un număr de „născuţi din nou,” ce anume urmează să înţelegem şi să apreciem? b) Ce mărturie oferă Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la justeţea sa şi totuşi ce nu-l obligă ea să facă?
Înainte de a explica în mod satisfăcător scopul lui Dumnezeu de a avea un număr de „născuţi din nou,” este necesar să înţelegem şi să apreciem cîteva aspecte legate de calităţile fundamentale ale lui Iehova Dumnezeu şi de scopul său cu privire la pămînt şi om.
2 Mărturia cuvîntul lui Dumnezeu nu ne lasă nici o îndoială despre faptul că una dintre calităţile remarcabile ale lui Dumnezeu este justeţea. De asemenea, spiritul dreptăţii este cu adevărat fundamentul tronului său (Deut. 32:4; Ps. 89:14). Totuşi dreptatea şi justeţea sa nu-l obligă să le confere privilegii identice tuturor creaturilor sale inteligente. De exemplu el a creat unele fiinţe în calitate de creaturi spirituale, îngeri, care sînt cu mult superioare oamenilor. Nici pe toţi aceia care sînt creaturi pămînteşti fidele, el nu-i răsplăteşte în acelaşi fel. Astfel, Isus a spus cu privire la Ioan Botezătorul ca „cel mai mic în regatul cerurilor este mai mare decît el” (Mat. 11:11, New English Bible). Ar fi bine să păstrăm în minte aceste aspecte atunci cînd examinăm subiectul despre „naşterea din nou.”
Scopul lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi om
3. Ce perspectivă încîntătoare a stat înaintea lui Adam şi a Evei, după crearea lor?
3 Pentru a aprecia scopul lui Dumnezeu de a avea un număr de oameni „născuţi din nou,” este fundamental să înţelegem împrejurările care l-au determinat pe Dumnezeu să recurgă la acţiunea de a avea un număr de „născuţi din nou.” Întorcîndu-ne la primii noştri părînţi, aflăm că Dumnezeu Ie-a dat acest mandat: „Fiţi fecunzi şi înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi-l; şi să stăpîniţi [. . .] orice creatură vie care se mişcă pe pămînt” (Gen. 1:28). În starea lor de perfecţiune, Adam şi Eva erau copiii lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu i-a aşezat într-o grădină încîntătoare, dotată cu tot felul de animale şi flori frumoase, şi cu fructe delicioase, partea care le revenea lor i-ar fi făcut cu adevărat fericiţi. Pe măsură ce ei urmau să supună pămîntul şi să-l umple cu urmaşi ai speciei lor umane, întregul pămînt avea să devină, în cele din urmă, un paradis populat cu oameni perfecţi, după cum Adam şi Eva erau perfecţi. Ce perspectivă minunată le sta în faţă!
4, 5. a) De ce primii noştri părinţi au dat greş în a servi scopul pe care-l avea Dumnezeu la crearea lor? b) De aceea, prin cine a aranjat Iehova să fie îndeplinit scopul său cu privire la pămînt şi om?
4 Însă primii noştri părinţi au pierdut aprecierea faţă de toate aceste îngrijiri ale lui Dumnezeu faţă de ei şi au violat legea sa. De aceea, Dumnezeu i-a dat afară din familia fiilor săi şi i-a condamnat la moarte. Ca urmare, toţi descendenţii lor au fost născuţi păcătoşi, supuşi morţii (Geneza 3:19; Rom. 5:12). Nici primii noştri părinţi, nici vreunul dintre descendenţii lor nu a mai fost în stare să ducă la îndeplinire mandatul iniţial, încredinţat familiei umane. Înseamnă oare aceasta că scopul lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi om nu va fi niciodată realizat? În nici un caz, căci Cuvîntul lui Dumnezeu ne dă asigurarea că scopurile sale nu dau niciodată greş. — Isaia 46:10, 11; 55:10, 11.
5 În acest caz, cum va fi îndeplinit scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi om? Prin intermediul unei Seminţe, întocmai cum Dumnezeu a profeţit în grădina Eden şi după cum i-a promis de altfel şi lui Avraam. Apostolul Pavel arată că această Sămînţă este în primul rînd Isus Cristos. — Geneza 3:15; 22:17, 18; Gal. 3:16, 29.
Cum va fi realizat scopul iniţial al lui dumnezeu?
6. Prin ce mijloc a deschis Dumnezeu calea descendenţilor lui Adam să fie restabiliţi în cadrul familiei lui Dumnezeu?
6 Cum a putut face Isus Cristos ca scopul iniţial al lui Dumnezeu să fie realizat? În primul rînd prin înlăturarea condamnării care apăsa asupra familiei umane datorită rebeliunii lui Adam. Isus a putut face acest lucru, pentru că el a fost născut ca om perfect, întrucît Tatăl său era Iehova Dumnezeu şi nu Iosif, soţul Mariei. Isus a îndeplinit efectiv această înlăturare a condamnării prin moartea sa de jertfă pe un stîlp de execuţie. De fapt, unul dintre motivele principale ale venirii sale pe pămînt a fost acela de a–şi da viaţa ca răscumpărare. Drept urmare, el a deschis descendenţilor lui Adam calea spre restabilire în cadrul familiei aprobate a lui Iehova. — Mat. 28:20.
7. Pe ce bază a fost înviat Isus din morţi ca spirit?
7 Dar un Răscumpărător mort n-ar fi putut fi de folos speciei umane. De aceea, a treia zi, Isus Cristos a fost „înviat în spirit” de către Iehova Dumnezeu (1 Petru 3:18). Iehova a realizat acest act pe baza a ceea ce s-a petrecut la Iordan, atunci cînd Isus a fost botezat. Aici, prin intermediul spiritului său sfînt, Dumnezeu l-a născut pe Isus ca Fiu al său, născut de spirit. Ioan Botezătorul nu numai că a văzut spiritul lui Dumnezeu coborînd asupra lui Isus sub forma unui porumbel, dar a şi auzit vocea lui Dumnezeu spunînd: „Acesta este Fiul meu preaiubit, pe care Eu l-am aprobat.” — Mat. 3:16, 17; Evrei 10:5–10.
8. Pe lîngă faptul că, la Iordan, Isus a fost „născut din nou,” pentru ce altceva a fost uns şi investit el?
8 În acest fel Isus a devenit nu numai un Fiu spiritual al lui Dumnezeu ci şi Mesia, Cristos sau Unsul care să fie Regele regatului lui Dumnezeu. În acelaşi timp, el a fost şi investit ca mare preot în folosul omenirii muribunde, pentru a înlătura starea de neputinţă produsă de păcat (Evrei 7:26). În plus, asupra lui se aplicau acum cuvintele din Isaia 61:1, 2: „Spiritul Domnului Suveran Iehova este asupra mea, pentru că Iehova m-a uns să anunţ o veste bună celor umili. El m-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să proclam libertate celor ţinuţi în captivitate şi deschiderea largă a ochilor pentru prizonieri.” Isus a fost născut de spirit, „născut din nou.” Ca Fiu al lui Dumnezeu uns de spirit el a perseverat în mod fidel pînă la moarte, în ciuda tuturor tentativelor lui Satan Diavolul de a-l face să-şi încalce integritatea. De aceea, Dumnezeu l-a înviat din moarte.
9. Cum şi în ce scop l-a echipat Dumnezeu complet pe Isus, datorită fidelităţii acestuia pînă la moarte?
9 După aceea, „Dumnezeu l-a ridicat într-o poziţie superioară şi i-a dat cu plăcere numele care este mai presus de orice nume” (Filip. 2:9–11). Faptul că Isus a fost înviat din morţi a fost atestat de sute de martori. Cu puţin timp înainte de a se întoarce la Tatăl său în ceruri, el le-a spus discipolilor săi: „Toată autoritatea [sau puterea] mi-a fost dată în ceruri şi pe pămînt” (Mat. 28:18). Acum el era complet echipat cu dreptul de a restabili omenirea, în virtutea morţii sale de jertfă, precum şi cu puterea de a face aceasta, în virtutea învierii şi înălţării sale la dreapta lui Dumnezeu, în cer (Luca 22:69). În acest fel, Isus Cristos este acum în poziţia de a face să se realizeze scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi om. Aşa dar, toate profeţiile mesianice se aplică asupra lui. — Vezi Ps. 72; Is. 9:6, 7; 11:1–10.
De ce sînt „născuţi din nou” şi alţii
10, 11. a) Ce mărturii scripturale arată că Isus va avea asociaţi în Regatul său? b) Cît de mulţi vor avea parte de această favoare şi cum ştim că numărul prezentat trebuie înţeles literalmente?
10 Va îndeplini oare Isus Cristos singur toate aceste lucruri? Nu. În guvernul său, va avea el cumva îngeri care să conducă împreună cu el? Nu. Participante împreună cu el la îndeplinirea acelor profeţii mesianice vor fi unele persoane care aici pe pămînt au fost oameni ca şi el. Dar înainte ca ei să participe la forma de guvernare a regatului lui Cristos, asemenea lui şi ei trebuie să fie în primul rînd „născuţi din nou” încă în timp ce se află pe pămînt. Spiritul lui Iehova care acţionează asupra lor îi naşte ca fii spirituali cu perspectiva vieţii veşnice în ceruri. Ca atare, ei au o relaţie intimă specială cu Dumnezeu, „un spirit de adopţiune ca fii, spirit prin care [ei] strigă: ,Abba, Tată!” (Rom. 8:15). Isus a prezentat în mod repetat această speranţă în faţa apostolilor săi (Luca 22:28–30; Ioan 14:2, 3). În mod similar, apostolii menţionează şi ei această speranţă. — Romani 8:17; 1 Cor. 15:52, 53; 1 Ioan 3:2.
11 Cît de mulţi vor dobîndi această poziţie cerească? Conform cu toate textele scripturale care se referă la acest subiect, cei „născuţi din nou” vor fi relativi puţini. Nu este surprinzător să fie astfel, întrucît acesta este un premiu cu totul special, este cea mai favorizată poziţie oficială. Astfel Isus a spus despre ei: „Nu te teme turmă mică, întrucît Tatăl vostru a considerat că este bine să vă dea regatul” (Luca 12:32). Dar cîţi vor fi efectiv? Apostolul Ioan spune că a văzut 144 000 de israeliţi spirituali sigilaţi pe frunte iar cu altă ocazie, pe cei 144 000 stînd pe muntele Sion împreună cu Mielul Isus Cristos. Faptul că acest număr trebuie înţeles în sens literal, reiese din contextul care vorbeşte despre o „mare mulţime, pe care nimeni nu poate s-o numere.” — Apoc. 7:3, 4, 9; 14:1, 3; 20:4, 6.
Un popor pentru numele său
12, 13. Care este scopul prezent al lui Iehova cu aceşti viitori asociaţi ai lui Isus în Regat?
12 Însă Iehova Dumnezeu avea în vedere o lucrare pentru aceşti viitori regi şi preoţi atît timp cît ei sînt încă în carne, ca oameni. Care este această lucrare? Aşa cum Isus a fost uns „să anunţe vestea bună celor umili,” tot astfel, aceştia sînt unşi să predice vestea bună a regatului lui Dumnezeu (Is. 61:1, 2; Luca 4:16–21; Fapte 8:4, 12). În acest sens, la plecarea sa Isus le-a dat primilor săi discipoli îndemnul: „să formaţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i” (Mat. 28:19, 20). Iar exact înainte de înălţarea sa la cer, Isus le-a spus celor 11 apostoli fideli că ei aveau să fie „martori ai lui pînă în cele mai îndepărtate părţi ale pămîntului.” — Fapte 1:8.
13 Unul dintre scopurile principale ale lui Dumnezeu privind predicarea „veştii bune” în toate naţiunile este „să aleagă dintre ele un popor pentru numele său” (Fapte 15:14). Întrucît numele lui Dumnezeu este Iehova, aceştia sînt cunoscuţi ca martori pentru Iehova (Is. 43:10–12). Aceasta nu înseamnă că aceşti continuatori unşi ai lui Isus Cristos sînt singurii care trebuie să anunţe „vestea bună” celor umili, să formeze discipoli şi să fie martori pentru Iehova Dumnezeu. Dimpotrivă, aşa cum în vechiul Israel legile lui Iehova se aplicau şi asupra locuitorilor străini din mijlocul lor, tot astfel, ordinul dat israeliţilor spirituali se aplică şi asociaţilor lor, „marea mulţime” de „alte oi.” — Ioan 10:16; Apoc. 7:9.
14. Care este o altă îndatorire ce le revine acestor discipoli unşi ce păşesc pe urmele lui Isus Cristos?
14 O altă îndatorire care le revine continuatorilor unşi ai lui Isus Cristo este de a produse roadele spiritului lui Dumnezeu, anume, „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine” (Gal. 5:22, 23). Isus a declarat că adevăraţii săi discipoli vor fi identificaţi prin iubirea pe care o vor demonstra unii faţă de alţii (Ioan 13:34, 35). Iată de ce apostolul Pavel îi sfătuieşte: „Dezbrăcaţi vechea personalitate care se conformează modului vostru de comportare din trecut şi care se corupe potrivit dorinţelor sale înşelătoare, şi înnoiţi-vă în forţa care vă influenţează mintea şi îmbrăcaţi noua personalitatea care a fost creată potrivit voinţei lui Dumnezeu în adevărata dreptate şi loialitate.” Cuvintele următoare ale apostolului sînt cele care arată cît de importantă este această îndătorire pentru creştini: „Imi lovesc corpul şi-l ţin ca sclav, pentru ca, după am predicat altora, să nu ajung eu însumi să fiu cumva dezaprobat” (Efes. 4:22-24; 1 Cor. 9:27). Cei care sînt unşi pot spera să primească „coroana vieţii” numai dacă dovedesc fidelitate chiar pînă la moarte. — Apoc. 2:10.
Scopul iniţial al lui Dumnezeu nu s-a schimbat
15. a) Ce greşeală au comis cu privire la scopul lui Dumnezeu mulţi care se declară a fi creştini? b) De care speranţă accentuată în scripturile creştine greceşti a fost generată ea?
15 Mulţi oameni care se declară a fi creştini comit greşeala că nu ţin seama de scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi om. Cuvîntul său arată clar care a fost şi care este acesta şi ne asigură că el nu se schimbă (Geneza 1:28; Is. 45:18; Mal. 3:6). Insă Scripturile creştine greceşti scot în relief scopul de mai tîrziu al lui Iehova, anunţat după ce omenirea a căzut în păcat, şi anume acela de a alege un număr limitat de oameni, pe baza sacrificiului lui Isus, care să devină conducători asociaţi cu Fiul său în regatul ceresc (Gen. 3:15; 2 Tim. 4:7, 8, 18). Toţi aceştia au nevoie în primul rînd să fie „născuţi din nou,” aşa cum a fost Isus (Ioan 3:3). Totuşi îngrijirea lui Dumnezeu în vederea salvării pe baza sacrificiului lui Cristos nu este limitată la aceia care au o speranţă cerească. Lucrul acesta reiese clar chiar din Scripturile creştine greceşti.
O singură salvare — dar două speranţe
16, 17. Ce texte scripturale arată că foloasele jertfirii lui Cristos nu sînt limitate la cei care au speranţă cerească?
16 Isus i-a învăţat pe discipolii săi să se roage: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţit să fie numele tău, să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta precum în cer, şi pe pămînt” (Mat. 6:9, 10). Pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se facă şi pe pămînt ca în cer, aceasta înseamnă că trebuie să existe oameni drepţi care să trăiască pe pămînt şi despre care orice lacrimă din ochii lor, iar moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici doliu, nici strigăt, nici durere. Lucrurile vechi au trecut.” Aceste cuvinte nu se referă la cer, pentru că aici nu a fost niciodată vreun ţipăt sau tristeţe, sau suferinţă, sau moarte. — Apoc. 21:3, 4.
17 Cuvintele apostolului Pavel de la Romani 8:19–21, sînt cele care indică faptul că există două grupuri de oameni care vor beneficia de îngrijirile binevoitoare ale lui Dumnezeu: „Căci nerăbdătoarea expectativă a creaţiei [un grup] aşteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu [celălalt grup]. Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu din propria sa voinţă, ci prin acela care a supus-o, pe baza speranţei că însăşi creaţia va fi şi ea eliberată din sclavia stării de descompunere şi va avea libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.” Astfel, în cele din urmă, toţi aceia care vor trage foloase datorită credinţei lor în sacrificiul lui Cristos, se vor bucura de viaţă ca fii ai lui Dumnezeu, atît cei 144 000 care au fost „cumpăraţi de pe pămînt” ca să trăiască în ceruri, precum şi multe miliarde de oameni care se vor bucura de viaţă veşnică într-un paradis pămîntesc. — Apoc. 7:4, 9; Mat. 25:31–34.
18, 19. a) Ce anume constituie o indicaţie a faptului că împlinirea scopului lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi om este aproape? b) Ce persoane alcătuiesc regatul lui Dumnezeu şi ,sămînţa lui Avraam’? c) Ce întrebări rămîn să fie luate în considerare?
18 Din cele relatate mai sus, reiese clar că scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi omenire va fi totuşi realizat. Iar împlinirea unor profeţii biblice, cum ar fi cele de la Matei cap. 24, Marcu 13, Luca 21, 2 Timotei 3:1–5 şi Apocalipsa 6:1–8, indică faptul că timpul este aproape! Datorită rebeliunii lui Satan şi datorită neascultării din partea lui Adam şi a Evei, Iehova a instituit un premiu ceresc pentru un grup privilegiat, pe care el îl va folosi în realizarea scopurilor sale iniţiale. Numai aceştia sînt „născuţi din nou.” Impreună cu Domnul şi Maestrul lor, Isus Cristos, ei constituie Regatul pentru care Isus i-a învăţat pe continuatorii săi să se roage. Ei alcătuiesc ,sămînţa lui Avraam’ în vederea binecuvîntării tuturor naţiunilor pămîntului.” — Gen. 22:18; Gal. 3:29.
19 Am examinat de ce Fiul lui Dumnezeu şi asociaţii săi la regalitate sînt „născuţi din nou,” care este numărul lor şi care sînt obligaţiile lor actuale. Însă rămîn pentru examinare următoarele întrebări: Care este exact rolul lui Dumnezeu şi care este rolul omului în actul „naşterii din nou”? Cum poate declara cineva că Iehova Dumnezeu l-a ales pentru a fi „născut din nou”?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]
La botezul său Isus a devenit acela care a fost uns, pentru a fi rege al regatului lui Dumnezeu