‘Locuitorii temporari’, uniţi în închinarea adevărată

 1. Ce concepţie au unii despre străini şi de ce nu este ea justificată?

AŞA CUM am văzut în articolul precedent, unii oameni folosesc în sens peiorativ cuvântul „străin“ pentru a-şi arăta lipsa de consideraţie sau chiar dispreţul faţă de cineva. Ei au impresia că le sunt superiori celor de altă naţionalitate. Însă, printr-o astfel de atitudine, nu fac decât să ignore realitatea. Iată ce se spune în publicaţia Rasele umane (The Races of Mankind): „Persoanele din alte rase sunt exact ceea ce spune Biblia că sunt, şi anume fraţi“. Deseori, fraţii sunt foarte diferiţi, dar asta nu anulează legătura de sânge dintre ei.

 2, 3. Cum îi priveşte Iehova pe străini?

² În orice ţară există şi străini. Poporul Israel din vechime, care avea o relaţie specială cu Dumnezeu datorită legământului Legii, nu făcea excepţie. Deşi străinii din Israel aveau drepturi oarecum limitate, israeliţii trebuiau să-i trateze cu respect şi în mod drept. Şi creştinii adevăraţi din prezent au aceeaşi obligaţie. Ei nu trebuie să fie părtinitori sau să aibă prejudecăţi. Apostolul Petru a spus: „Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el“ (Fap. 10:34, 35).

³ Străinii din anticul Israel au avut multe foloase trăind alături de israeliţi. Aceasta reflecta modul în care îi priveşte Iehova pe străini. „Este el numai Dumnezeul iudeilor?“, a întrebat apostolul Pavel mai târziu. „Nu este şi al oamenilor din naţiuni? Ba da, este şi al oamenilor din naţiuni“ (Rom. 3:29; Ioel 2:32).

 4. De ce se poate spune că în „Israelul lui Dumnezeu“ nu există străini?

⁴ După ce Iehova a încheiat noul legământ cu congregaţia creştinilor unşi, Israelul literal nu a mai fost poporul său ales. Cei unşi au devenit „Israelul lui Dumnezeu“ (Gal. 6:16). Aşa cum a explicat Pavel, în această nouă naţiune „nu există nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici străin, nici scit, nici sclav, nici om liber, ci Cristos este totul şi în toţi“ (Col. 3:11). Prin urmare, în congregaţia creştină nimeni nu trebuia considerat străin.

 5, 6. a) Ce întrebare se ridică privitor la Isaia 61:5, 6? b) Cine sunt ‘preoţii lui Iehova’ şi „străinii“ menţionaţi de Isaia? c) Ce au în comun cele două grupuri?

⁵ Ajunşi în acest punct al analizei noastre, am putea menţiona şi profeţia din Isaia capitolul 61, care se împlineşte în congregaţia creştină. Versetul 6 vorbeşte despre cei care ‘vor fi numiţi preoţi ai lui Iehova’. Versetul 5 însă îi menţionează pe „străinii“ care aveau să-i ajute pe „preoţi“ şi să colaboreze cu ei. Cum trebuie înţeleasă această profeţie?

⁶ ‘Preoţii’ îi reprezintă pe creştinii unşi care au parte de „prima înviere“ şi care „vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani“ (Rev. 20:6). Dar există şi mulţi creştini loiali care au speranţă pământească. Ei colaborează strâns cu cei care vor sluji în cer. Întrucât nu fac parte din Israelul lui Dumnezeu, aceşti creştini sunt străini, figurativ vorbind. Ei îi susţin cu bucurie pe ‘preoţii lui Iehova’ şi slujesc, ca să zicem aşa, ca agricultori şi viticultori. „Străinii“ îi ajută pe cei unşi să strângă roade spirituale spre gloria lui Dumnezeu, predicând şi predându-le oamenilor adevărul. Da, atât creştinii unşi, cât şi „alte oi“ le oferă ajutor spiritual celor sinceri care doresc să-i slujească lui Dumnezeu pentru eternitate (Ioan 10:16).

 7. Cum se aseamănă creştinii din prezent cu Avraam şi cu alţi bărbaţi fideli din vechime?

⁷ Aşa cum am văzut în articolul anterior, creştinii adevăraţi sunt străini, sau locuitori temporari, în lumea rea a lui Satan. În această privinţă, ei se aseamănă cu Avraam şi cu alţi bărbaţi fideli din vechime despre care Biblia spune că „erau străini şi locuitori temporari în ţară“ (Evr. 11:13). La fel ca Avraam, noi avem o relaţie specială cu Iehova indiferent de speranţa noastră. Iacov a spus că „Avraam a crezut în Iehova, iar lucrul acesta i s-a socotit ca dreptate şi a ajuns să fie numit «prietenul lui Iehova»“ (Iac. 2:23).

 8. Ce promisiune i-a fost făcută lui Avraam şi cum a considerat-o el?

⁸ Dumnezeu a promis că prin Avraam şi prin urmaşii săi aveau să fie binecuvântate toate familiile de pe pământ, nu doar o singură naţiune. (Citeşte Geneza 22:15–18.) Deşi această promisiune urma să devină realitate în viitorul îndepărtat, Avraam era sigur de împlinirea ei. El şi-a petrecut mai bine de jumătate din viaţă mutându-se împreună cu familia dintr-un loc în altul. În tot acest timp, Avraam a continuat să fie prieten cu Iehova.

9, 10. a) Cum putem urma exemplul lui Avraam? b) Ce invitaţie le facem oamenilor?

⁹ Cu toate că nu a ştiut cât trebuia să aştepte până să-şi vadă speranţa împlinită, Avraam şi-a păstrat iubirea şi devoţiunea faţă de Iehova. El s-a concentrat asupra speranţei sale şi nu s-a stabilit într-o ţară anume pentru a deveni locuitor permanent al ei (Evr. 11:14, 15). Cât de înţelept este să imităm exemplul lui Avraam! Să ducem şi noi o viaţă simplă şi să nu fim exagerat de preocupaţi de lucrurile materiale, de poziţia socială sau de carieră. De ce să ne dorim o viaţă aşa-zis normală într-un sistem aflat la un pas de distrugere? De ce să ne ataşăm de ceva ce este doar temporar? În faţă ne stă o lume mult mai bună şi suntem dispuşi să aşteptăm cu răbdare până când speranţa noastră se va împlini. (Citeşte Romani 8:25.)

¹⁰ Iehova continuă să invite oameni din toate naţiunile ‘să se binecuvânteze’ prin sămânţa lui Avraam. Iar cei unşi, ‘preoţii lui Iehova’, precum şi alte oi, „străinii“, transmit această invitaţie în peste 600 de limbi.

11. Ce a spus Solomon referitor la locuitorii străini în rugăciunea rostită cu ocazia dedicării templului?

¹¹ Cu ocazia dedicării templului în 1026 î.e.n, Solomon a rostit o rugăciune din care înţelegem cum îi priveşte Iehova pe oamenii tuturor naţiunilor. Solomon i-a cerut lui Iehova să-i asculte pe neevreii care se rugau spre templu. Aceasta era doar una dintre modalităţile prin care puteau beneficia de promisiunea făcută de Iehova lui Avraam. Solomon s-a rugat: „La fel şi străinul, care nu face parte din poporul tău, Israel, şi care vine dintr-o ţară îndepărtată datorită numelui tău (căci se va auzi de numele tău cel mare, de mâna ta cea tare şi de braţul tău întins), dacă va veni şi se va ruga spre casa aceasta, ascultă din ceruri, din locul stabil în care locuieşti, şi fă toate lucrurile pentru care te cheamă străinul, pentru ca toate popoarele pământului să ajungă să cunoască numele tău, ca să se teamă de tine, aşa cum face poporul tău, Israel“ (1 Regi 8:41–43).

12. De ce unii oameni i-ar putea considera pe Martorii lui Iehova „străini“?

¹² Un străin este, simplu spus, cineva care nu se află în ţara natală sau care intră într-o comunitate nouă. Această descriere li se potriveşte şi Martorilor lui Iehova. Deşi sunt răspândiţi pe tot globul, ei susţin un guvern ceresc, Regatul lui Dumnezeu condus de Cristos. De aceea, sunt neutri din punct de vedere politic, chiar dacă devin astfel ţinta prejudecăţilor.

13. a) În ce sens este deseori noţiunea de „străin“ doar o chestiune de perspectivă? b) Era noţiunea de „străin“ inclusă în scopul iniţial al lui Iehova? Explicaţi.

¹³ Străinii sunt deseori recunoscuţi după caracteristicile minorităţii din care fac parte. Ne referim aici la limbă, obiceiuri, trăsături fizice şi chiar stil vestimentar. Totuşi, lucrurile pe care le au în comun cu ceilalţi oameni, indiferent de naţionalitate, sunt mult mai importante decât aceste particularităţi. Prin urmare, străin este, în realitate, cel perceput ca atare pentru că se deosebeşte în anumite privinţe de ceilalţi. Când învăţăm să privim dincolo de diferenţele reale sau imaginare dintre oameni, cuvântul „străin“ îşi pierde mult din semnificaţie. Dacă toţi ar fi cetăţeni ai aceleiaşi ţări sau supuşi ai aceluiaşi guvern, nimeni nu ar mai fi străin în accepţiunea curentă a cuvântului. De fapt, scopul iniţial al lui Iehova a fost ca oamenii să fie uniţi într-o singură familie sub o singură conducere: conducerea sa. Dar este oare posibil în prezent ca oameni din toate naţiunile să nu se mai considere străini?

14, 15. Ce au reuşit să facă Martorii lui Iehova ca grup?

¹⁴ Într-o lume egoistă, care promovează naţionalismul, este înviorător să găseşti persoane care pot şi vor să treacă peste barierele naţionale. Desigur, nu e întotdeauna uşor să învingem prejudecăţile. Fondatorul postului de televiziune CNN, Ted Turner, a vorbit despre colaborarea sa cu mai multe persoane talentate de diferite naţionalităţi: „A fost extraordinar să-i cunosc pe aceşti oameni. Am ajuns să-i consider pe cei din alte ţări cetăţeni ai planetei, nu străini. Pentru mine, cuvântul «străin» a dobândit un sens peiorativ. Am instituit în cadrul CNN regula conform căreia acest cuvânt nu trebuia folosit nici pe post, nici între colegi. În schimb, putea fi folosit cuvântul «internaţional»“.

¹⁵ Martorii lui Iehova sunt singurul grup din lume care a adoptat modul de gândire a lui Dumnezeu. Ei au învăţat să-i privească pe oameni aşa cum îi priveşte Iehova, reuşind, la nivel mental şi emoţional, să înlăture barierele naţionale. Martorii nu-i urăsc pe oamenii de altă naţionalitate şi nici nu-i tratează cu suspiciune. Dimpotrivă, ei au învăţat să aprecieze capacităţile şi caracteristicile prin care se disting aceşti oameni. Ai meditat vreodată la această realizare şi la modul în care te-a ajutat să-ţi îmbunătăţeşti relaţiile cu alţii?

16, 17. Cum va fi viaţa ta când profeţiile din Revelaţia 16:16 şi Daniel 2:44 se vor împlini?

¹⁶ În curând, toate naţiunile se vor ridica împotriva guvernării lui Dumnezeu. Ele vor lupta cu Isus Cristos şi cu armatele sale cereşti în bătălia finală, „care în ebraică se numeşte Har-Maghedon“ (Rev. 16:14, 16; 19:11–16). Cu peste 2 500 de ani în urmă, Daniel a fost inspirat să facă o profeţie despre sfârşitul guvernelor omeneşti. El a scris: „În zilele acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat care nu va fi nimicit niciodată. Regatul acesta nu va trece în stăpânirea altui popor. El va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit“ (Dan. 2:44).

¹⁷ Imaginează-ţi ce va însemna pentru tine împlinirea acestei profeţii. Barierele naţionale, care, într-un anumit sens, fac din fiecare om un străin, nu vor mai exista. Iar diferenţele dintre noi în ce priveşte aspectul fizic sau înfăţişarea vor fi o dovadă a diversităţii extraordinare din creaţia lui Dumnezeu. O perspectivă atât de frumoasă ar trebui să ne motiveze să-l onorăm şi să-l lăudăm din toată inima pe Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu.

18. Ce schimbări recente dovedesc că, pentru Martorii lui Iehova, cuvântul „străin“ nu mai are aceeaşi semnificaţie?

¹⁸ Dar este oare realist să credem că o asemenea schimbare se va produce la nivel mondial? Bineînţeles. De fapt, avem motive întemeiate să credem acest lucru. Pentru Martorii lui Iehova, cuvântul „străin“ şi-a pierdut mult din semnificaţie. Naţionalitatea fraţilor lor de credinţă nu este importantă. De pildă, în ultima vreme, câteva dintre filialele mai mici s-au unit pentru ca activitatea de supraveghere să se simplifice, iar lucrarea de predicare să se desfăşoare mai eficient (Mat. 24:14). În măsura în care au permis-o legile locale, nu s-a ţinut cont de barierele naţionale când s-au făcut astfel de schimbări. Aceasta este o dovadă în plus că Isus Cristos, în calitate de Rege întronat de Iehova, înlătură barierele dintre oameni. Da, în curând, el ‘îşi va desăvârşi victoria’ (Rev. 6:2).

19. Ce realizare au obţinut slujitorii lui Iehova pentru că vorbesc limba pură a adevărului?

¹⁹ Deşi provin din naţiuni diferite şi vorbesc limbi diferite, Martorii lui Iehova se străduiesc să promoveze limba pură a adevărului, ceea ce creează între ei o unitate imposibil de distrus. (Citeşte Ţefania 3:9.) Ei formează o familie internaţională care trăieşte în lumea lui Satan, dar care nu face parte din ea. Această familie unită este doar o prefigurare a lumii viitoare, în care nimeni nu se va simţi străin. Atunci toţi, fără excepţie, vor recunoaşte că „persoanele din alte rase sunt exact ceea ce spune Biblia că sunt, şi anume fraţi“.