Ce a însemnat pentru omenire naşterea naţiunii?

1, 2. a) Răspunde Iehova în mod direct propriilor sale întrebări din Isaia 66:9? b) Potrivit cu Isaia 66:10–14, ce chemare lansează el?

ÎN LOC să răspundă propriilor sale întrebări consemnate la Isaia 66:9 cu un Nu! hotărît. Dumnezeu l-a determinat pe Isaia să exprime această chemare triumfătoare:

² „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi fiţi bucuroşi împreună cu el, voi toţi cei care îl iubiţi! Bucuraţi-vă din plin împreună cu el, voi toţi care aţi rămas îndoliaţi din cauza lui; pentru că veţi suge şi vă veţi sătura la pieptul deplinei mîngîieri din partea sa; deoarece veţi suge şi vă veţi delecta la sfîrcul gloriei sale. Căci iată ce a spus Iehova: ‘Iată că întind asupra lui pacea asemenea unui fluviu şi gloria naţiunilor asemenea unui torent care inundă şi cu siguranţă veţi suge. Veţi fi purtaţi pe şold şi veţi fi mîngîiaţi pe genunchi. Ca un om pe care mama sa continuă să-l consoleze, tot astfel nici eu nu voi înceta să va mîngîi; şi veţi fi consolaţi în cazul Ierusalimului. Şi veţi vedea cu siguranţă şi inima voastră va sălta de bucurie în mod sigur şi oasele voastre vor creşte ca iarba fragedă. Şi mîna lui Iehova se va face cu siguranţă cunoscută servitorilor săi, dar el se va pronunţa fără îndoială, în mod public, împotriva duşmanilor săi.’“ — Isaia 66:10–14.

 3. Deci, cu cine au fost asemănaţi iudeii repatriaţi din exil? De ce bucurie au fost ei cuprinşi? A cui mînă au văzut-o ei în această eliberare?

³ Aşadar, persoanele repatriate din exil au fost asemănate pruncilor nou-născuţi care sînt hrăniţi. Pentru iudeii exilaţi la rîurile Babilonului, referirile la alăptarea la sîn şi sugerea sfîrcului indicau faptul că un nou Ierusalim va fi construit pe locul capitalei distruse şi că, de asemenea, ea va naşte o populaţie din mulţi cetăţeni sau locuitori şi alţi mulţi cetăţeni ai teritoriului său (Vezi Luca 13:34). Deci, asemenea mamelor din Orientul Mijlociu, Ierusalimul reconstruit urma să-şi poarte copiii călare pe coapsa lui stîngă sau dreaptă; iar cînd ei se aşezau, el urma să-i mîngîie cu dragoste pe genunchii săi. Acei iudei care au iubit organizaţia vizibilă a lui Iehova atunci, în secolul VI î.e.n., urmau să se bucure de această chemare şi să înceteze a mai deplînge faptul că timp de şăptezece de ani de exil într-o ţară păgînă, Ierusalimul nu a mai fost capitala poporului ales al lui Iehova. Bucuria lor era similară celei descrise în Psalmul 126 şi în contrast cu durerea exprimată de Psalmul 137. În această eliberare servii lui Iehova au văzut mîna acestuia.

4, 5. a) Cum a reacţionat rămăşiţa la manifestarea mîinii lui Iehova în favoarea ei? Cei a apreciat ea mai mult ca oricînd înainte? b) Pentru ce altă acţiune a mai sosit timpul? c) Cum descrie Isaia această acţiune?

⁴ Acelaşi lucru îl putem spune şi despre membrii „naţiunii“ spirituale care a fost „născută“ în 1919 e.n. În urma surprinzătoarei lor eliberări de sub restricţiile impuse în timpul primului război mondial şi de sub ameninţarea de a fi şterşi din existenţă, ei au fost cuprinşi de o bucurie fără margini. Plînsetul lor a încetat. Ei au ajuns să aprecieze mai profund ca oricînd înainte faptul că Iehova este Dumnezeul lor şi că el are o organizaţie vizibilă, după cum are şi una invizibilă în ceruri, care este asemenea unei soţii. Această organizaţie invizibilă — „Ierusalimul de sus“ — este pentru rămăşiţă ca o mamă (Isaia 54:1–6; Galateni 4:26). Aşadar, regrupîndu-se din starea de dezorganizare în care s-au aflat în timpul primului război mondial, ei s-au bucurat că sînt hrăniţi, purtaţi şi dezmierdaţi de această „mamă“ spirituală, „soţia“ cerească a lui Dumnezeu — Tatăl lor. În calitate de „servitori“ dedicaţi lui, prin Fratele lor mai mare, Isus Cristos, ei au fost mîngîiaţi, ştiind că „mîna“ lui Iehova acţiona în favoarea lor. În contrast cu acest fapt, sosise timpul ca Iehova să se pronunţe în mod public împotriva „duşmanilor săi,“ respectiv împotriva acelora care manifestă ostilitate faţă de cei care vestesc regatul nou-născut, — deoarece aceia care sînt duşmanii poporului său dedicat sînt, în acelaşi timp, şi duşmanii săi personali. Relatînd modul în care îşi va finaliza această acţiune, Iehova spune mai departe:

⁵ „‘Căci iată că Iehova însuşi vine ca un foc şi carele sale de luptă sînt asemenea unui uragan, pentru a-şi manifesta mînia cu o furie autentică şi mustrarea sa cu flăcări de foc. Căci asemănător focului, Iehova însuşi va prelua efectiv în mîini controversa, da, cu sabia sa împotriva oricărui [fel de] carne; şi în mod sigur, cei ucişi de Iehova vor fi numeroşi. Cei care se sfinţesc ei înşişi şi se purifică singuri pentru grădini, la spatele unuia din mijloc, mîncînd carne de porc şi lucrul respingător, chiar rozătorul care sare, îşi vor ajunge cu toţii sfîrşitul,’ aceasta este declaraţia lui Iehova. ‘Şi cu privire la lucrările şi gîndurile lor, voi veni pentru a aduna împreună toate naţiunile şi limbile; şi ele vor trebuie să vină şi să vadă gloria mea.“ — Isaia 66:15–18.

 6. Aşadar, în ce mod încălcau israeliţii din timpul lui Isaia convenţia şi se mînjeau?

⁶ La timpul cînd Isaia scria aceste cuvinte, cu mai bine de un secol înaintea distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n., israeliţii călcaseră în mod grosolan convenţia naţională încheiată cu Iehova, adică acea convenţie al cărei mediator a fost profetul Moise. Ei se sfinţeau singuri şi se purificau în vederea unei închinări idolatre, în grădini anume destinate acestui scop şi încălcau legea lui Dumnezeu care le interzicea consumarea anumitor lucruri. Ei se pîngăreau şi se mînjeau înaintea Dumnezeului cu care încheiaseră convenţia, nefăcînd nimic pentru gloria sa.

 7. a) Cum a acţionat Iehova în conformitate cu termenii convenţiei pentru a clarifica litigiul? b) Cu cine are Iehova astăzi un diferend asemănător?

⁷ De aceea el a adus sentinţele sale violente şi aprige, în perfectă armonie cu termenii convenţiei, asupra acelora care încălcaseră acea convenţie. El a luat „sabia“ execuţiei pentru a rezolva litigiula cu toţi iudeii. Nu e de mirare că numai cîteva mii au supravieţuit aprigei distrugeri a Ierusalimului şi numai pentru a fi tîriţi într-un exil lung, în Babilonul idolatru şi păgîn. Toate naţiunile înconjurătoare şi grupurile lingvistice au fost obligate să asiste la manifestarea gloriei lui Iehova, ca Dumnezeul care îşi respectă convenţia şi nu minte. Toate aceste lucruri ne amintesc cu seriozitate că acelaşi Dumnezeu are un diferend de o amploare mai mare cu creştinătatea zilelor de astăzi, care pretinde că a luat locul vechiului Israel, ca popor al lui Dumnezeu. Spre gloria sa, el îşi va folosi „sabia“ răzbunării pentru a nimici cu desăvîrşire creştinătatea.

UN SEMN PUS PRINTRE NAŢIUNI

8, 9. a) În urma căror lucruri înfăptuite de Iehova şi a cărei experienţe de război, trăită de poporul său, şi-a îndeplinit Iehova scopul spre gloria sa? b) Cum şi-a expus Iehova scopul în Isaia 66:19, 20?

⁸ Spre gloria sa internaţională, acest Dumnezeu Atotputernic şi-a îndeplinit scopul invariabil cu privire la ceea ce avea să urmeze după ce va fi făcut ca „o ţară“ să fie „adusă (. . .) pe lume prin dureri ale naşterii, într-o singură zi“ şi după ce a făcut ca o „naţiune“ „să se nască dintr-o dată.“ Pe măsură ce citim cuvintele consemnate în Isaia 66:19, 20, ne putem reaminti ce a înfăptuit el în mod glorios de la naşterea „naţiunii“ formată din rămăşiţa israeliţilor spirituali în 1919, după ce în timpul primului război mondial încetaseră să mai fie un popor organizat, fiind lipsiţi de orice speranţă şi perspectivă de a supravieţui acestui conflict mondial. Iată ce a spus el:

⁹ „‘Şi voi pune printre ei un semn [ōth, în ebraică, signum în Vulgata latină] pe cîţiva dintre cei scăpaţi [da, îi voi trimite] la naţiuni, la Tars, la Pul şi Lud, la cei ce întind arcul, la Iavan şi la Tubal, insulele îndepărtate care nu au auzit nici un zvon despre mine, nici nu mi-au văzut gloria; şi, cu siguranţă, ei vor relata despre gloria mea printre naţiuni. Şi, de fapt, ei vor scoate pe fraţii voştri din toate naţiunile, ca dar pentru Iehova, pe cai şi în care de luptă şi în căruţe acoperite şi pe catîri şi pe cămile iuţi de picior, la muntele meu sfînt Ierusalim,’ a spus Iehova, ‘ca şi cum fiii lui Israel îşi aduc darul într-un vas curat, la casa lui Iehova.’“

10. Care s-a dovedit a fi „semnul“ pe care Iehova l-a pus printre naţiuni?

¹⁰ Care s-a dovedit a fi „semnul“ pe care Iehova l-a pus printre naţiuni de la primul război mondial încoace? Este vorba despre un „semn“ viu. Anterior Isaia, acest purtător de cuvînt al lui Iehova, a spus în profeţia sa: „Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Iehova sîntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea lui Iehova al oştirilor, care locuieşte pe muntele Sion“ (Isaia 8:18). În Evrei 2:11–13 apostolul creştin Pavel citează din aceste cuvinte profetice şi le aplică la Isus Cristos şi discipolilor săi născuţi de spirit, spunînd: „Deoarece atît cel care sfinţeşte, cît şi cei care sînt sfinţiţi provin toţi de la unul singur, de aceea lui nu-i este ruşine să-i numească ‘fraţi’ cînd spune: ‘Iată, eu şi copilaşii pe care mi i-a dat Iehova.’“

11. Ce au predicat pe întregul pămînt, de la 1914 încoace, aceia care constituie „semnul“ acesta? De ce a fost nevoie ca ei să fie adunaţi?

¹¹ În conformitate cu acest lucru, „semnul“ pe care Iehova l-a pus printre naţiunile pămîntului pentru care „timpurile naţiunilor“ au expirat în 1914, reprezintă „naţiunea“ spirituală ai cărei membri au predicat pe întregul glob despre regatul lui Dumnezeu care s-a născut în ceruri la încheierea „timpurilor fixate ale naţiunilor,“ în 1914 (Luca 21:24, Authorized Version; Traducerea Lumea Nouă a Sfintelor Scripturi; Matei 24:14). În acest scop, Iehova a adunat rămăşiţa israeliţilor spirituali care fusese risipită datorită persecuţiei aprige din timpul primului război mondial.

12. a) Cine urmau să fie ataşaţi rămăşiţei care a supravieţuit primului război mondial? b) Cînd anume a avut loc trimiterea „celor scăpaţi“?

¹² De asemenea, existau şi alte persoane care trebuiau aduse şi ataşate israeliţilor spirituali supravieţuitori ai primului război mondial, pentru a completa numărul total al membrilor rămăşiţei „fraţilor“ spirituali ai lui Cristos în timpul actual (Matei 25:40). În mod remarcabil, începînd cu primul congres al Studenţilor Internaţionali ai Bibliei, ţinut la Cedar Point, Ohio, S.U.A. în vara anului 1919, Iehova a început să trimită „la naţiuni“ pe cîţiva dintre „cei salvaţi“ din rîndul rămăşiţei iniţiale. El a acţionat şi mai evident la congresul din 1922 ţinut de I.B.S.A. (Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei), în aceeaşi staţiune climaterică, aşezată la o oarecare depărtate de localitatea de coastă Sandusky, Ohio, cînd preşedintele Watch Tower Bible and Tract Society a atins punctul culminant al discursului său emoţionant, adresat participanţilor la congres, prin cuvintele: „Anunţaţi, anunţaţi, anunţaţi pe Rege şi regatul său!“. După aceea, adunările rămăşiţei israeliţilor spirituali s-au angrenat în proclamarea regatului instaurat al lui Dumnezeu, „ca mărturie tuturor naţiunilor“ şi în public. Ei au fost cu toţii ambasadori ai regatului! — Faptele 20:20.

13. Ca împlinire a profeţiei lui Isaia, cine sînt cei strînşi dintre toate naţiunile? Dacă ne putem exprima astfel, cu ce mijloace mult mai rapide decît mersul pe jos?

¹³ Ca împlinire a profeţiei lui Isaia, toate acestea s-au concretizat într-o măreaţă adunare a rămăşiţei fraţilor spirituali, ca să ne exprimăm astfel, prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicaţie sau transport mai rapide decît mersul pe jos. Iehova spusese că va trimite „pe cîţiva dintre cei scăpaţi“ chiar şi în ţări foarte îndepărtate şi a procedat întocmai, trimiţîndu-i pe cei care au fost „scăpaţi“ cu viaţă din primul război mondial şi din foametea, ciuma şi cutremurele care au marcat perioada aducătoare de moarte a anilor 1914–1918 e.n. şi îndeosebi din persecuţia care s-a dezlănţuit împotriva studenţilor Bibliei dedicaţi, care au colaborat în mod zelos cu Watch Tower Bible and Tract Society, de pe întregul glob. Persecuţia a cauzat îndeosebi moartea spirituală a unora, aşa încît aceştia nu s-a alăturat la regruparea rămăşiţei supravieţuitoare, după primul război mondial, mai ales din momentul în care apelul la acţiune unită a început să fie difuzat prin publicaţiile tipărite ale Societăţii şi prin reprezentanţii ei călători care au vizitat adunările.

14. Despre ce anume au relatat „cei scăpaţi“ care au fost trimişi? În ce stare de ignoranţă de aflau locurile în care au fost ei trimişi?

¹⁴ Însă cei fideli au făcut aşa cum a profeţit Iehova: „relataţi despre gloria mea printre naţiuni“ (Isaia 66:19). „Cei scăpaţi“ care au rămas ascultători, au mers la toate ţările şi naţiunile la care au avut acces, pentru a vorbi despre gloria regatului lui Iehova care era deja instaurat în ceruri, în mîinile Regelui său cu putere executivă, Isus Cristos. Multe persoane din rîndul acestor naţiuni şi insule îndepărtate nu au auzit nici măcar un zvon despre Iehova, adevăratul Dumnezeu, şi nu au înţeles niciodată că, potrivit semnelor prezise ale timpurilor, în ceruri se născuse regatul său glorios. — Apocalipsul 12:1–5, 10.

15. În ce stare spirituală trebuie să se păstreze acei „fraţi“ în spirit care au fost aduşi ca „dar lui Iehova“? De ce?

¹⁵ Toţi aceia pe care „cei scăpaţi“ i-au adus ca „fraţi“ ai lor în spirit, au fost aduşi „ca dar lui Iehova“ şi nu unui oarecare conducător uman al unei secte religioase sau puteri politice mondiale pămînteşti, care duc o luptă de concurenţă pentru a-şi atrage sprijinul maselor. Pentru ca „darul“ să fie acceptat de Iehova, el trebuia să fie curat. Iată de ce profeţia descrie aducerea „darului“ viu, „ca şi cum fiii lui Israel aduc darul într-un vas curat, la casa lui Iehova“ (Isaia 66:20). Iată de ce acei „fraţi“ în spirit care constituie „darul“ nu pot să facă parte din lume, ci trebuie „să se păstreze fără pată din partea lumii“ (Iacob 1:27). Ei trebuie să se păstreze neutri faţă de politică decăzută, coruptă, a acestui sistem de lucruri murdar. Iată de ce a spus Iehova că ei vor fi aduşi „la muntele cel sfînt, Ierusalim.“ Acesta nu reprezintă Ierusalimul modern de astăzi, capitala statului politic Israel, naţiune a cărei capitală este 85% formată din evrei şi care este membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea securităţii şi păcii mondiale.

16. De ce astăzi Iehova nu mai are nimic în Orientul Mijlociu care să poată fi numit „muntele său sfînt“?

¹⁶ Ierusalimul de azi din Orientul Mijlociu nu are nici un „munte sfînt“ pe care Iehova să-l numească, în sens religios, proprietatea sa. De ce nu? Pentru că muntele care odinioară era „muntele sau cel sfînt“ de acolo, este acum încununat de o capelă mohamedană — Domnul din Stîncă. Acest dom nu este destinat închinătorilor lui Iehova, ci celor ai lui Alah, o divinitate fără un nume personal.

17. Aşadar, ce reprezintă „muntele sfînt, Ierusalim,“ la care acei „fraţi“ în spirit au fost aduşi de la naşterea naţiunii în 1919?

¹⁷ Ţinînd cont în mod sincer de toate aceste lucruri potrivite, devine evidentă o realitate semnificativă: În împlinirea actuală a lui Isaia 66:20, expresia „muntele meu cel sfînt“ se referă la organizaţia asemenea unei mame pentru israeliţii spirituali, adică la „Ierusalimul de sus,“ despre care se vorbeşte în Galateni 4:26. Potrivit cu Isaia 66:8, Sionul este acela care „şi-a născut fiii.“ Aceşti „fii“ constituie „naţiunea“ care „s-a născut dintr-o dată,“ în anul postbelic 1919. În virtutea acestui fapt, acei „fraţi“ în spirit aduşi de cei „scăpaţi“ o dată cu naşterea „naţiunii,“ au fost aduşi „ca dar lui Iehova“ şi au fost puşi în legătură cu organizaţia sa regală, cu „Ierusalimul de sus,“ simbolizat de Ierusalimul pămîntesc din vechime, care a fost reconstruit. Deoarece ei au fost aduşi pe lume ca „fii“ ai săi, au fost aduşi în partea vizibilă a organizaţiei universale a lui Iehova, pentru a fi locuitori spirituali ai Ierusalimului.

RESTABILIREA ÎNCHINĂRII CURATE A LUI IEHOVA

18. Întrucît Iehova promisese să ia pe unii din „naţiunea“ nou-născută de preoţi şi de leviţi,“ care era cel mai important lucru pe care membrii „naţiunii“ urmau să-l facă în domeniul lor de activitate?

¹⁸ S-a angajat oare „naţiunea“ nou-născută pe deplin în închinarea lui Iehova, Dumnezeul viu şi adevărat, în domeniul ei de activitate spirituală, postbelică? Era foarte indicat ca ea să acţioneze astfel, acum cînd membrii ei erau eliberaţi de sub dominaţia Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Şi exact aşa au făcut, în conformitate cu acţiunea pe care Iehova a promis în Isaia 66:21 că o va întreprinde referitor la „naţiunea“ nou-născută: „‘Şi voi lua şi dintre aceştia de preoţi şi de leviţi,’ a spus Iehova.“ Să nu uităm că în timpul celor şaptezeci de ani de exil în Babilonul antic, din 607 î.e.n. pînă în 537 î.e.n., israeliţii au fost privaţi de serviciul activ al marelui preot din familia lui Aaron, de serviciul subpreoţilor şi al servitorilor lor, leviţii, deoarece templul la care aceştia slujeau fusese distrus. La Osea 3:4, 5 Iehova a prezis cu exactitate aceasta, spunînd:

19. Cum a prezis Iehova în Osea 3:4, 5 restabilirea închinării sale?

¹⁹ „Şi timp de multe zile, fiii lui Israel vor locui (. . .) fără jertfă, fără stîlp, fără efod şi fără terafimi. Apoi fiii lui Israel vor reveni şi îl vor căuta cu siguranţă pe Iehova, Dumnezeul lor, şi pe David, regele lor [Mesia]; şi ei vor veni tremurînd la Iehova şi la bunătatea sa, în perioada finală a zilelor.“

20. În urma acestei acţiuni a lui Iehova, ce anume necesita să fie construit? Unde şi în folosul căror necesităţi vitale?

²⁰ Astfel, pe lîngă faptul că i-a eliberat din Babilon, Iehova urma să se îngrijească de necesităţile lor vitale, de necesităţile spirituale. El urma să reinstaureze un mare preot legitim împreună cu subpreoţii săi, iar aceştia urmau să fie ajutaţi de un corp de leviţi. Această acţiune necesita reconstruirea templului din Ierusalim la care cei în cauză şi-ar fi putut îndeplini slujba, atît de importantă pentru „naţiunea“ care se va „naşte dintr-o dată.“ Aceasta urma să aibă loc în „ţara“ care avea să fie „adusă (. . .) pe lume prin dureri ale naşterii, într-o singură zi“, în patria lor iubită, oricît de puţin probabil ar fi putut să pară acest lucru. — Isaia 66:8.

21. Ce lucru similar a avut loc în sens spiritual în cazul „naţiunii“ nou-născute de la încoace?

²¹ În sens spiritual, un lucru asemănător a devenit realitate în cazul rămăşiţei Israelului spiritual, întrucît Iehova Dumnezeu i-a eliberat din Babilonul cel mare (imperiul mondial al religiei false) în anul postbelic 1919. El s-a îngrijit în primul rînd de necesităţile lor spirituale. El a clarificat înţelegerea funcţiei regelui mesianic, Isus Cristos, ca Mare Preot al lui Dumnezeu. El i-a curăţat de orice pîngărire religioasă pe care au adus-o cu ei, în urma relaţiilor pe care le-au întreţinut cu Babilonul cel mare şi a sclaviei la care au fost supuşi de către acesta. Ca membri ai unei „rase alese, preoţii regale, naţiuni sfinte, unui popor ca posesiune specială,“ în ceea ce priveşte relaţia lor cu Dumnezeul Preaînalt, ei au ajuns să discearnă mai clar ca oricînd modul şi motivul pentru care trebuie să-şi păstreze o neutralitate absolută faţă de problemele politice ale lumii actuale. Ei au înţeles că sosise timpul ca Singurul Dumnezeu viu şi adevărat „să-şi facă un nume pentru el însuşi.“ Şi ei au devenit conştienţi de obligaţia de a fi martori pentru Dumnezeul al cărui nume a fost anunţat de secole şi, în consecinţă, au adoptat numele de „martorii lui Iehova“ în memorabilul an 1931. — I Petru 2:9; Isaia 43:12; 63:12.

22. Deşi implică şi salvarea creaturilor sale, care este cel mai important litigiu, cea mai importantă învăţătură a Bibliei? De ce?

²² Deşi Biblia inspirată acordă consideraţia cuvenită salvării omenirii din păcat, din moarte şi din condiţia de sclavi ai lui Satan Diavolul şi ai organizaţiei sale, totuşi acesta nu este cel mai important lucru, mai importantă învăţătură a Sfintei Biblii, după cum a menţionat şi articolul de fond intitulat „Integritate,“ apărut în numărul din 15 august 1941 al revistei Turnul de veghere: „Scopul lui Iehova de a aduce lumea sub conducerea Guvernului său drept este accentuat în Scripturi în repetate rînduri. Guvernul său este Teocraţia peste care l-a pus ca Rege pe Cristos Isus . . . Litigiul fundamental ridicat de provocarea sfidătoare a lui Satan a fost şi este acela al DOMINAŢIEI UNIVERSALE“ (paragrafele 1, 19). Aşadar, scopul fundamental al Dumnezeului Preaînalt este justificarea suveranităţii universale pe care nu o exercită decît el singur. El va înfăptui aceasta în mod glorios, în scurtă vreme, în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic,“ pe cîmpul de luptă de la Har-Maghedon (Apocalipsul 16:14–16). Este datoria, privilegiul şi onoarea „naţiunii sfinte“ a Israelului spiritual de a-şi menţine integritatea faţă de dominaţia sau suveranitatea universală a lui Iehova, dovedind astfel că Satan este mincinos.

23. Zădărnicirea căror eforturi din partea naţiunilor duşmane reprezintă împlinirea cuvintelor din Isaia 66:22?

²³ Pînă la această dată tîrzie, toate eforturile din partea naţiunilor lumeşti ale organizaţiei vizibile a lui Satan de exterminare a „naţiunii“ lui Iehova oare s-a „născut“ în 1919 în „ţara“ aducă recent pe lume, au eşuat. Aceasta este o împlinire fidelă a asigurării date de Suveranul Universal în următoarele cuvinte din Isaia 66:22: „‘Aşa cum cerurile noi şi pămîntul nou pe care eu le fac stau înaintea mea,’ este declaraţia lui Iehova, ‘tot aşa vor sta descendenţii voştri şi numele vostru.’“

24. a) Ce asigurare a fost dată rămăşiţei Israelului spiritual cu privire la durabilitatea cerurilor noi ale lui Dumnezeu şi a noului pămînt? b) Cui va fi ataşată rămăşiţa la timpul cuvenit?

²⁴ Nu! În ciuda tuturor acţiunilor ce le vor întreprinde în viitor Satan Diavolul, demonii săi invizibili şi organizaţia sa pămîntească vizibilă împotriva ei, rămăşiţa Israelului spiritual şi numele ei nu vor putea fi şterse din existenţă. Descendenţii pămînteşti vizibili ai organizaţiei lui Satan precum şi numele lor nu vor mai rămîne mult timp în existenţă. Dar în contrast izbitor cu aceasta, descendenţii organizaţiei universale a lui Iehova, rămăşiţa Israelului spiritual, vor continua să rămînă în existenţă, iar numele lor nu va fi nici şters din existenţă de duşmanii lor, nici uitat. După cum, în mod sigur, cerurile noi şi pămîntul nou pe care le face Iehova, Suveranul Universal, vor exista veşnic, tot aşa se va întîmpla şi în cazul rămăşiţei Israelului spiritual şi a numelui şi valoros. Aceasta nu înseamnă că rămăşiţa Israelului spiritual va rămîne etern pe pămînt. Nu, ci la timpul corespunzător membrii ei vor fi luaţi de aici şi ataşaţi Marelui lor Preoţ, Isus Cristos, în „cerurile noi“ şi vor servi ca subpreoţi la templul spiritual.

25. a) Cînd a început Iehova să „facă“ cerurile noi? b) De cînd şi-au făcut apariţia, în mod special, viitorii locuitori ai „noului pămînt“?

²⁵ Iehova Dumnezeu a început să facă „cerurile noi“ la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor,“ în 1914 e.n., cînd şi-a aşezat Fiul glorificat, Isus Cristos, pe tronul ceresc, pentru a domni ca Rege al regilor şi Domn al domnilor. Acesta este „Fiul lui David,“ şi atunci cînd el a fost om perfect pe pămînt, Iehova, Suveranul Universului, a făcut o convenţie cu el pentru un regat etern (Matei 21:15). De pe tronul său ceresc, Regele Isus Cristos domneşte peste globul pămîntesc. Facerea „noului pămînt“ nu înseamnă nici nu implică distrugerea pămîntului literal. Nu, deoarece planeta Pămint va continua „să existe pe timp indefinit“ (Ecleziastul 1:4). Regatul lui Dumnezeu prin Isus Cristos va transforma pămîntul într-un paradis etern. Fără să contravină acestui măreţ adevăr, facerea „noului pămînt“ semnifică faptul că Iehova face o nouă societate umană, în armonie deplină cu el şi cu „noile sale ceruri“ drepte (II Petru 3:13). El are deja pe pămînt, în viaţă, milioane de viitori locuitori ai societăţii „noului pămînt.“ Aceştia şi-au făcut apariţia în special din anul 1935 e.n. încoace.

26. a) Cum se referă Isaia 66:12 la asocierea „marii mulţimi“ cu rămăşiţa Israelului spiritual? b) Unde îi serveşte acum lui Iehova această „mulţime“?

²⁶ Aceştia au ieşit din toate naţiunile, rasele, popoarele şi limbile şi s-au dedicat lui Iehova Dumnezeu prin intermediul lui Cristos, Marele Preot şi şi-au simbolizat dedicarea lăsîndu-se botezaţi în apă, imitîndu-l pe Păstorul lor Excelent, Isus Cristos (Ioan 10:14, 16). Anterior, în Isaia 66:12, Iehova spusese că va extinde asupra rămăşiţei Israelului spiritual, care reprezintă „Ierusalimul de sus,“ ceea ce el numeşte „gloria naţiunilor“ şi această „asemenea unui torent ce va inunda.“ Din 1935 încoace această extindere a „gloriei naţiunilor“ asupra rămăşiţei spirituale a progresat continuu sub forma unei „mari mulţimi“ de „alte oi“ ale Păstorului Excelent, Regele cu putere executivă, Isus Cristos (Apocalipsul 7:9–17). Datorită loialităţii lor faţă de Guvernul Teocratic al lui Iehova prin Cristos, Păstorul Excelent a făcut din aceste „oi“ şi din rămăşiţa Israelului spiritual „o singură turmă.“ Ei sînt aduşi la templul spiritual al lui Iehova, care este „numit o casă de rugăciune pentru toate popoarele“ (Isaia 56:7; Marcu 11:17). La templul spiritual al lui Dumnezeu, unde pot să adreseze rugăciuni toate popoarele, „marea mulţime“ glorioasă „îi aduce un serviciu sfînt zi şi noapte.“ — Apocalipsul 7:15.

27, 28. Cît de frecvent se întîlneşte „marea mulţime“ din „toată carnea“ cu rămăşiţa? Ce rezultate produce alăturarea lor în lucrarea de depunere a mărturiei?

²⁷ Această uimitoare dezvoltare actuală corespunde cu ceea ce Iehova spune mai departe în Isaia 66:23: „‘Şi se va întîmpla cu siguranţă că de la lună nouă la lună nouă şi de la sabat la sabat toată carnea va veni să se aplece adînc înaintea mea,’ a spus Iehova.“ — Hagai 2:7–9.

²⁸ Potrivit rapoartelor, „marea mulţime“ din „toată carnea,“ împreună cu rămăşiţa Israelului spiritual, ţin cu regularitate întruniri, ca să ne exprimăm astfel — „de la lună nouă la lună nouă [lunar] şi de la sabat la sabat [săptămînal].“ Ei se alătură cu loialitate rămăşiţei unse, în lucrarea de depunere a mărturiei în public şi din casă în casă, cu scopul ca profeţia lui Isus despre „încheierea sistemului de lucruri“ să fie împlinită: „Această veste bună a Regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, drept mărturie tuturor naţiunilor“ (Matei 24:3, 14). Aceşti oameni din „toată carnea,“ care reacţionează la predicare, intră pentru „a se apleca adînc“ înaintea Suveranului Iehova.

29, 30. a) Cum a arătat Isaia 66:24 că închinătorii din toată carnea vor supravieţui „marele necaz“ cu care se va încheia acest sistem de lucruri? b) Fundamentul cărui lucru îl vor forma ei? Pe cine vor conduce ei apoi în închinarea în Creatorului lucrurilor cereşti şi pămînteşti?

²⁹ Ca supravieţuitori ai „marelui necaz“ cu care lumea va fi confruntată în foarte scurt timp, ei vor mărturisi că Iehova îşi va justifica suveranitatea universală prin distrugerea duşmanilor lui şi ai lor, în acest „necaz“ mondial. În acest sens, Isaia îşi încheie profeţia cu următoarele cuvinte: „Şi ei [supravieţuitorii necazului] vor ieşi şi vor privi la cadavrele oamenilor care îmi călcau legile; căci nici chiar viermii de pe ei nu vor muri şi nici chiar focul lor nu se va stinge şi ei vor deveni un lucuru respingător pentru toată carnea.“ — Isaia 66:24.

³⁰ Asemenea „caprelor“ blestemate din parabola lui Isus, care este în curs de împlinire în timpul „încheierii sistemului de lucruri,“ aceia care calcă ordinele Suveranului Domn Iehova „vor merge în tăiere eternă,“ în distrugere eternă (Matei 24:3; 25:31–46). Apoi, ca fundament pentru „noul pămînt,“ cei asemănători oilor, care moştenesc pămîntul paradiziac, vor primi în mijlocul lor pe toţi cei care vor fi ridicaţi dintre morţi la viaţă în carne, pe pămînt. Ei vor conduce toată carnea înviaţă într-o închinare unită la Creatorul justificat al „cerurilor noi“ şi al „noului pămînt.“ — Isaia 65:17; II Petru 3:13.

Cum ai răspunde la următoarele întrebări, pe baza textului din Isaia 66:8–20?

Versetul 8: Cum a ajuns să se „nască naţiunea“ spirituală a lui Iehova în „ţara“ ei spirituală, în 1919?

Versetul 9–14: Cum a dat Ierusalimul hrană şi îngrijire iubitoare „fiilor“ ei? Cum li se aplică lucrul acesta fiilor spirituali din timpul actual?

Versetul 15–18: Care sînt practicile care au adus distrugerea asupra Ierusalimului în 607 î.e.n. şi ce prevesteşte acest eveniment pentru timpul actual?

Versetul 19, 20: Ce „semn“ a pus Iehova „printre naţiuni“ şi în ce scop?

Cum ai răspunde la următoarele întrebări pe baza textului din Isaia 66:19–24?

Versetul 19: Cum au fost trimişi la „naţiuni“ unii dintre „cei scăpaţi“? Şi cu ce rezultate?

Versetul 20: În ce mod au adus „fiii lui Israel“ un „dar“ la casa lui Iehova?

Versetul 21: În ce mod au fost unii luaţi pentru a servi ca „preoţi“?

Versetul 22: Referitor la atitudinea „noilor ceruri“ şi a „noului pămînt“, ce asigurare dă Iehova cu privire la poporul său restaurat?

Versetul 23: Ce înţelegem prin faptul că „toată carnea“ se va prosterna înainte a lui Iehova „de la lună nouă la lună nouă şi de la sabat la sabat“?

Versetul 24: Ce vor mărturisi supravieţuitorii „marelui necaz“ cu privire la soarta celor care au călcat legile lui Iehova?

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Asemenea unui mame, Ierusalimul le-a dat „fiilor“ săi o îngrijire plină de iubire

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

După ce au fost „salvaţi“ din „Babilonul cel mare“, Martorii lui Iehova înaintează cu mesajul despre Regat