Capitolul cincisprezece
Hotărârea lui Iehova împotriva naţiunilor
1. Ce declaraţie de judecată împotriva Asiriei consemnează Isaia?
IEHOVA se poate folosi de naţiuni ca să-şi disciplineze poporul pentru răutatea acestuia. Totuşi, el nu iartă aceste naţiuni pentru cruzimea lor nejustificată, pentru mândria şi pentru duşmănia lor faţă de închinarea adevărată. Astfel, cu mult timp înainte, el îl inspiră pe Isaia să consemneze „declaraţia împotriva Babilonului“ (Isaia 13:1, NW). Cu toate acestea, Babilonul va reprezenta în viitor o ameninţare. În zilele lui Isaia, poporul de legământ al lui Dumnezeu se află sub jugul Asiriei. Asiria distruge regatul de nord al lui Israel şi devastează o mare parte din Iuda. Dar triumful Asiriei este de scurtă durată. Iată ce scrie Isaia: „DOMNUL oştirilor a jurat şi a zis: «Hotărât, ce am gândit se va întâmpla, . . . voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va depărta de la ei şi povara lui va fi luată de pe umerii lor»“ (Isaia 14:24, 25). La puţin timp după ce Isaia rosteşte această profeţie, Iuda scapă de ameninţarea asiriană.
2, 3. a) Împotriva cui şi-a întins mâna Iehova în vechime? b) Ce înseamnă că Iehova îşi întinde mâna „peste toate popoarele“?
2 Ce se poate spune însă despre celelalte naţiuni care sunt ostile poporului de legământ al lui Dumnezeu? Şi ele trebuie judecate. Isaia declară: „Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate popoarele. Căci DOMNUL oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va face să se retragă?“ (Isaia 14:26, 27). „Hotărârea“ lui Iehova este mai mult decât o simplă recomandare. Ea este hotărârea lui fermă, decretul său (Ieremia 49:20, 30). „Mâna“ lui Dumnezeu este puterea sa în acţiune. În ultimele versete din Isaia capitolul 14 şi în capitolele 15 la 19, hotărârea lui Iehova este împotriva Filistiei, Moabului, Damascului, Etiopiei şi Egiptului.
3 Cu toate acestea, Isaia spune că mâna lui Iehova este întinsă „peste toate popoarele“. Prin urmare, deşi prima împlinire a acestor profeţii a avut loc în antichitate, în principiu ele se aplică pe parcursul ‘timpului sfârşitului’, când Iehova îşi întinde mâna împotriva tuturor regatelor de pe pământ (Daniel 2:44; 12:9; Romani 15:4; Revelaţia 19:11, 19–21). Iehova, Dumnezeul Atotputernic, îşi dezvăluie cu siguranţă hotărârea cu mult timp înainte. Nimeni nu se poate împotrivi mâinii sale întinse. — Psalmul 33:11; Isaia 46:10.
„Un şarpe zburător“ împotriva Filistiei
4. Care sunt câteva amănunte ale declaraţiei lui Iehova împotriva Filistiei?
4 Primii cărora li se acordă atenţie sunt filistenii. „În anul morţii împăratului Ahaz a fost această prorocie: «Nu te bucura, ţara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi rodul ei va fi un şarpe zburător.»“ — Isaia 14:28, 29.
5, 6. a) În ce sens a fost Ozia ca un şarpe pentru filisteni? b) Ce se dovedeşte a fi Ezechia pentru Filistia?
5 Regele Ozia a fost suficient de puternic pentru a se împotrivi ameninţării Filistiei (2 Cronici 26:6–8). Pentru locuitorii acestei ţări, el era ca un şarpe, iar toiagul său continua să îl lovească pe acest vecin ostil. După moartea lui Ozia, ‘toiagul său s-a frânt’, iar în locul lui a domnit fidelul Iotam. Dar „poporul se strica mereu“. După aceea, a devenit rege Ahaz. Situaţia s-a schimbat, iar filistenii au întreprins cu succes incursiuni militare pe teritoriul lui Iuda (2 Cronici 27:2; 28:17, 18). Acum însă, situaţia se schimbă din nou. În 746 î.e.n., regele Ahaz moare, iar pe tron urcă tânărul Ezechia. Filistenii se înşală amarnic crezând că şi de acum înainte situaţia va fi favorabilă pentru ei. Ezechia se dovedeşte a fi un duşman de moarte al filistenilor. Fiind un urmaş al lui Ozia („rodul“ din „rădăcina“ acestuia), Ezechia este ca „un şarpe zburător“, care se năpusteşte la atac, loveşte ca fulgerul şi provoacă o durere ascuţită, ca şi cum şi-ar injecta victimele cu venin.
6 Această descriere i se potriveşte noului rege. „[Ezechia] a lovit pe filisteni până la Gaza şi le-a devastat ţinutul“ (2 Împăraţi 18:8). Potrivit analelor regelui asirian Sanherib, filistenii au fost supuşi de Ezechia. ‘Săracii’ — regatul slab al lui Iuda — ajung să se bucure de siguranţă şi prosperitate materială, în timp ce în Filistia este foamete. — Citeşte Isaia 14:30, 31.
7. În cine trebuie să declare Ezechia că şi-a pus încrederea când vin ambasadorii la Ierusalim?
7 După cât se pare, în Iuda au venit ambasadori, încercând probabil să încheie o alianţă împotriva Asiriei. Ce răspuns trebuie să li se dea? „Ce va răspunde trimişilor poporului?“ Ar trebui ca Ezechia să caute siguranţă în alianţe cu străinii? Nu, ci el trebuie să le spună mesagerilor că „[Iehova însuşi] a întemeiat Sionul şi că cei întristaţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo“ (Isaia 14:32). Regele trebuie să aibă încredere deplină în Iehova. Fundamentul Sionului este solid. Ca un liman sigur, oraşul va supravieţui ameninţării asiriene. — Psalmul 46:1–7.
8. a) În ce privinţă se aseamănă unele naţiuni de astăzi cu Filistia? b) Aşa cum a procedat în vechime, ce a făcut Iehova în zilele noastre pentru a-şi susţine poporul?
8 La fel ca Filistia, unele naţiuni de astăzi li se împotrivesc cu sălbăticie închinătorilor lui Dumnezeu. În calitate de creştini, Martorii lui Iehova au fost aruncaţi în închisori şi lagăre de concentrare. Au fost puşi sub interdicţie. Unii dintre ei au fost omorâţi. Împotrivitorii continuă să ‘se strângă împotriva sufletului celui drept’ (Psalmul 94:21). Probabil că în ochii duşmanilor lor aceşti creştini par ‘săraci’ şi ‘nenorociţi’. Totuşi, cu sprijinul lui Iehova, ei se bucură de prosperitate spirituală, în timp ce duşmanii lor suferă de foame (Isaia 65:13, 14; Amos 8:11). Când Iehova îşi va întinde mâna împotriva filistenilor moderni, aceşti ‘săraci’ vor fi în siguranţă. Unde? Alături de ‘casa lui Dumnezeu’, a cărei piatră sigură de temelie este Isus (Efeseni 2:19, 20). Ei se vor afla sub ocrotirea ‘Ierusalimului ceresc’, Regatul ceresc al lui Iehova, al cărui Rege este Isus Cristos. — Evrei 12:22; Revelaţia 14:1.
Moabul este redus la tăcere
9. Împotriva cui este rostită următoarea declaraţie, şi cum s-a dovedit a fi acest popor un duşman al poporului lui Dumnezeu?
9 La est de Marea Moartă se află un alt vecin al Israelului — Moabul. Spre deosebire de filisteni, moabiţii se înrudesc cu israeliţii, fiind urmaşi ai lui Lot, nepotul lui Avraam (Geneza 19:37). În pofida acestei relaţii de rudenie, istoria Moabului este o dovadă a animozităţii care a existat între această naţiune şi Israel. De exemplu, pe timpul lui Moise, regele Moabului l-a plătit pe profetul Balaam, sperând ca acesta să îi blesteme pe israeliţi. Când planul a eşuat, Moabul s-a folosit de imoralitate şi de închinarea la Baal pentru a-i prinde în capcană pe israeliţi (Numeri 22:4–6; 25:1–5). Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că Iehova îl inspiră acum pe Isaia să consemneze „declaraţia împotriva Moabului“. — Isaia 15:1a, NW.
10, 11. Ce i se va întâmpla Moabului?
10 Profeţia lui Isaia este îndreptată împotriva multor oraşe şi aşezări din Moab, printre care Ar, Chir (sau Chir-Hareset) şi Dibon (Isaia 15:1b, 2a). Moabiţii vor plânge după prăjiturile cu stafide făcute în Chir-Hareset, probabil unele dintre principalele produse ale oraşului (Isaia 16:6, 7). Sibma şi Iaezer, oraşe renumite pentru potgoriile lor, vor fi distruse pe neaşteptate (Isaia 16:8–10). Eglat-Şelişia, al cărui nume înseamnă probabil „o juncană de trei ani“, va fi ca o vacă tânără şi vânjoasă care scoate ţipete jalnice de durere (Isaia 15:5). Iarba din ţară se va usca în timp ce „apele Dimonului“ se vor umple cu sângele moabiţilor măcelăriţi. ‘Apele Nimrimului’ vor fi „pustiite“, fie în sens figurat, fie în sens literal — din câte se pare deoarece armatele inamice vor construi un baraj pentru a opri apele lui. — Isaia 15:6–9.
11 Moabiţii se vor încinge cu saci, veşmântul de doliu. Ei îşi vor rade complet capul în semn de ruşine şi de jale. Bărbile lor vor fi „tăiate“, ca o dovadă a unei profunde amărăciuni şi umiliri (Isaia 15:2b–4). Fiind sigur de împlinirea acestor judecăţi, Isaia însuşi este cuprins de sentimente profunde. Asemenea corzilor care vibrează ale unei harpe, el este mişcat de milă până în părţile lui lăuntrice de mesajul care anunţă venirea nenorocirii asupra Moabului. — Isaia 16:11, 12.
12. Cum s-au împlinit cuvintele lui Isaia rostite împotriva Moabului?
12 Când se va împlini această profeţie? În scurt timp. „Acesta este cuvântul pe care DOMNUL l-a rostit de demult asupra Moabului. Iar acum DOMNUL vorbeşte şi zice: «În trei ani, ca anii unui muncitor plătit, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi rămăşiţa lui va fi neînsemnată, puţin lucru, aproape nimic»“ (Isaia 16:13, 14). În armonie cu aceasta, există dovezi arheologice potrivit cărora pe parcursul secolului al VIII-lea î.e.n. Moabul a fost lovit de mari nenorociri, iar numeroase aşezări ale sale au fost depopulate. Tiglat-Pileser al III-lea a menţionat numele lui Salaman al Moabului alături de numele conducătorilor care i-au plătit tribut. Sanherib a primit tribut de la Kammusunadbi, regele Moabului. Monarhii asirieni Esar-Hadon şi Aşurbanipal s-au referit la regii moabiţi Musuri şi Kamashaltu ca fiindu-le supuşi. Cu sute de ani în urmă, moabiţii au dispărut ca popor. S-au descoperit ruine ale unor oraşe despre care se crede că au fost moabite, însă, până în prezent, au fost scoase la lumină puţine dovezi materiale care să ateste existenţa acestui duşman, cândva puternic, al Israelului.
„Moabul“ modern este distrus
13. Ce organizaţie de astăzi poate fi asemănată cu Moabul?
13 Astăzi există o organizaţie mondială asemănătoare Moabului antic. Este vorba de creştinătate, partea principală a ‘Babilonului cel Mare’ (Revelaţia 17:5). Atât Moabul, cât şi Israelul au descins din Terah, tatăl lui Avraam. În mod asemănător, atât creştinătatea, cât şi congregaţia creştinilor unşi de astăzi susţin că îşi au rădăcinile în congregaţia creştină din secolul I (Galateni 6:16). Cu toate acestea, creştinătatea, asemenea Moabului, este coruptă, promovând imoralitatea spirituală şi închinarea la alţi dumnezei, nu la singurul Dumnezeu adevărat, Iehova (Iacov 4:4; 1 Ioan 5:21). Ca clasă, conducătorii creştinătăţii li se opun celor ce predică vestea bună despre Regat. — Matei 24:9, 14.
14. În pofida hotărârii luate de Iehova împotriva „Moabului“ modern, ce speranţă există pentru unele persoane care fac parte din această organizaţie?
14 În cele din urmă, Moabul a fost redus la tăcere. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu creştinătatea. Folosindu-se de un corespondent modern al Asiriei, Iehova va face ca ea să fie pustiită (Revelaţia 17:16, 17). Cu toate acestea, există o speranţă pentru oamenii din acest „Moab“ modern. La jumătatea profeţiei sale împotriva Moabului, Isaia spune: „Un scaun de domnie va fi stabilit prin îndurare; şi în cortul lui David va sta în adevăr pe el unul, judecând şi căutând dreptatea şi grăbind dreptatea“ (Isaia 16:5). În 1914, Iehova a stabilit în mod trainic tronul lui Isus, un Conducător din linia regelui David. Regalitatea lui Isus este o expresie a bunătăţii iubitoare a lui Iehova, şi, ca împlinire a legământului lui Dumnezeu cu regele David, ea va dăinui pentru totdeauna (Psalmul 72:2; 85:10, 11; 89:3, 4; Luca 1:32). Multe persoane umile au părăsit „Moabul“ modern şi s-au supus lui Isus pentru a obţine viaţă veşnică (Revelaţia 18:4). Câtă mângâiere le aduce acestora faptul de a şti că Isus „va face ca naţiunile să înţeleagă ce este justiţia“! — Matei 12:18; Ieremia 33:15.
Damascul devine un morman de ruine
15, 16. a) Ce acţiuni ostile întreprind Damascul şi Israelul împotriva lui Iuda, şi cu ce consecinţe pentru Damasc? b) La cine mai face referire declaraţia rostită împotriva Damascului? c) Ce învăţăminte pot trage creştinii de astăzi din exemplul Israelului?
15 Isaia consemnează în continuare „declaraţia împotriva Damascului“ (NW). (Citeşte Isaia 17:1–6.) Aflat la nord de Israel, Damascul este „capitala Siriei“ (Isaia 7:8). În timpul domniei regelui Ahaz în Iuda, Reţin al Damascului, aliat cu Pecah al Israelului, invadează Iuda. Însă, la cererea lui Ahaz, asirianul Tiglat-Pileser al III-lea poartă război împotriva Damascului, cucerind oraşul şi exilând mulţi dintre locuitorii lui. Astfel, Damascul încetează să mai fie o ameninţare pentru Iuda. — 2 Împăraţi 16:5–9; 2 Cronici 28:5, 16.
16 Se pare că din cauza alianţei încheiate de Israel cu Damascul, declaraţia lui Iehova împotriva Damascului cuprinde şi expresii de judecată împotriva infidelului regat de nord (Isaia 17:3–6). Israelul va deveni ca un câmp cu foarte puţin grâu la vremea secerişului sau ca un măslin de pe ramurile căruia au fost scuturate majoritatea măslinelor (Isaia 17:4–6). Iată un exemplu la care ar trebui să se gândească cu seriozitate toţi cei ce îi sunt dedicaţi lui Iehova! El pretinde devoţiune exclusivă şi acceptă numai un serviciu sacru adus din inimă. Iehova îi urăşte pe cei ce se întorc împotriva fraţilor lor. — Exodul 20:5; Isaia 17:10, 11; Matei 24:48–50.
Încredere deplină în Iehova
17, 18. a) Cum reacţionează unele persoane din Israel la declaraţiile lui Iehova, dar care este reacţia majorităţii? b) În ce privinţă se aseamănă evenimentele de astăzi cu cele din timpul lui Ezechia?
17 Isaia spune acum: „În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său şi ochii [îl vor contempla pe, NW] Sfântul lui Israel; nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Aşerei şi la stâlpii soarelui“ (Isaia 17:7, 8). Într-adevăr, unele persoane din Israel dau atenţie declaraţiei avertizatoare a lui Iehova. De exemplu, când Ezechia le trimite o invitaţie locuitorilor din Israel să participe împreună cu Iuda la celebrarea Paştelui, unii israeliţi reacţionează favorabil şi călătoresc spre sud pentru a li se alătura fraţilor lor în închinarea pură (2 Cronici 30:1–12). Cu toate acestea, majoritatea locuitorilor din Israel îşi bat joc de mesagerii trimişi cu această invitaţie. Apostazia care există în ţară este iremediabilă. De aceea, hotărârea pe care o ia Iehova împotriva Israelului este dusă la îndeplinire. Asiria distruge oraşele Israelului, pământul devine un pustiu, iar păşunile, neroditoare. — Citeşte Isaia 17:9–11.
18 Ce se poate spune despre zilele noastre? Israelul a fost o naţiune apostată. De aceea, modalitatea prin care Ezechia a încercat să ajute persoane individuale din acea naţiune să se întoarcă la închinarea adevărată ne aminteşte de modul în care adevăraţii creştini de astăzi încearcă să ajute persoane individuale din organizaţia apostată a creştinătăţii. Începând din 1919, mesageri din „Israelul lui Dumnezeu“ merg să-i invite pe oamenii care fac parte din creştinătate să ia parte la închinarea pură (Galateni 6:16). Majoritatea au refuzat. Mulţi şi-au bătut joc de mesageri. Însă unii au reacţionat pozitiv. În prezent aceştia se numără cu milioanele şi găsesc plăcerea în a-l ‘contempla pe Sfântul lui Israel’, fiind instruiţi de el (Isaia 54:13). Ei abandonează închinarea la altarele nelegiuite — reprezentată de devoţiunea şi încrederea în dumnezeii făcuţi de oameni — şi se întorc plini de înflăcărare la Iehova (Psalmul 146:3, 4). La fel ca Mica, un contemporan al lui Isaia, fiecare dintre ei spune: „Eu însă voi privi spre DOMNUL, Îl voi aştepta pe Dumnezeul mântuirii mele: Dumnezeul meu mă va asculta“. — Mica 7:7.
19. Pe cine va mustra Iehova, şi ce va însemna lucrul acesta pentru ei?
19 Ce contrast cu cei ce îşi pun încrederea în omul muritor! Valuri tumultuoase de violenţă şi tulburări lovesc omenirea în aceste ultime zile. „Marea“ omenirii răzvrătite şi agitate este învolburată de nemulţumiri şi revoluţii (Isaia 57:20; Revelaţia 8:8, 9; 13:1). Iehova va „mustra“ această mulţime zgomotoasă. Regatul său ceresc va distruge orice organizaţie şi orice persoană care tulbură liniştea, iar acestea vor „fugi departe . . . ca ţărâna luată de vârtej“. — Isaia 17:12, 13; Revelaţia 16:14, 16.
20. În pofida faptului că sunt ‘jefuiţi’ de naţiuni, care este convingerea adevăraţilor creştini?
20 Care va fi rezultatul? Isaia spune: „Pe înserate, iată, tulburare; şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne prădează şi soarta celor ce ne jefuiesc“ (Isaia 17:14). Mulţi îl jefuiesc pe poporul lui Iehova, tratându-l cu cruzime şi într-un mod lipsit de respect. Deoarece nu fac parte — şi nici nu vor să facă parte — din marile religiile ale lumii, adevăraţii creştini sunt consideraţi o pradă uşoară de către criticii cu prejudecăţi şi de către împotrivitorii fanatici. Dar slujitorii lui Dumnezeu sunt convinşi că „dimineaţa“, când necazurile lor vor lua sfârşit, se apropie cu repeziciune. — 2 Tesaloniceni 1:6–9; 1 Petru 5:6–11.
Etiopia îi aduce un dar lui Iehova
21, 22. Cărei naţiuni i se adresează după aceea o declaraţie judecătorească, şi cum se împlinesc cuvintele inspirate ale lui Isaia?
21 Etiopia, situată la sud de Egipt, a luat parte la cel puţin două acţiuni militare îndreptate împotriva lui Iuda (2 Cronici 12:2, 3; 14:1, 9–15; 16:8). Acum Isaia prezice că asupra acestei naţiuni va veni judecata: „Vai de tine, ţară în care se aude zumzet de aripi şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei“. (Citeşte Isaia 18:1–6.) a Iehova decretează că Etiopia va fi ‘tăiată şi aruncată’.
22 Istoria laică ne spune că în a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.e.n., Etiopia a cucerit Egiptul şi s-a aflat la conducerea lui aproape 60 de ani. Împăraţii asirieni Esar-Hadon şi Aşurbanipal l-au invadat şi ei la rândul lor. După distrugerea Tebei de către Aşurbanipal, Asiria a subjugat Egiptul, punând astfel capăt dominaţiei etiopiene asupra văii Nilului (vezi şi Isaia 20:3–6). Ce se poate spune despre epoca modernă?
23. Ce rol joacă „Etiopia“ modernă, şi de ce este ea distrusă?
23 În profeţia lui Daniel despre „timpul sfârşitului“, Etiopia şi Libia ‘urmează paşii’ războinicului ‘împărat de la miazănoapte’, adică ascultă de ordinele lui (Daniel 11:40–43). Şi Etiopia este menţionată printre forţele de luptă ale lui „Gog, [din] ţara lui Magog“ (Ezechiel 38:2–5, 8). Forţele lui Gog, printre care se numără şi regele nordului, vor fi distruse când vor porni atacul împotriva naţiunii sfinte a lui Iehova. De aceea, mâna lui Iehova va fi întinsă şi împotriva „Etiopiei“ moderne, din cauză că s-a opus suveranităţii lui Iehova. — Ezechiel 38:21–23; Daniel 11:45.
24. Cum primeşte Iehova „daruri“ de la naţiuni?
24 Totuşi, profeţia mai spune: „În timpul acela se va aduce un dar DOMNULUI oştirilor, de către poporul cel tare şi puternic, de către poporul cel înfricoşător de la începutul lui . . . acolo unde locuieşte Numele DOMNULUI oştirilor, pe Muntele Sionului“ (Isaia 18:7). Deşi naţiunile nu recunosc suveranitatea lui Iehova, ele au acţionat uneori în folosul poporului lui Iehova. În unele ţări, autorităţile au elaborat legi şi au emis decizii judecătoreşti prin care le sunt recunoscute drepturile închinătorilor fideli ai lui Iehova (Faptele 5:29; Revelaţia 12:15, 16). Mai sunt şi alte daruri. „Împăraţii Îţi vor aduce daruri . . . Cei mari vin din Egipt; Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu“ (Psalmul 68:29–31). Astăzi, milioane de „etiopieni“ moderni care se tem de Iehova îi aduc lui Dumnezeu ca „dar“ închinarea lor (Maleahi 1:11). Ei iau parte la imensa lucrare de predicare a veştii bune despre Regat pe tot pământul (Matei 24:14; Revelaţia 14:6, 7). Ce dar minunat îi putem oferi lui Iehova! — Evrei 13:15.
Inima Egiptului se topeşte
25. Ca împlinire a profeţiei din Isaia 19:1–11, ce se întâmplă cu Egiptul antic?
25 La sud, în imediata vecinătate a lui Iuda, se află Egiptul, un vechi duşman al poporului de legământ al lui Dumnezeu. Isaia capitolul 19 vorbeşte despre situaţia confuză care domneşte în Egipt în timpul lui Isaia. În Egipt este război civil, bătându-se „cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie“ (Isaia 19:2, 13, 14). Istoricii aduc dovezi că dinastii rivale au domnit în acelaşi timp în diferite părţi ale ţării. Înţelepciunea atât de slăvită a Egiptului, împreună cu ‘idolii şi vrăjitorii’ acestuia, nu îl salvează din „mâinile unui stăpân aspru“ (Isaia 19:3, 4). Egiptul este cucerit rând pe rând de Asiria, Babilon, Persia, Grecia şi Roma. Toate aceste evenimente împlinesc profeţia din Isaia 19:1–11.
26. În cadrul împlinirii care va avea loc la o scară mai mare, cum vor reacţiona la actele de judecată ale lui Iehova locuitorii „Egiptului“ modern?
26 Totuşi, în Biblie, Egiptul simbolizează deseori lumea lui Satan (Ezechiel 29:3; Ioel 3:19; Revelaţia 11:8). Prin urmare, are „declaraţia împotriva Egiptului“ (NW), rostită de Isaia, o împlinire mai mare? Da, are! Cuvintele introductive ale profeţiei ar trebui să-i dea fiecăruia de gândit: „Iată! DOMNUL călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi inima egiptenilor se topeşte în ei“ (Isaia 19:1). Iehova se va îndrepta în curând împotriva organizaţiei lui Satan. Atunci, dumnezeii acestui sistem de lucruri vor fi consideraţi fără valoare (Psalmul 96:5; 97:7). „Inima egiptenilor se topeşte“ de frică. Isus a prezis aceste timpuri: „V[a] fi . . . nelinişte a naţiunilor, care nu vor şti ce să facă din cauza mugetului mării şi a agitaţiei ei, în timp ce oamenii vor leşina de teamă şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pământului locuit“. — Luca 21:25, 26.
27. Ce neînţelegeri interne au fost prezise pentru „Egipt“, şi cum se împlineşte lucrul acesta astăzi?
27 Iată ce spune Iehova în mod profetic cu privire la timpul care va preceda executarea judecăţii sale: „Voi înarma pe egipteni unii împotriva altora şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie“ (Isaia 19:2). De la stabilirea Regatului lui Dumnezeu în 1914, „semnul prezenţei“ lui Isus a fost evidenţiat de ridicarea unei naţiuni împotriva altei naţiuni şi a unui regat împotriva altui regat. Masacrele tribale, genocidurile sângeroase şi aşa-numita epurare etnică au secerat milioane de vieţi pe parcursul acestor zile din urmă. Aceste „dureri“ se vor intensifica pe măsură ce sfârşitul se apropie. — Matei 24:3, 7, 8.
28. Ce va putea face religia falsă în ziua judecăţii pentru a salva actualul sistem de lucruri?
28 „Duhul egiptenilor va pieri din ei şi le voi distruge sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei care cheamă morţii şi pe ghicitori“ (Isaia 19:3). Când Moise s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, preoţii Egiptului au rămas de ruşine, fiind incapabili să rivalizeze cu puterea lui Iehova (Exodul 8:18, 19; Faptele 13:8; 2 Timotei 3:8). În mod asemănător, în ziua judecăţii, religia falsă nu va putea salva acest sistem corupt (compară cu Isaia 47:1, 11–13). În cele din urmă, Egiptul ajunge sub un „stăpân aspru“, şi anume Asiria (Isaia 19:4). Lucrul acesta prefigurează viitorul sumbru pe care îl va avea actualul sistem de lucruri.
29. De ce folos vor fi politicienii când va sosi ziua lui Iehova?
29 Ce se poate spune însă despre conducătorii politici? Sunt ei în stare să ofere ajutor? „Prinţii Ţoanului au înnebunit, sfătuitorii înţelepţi ai lui faraon s-au prostit“. (Citeşte Isaia 19:5–11.) Cât de nerezonabil ar fi să credem că în ziua judecăţii sfătuitorii umani vor fi de vreun folos! Chiar dacă au la dispoziţie toată cunoştinţa acestei lumi, lor le lipseşte înţelepciunea divină (1 Corinteni 3:19). Ei l-au respins pe Iehova şi s-au îndreptat spre aşa-numita ştiinţă, spre filozofie, bani, plăceri sau alţi dumnezei surogat. Ca urmare a acestui fapt, ei nu au nici cea mai vagă idee cu privire la scopurile lui Dumnezeu. Ei sunt înşelaţi şi confuzi. Lucrările lor sunt zadarnice. (Citeşte Isaia 19:12–15.) „Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul DOMNULUI; şi ce înţelepciune este în ei?“ — Ieremia 8:9.
Un semn şi o mărturie pentru Iehova
30. În ce sens va deveni ‘ţara lui Iuda o groază pentru Egipt’?
30 Deşi conducătorii Egiptului sunt slabi, „ca nişte femei“ (NW), există şi persoane care caută înţelepciunea divină. Unşii lui Iehova şi însoţitorii lor ‘declară virtuţile’ lui Dumnezeu (Isaia 19:16; 1 Petru 2:9). Ei fac tot ce pot pentru a-i avertiza pe oameni cu privire la apropiatul sfârşit al organizaţiei lui Satan. Referindu-se la ce va urma, Isaia spune: „Ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va îngrozi, din cauza hotărârii luate de DOMNUL oştirilor împotriva lui“ (Isaia 19:17). Mesagerii fideli ai lui Iehova merg să le spună oamenilor adevărul — avertizându-i totodată şi cu privire la plăgile prezise de Iehova (Revelaţia 8:7–12; 16:2–12). Lucrul acesta îi deranjează pe conducătorii religioşi ai lumii.
31. Cum a ajuns „limba Canaanului“ să fie vorbită în oraşele Egiptului a) în antichitate? b) în zilele noastre?
31 Care este rezultatul surprinzător al acestei lucrări de proclamare? „În ziua aceea vor fi cinci cetăţi în ţara Egiptului, care vor vorbi limba Canaanului şi vor jura pe DOMNUL oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii!“ (Isaia 19:18). În antichitate această profeţie s-a împlinit după cât se pare atunci când limba ebraică a fost folosită în oraşele egiptene de către evreii care se refugiaseră acolo (Ieremia 24:1, 8–10; 41:1–3; 42:9—43:7; 44:1). Astăzi, pe teritoriul „Egiptului“ modern există oameni care au învăţat să vorbească „limba pură“ a adevărului Bibliei (Ţefania 3:9, NW). Unul dintre cele cinci oraşe figurative este numit „cetatea nimicirii“, însemnând că „limba pură“ are legătură şi cu demascarea şi ‘nimicirea’ organizaţiei lui Satan.
32. a) Ce „altar“ se află în mijlocul ţării Egiptului? b) Cum sunt cei unşi ca un „stâlp“ în apropiere de graniţa Egiptului?
32 Cu ajutorul lucrării de proclamare realizate de poporul lui Iehova, măreţul său nume va deveni cu siguranţă cunoscut în acest sistem de lucruri. „În vremea aceea va fi un altar pentru DOMNUL în [mijlocul ţării, NW] Egiptului şi la hotar va fi un stâlp de aducere aminte pentru DOMNUL“ (Isaia 19:19). Aceste cuvinte îndreaptă atenţia spre poziţia creştinilor unşi, care au încheiat un legământ cu Dumnezeu (Psalmul 50:5). Ca „altar“, ei îşi oferă jertfele; ca ‘stâlp şi sprijin al adevărului’, ei depun mărturie pentru Iehova (1 Timotei 3:15; Romani 12:1; Evrei 13:15, 16). Ei se află în „mijlocul ţării“, fiind prezenţi — împreună cu membrii clasei ‘altor oi’, însoţitorii lor, — în peste 230 de ţări şi insule ale mării. Dar ei „nu fac parte din lume“ (Ioan 10:16; 17:15, 16). Ei se află, figurativ vorbind, la graniţa dintre această lume şi Regatul lui Dumnezeu, fiind pregătiţi să treacă această graniţă şi să primească recompensa cerească.
33. Cum sunt cei unşi „un semn“ şi „o mărturie“ în „Egipt“?
33 Isaia continuă: „Acesta va fi pentru DOMNUL oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului. Ei vor striga către DOMNUL din cauza asupritorilor şi El le va trimite un mântuitor şi un apărător, care să-i salveze“ (Isaia 19:20). Ca „semn“ şi ca „mărturie“, cei unşi se află în fruntea lucrării de predicare şi glorifică numele lui Iehova în acest sistem de lucruri (Isaia 8:18; Evrei 2:13). În întreaga lume se aud strigătele oamenilor asupriţi, însă majoritatea guvernelor umane nu sunt capabile să-i ajute. Cu toate acestea, Iehova va trimite un Mare Salvator, pe regele Isus Cristos, pentru a-i elibera pe toţi cei umili. Când aceste ultime zile vor atinge apogeul în războiul de la Armaghedon, el îi va elibera şi le va aduce binecuvântări veşnice oamenilor temători de Dumnezeu. — Psalmul 72:2, 4, 7, 12–14.
34. a) Cum va ajunge Iehova să fie cunoscut de „egipteni“, şi ce jertfă şi dar îi vor aduce ei? b) Când îi va da Iehova o lovitură „Egiptului“, şi ce vindecare va urma?
34 Până atunci, voia lui Dumnezeu este ca tot felul de oameni să dobândească cunoştinţa exactă şi să fie salvaţi (1 Timotei 2:4). De aceea, Isaia scrie: „DOMNUL Se va descoperi egiptenilor şi egiptenii vor cunoaşte pe DOMNUL în ziua aceea. Vor aduce jertfe şi daruri de mâncare, vor face jurăminte DOMNULUI şi le vor împlini. Astfel, DOMNUL va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va vindeca. Ei se vor întoarce la DOMNUL, care-i va asculta şi-i va vindeca“ (Isaia 19:21, 22). Oameni din toate naţiunile lumii lui Satan, „egipteni“ individuali, ajung să-l cunoască pe Iehova şi îi aduc jertfe, „rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“ (Evrei 13:15). Ei îi fac un jurământ lui Iehova dedicându-se lui şi îşi respectă jurământul servind cu loialitate toată viaţa. După ‘lovitura’ pe care o va da acestui sistem de lucruri la Armaghedon, Iehova va folosi Regatul său pentru a vindeca omenirea. În timpul Domniei milenare a lui Isus, omenirea va fi ridicată la perfecţiune fizică, morală, mintală şi spirituală — va fi vindecată cu adevărat! — Revelaţia 22:1, 2.
‘Binecuvântat să fie poporul Meu’
35, 36. Ca împlinire a profeţiei din Isaia 19:23–25, ce legături s-au stabilit în antichitate între Egipt, Asiria şi Israel?
35 Profetul prezice apoi o evoluţie extraordinară: „În ziua aceea va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt şi egiptenii în Asiria, şi egiptenii vor sluji împreună cu asirienii. În ziua aceea, Israel va fi al treilea, cu Egiptul şi cu Asiria, o binecuvântare în mijlocul pământului. Căci DOMNUL oştirilor îi va binecuvânta, zicând: «Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!»“ (Isaia 19:23–25). Într-adevăr, într-o bună zi vor exista relaţii de prietenie între Egipt şi Asiria. Când se va întâmpla lucrul acesta?
36 În trecut, când Iehova şi-a eliberat poporul din mâinile naţiunilor, el a făcut pentru acesta, figurativ vorbind, drumuri spre libertate (Isaia 11:16; 35:8–10; 49:11–13; Ieremia 31:21). O împlinire la scară mică a acestei profeţii a avut loc după înfrângerea Babilonului, când au fost aduşi înapoi în Ţara Promisă cei ce au fost exilaţi în Asiria şi Egipt, precum şi în Babilon (Isaia 11:11). Ce se poate spune însă despre epoca modernă?
37. Ca şi cum ar exista un drum între „Asiria“ şi „Egipt“, cum trăiesc astăzi milioane de oameni?
37 Astăzi, rămăşiţa israeliţilor spirituali este „o binecuvântare în mijlocul pământului“. Ea promovează închinarea adevărată şi declară mesajul despre Regat oamenilor din toate naţiunile. Unele dintre aceste naţiuni sunt puternic militarizate, aşa cum a fost Asiria. Alte naţiuni sunt mai liberale, probabil asemenea Egiptului — care a fost la un moment dat „împăratul de la miazăzi“ din profeţia lui Daniel (Daniel 11:5, 8). Milioane de persoane din naţiunile militarizate şi din naţiunile mai liberale au urmat calea adevăratei închinări. Astfel, oameni din toate naţiunile sunt uniţi, ‘slujind împreună’. Între ei nu există divergenţe naţionaliste. Ei se iubesc unul pe altul şi se poate spune pe bună dreptate că ‘asirienii se duc în Egipt şi egiptenii în Asiria’. Este ca şi cum ar exista un drum de la unii la alţii. — 1 Petru 2:17.
38. a) Cum va ajunge Israelul să fie „al treilea, cu Egiptul şi cu Asiria“? b) De ce spune Iehova ‘Binecuvântat să fie poporul Meu’?
38 Dar cum ajunge Israelul să fie „al treilea, cu Egiptul şi cu Asiria“? La începutul ‘timpului sfârşitului’, majoritatea celor ce îi slujeau lui Iehova pe pământ erau membri ai ‘Israelului lui Dumnezeu’ (Daniel 12:9; Galateni 6:16). Începând din anii ’30 ai secolului al XX-lea, a apărut o mare mulţime de „alte oi“, cu speranţă pământească (Ioan 10:16a; Revelaţia 7:9). Ieşind din naţiuni — prefigurate de Egipt şi de Asiria — membrii acestei mari mulţimi se strâng la casa de închinare a lui Iehova şi îi invită şi pe alţii să li se alăture (Isaia 2:2–4). Împreună cu fraţii lor unşi, ei înfăptuiesc aceeaşi lucrare de predicare, trec prin încercări asemănătoare, dau dovadă de aceeaşi fidelitate şi integritate şi se hrănesc la aceeaşi masă spirituală. Cu adevărat, cei unşi şi „alte oi“ sunt „o singură turmă, un singur păstor“ (Ioan 10:16b). Se poate îndoi cineva de faptul că Iehova, care vede zelul şi perseverenţa lor, este mulţumit de activitatea lor? Nu ar trebui să ne surprindă deloc faptul că el le adresează următoarea binecuvântare: ‘Binecuvântat să fie poporul Meu’!
[Notă de subsol]
a Unii biblişti sunt de părere că expresia „ţară în care se aude zumzet de aripi“ se referă la lăcustele care mişunau uneori în Etiopia. Alţii spun că tselatsál, cuvântul ebraic pentru „zumzet“, se aseamănă ca sonoritate cu numele dat muştei ţeţe, tsaltsalya, de galla, un popor hamitic care trăieşte în Etiopia de astăzi.
[Legenda fotografiei de la pagina 191]
Războinici filisteni atacându-şi duşmanii (gravură egipteană din secolul al XII-lea î.e.n.)
[Legenda fotografiei de la pagina 192]
Basorelief în piatră înfăţişând un războinic sau un dumnezeu moabit (între secolele al XI-lea şi al VIII-lea î.e.n.)
[Legenda fotografiei de la pagina 196]
Războinic sirian călare pe o cămilă (secolul al IX-lea î.e.n.)
[Legenda fotografiei de la pagina 198]
„Marea“ omenirii răzvrătite este învolburată de nemulţumiri şi revoluţii
[Legenda ilustraţiei de la pagina 203]
Preoţii Egiptului nu au putut rivaliza cu puterea lui Iehova