A lăsa să răsune vestea bună pe întregul pămînt
„Răsunetul lor a străbătut tot pămîntul iar declaraţiile lor pînă la extremităţile pămîntului locuit.“ Romani 10:18.
1 a) In ce timp neobişnuit trăim noi astăzi? b) Cum putem noi dovedi că sîntem pregătiţi? (Marcu 13:32–37)
Timpul se scurge repede acum. Generaţia de la 1914 a trăit deja în cea mai mare parte împlinirea marelui semn profetic al încheierii sistemului de lucruri. „Marele necaz cum n-a fost de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi“ se va declanşa în curînd cu toată puterea pe întregul pămînt. Noi trebuie să rămînem treji şi pregătiţi aşa cum a spus Isus: „Din acest motiv dovediţi-vă şi voi gata pentru că Fiul omului vine într-un ceas la care voi nu vă gîndiţi. „Ceasul răfuielii lui Iehova cu lumea lui Satan se apropie din ce în ce mai mult. Matei 24:3, 21, 22, 34, 42, 44.
2 Cum putem noi evita să avem părtăşie la păcatele Babilonului cel mare? (Ier. 51:6)
2 Pentru a dovedi că sîntem pregătiţi, noi trebuie să părăsim complet şi pe pentru totdeauna religia falsă ce se află în asociere cu lumea. (Iac. 1:27) Tuturor celor ce-l iubesc pe Dumnezeu şi adevărul, le sună apelul clar: „Ieşiţi afară din el [Babilonul cel mare], poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele lui şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile lui. Căci păcatele lui s-au îngrămădit pînă la cer şi Dumnezeu s-a gîndit la faptele lui de nedreptate.“ (Apoc. 18:4, 5)
3 Ce fel de certificat şi-a prezentat falsa religie care arată că ea merită să fie nimicită?
3 In creştinătate şi în ţările necreştine acest imperiu mondial al falsei religii şi-a prezentat un impresionant certificat. El l-a respins pe Dumnezeul adevărat şi viu Iehova, şi nu este dispus nici măcar să–i menţioneze numele. El a răspîndit învăţături eronate demonice ca învăţătura despre nemurirea sufletului şi învăţătura despre chinurile iadului pentru cei morţi. Prin tribunalele sale inchizitoriale, prin război şi opresiune falsa religie a adus chinuri şi mizerie asupra a milioane de oameni. Să se reflecteze asupra faptului că cele două războaie mondiale în care au murit 69 de milioane de oameni s-au dexlanşat în Creştinătate, între ţări care se dădeau drept creştine. Cît de mare este vinovăţia de sînge a creştinătăţii! Dar şi închipuirile superstiţioase şi obiceiurile falsei religii, prezicerea, spiritismul şi consumarea de droguri sînt lucruri vrednice de ură în ochii lui Iehova. (Deut. 18:9–13; Is. 65:11, 12).
4 Ce paşi pozitivi trebuie să facă adevăraţii închinători?
4 Dar nu este suficient doar a ieşi din imperiul mondial al falsei religii. Mai trebuie şi să intri în corabia care oferă ocrotirea spirituală pe care o acordă astăzi Iehova. Nu este vorba despre o construcţie literală, despre un templu sau un anumit loc. Cristos Isus, Fiul lui Dumnezeu a spus: „Dumnezeu este SPIRIT şi cei ce i se închină lui, trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr.“ (Ioan 4:24) De aceea adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu nu se mulţumesc să renunţe doar la orice fel de serviciu idolatru, ci ei studiază Cuvîntul lui Dumnezeu, nu se abat de la el, dezvoltă o personalitate creştină, îşi realizează cu zel serviciul lor şi dovedesc astfel că ei îl iubesc pe Dumnezeu şi pe aproapele din toată inima şi cu tot sufletul. (Marcu 12:28–31).
EXECUTIA DUSMANILOR LUI DUMNEZEU
5 Cum i se va pune capăt falsei religii? (Ier. 25:34, 36)
5 Iehova va aplica pedeapsa sa asupra imperiului mondial al religiei false cu o neaşteptată şi surprinzătoare repeziciune. Lucrul acesta este descris în Apocalips 18:21 după cum urmează. „Un înger puternic a ridicat o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a vorbit: „Cu aşa repeziciune va fi azvîrlit Babilonul, marele oraş şi el nu va mai fi regăsit niciodată’“. Pedepsirea sa va veni repede şi va fi definitivă.
6 De ce se vor năpusti cele zece coarne asupra urmaşilor „Mielului“? (Mat. 10:28)
6 Asta nu e însă totul! Imediat după aceasta, cele „zece coarne“ ale fiarei sălbatice se vor îndrepta împotriva adevăratei religii şi în felul acesta ele vor lupta cu Mielul (Isus Cristos) (Apoc. 17:12–14). Nu, ei nu-l pot ajunge pe Cristos pe tronul său ceresc, dar ei pot să–i atace după cum îşi închipuie ei pe servii săi neînarmaţi de aici de pe pămînt. Vor avea oare succes aceste coarne politice în atacul lor? Nu! Căci servii credincioşi ai lui Iehova se vor împotrivi cu fermitate acestui ultim atac demonic după cum ei o fac deja acum în multe ţări din Africa din Orient şi din lumea comunistă.
7 De ce poate fi caracterizat ca „veste bună“ ceea ce se relatează despre evenimentele din şi după Armaghedon? (Apoc. 14:6, 7).
7 Regii politici ai întregului pămînt locuit se cor afla în situaţia mondială care este numită Armaghedon şi acolo Mielul îi va birui deoarece el este Domnul domnilor şi regele regilor.“ (Apoc. 16:14, 16; 17:14). In cele din urmă victoriosul Cristos îi va arunca pe Satan şi pe demonii săi în abisul inactivităţii şi prin aceasta va netezi calea pentru începutul glorioasei sale domnii de o mie de ani pentru binecuvîntarea întregii omeniri. Ce entuziasmantă veste bună este aceasta!
8 Ce fel de paradis al bucuriei există deja astăzi pentru cei ce-l iubesc pe Iehova? (Ier. 35:10).
8 Un paradis al bucuriei! Aşa ceva le-a promis Iehova celor ce-l iubesc nu numai pentru timpul după marea bătălie a Armaghedonului ci chiar şi pentru timpul prezent. Căci muntele casei lui Iehova [locul adevăratei închinări] este deja acum în timpul sfîrşitului, puternic întemeiat . . . peste vîrfurile munţilor pe care Babilonul cel mare îşi împlineşte încă astăzi riturile sectare. Ce bucurie! Oamenii naţiunilor se revarsă cu miile în sălile împărăţiei şi în alte săli de adunare pentru a se alătura poporului lui Iehova în închinarea adevărată. Este aşa cum se spune în profeţie: „Multe popoare vor merge acolo cu siguranţă şi vor spune: „Veniţi să ne urcăm pe muntele lui Iehova . . . şi el ne va instrui despre căile sale iar noi dorim să umblăm pe cărările sale“. (Isaia 2:2, 3).
9 Ce proporţii a luat deja paradisul spiritual?
9 Rămăşiţei credincioase a martorilor unşi ai lui Iehova care în zilele timpurii ale „timpului sfîrşitului“ a purtat principala povară a lucrării şi care a resimţit toată puterea persecuţiilor i s-a alăturat acum o imprevizibil de mare mulţime. Ea vine în mari cete! Aceasta se poate vedea chiar şi numai din faptul că la sărbătorirea anuală a amintirii morţii lui Isus în anul 1976 s-au întrunit pe tot pămîntul peste 4 970 000 de persoane în peste 40 000 de adunări ale martorilor lui Iehova. Paradisul a luat cu adevărat proporţii mondiale. (Daniel 12:4; Apoc. 7:9).
10 a) In ce fel va servi paradisul spiritual ca o corabie? (Is. 26:20, 21) b) In ce fel va reoglindi întregul glob pămîntesc paradisul spiritual? (Ps. 72:18, 19).
10 Acest paradis spiritual este asemănător corăbiei care şi-a ocrotit în potop preţioasa sa încărcătură. El va supravieţui „necazul cel mare“ şi va continua să existe după aceea pe pămîntul nepoluat. Atunci nu vor mai exista stăpînitorii cruzi care apasă şi prigonesc poporul lui Iehova. Atunci închinătorii lui Iehova nu vor mai trebui să se împotrivească lui Satan şi lumii lui imorale. Marea mulţime va avea de făcut o muncă sănătoasă, avantajoasă, interesantă. Ea va transforma întregul glob pămîntesc într-un paradis literal. Acest paradis va reoglindi paradisul spiritual despre care a scris Isaia: „Deşertul şi ţinutul fără apă vor jubila iar pustietatea se va bucura şi va înflori ca şofranul. Negreşit, ea va învlori şi se va bucura într-adevăr cu veselie şi cu strigăte de bucurie. I se va da iarăşi gloria Libanului, . . . vor exista aceia care vor vedea gloria lui Iehova, splendoarea Dumnezeului nostru.“ (Is. 35:1, 2).
11 Cu ce cuvinte ne dă Biblia asigurarea că morţii nu vor fi uitaţi?
11 Nici morţii nu vor fi uitaţi. Cîţi oameni îşi pot aduce aminte astăzi de strămosii lor care au trăit cu sute de ani înainte sau să le ştie cel puţin numele? Foarte puţini! Dar Dumnezeu îşi aduce aminte de ei! El îşi aduce aminte de toţi strămoşii noştri, care au suferit şi s-au trudit în decursul celor şase mii de ani ai istoriei omenirii.“ (Ioan 5:28, 29; Marcu 12:26, 27). Iehova marele Dumnezeu al bunătăţii iubitoare îi va învia şi pe cei mici şi pe cei mari pe baza jertfei iubitoare a lui Isus. Ei vor sta în faţa tronului şi vor primi ocazia să îndeplinească noile sale cerinţe pentru a primi viaţă veşnică în împrejurări fericite. (Apoc. 20:12). Ce măreaţă veste bună este aceasta! Noi trebuie să fim recunoscători din inimă într-adevăr Dumnezeului nostru sublim, Autorul acestei veşti bune.
O VESTE BUNA PENTRU FAMILIA NOASTRA
12 Ce puncte se pot găsi în sfatul iubitor pentru familii, conţinut în al treilea capitol al scrisorii datre coloseni?
12 Noi ar trebui să avem dorinţa de a asculta vestea bună în cercul familiei noastre. Căci vestea bună ne poate ajuta să ajungem la o viaţă atît acum cît şi în viitor. Cartea veştii bune, Biblia, conţine admirabile principii în privinţa aceasta. Să se citească de pildă, doar odată capitolul al treilea al scrisorii către coloseni. Acolo se găsesc sfaturi iubitoare care ajută tuturor familiilor să treacă cu succes prin furtunile „timpului sfîrşitului.“ In ciuda timpului nostru critic nu este prea greu a duce o viaţă fericită de familie îndeosebi dacă se îmbracă iubirea căci ea este o perfectă legătură a unităţii“. (Col. 3:14).
13 Ce exemple biblice arată că este bine să li se arate copiilor calea corectă încă de la cea mai fragedă vîrstă?
13 Dar cum stau lucrurile cu copiii noştri? Noi îi iubim şi am dori să ne iubească şi ei. De aceea ce exemplu mai bun ar putea urma părinţii decît minunatele pilde de bună educaţie care sînt menţionate în Biblie, în cuvîntul lui Dumnezeu, şi care au fost date de sprijinitori fermi ai adevărului ca Samuel, David, Ioan Botezătorul, Timotei şi-natural, Maestrul nostru Isus! Noi însă trebuie să veghem asupra copiilor noştri şi să–i ajutăm din cea mai fragedă vîrstă să dezvolte o personalitate creştină. In lumea noastră imperfectă noi nu ne putem aştepta la perfecţiune, dar ne putem aştepta ca Iehova să binecuvinteze străduinţele noastre, căci în conformitate cu Psalmul 127 versul 3 copiii noştri sînt o „moştenire de la Iehova“ şi ei vor fi o binecuvîntare pentru părinţii care îi educă în căile lui Iehova.
A INTERVENI IN MOD STATORNIC PENTRU IMPARATIE
14 Ce fel de viaţă aduce fericire pentru totdeauna?
14 Nu sîntem noi fericiţi că l-am cunoscut pe Iehova şi pe Fiul său? Această cunoştinţă ne-a adus pe un drum al vieţii care conduce la viaţă veşnică. Este o viaţă plină de ocupaţie şi plină de sens. Esenţial în viaţa noastră este să avem o iubire profundă faţă de Iehova şi o iubire gata de sacrificiu faţă de aproapele nostru şi îndeosebi faţă de propria noastră familie şi faţă de fraţii noştri. Dacă trăim conform adevărului, noi nu avem nevoie de o lungă listă de interdicţii. Există ce-i drept anumite lucruri de care este necesar să ne păzim, deoarece ele ne-ar păgubi, care de pildă, sînt menţionate în Faptele apostolilor 15:28, 29: serviciul idolatru (idolatria), sîngele şi curvia. Insă calea creştină a vieţii noastre este o trăire pozitivă a adevărului, o viaţă îmbucurătoare, fericită ca sclavi consacraţi şi botezaţi ai lui Iehova. Este o viaţă cu un scop al existenţei. Mare va fi bucuria noastră atît acum cît şi pe pămîntul paradisiac, dacă punem la inimă cuvintele lui Pavel: „Tot ce faceţi, faceţi din tot sufletul, ca pentru Iehova şi nu ca pentru oameni, pentru că voi ştiţi că veţi primi de la Iehova cuvenita răsplată a moştenirii.“ (Colos. 3:23, 24). Iar marea lucrare care este de făcut astăzi constă în faptul de a predica „această veste bună a împărăţiei“ ca mărturie pe întregul pămînt, înainte de a veni sfîrşitul. (Matei 24:14).
15 Realizarea în perspectivă a căror alte detalii ale veştii bune ar trebui să ne umple inima de laudă?
15 Noi privim acum plini de aşteptare spre timpul cînd Iehova va face „ceruri noi şi un pămînt nou“ în care va locui dreptatea. Ce zi glorioasă va fi aceea cînd printr-o înviere în spirit, toţi cei 144 000 de membri ai miresei lui Cristos vor fi uniţi cu Cristos în ceruri şi cînd noua şi curata societate omenească va fi în plină activitate pe pămînt. Caracterul sigur al acestei veşti bune ne umple inima de laudă pentru marele Dumnezeu care „face toate lucrurile noi şi care a promis că va şterge orice lacrimă şi va înlătura tot ce dă prilej de ţipăt şi durere. Da, însuşi duşmanul nostru, moartea va dispare sub glorioasa domnie a împărăţiei lui Cristos. Intervenind astăzi statornic pentru această împărăţie şi pentru suveranitatea lui Iehova, noi vrem să facem tot posibilul pentru a fi găsiţi de el în cele din urmă „ireproşabili, fără pată şi în pace“. (2 Petru 3:13, 14; Apoc. 21:1–5; 1 Cor. 15:25, 26).
INCA MAI EXISTA DE FACUT O LUCRARE
16 Ce mare lucrare trebuie încă îndeplinită? (Ioan 14:12).
16 Cînd Isus a fost pe pămînt el a declanşat ceva ce trebuia să crească pînă cînd avea să umplă tot pămîntul. Deja în generaţia sa se putea spune că vestea bună a fost predicată în toată creaţiunea care a fost sub cer.“ (Col. 1:23). Isus însă a prezis pentru încheierea sistemului de lucruri o mărturie încă şi mai mare. El a spus: „Si trebuie ca mai întîi vestea bună să fie predicată tuturor naţiunilor.“ Si ce se va întîmpla atunci? Ei bine atunci va veni sfîrşitul.“ (Marcu 13:10; Mat. 24:3, 14). S-a încheiat acum deja această lucrare de predicare? Nu! Căci sfîrşitul încă n-a venit.
17 De ce vor fi martorii lui Iehova cu rîvnă activi pînă la începutul „marelui necaz“? (Is. 6:8, 11).
17 Sfîrşitul nu vine numai pentru că noi puteam crede că trebuie să vină sau pentru că ne putem gîndi că teritoriul nostru a fost deja bine lucrat. Sfîrşitul vine abia cînd măreaţa lucrare de predicare a împărăţiei va fi realizată în măsura în care Iehova doreşte. Atunci va aduce el necazul cel mare. Pînă atunci mai există încă o lucrare de făcut. Iar noi martorii lui Iehova sîntem însărcinaţi să o facem! Cînd va izbucni marele necaz lucrarea de predicare va trebui să-şi atingă punctul culminant şi să fie dusă înainte cu cea mai mare energie şi anume pe întregul pămînt. Sosirea domnului Isus pentru executarea sentinţei judecătoreşti se va petrece absolut prin surprindere — chiar şi pentru poporul lui Iehova! — şi ne va surprinde fără îndoială în mijlocul celei mai zeloase activităţi.
18 De ce trebuie noi să veghem stăruitor? (Luca 21:34–36).
18 Isus a spus: „Continuaţi să priviţi, continuaţi să fiţi treji pentru că nu ştiţi cînd este timpul stabilit . . . Continuaţi să vegheaţi.“ (Marcu 13:32–37). Ce ar fi fost dacă martorii lui Iehova în anul 1914, în anul 1925, în anul 1975 sau în oricare alt an al aşteptării necazului cel mare ar fi cedat, n-ar mai fi fost treji şi nu şi-ar mai fi făcut planuri pentru viitor? Am avea noi atunci paradisul spiritual de întindere mondială pe care-l vedem noi azi? Cît de bucuroşi sîntem că Iehova a dat putere poporului său ca să lase să răsune mai departe vestea bună pe întregul pămînt!
19 Ce înseamnă în timpul nostru a ne închina lui Dumnezeu cu spirit şi adevăr? (Apoc. 7:15).
19 Societatea teocratică a lui Iehova este o organizaţie care tinde spre înaintare şi va şi rămîne astfel pînă în marele necaz, căci închinarea lui Dumnezeu cu spirit şi adevăr este pozitivă, însufleţitoare, vie şi progresivă. Tot mai multe teritorii ale lumii atît din ţările vestice cît şi din ţările Orientului primesc acum o temeinică mărturie şi cine ştie pe ce întindere va mai fi încă vestită glorioasa veste bună după cum a spus Pavel căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu şi lucrarea lui pentru timpul nostru! (1 Cor. 9:16).
20 Ce arată că credinţa vine în urma auzirii? (Rom. 10:10).
20 Insuşi Isus ne-a oferit exemplul de vestire a veştii bune, iar discipolii săi unşi sînt pînă astăzi urmaşii săi. In acest context apostolul Pavel a citat Isaia 52:7. El a scris: „Ce plăcute sînt picioarele celor ce vestesc vestea bună . . . a ceva mai bun . . .!“ Acum rămăşiţei unse i se asociază pe întregul pămînt o „mare mulţime“ şi aceasta lasă şi ca să răsune vestea bună. Dar nu toţi oamenii o ascultă. Pavel a scris: „Insă nu toţi au ascultat vestea bună. Căci Isaia spune: ‘Iehova cine a crezut în cele auzite de noi?’ Prin urmare credinţa vine în urma auzirii. Dar auzirea vine prin cuvîntul despre Cristos. Insă eu întreb: N-au auzit ei cumva? Ei bine de fapt răsunetul lor a străbătut tot pămîntul, iar declaraţiile lor pînă la extremităţile pămîntului locuit.“ (Rom. 10:15–18; Is. 53:1; Ps. 19:4).
21 Ce arată că vestea bună este de nebiruit? (Apoc. 10:7).
21 Situaţia de astăzi este asemănătoare cu cea din zilele apostolului Pavel. ‘Vestea bună despre gloria fericitului Dumnezeu’ şi despre Cristosul său va fi predicată pînă în cele mai îndepărtate părţi ale pămîntului. In unele ţări stăpînirile tiranice sau religia Babilonică adînc înrădăcinată mai constituie încă o predică pentru lumina adevărului. Dar vestea bună va continua să fie predicată şi în tot mai multe locuri „credinţa vine în urma auzirii.“
22 Ce ar trebui să facem noi acum, avînd în vedere iminentul triumf al veştii bune?
22 Să ne fie deci picioarele şi pe mai departe încălţate „cu echipamentul veştii bune a păcii“ şi asemenea lui Pavel să punem şi noi în continuare „în mod temeinic mărturie despre vestea bună a bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu.“ (Fapte 20:24; Ef. 6:15). Fie deci să vă comportaţi într-un mod demn de vestea bună despre Cristos, pentru ca . . . să staţi ferm într-un spirit, cu un suflet, luptînd alături pentru credinţa veştii bune, şi nelăsîndu-vă înspăimîntaţi în nici o privinţă de duşmanii voştri.“ (Fil. 1:27, 28). „Vestea bună“ trebuie să triumfe! Să ne străduim cu toţii să răsune vestea bună pe întregul pămînt. Prin aceasta atît noi înşine cît şi mulţi alţii vor fi fericiţi.