Luptătorii împotriva lui Dumnezeu pierd bătălia

„Ei vor lupta negreşit împotriva ta, dar nu vor cîştiga supremaţie asupra ta, căci ‘eu cînt cu tine’ zice Iehova, ‘ca să te eliberez“ (Ier. 1:19).

 1. In ce sens luptă împotriva lui Dumnezeu cei ce duc acum o luptă fără perspectivă?

LUPTATORI împotriva lui Dumnezeu! In ce sens? Nu prin faptul că luptă împotriva legilor naturale care provin de la Dumnezeu, de exemplu împotriva legii gravitaţiei, ci prin faptul că ei luptă împotriva organizaţiei vizibile a poporului său ales şi împotriva lucrării încredinţate de el acestui popor. Prin urmare, oamenii care au un mare respect pentru legile naturale descoperite de savanţi ar putea lupta împotriva dumnezeului Bibliei. Spre necazul lor, ei trebuie totuşi să constate că duc o luptă fără perspective (Fapt. 5:39).

 2. Prin ce se dovedeşte că Dumnezeu n-a lepădat mica organizaţie ci a acceptat-o?

² Acestor luptători împotriva lui Dumnezeu le apare, fără îndoială, ca o pretenţie nejustificată că o mică organizaţie de pe pămînt pretinde a fi organizaţia ocrotită în mod special de Dumnezeu şi eliberată din mîinile duşmanilor ei. Dar la ce concluzie se ajunge dacă se examinează faptele şi experienţele prin care a trecut această organizaţie în cei o sută de ani trecuţi? La singura concluzie corectă că ea trebuie să fie organizaţia aleasă de Dumnezeu şi întărită aşa încît ea a putut ţine piept pînă astăzi atacurilor cărora a fost expusă în întreaga lume. Această mică organizaţie de oameni devotaţi lui Dumnezeu a păşit pe arena publică în numele lui Dumnezeu. Pînă astăzi toate însemnele arată că ea n-a fost lepădată de Dumnezeu, ci recunoscută şi acceptată. Acest fapt a fost suficient confirmat în cei o sută de ani trecuţi.

 3. In al cărui nume a venit Mesia şi cum a reacţionat poporul?

³ Lucrurile prin care a trecut această organizaţie pot fi comparate foarte bine cu ceea ce s-a petrecut acum o mie nouă sute de ani. In Orientul Apropiat a fost anunţat un om ca fiind mult-aşteptatul Mesia, acela care trebuia să fie uns de Dumnezeu ca să fie regele unui guvern care să instituie pentru întreaga omenire o domnie dreaptă. Cei mai mulţi oameni şi-au urmat conducătorii lor spirituali şi n-au vrut să creadă că el a fost mesia cel promis şi trimis de Dumnezeu. Dar el n-a fost un înşelător. Nu se făcuse el însuşi mesia, pentru a ajunge la glorie şi putere. Către oponenţii lui, el a zis: „Eu nu-mi primesc slava de la oameni . . . Eu am venit în numele tatălui meu, totuşi voi nu mă primiţi; dacă altcineva ar fi venit în numele său propriu, pe acela l-aţi fi primit (Ioan 5:41–43). Omul care a spus aceste cuvinte a fost Isus, urmaşul regelui David din Ierusalim, şi de aceea, şi un urmaş ai lui Avraam, omul temător de Dumnezeu, prin a cărui sămînţă trebuiau să fie binecuvîntate toate familiile pămîntului (Gen. 12:3; 22:18; Mat. 1:1–16).

 4. De a însemnat faptul că Isus a venit în numele tatălui său ceresc?

⁴ Că Isus a venit în numele tatălui său ceresc a însemnat că el n-a venit din proprie iniţiativă, ci ca unul trimis de tatăl său ceresc. El era un fiu obligat să facă pe pămînt voia Tatălui său. El trebuia să facă de cunoscut numele Tatălui său şi să–i aducă cinste, nu ruşine.

 5. De care profeţii a fost deopotrivă interesat Isus Mesia, cu toate că el însuşi era un profet?

⁵ Pînă în ziua de azi, Isus, mesia, a fost cel mai mare profet pe care Dumnezeu l-a avut vreodată pe pămînt, chiar decît legislatorul Moise care a trăit în timpul precreştin (Deut. 18:15–19; Fapt. 3:22, 23; Apoc. 22:18–20). Isus s-a interesat şi de profeţiile lui Ieremia, un profet care trăise înainte de el.

 6. In al cui nume a venit şi a vorbit Ieremia şi cum este confirmată această realitate prin exprimaţiile unora din contemporanii săi?

⁶ Ieremia s-a tras dintr-o familie de preoţi care a trăit în Anatot, un oraş din regatul Iuda. Ca şi Isus Cristos, aşa şi Ieremia nu venise în numele său propriu şi n-a vorbit în numele său propriu, în afară de obligaţiile lui de preot levit. Ca şi Isus, şi Ieremia şi-a atras duşmani prin activitatea sa de profet. Duşmanii lui care voiau să–l ucidă i-au zis: „Să nu profeţeşti în numele lui Iehova ca să nu mori de mîna noastră (Ier. 11:21). Odată cînd era foarte descurajat, el a zis: „Nu-l voi mai aminti şi nu voi mai vorbi în numele lui“ (Ier. 20:9). Dar el a fost înflăcărat prin cuvîntul lui Dumnezeu într-atît încît nu putea înceta de a-l vesti. Profeţiile lui s-au adeverit atunci cînd Ierusalimul a fost distrus în anul 607 î.e.n. In ciuda acestui fapt, evreii supravieţuitori care tot mai voiau să meargă pe căile lor proprii i-au zis: „In ce priveşte cuvîntul pe care ni l-ai vorbit în numele lui Iehova, nu te ascultăm“ (Ier. 44:16). După cîtăva vreme, aceşti luptători împotriva lui Dumnezeu au început să simtă urmările.

 7. Cu ce cuvinte a trebuit să întărească Iehova încrederea lui Ieremia la început?

⁷ Nu-i de mirare că Iehova a trebuit să–i spună înainte cu patruzeci de ani (647 î.e.n.) tînărului Ieremia: „Să le spui tot ce-ţi voi porunci eu însumi. Nu te umple de groază înaintea lor pentru ca să nu te îngrozesc înaintea lor. Dar în ce mă priveşte pe mine, te-am făcut astăzi un oraş fortificat, un stîlp de fier, un zid de aramă, împotriva întregii ţări, faţă de regele lui Iuda, faţă de prinţii lui, faţă de preoţii lui şi faţă de poporul ţării. Si ei vor lupta negreşit împotriva ta, dar nu vor cîştiga supremaţie asupra ta, căci ‘eu sînt cu tine’ zice Iehova, ‘ca să te eliberez’“ (Ier. 1:17–19).

 8. De care lucru şi-a amintit Ieremia mereu pentru ca să poată răbda atîta vreme şi ce întrebare se ridică acum?

⁸ Să ne imaginăm ce forţă de rezistenţă şi ce perseverenţă a trebuit să dovedească Ieremia în aceşti mai bine de 40 ani! El a fost unul din portătorii de cuvînt ai lui Iehova la care ucenicul creştin Iacov s-a referit cu cuvintele: „Luaţi ca pildă în suportarea de neplăceri şi în exercitarea de răbdare pe profeţii care au vorbit în numele lui Iehova“ (Iac. 5:10). Deoarece Ieremia şi-a amintit necontenit că nu venise în numele său propriu, ci în numele lui Iehova, el a fost întărit, aşa încît a putut răbda şi a putut zădărnici intenţia atacatorilor săi care în realitate au luptat împotriva lui Iehova. Iehova nu l-a îngrozit pe Ieremia în faţa tuşmanilor săi, deoarece acesta nu s-a îngrozit el însuşi de situaţiile primejdioase şi de numărul mare de duşmani. Aşa a fost înainte cu 2 600 ani. Există astăzi ceva asemănător, ceva ce să corespundă acestui prototip? Bineînţeles!

O CLASA IEREMIA CONTEMPORANA

 9, 10. Cine a fost ilustrat profetic prin Ieremia şi pentru ce ar trebui ca respectivul să fie astăzi prezent?

⁹ N-am vrea să zicem cu aceasta că Ieremia ar fi înviat din morţi. La aceasta s-au gîndit unii israeliţi din secolul întîi, cu privire la Isus Cristos, fiindcă el a venit în numele lui Iehova şi a fost atacat atît de aprig de evreii religioşi (Mat. 16:13, 14). Nu, am vrea să spunem că astăzi există cineva care a fost reprezentat profetic prin Ieremia din antichitate. Inţelegem prin acesta pe robul sau sclavul despre care a vorbit Isus Cristos în profeţia sa despre ‘semnul prezenţei sale [parousia] şi al încheierii sistemului de lucruri’ (Mat. 24:3). Cercetătorii atenţi ai Bibliei recunosc astăzi „semnul“ prezenţei sau parousiei glorificatului Isus Cristos, care a început să domnească în ceruri. Prin urmare, acum ar trebui să fie prezent şi robul sau sclavul, pentru ca toate amănuntele „semnului“ să se poată vedea. Conform cu Matei 24:45 la 47, Isus a zis:

¹⁰ „Cine este în realitate sclavul înţelept şi credincios pe care domnul său l-a pus peste ceata slugilor sale ca să le dea hrană la timp? Fericit este sclavul acela, dacă domnul său la sosirea sa îl va afla făcînd aşa. Adevărat vă spun: Il va pune peste toată averea sa“. (NW; Biblia Luther).

11, 12. (a) Cînd a apărut „sclavul“ şi cum? (b) Ce a arătat că „sclavul“ a fost instituit pentru a împărţi hrana la vreme „casei slugilor“?

¹¹ „Sclavul“ prezis aici nu poate fi un singur creştin, căci în acest caz el ar trebui să fie acum în vîrstă de 1 900 ani. Trebuie să fie vorba aici de întreaga adunare creştină alcătuită din cei 144 000 ucenici, care au fost concepuţi de spiritul lui Dumnezeu pentru a domni ca şi comoştenitori ai lui Isus Cristos, cu el în împărăţia sa cerească. Prima parte a acestei clase a „sclavului“ a fost produsă la rusaliile anului 33 e.n. şi anume atunci cînd a fost turnat spiritul sfînt de către glorificatul Isus Cristos asupra ucenicilor adunaţi în Ierusalim (circa 120). Că această clasă nou produsă a „sclavului“ a fost destinată în acea vreme să împartă hrană cetei de slugi a glorificatului Isus Cristos, domnul lor, a fost confirmat prin ceva cu totul deosebit. Prin ce?

¹² Toţi cei care au fost unşi în acea vreme cu spiritul sfînt au început să vorbească în limbi străine necunoscute lor pînă atunci şi să se exprime „despre lucrurile mari ale lui Dumnezeu“ (Fapte 2:1–11). Imediat după aceea, trei mii de evrei şi prozeliţi flămînzi după adevăr au primit hrană spirituală la timp şi au devenit apoi creştini botezaţi concepuţi de spirit, casa slugilor Domnului Isus Cristos (Fapt. 2:14–42; Mat. 24:45).

13. (a) Cum se face că acest „sclav“ a rămas în viaţă pînă în ziua de azi şi ce a aşteptat el? (b) Pentru ce sînt de o însemnătate deosebită cei 65 ani care s-au scurs de la anul 1914?

¹³ Aceşti creştini concepuţi de spirit din secolul întîi au murit toţi, dar în scurgerea secolelor trecute adunării „sclavului“ i s-au alăturat noi membri care toţi au aşteptat prezenţa Domnului Isus Cristos în puterea regală. De la anul 1914, „semnul“ se poate vedea şi el lasă să se recunoască tot mai clar că timpul prezenţei Domnului în puterea regală a început la sfîrşitul timpurilor naţiunilor în anul 1914 (Luc. 21:24; Dan. 4:16, 23, 25, 32). Incă niciodată înainte omenirea întreagă n-a fost bîntuită de atîtea războaie internaţionale, de tulburări politice, de cutremure, de epidemii la scară mondială, de foamete asociată cu creşterea continuă a costului vieţii şi de eşecuri grave, aşa ca în cei 65 ani care s-au scurs de la anul 1914 şi încă niciodată nu s-a putut observa atîta ură şi oprimare, precum şi o asemenea prigonire mondială a clasei „sclavului“ lui Cristos ca în aceşti ani. In realitate, timpul dintre anul 1914 în care a izbucnit primul război mondial şi sfîrşitul prezenţei, este fără paralelă în istorie. Aceasta ar trebui să însemne deci ceva deosebit pentru lume. Aşa şi este. Isus Cristos, profetul lui Dumnezeu, care este mai mare decît Moise, a explicat ce înseamnă. Ce?

14. Ce înseamnă aceasta conform cuvintelor lui Isus?

¹⁴ Inseamnă că de la anul 1914 trăim în timpul „prezenţei“ sale sau parousiei şi că sfîrşitul sistemului prezent de lucruri se apropie tot mai mult.

15. Pentru ce trebuie să existe astăzi pe pămînt o clasă Ieremia şi în ce constă ea?

¹⁵ „Prezenţa“ lui Cristos este timpul în care el judecă pe membrii adunării „sclavului“ care a fost instituit înainte cu 1 900 ani pentru a împărţi la timp hrana casei sale de slugi (Mat. 24:45–47; 25:14–30). Prin urmare, ultimii membrii ai rămăşiţei clasei „sclavulei“ conceput spiritual ar trebui să fie acum pe pămînt şi să fie judecaţi. Credincioşia şi înţelepciunea divină pe care o dovedesc ei în serviciul domnului lor ar trebui să fie hotărîtoare dacă sînt demni să fie puşi peste întreaga avere a domnului lor. Deoarece timpul nostru corespunde zilelor profetului Ieremia, ar fi rezonabil să se accepte că există astăzi o clasă care vine în numele lui Iehova aşa ca odinioară Ieremia. O asemenea clasă există. Ea constă din rămăşiţa păzită a clasei „sclavului“, şi pînă astăzi luptătorii împotriva lui Dumnezeu n-au cîştigat supremaţie asupra acestei clase.

16. (a) Ce s-a născut înainte cu o sută de ani în Allegheny (Pennsylvanien) şi în ce relaţie a stat faţă de creştinătate? (b) Cum s-a ajuns atunci la publicarea unei reviste foarte necesare şi prin cine?

¹⁶ Să aruncăm o scurtă privire în anul 1877 e.n. In acea vreme creştinătatea era dezbinată deja în nenumărate secte şi confesiuni de credinţă. Exista atunci şi o mică adunare de cercetători biblici predaţi lui Dumnezeu în Allegheny, care acum este un cartier al oraşului Pittsburgh (Pensylvania, SUA). Această adunare se despărţise total de sistemele religioase ale creştinătăţii care pe atunci era atacată aprig de adepţii teoriei evoluţioniste şi de reprezentanţii materialismului şi ai celor care criticau textele scripturale. Prin studiul confesional şi neinfluenţat al Cuvîntului inspirat al lui Dumnezeu, pe care l-a executat această mică adunare din Allegheny, ea a recunoscut că trebuia intreprinsă o lucrare urgentă. Un bătrîn al acestei adunări a văzut ca un lucru necesar să editeze o nouă revistă care trebuia să intervină pentru învăţăturile fundamentale cele mai importante ale Bibliei. El s-a decis să-şi întrebuinţeze capacitatea să la aceasta. In iulie 1879, el a fundat revista dorită, al cărei redactor şi editor era el însuşi. Această revistă trebuia să devină o problemă pentru sistemul lumesc de lucruri, îndeosebi pentru creştinătate. Ea a apărut sub titlul „Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence“ (“Turnul de veghere sionic şi vestitorul prezenţei lui Cristos). Redactorul şi editorul ei a fost cercetătorul biblic Charles T. Russel, un om dispus să se jertdească.

17, 18. (a) In numele cui au interbenit în public aceia care au avut de-a face cu publicarea revistei „Turnul de Veghere Sionic“? (b) Pentru ce revista n-a avut nevoie niciodată „să ceară sau să cerşească vreodată sprijin de la oameni?“

¹⁷ Acest redactor şi colaboratorii săi, precum şi adunarea care sprijinea nou revistă au păşit pe arena publică în numele dumnezeului lui Ieremia care servise ca preot în vechiul Sion. Biblia desemnează Sionul din acea vreme ca locuinţa dumnezeului lui Ieremia (Ps. 74:2; 48:1, 2). Denumirea „Turnul de veghere“ a stat în legătură cu textul biblic care era citat pe coperta revistei: „Străjerule, cît de departe sîntem înaintaţi în noapte?“ „Dimineaţa vine!“ (Is. 21:11, 12). Aceasta a arătat ce scop trebuia să servească revista în legătură cu împlinirea profeţiilor biblice. In al doilea număr al revistei (anul 1, numărul 2) pe pagina a doua a apărut deasupra coloanei întîi titlul: „Doreşti tu ‘Turnul de Veghere Sionic’?“ Aliniatul 3 de sub acest titlu suna:

¹⁸ „Nu te gîndi că noi am cere cu aceste cuvinte ceva de la tine. Revista ‘Turnul de Veghere Sionic’ este sprijinită, după cum credem noi, de IEHOVA şi de aceea nu are nevoie niciodată să ceară sau să cerşească sprijin la oameni. Dacă cel ce zice: ‘Tot aurul şi argintul munţilor este al meu’, nu mai pune mijloacele necesare la dispoziţie, acceptăm că este timpul de a opri apariţia ei“.

INAINTE IN NUMELE LUI DUMNEZEU

19. Ce arată că Iehova n-a omis niciodată să pună la dispoziţie mijloacele pentru editarea acestei reviste?

¹⁹ Nu există nici un motiv de a discuta despre acest punct. Aşa ca odinioară Ieremia, la fel a intrat pe scena mondială a evenimentelor religioase şi editorul revistei Turnul de veghere sionic şi vestitorul prezenţei lui Cristos în numele lui Iehova. A omis IEHOVA vreodată să pună la dispoziţie mijloacele necesare apariţiei acestei reviste? Răspunsul la această întrebare este uşor de găsit dacă ne amintim că publicarea acestei reviste nu s-a oprit din iulie 1879, de la apariţia ei, pînă astăzi niciodată, ba chiar n-a lipsit nici măcar un singur număr, cu toate că a fost din cînd în cînd interzisă în anumite ţări.

20. In ce tiraj apare acum această rivistă şi la ce îndreaptă atenţia titlul ei?

²⁰ La început, Turnul de veghere a apărut lunar numai într-o limbă (engleză) şi a avut un tiraj de numai 6 000 exemplare. Astăzi, dimpotrivă, el apare în 79 limbi şi are un tiraj bilunar de 9 800 000 exemplare. De la ediţia din 1 martie 1939, această revistă se cheamă „The Watchtower Anouncing Iehova’s Kingdom“ (“Turnul de veghere vesteşte împărăţia lui Iehova“). Revista ei însoţitoare Treziţi-vă!, editată de asemenea de Watchtower Bible and Tract Society, apare azi în 33 limbi şi are un tiraj mediu de 8 900 000 exemplare.

21, 22. (a) Ce scop a servit revista şi ce nume a fost acceptat de cei care o consideră organul lor de presă? (b) Ce obligaţie asemănătoare obligaţiei lui Ieremia şi-au asumat ei prin aceasta?

²¹ De la numărul din 1 ianuarie 1926 (engleză), revista Turnul de veghere a îndreptat atenţia publicului mondial la numele dumnezeului Bibliei: Iehova. Urmarea lobică a fost că creştinii botezaţi şi predaţi lui Dumnezeu care au considerat această revistă organul lor de presă, au acceptat la cinci ani mai tîrziu (1931) numele de Martorii lui Iehova, care se bazează pe Isaia 43:10. Editorii şi sprijinitorii Turnului de Veghere şi ai publicaţiilor înrudite erau obligaţi la ceva, prin faptul că au intervenit şi au vorbit din anul 1879 în numele dumnezeului lui Ieremia. La ce? Ei trebuiau să vestească întregii omeniri ce a lăsat Iehova să fie notat în Biblie. Aceasta se aseamănă obligaţiei care i-a fost impusă lui Ieremia, cînd Dumnezeu i-a zis:

²² „Iar în ce te priveşte pe tine, să-ţi încingi şalele, să te scoli şi să le vorbeşti tot ce ţi-am poruncit eu însumi“ (Ier. 1:17).

23. Ce s-a străduit să facă mereu organizaţia martorilor lui Iehova şi cum?

²³ Organizaţia martorilor creştini ai lui Iehova şi-a dat seama de această obligaţie şi se străduieşte consecvent să o îndeplinească. Martorii lui Iehova nu numai că editează diferite traduceri ale Bibliei, ci publică, de asemenea, şi răspîndesc cărţi, broşuri, şi tractate în care este explicat întregul cuvînt scris al lui Iehova, adică „tot ce ţi-am poruncit eu însumi“. Pînă în ziua de astăzi, ei n-au contenit să facă aceasta.

24. Cum a descris Isus misiunea principală a ucenicilor săi?

²⁴ Ca un profet mai mare decît Ieremia, Isus Cristos a descris misiunea principală a ucenicilor săi, atunci cînd a zis: „Această veste bună despre Impărăţie va fi predicată pe întregul pămînt locuit, tuturor naţiunilor spre mărturie“. Mai apoi a zis: „Duceţi-vă deci şi faceţi ucenici din oamenii tuturor naţiunilor, botezaţi-i în numele Tatălui [Iehova], al Fiului [Isus Cristos] şi al spiritului sfînt, şi învăţaţi-i să ţină tot ce v-am poruncit. Si iată, eu sînt cu voi în toate zilele pînă la încheierea sistemului de lucruri“ (Mat. 24:14; 28:19, 20).

25. Cum au întreprins martorii lui Iehova această lucrare încredinţată lor? Dar ce este de spus despre cei ce luptă împotriva acestei lucrări?

²⁵ Martorii creştini ai lui Iehova întreprind această lucrare poruncită de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, în 194 limbi pe tot globul pămîntesc, în 216 ţări şi insule. Oamenii care acţionează împotriva acestei lucrări ordonate de Dumnezeu luptă în realitate împotriva lui Dumnezeu şi duc de aceea o luptă fără perspectivă. Ei se ţin disperaţi de ideea că ar putea cîştiga supremaţia asupra micii clase unse Ieremia şi asupra însoţitorilor lor credincioşi. Cuvîntul lui Iehova ne asigură însă că nu le va reuşi aceasta.