Capitolul optsprezece

Lecţii despre infidelitate

Isaia 22:1–25

 1. Ce însemna să te afli într-un oraş antic asediat?

IMAGINAŢI-VĂ ce însemna să te afli într-un oraş antic asediat! Puternic şi nemilos, duşmanul este postat în afara zidurilor oraşului. Ştiţi că alte oraşe s-au predat deja lui. Acum el este hotărât să vă cucerească oraşul şi să-l jefuiască, să le siluiască pe femei şi să-i ucidă pe locuitori. Armatele duşmane sunt mult prea puternice pentru a fi înfruntate într-o luptă corp la corp; doar zidurile oraşului ar mai putea împiedica înaintarea lor. În timp ce priviţi dincolo de ziduri, vedeţi turnurile de asediu ale duşmanului. Acesta are şi maşini de asediu cu care aruncă galeţi pentru a vă distruge sistemul de apărare. Vedeţi berbecii şi scările de asalt, arcaşii, carele şi o mare mulţime de soldaţi. Ce privelişte înspăimântătoare!

 2. Când are loc asediul descris în Isaia capitolul 22?

² În Isaia capitolul 22 citim despre un asemenea asediu — un asediu al Ierusalimului. Când are loc acesta? Este greu de precizat ce asediu a corespuns întru totul descrierii făcute de Isaia. Se pare că profeţia este mai mult o descriere generică a numeroaselor asedii la care va fi supus Ierusalimul, un avertisment general cu privire la ce se va întâmpla în viitor.

 3. Cum reacţionează locuitorii la asediul descris de Isaia?

³ Ce fac locuitorii Ierusalimului când se confruntă cu asediul descris de Isaia? Ca popor de legământ al lui Dumnezeu, îl imploră ei pe Iehova să îi salveze? Nu, ei manifestă o atitudine foarte neînţeleaptă, o atitudine asemănătoare cu a multor oameni de astăzi, care pretind că i se închină lui Dumnezeu.

Un oraş asediat

 4. a) Ce reprezintă „valea viziunii“, şi de ce poartă ea acest nume? b) Care este starea spirituală a locuitorilor Ierusalimului?

⁴ Toate cele trei mesaje de judecată din Isaia capitolul 21 încep cu cuvântul „Prorocie [declaraţia, NW]“ (Isaia 21:1, 11, 13). Capitolul 22 începe la fel: „Declaraţia cu privire la valea viziunii: Ce este deci cu voi de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri?“ (Isaia 22:1, NW). Expresia „valea viziunii“ se referă la Ierusalim. Deşi se află pe un loc înalt, oraşul este numit valea deoarece este înconjurat de munţi mai înalţi. El este pus în legătură cu ‘viziunea’ deoarece aici sunt primite multe viziuni şi revelaţii divine. Din acest motiv, locuitorii oraşului trebuie să dea atenţie cuvintelor lui Iehova. Însă ei îl ignoră pe Dumnezeu şi se rătăcesc în închinarea falsă. Duşmanii care asediază oraşul sunt un instrument al judecăţii lui Dumnezeu folosit împotriva poporului său încăpăţânat. — Deuteronomul 28:45, 49, 50, 52.

 5. Din câte se pare, de ce se suie oamenii pe acoperişuri?

⁵ Remarcaţi că locuitorii Ierusalimului ‘s-au suit cu toţii pe acoperişurile’ caselor lor. În vechime, acoperişurile caselor israelite erau plate, iar familiile se strângeau deseori pe ele. Isaia nu spune de ce procedează ei astfel cu această ocazie, însă cuvintele sale exprimă dezaprobarea. Prin urmare, este posibil ca ei să se fi suit pe acoperişuri pentru a se ruga dumnezeilor lor falşi. Acesta era obiceiul lor în anii premergători distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n. — Ieremia 19:13; Ţefania 1:5.

 6. a) Ce stare de lucruri domneşte în Ierusalim? b) De ce sunt foarte veseli unii, dar ce se întrevede la orizont?

⁶ Isaia continuă: „Cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând“ (Isaia 22:2). Mulţimile s-au adunat în oraş, unde domneşte haosul. Oamenii ieşiţi în stradă sunt zgomotoşi şi înspăimântaţi. Unii însă sunt foarte veseli, probabil deoarece se simt în siguranţă sau cred că pericolul va trece.a Totuşi, este o nebunie să fii vesel în asemenea momente. Mulţi locuitori ai oraşului vor muri de o moarte mai aprigă decât trecerea prin ascuţişul sabiei. Un oraş asediat nu mai primeşte provizii din afară. Hrana din depozitele oraşului este pe sfârşite. Oamenii sunt flămânzi şi locuiesc înghesuiţi, motiv pentru care izbucnesc epidemii. Multe persoane din Ierusalim vor muri de foame şi de ciumă. Aceste evenimente au loc atât în 607 î.e.n., cât şi în 70 e.n. — 2 Împăraţi 25:3; Plângerile 4:9, 10.b

 7. Ce fac conducătorii Ierusalimului în timpul asediului şi ce se întâmplă cu ei?

⁷ Ce îndrumare oferă conducătorii Ierusalimului în această perioadă de criză? Isaia răspunde: „Toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prizonieri de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată prizonieri, în timp ce o iau la fugă în depărtare“ (Isaia 22:3). Conducătorii şi vitejii fug, dar sunt prinşi. Fără ca arcul să se încordeze împotriva lor, aceştia sunt prinşi şi luaţi prizonieri. Aceasta se întâmplă în 607 î.e.n. După ce se face o spărtură în zidul Ierusalimului, regele Zedechia fuge noaptea împreună cu vitejii săi. Duşmanul află lucrul acesta, îi urmăreşte şi îi prinde în câmpiile Ierihonului. Vitejii se împrăştie. Zedechia este prins, i se scot ochii, este legat cu lanţuri de aramă şi este târât în Babilon (2 Împăraţi 25:2–7). Cât de scump a trebuit să plătească pentru infidelitatea sa!

Dezastrul îi provoacă nelinişte

 8. a) Cum reacţionează Isaia la profeţia care prezice dezastrul ce se va abate asupra Ierusalimului? b) Cum va arăta Ierusalimul?

⁸ Această profeţie îl impresionează profund pe Isaia. El spune: „Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!“ (Isaia 22:4). Isaia se întristează la gândul prezisei sorţi a Moabului şi Babilonului (Isaia 16:11; 21:3). Acum neliniştea şi vaietele sale se intensifică în timp ce se gândeşte la nenorocirea care se va abate asupra poporului său. El nu poate fi consolat. De ce? „Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de Stăpânul, DOMNUL oştirilor, în Valea Viziunilor [viziunii, NW]. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte“ (Isaia 22:5). În Ierusalim va domni o confuzie generală. Cuprinşi de panică, oamenii vor umbla dezorientaţi încoace şi încolo. Când duşmanul va începe să spargă zidurile oraşului, ‘vor răsuna ţipete de durere spre munte’. Înseamnă aceasta că locuitorii oraşului îl vor striga pe Dumnezeu în templul său sfânt de pe muntele Moria? Probabil că da. Totuşi, ţinând cont de infidelitatea lor, lucrul acesta ar putea însemna doar că ecoul ţipetelor lor de groază se va auzi în munţii din jur.

 9. Descrieţi armata care ameninţă Ierusalimul.

⁹ Ce fel de duşman ameninţă Ierusalimul? Isaia ne spune: „Elamul poartă tolba cu săgeţi; care de luptători şi călăreţi înaintează; Chirul dezveleşte scutul“ (Isaia 22:6). Duşmanii sunt înarmaţi până în dinţi. Arcaşii lor au tolbele pline cu săgeţi. Războinicii îşi pregătesc scuturile pentru luptă. Sunt pregătite care şi cai de luptă. Din armată fac parte soldaţi din Elam, situat la nord de actualul Golf Persic, şi din Chir, aflat probabil în apropiere de Elam. Numele acestor ţări sugerează că invadatorii vor veni de la o mare distanţă şi, de asemenea, că arcaşii elamiţi vor face probabil parte din armata care va ameninţa Ierusalimul în zilele lui Ezechia.

Încercări de a opune rezistenţă

10. Ce eveniment este de rău augur pentru oraş?

¹⁰ Isaia spune cum vor evolua lucrurile: „Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care şi călăreţii se înşiruie pentru luptă la poartă. Şi El a dezvelit acoperământul lui Iuda“ (Isaia 22:7, 8a). Carele şi caii umplu câmpiile din afara oraşului Ierusalim şi se aşază în linie de bătaie pentru a ataca porţile oraşului. Ce reprezintă „acoperământul lui Iuda“ care este dezvelit? Probabil că este o poartă a oraşului, a cărei capturare este un semn de rău augur pentru apărători.c Odată dezvelit acest acoperământ de apărare, oraşul va fi deschis în faţa atacatorilor săi.

11, 12. Ce măsuri de apărare îşi iau locuitorii Ierusalimului?

¹¹ Isaia îşi îndreaptă acum atenţia spre încercările oamenilor de a se apăra singuri. Primul lor gând este să pună mâna pe arme! „Tu ai cercetat în ziua aceea armăturile din casa pădurii. Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David şi opriţi apele iazului de jos“ (Isaia 22:8b, 9). Armele sunt depozitate în casa pădurii. Acest depozit de arme a fost ridicat de Solomon. Deoarece a fost construit cu cedri din Liban, acest depozit a ajuns să fie cunoscut sub numele de „casa din pădurea Libanului“ (1 Împăraţi 7:2–5). Se face o verificare a spărturilor din zid. Se strânge apă — o măsură de apărare importantă. Pentru a supravieţui, oamenii au nevoie de apă. Fără ea un oraş nu poate rezista. Remarcaţi însă că nu se spune nimic din care să reiasă că locuitorii s-ar bizui pe Iehova pentru a fi eliberaţi. Aceştia se bizuie mai degrabă pe propriile lor resurse. Fie ca niciodată să nu facem această greşeală! — Psalmul 127:1.

¹² Cum pot fi reparate spărturile din zidul oraşului? „Număraţi casele Ierusalimului şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul“ (Isaia 22:10). Se face o evaluare a caselor pentru a se stabili care dintre ele ar putea fi dărâmate în vederea furnizării de materiale necesare reparării spărturilor. Această acţiune este întreprinsă cu scopul de a-l împiedica pe duşman să pună stăpânire pe zid.

Un popor necredincios

13. Cum încearcă oamenii să-şi asigure o rezervă de apă, dar de cine uită ei?

¹³ „Faceţi un rezervor între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; — dar nu vă uitaţi spre Cel care a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel care le-a pregătit de mult“ (Isaia 22:11). Eforturile depuse pentru a strânge apă, descrise atât aici, cât şi în versetul 9, ne amintesc de acţiunea întreprinsă de regele Ezechia pentru a ocroti oraşul de invadatorii asirieni (2 Cronici 32:2–5). Cu toate acestea, oamenii din oraşul despre care este vorba în această profeţie a lui Isaia sunt lipsiţi complet de credinţă. Spre deosebire de Ezechia, ei nu se gândesc deloc la Creator în timp ce luptă să-şi apere oraşul.

14. În pofida mesajului de avertizare al lui Iehova, ce atitudine neînţeleaptă adoptă oamenii?

¹⁴ Isaia continuă: „Stăpânul, DOMNUL oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se înjunghie boi şi se taie oi, mâncând carne şi bând vin: «Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!»“ (Isaia 22:12, 13). Locuitorii Ierusalimului nu au nici o remuşcare că s-au răzvrătit împotriva lui Iehova. Ei nu plâng, nu-şi taie părul şi nu poartă pânză de sac pentru a-şi dovedi căinţa. Dacă ar face lucrul acesta, probabil că Iehova i-ar scăpa de grozăviile care îi aşteaptă. În loc să procedeze astfel, ei se lăsa în voia plăcerilor carnale. Mulţi oameni din zilele noastre, care nu au credinţă în Dumnezeu, se comportă la fel. Deoarece nu au nici o speranţă — nici că morţii vor învia, nici că vor putea trăi pe pământ în viitorul Paradis — ei duc o viaţă de îmbuibare şi de plăceri, spunând: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“ (1 Corinteni 15:32). Câtă nesăbuinţă! Dacă şi-ar pune încrederea în Iehova, ar avea o speranţă solidă! — Psalmul 4:6–8; Proverbele 1:33.

15. a) Care este mesajul de judecată al lui Iehova împotriva Ierusalimului, şi cine execută judecata sa? b) De ce va avea creştinătatea o soartă asemănătoare cu a Ierusalimului?

¹⁵ Locuitorii Ierusalimului aflat în stare de asediu nu vor şti ce înseamnă siguranţa. Isaia spune: „DOMNUL oştirilor mi-a descoperit şi mi-a zis: «Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până veţi muri», zice Stăpânul, DOMNUL oştirilor [Suveranul Domn, Iehova al armatelor, NW]“ (Isaia 22:14). Din cauza împietririi inimii lor, nu vor fi iertaţi. Moartea va veni cu siguranţă. Lucrul acesta este o certitudine. Aşa a declarat Suveranul Domn, Iehova al armatelor. Ca împlinire a cuvintelor profetice ale lui Isaia, nenorocirea vine de două ori peste Ierusalimul infidel. Acesta este distrus de armatele babiloniene, iar mai târziu de cele romane. De aceea, nenorocirea va veni şi peste creştinătatea infidelă, ai cărei membri, deşi pretind că i se închină lui Dumnezeu, îl reneagă de fapt prin lucrările lor (Tit 1:16). Păcatele creştinătăţii, împreună cu cele ale celorlalte religii ale lumii care iau în râs căile drepte ale lui Dumnezeu, „s-au îngrămădit până la cer“. La fel ca păcatul Ierusalimului apostat, păcatul lor este prea mare pentru a putea fi oferită o răscumpărare. — Revelaţia 18:5, 8, 21.

Un administrator egoist

16, 17. a) Cine primeşte acum un mesaj de avertizare din partea lui Iehova, şi de ce? b) Ce se va întâmpla cu Şebna din cauza gândurilor sale înalte?

¹⁶ De la un popor infidel, profetul îşi îndreaptă acum atenţia spre o persoană infidelă. Isaia scrie: „Aşa vorbeşte Stăpânul, DOMNUL oştirilor: «Du-te la administratorul acela, la Şebna, mai-marele casei, şi zi-i: „Ce ai tu aici la tine şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt?“» El îşi sapă un mormânt, sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă“. — Isaia 22:15, 16.

¹⁷ Şebna este ‘administratorul, mai-marele casei’, probabil al casei regelui Ezechia. Prin urmare, el are o poziţie influentă, fiind al doilea după rege. De la el se cere mult (1 Corinteni 4:2). Cu toate acestea, când ar trebui ca în centrul preocupărilor sale să se afle problemele naţiunii, Şebna umblă după glorie personală. El are un mormânt somptuos — ca de rege — săpat special pentru el într-un loc înalt, într-o stâncă. Observând lucrul acesta, Iehova îl inspiră pe Isaia să-l avertizeze pe administratorul infidel: „Iată, DOMNUL te va azvârli cu puterea unui viteaz, te va acoperi cu totul. Te va face ghem, ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ruşinea casei stăpânului tău! Te voi izgoni din poziţia ta şi Domnul te va smulge din locul tău“ (Isaia 22:17–19). Deoarece este egocentric, Şebna nu va avea parte nici măcar de un mormânt obişnuit în Ierusalim. Dimpotrivă, el va fi aruncat ca o minge, ca să moară într-o ţară îndepărtată. Acest avertisment este valabil pentru toţi cei cărora li s-a încredinţat autoritate în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Abuzul de putere va avea drept consecinţă pierderea autorităţii şi probabil excluderea.

18. Cine va fi pus în locul lui Şebna, şi ce sugerează faptul că acesta va primi veşmintele oficiale ale lui Şebna şi cheia casei lui David?

¹⁸ Însă cum va fi înlăturat Şebna din poziţia sa? Iehova explică prin intermediul lui Isaia: „În ziua aceea, voi chema pe slujitorul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide; şi când va închide el, nimeni nu va deschide“ (Isaia 22:20–22). Eliachim va fi pus în locul lui Şebna şi i se vor da veşmintele oficiale de administrator şi cheia casei lui David. Biblia foloseşte termenul „cheie“ ca simbol al autorităţii, al guvernării sau al puterii (compară cu Matei 16:19). În vechime, consilierul unui rege, căruia i se încredinţau cheile, răspundea probabil de supravegherea generală a camerelor regale, precum şi de alegerea personalului aflat în serviciul regelui (compară cu Revelaţia 3:7, 8). Astfel, slujba administratorului era importantă şi se aştepta mult de la cel ce ocupa această poziţie (Luca 12:48). Poate că Şebna este capabil, dar, fiindcă este infidel, Iehova îl va înlocui.

Doi drugi simbolici

19, 20. a) Cum se va dovedi Eliachim o binecuvântare pentru poporul său? b) Ce se va întâmpla cu cei ce se vor bizui în continuare pe Şebna?

¹⁹ La urmă, Iehova foloseşte un limbaj simbolic pentru a arăta cum va fi transferată puterea de la Şebna la Eliachim. Iată ce spune el: „Îl voi împlânta [pe Eliachim] ca pe un drug într-un loc tare şi va fi un scaun de domnie de slavă pentru casa tatălui său. Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele şi urmaşii, toate vasele cele mici, atât lighenele, cât şi urcioarele. «În ziua aceea,» zice DOMNUL oştirilor, «drugul acela împlântat într-un loc sigur va fi scos, va fi tăiat şi va cădea şi povara care era pe el va fi nimicită, căci DOMNUL a vorbit»“. — Isaia 22:23–25.

²⁰ Primul drug din aceste versete este Eliachim. El va deveni „un scaun de domnie de slavă“ pentru casa tatălui său, Hilchia. Spre deosebire de Şebna, el nu va face de ruşine casa sau reputaţia tatălui său. Eliachim va fi un sprijin permanent pentru vasele casei, adică pentru celelalte persoane aflate în slujba regelui (2 Timotei 2:20, 21). În contrast cu el, al doilea drug îl reprezintă pe Şebna. Deşi pare în siguranţă, el va fi îndepărtat. Oricine va continua să se bizuie pe el va cădea.

21. Cine, asemenea lui Şebna, a fost înlocuit în timpurile moderne, de ce şi de către cine?

²¹ Ceea ce i s-a întâmplat lui Şebna ne aminteşte că persoanele care acceptă privilegii de serviciu în mijlocul celor ce declară că se închină lui Dumnezeu trebuie să se folosească de ele pentru a le sluji altora şi pentru a-i aduce laude lui Iehova. Ei nu trebuie să abuzeze de autoritatea pe care o au pentru a se îmbogăţi sau pentru a câştiga prestigiu. De exemplu, creştinătatea se recomandă de mult timp ca fiind un administrator numit, reprezentantul pământesc al lui Isus Cristos. Cu toate acestea, aşa cum Şebna l-a dezonorat pe tatăl său căutând glorie pentru sine, conducătorii creştinătăţii l-au dezonorat pe Creator acumulând bogăţii şi putere pentru ei înşişi. Aşadar, în 1918, când a sosit timpul ca judecata să înceapă „cu casa lui Dumnezeu“, Iehova a îndepărtat creştinătatea. A fost identificat alt administrator — „administratorul fidel, cel prevăzător“ —care a fost numit peste casa pământească a lui Isus (1 Petru 4:17; Luca 12:42–44). Această clasă colectivă a arătat că este demnă să primească „cheia“ regală a casei lui David. Asemenea unui „drug“ trainic, acest administrator s-a dovedit un sprijin de încredere pentru toate felurile de ‘vase’ — creştini unşi având diferite responsabilităţi şi care se bizuie pe el pentru a fi hrăniţi din punct de vedere spiritual. Şi „alte oi“, asemenea locuitorului străin de la porţile Ierusalimului antic, se bizuie pe acest „drug“, clasa Eliachim din epoca modernă. — Ioan 10:16; Deuteronomul 5:14.

22. a) De ce a fost oportună înlocuirea lui Şebna în calitatea sa de administrator? b) De ce a fost oportună în epoca modernă numirea ‘administratorului fidel, cel prevăzător’?

²² Eliachim l-a înlocuit pe Şebna când Sanherib şi armatele sale ameninţau Ierusalimul. În mod similar, „administratorul fidel, cel prevăzător“ a fost numit să slujească în timpul sfârşitului, care se va încheia când Satan şi armatele lui vor porni atacul final împotriva membrilor ‘Israelului lui Dumnezeu’ şi a însoţitorilor lor dintre alte oi (Galateni 6:16). La fel ca în zilele lui Ezechia, atacul se va încheia cu nimicirea duşmanilor dreptăţii. Cei ce se sprijină pe ‘drugul dintr-un loc tare’, adică pe administratorul fidel, vor supravieţui, aşa cum locuitorii fideli ai Ierusalimului au supravieţuit invaziei asiriene în Iuda. Aşadar, cât de înţelept este să nu ne agăţăm de compromisul „drug“ al creştinătăţii!

23. Ce s-a întâmplat în cele din urmă cu Şebna, şi ce putem învăţa de aici?

²³ Ce s-a întâmplat cu Şebna? Nu ştim cum s-a împlinit cu privire la el profeţia consemnată în Isaia 22:18. Când se înalţă, iar apoi este dezonorat, el se aseamănă cu creştinătatea, dar se pare că el a învăţat ceva în urma disciplinării. În această privinţă, el se deosebeşte foarte mult de creştinătate. Când asirianul Rabşache cere ca Ierusalimul să se predea, Eliachim, noul administrator al lui Ezechia, se află în fruntea delegaţiei care iese în întâmpinarea lui. Totuşi, Şebna este alături de el în calitate de secretar al regelui. Se pare că Şebna a rămas în continuare în slujba regelui (Isaia 36:2, 22). Ce lecţie excelentă pentru cei ce îşi pierd privilegiile de serviciu pe care le au în organizaţia lui Dumnezeu! În loc să se umple de amărăciune şi de resentimente, ei dau dovadă de înţelepciune dacă continuă să-i slujească lui Iehova în orice poziţie permite el (Evrei 12:6). Procedând astfel, ei vor scăpa de dezastrul care se va abate asupra creştinătăţii. Ei se vor bucura de favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru eternitate.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 231]

Când fuge, Zedechia este prins şi i se scot ochii

[Legenda ilustraţiei de la paginile 232, 233]

Perspectivele evreilor prinşi ca într-o cursă în Ierusalim sunt sumbre

[Legenda ilustraţiei de la pagina 239]

Ezechia îl face pe Eliachim „un drug într-un loc tare“

[Legenda fotografiei de la pagina 241]

Asemenea lui Şebna, mulţi conducători ai creştinătăţii l-au dezonorat pe Creator acumulând bogăţii

[Legenda fotografiei de la pagina 242]

În timpurile moderne a fost numită peste casa lui Isus o clasă a administratorului fidel