Capitolul douăzeci
Iehova este rege!
1, 2. a) Asupra cui se va abate mânia lui Iehova? b) Va fi Iuda scutită de pedeapsă, şi de unde ştim lucrul acesta?
BABILONUL, Filistia, Moabul, Siria, Etiopia, Egiptul, Edomul, Tirul, Asiria — asupra tuturor se va abate mânia lui Iehova. Isaia a prezis nenorocirile care se vor abate asupra acestor naţiuni şi oraşe ostile. Ce se poate spune însă despre Iuda? Vor fi scutiţi de pedeapsa pentru căile lor păcătoase locuitorii lui Iuda? Istoria răspunde cu un răsunător nu!
2 Să observăm ce s-a întâmplat cu Samaria, capitala celor zece triburi ale regatului lui Israel. Naţiunea nu a respectat legământul încheiat cu Dumnezeu. Ea nu a rămas separată de practicile destrăbălate ale naţiunilor din jur. Dimpotrivă, locuitorii Samariei „au făcut lucruri rele, ca să provoace pe DOMNUL la mânie . . . De aceea DOMNUL S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui“. Alungat din ţară, „Israel a fost dus în captivitate, departe de ţara lui, în Asiria“ (2 Împăraţi 17:9–12, 16–18, 23; Osea 4:12–14). Ceea ce s-a întâmplat cu Israelul este un semn de rău augur pentru sora sa, regatul lui Iuda.
Isaia prezice pustiirea lui Iuda
3. a) De ce abandonează Iehova regatul celor două triburi al lui Iuda? b) Ce este hotărât Iehova să facă?
3 Unii regi care au domnit în Iuda au fost fideli, însă majoritatea nu au fost. Chiar şi sub un rege fidel, cum a fost Iotam, poporul nu a renunţat de tot la închinarea falsă (2 Împăraţi 15:32–35). În Iuda, răutatea ajunge la culme în timpul domniei sângerosului rege Manase, care, aşa cum susţine tradiţia iudaică, l-a ucis pe fidelul profet Isaia poruncind să fie tăiat în două cu fierăstrăul (compară cu Evrei 11:37). Acest rege rău „a făcut ca Iuda şi locuitorii Ierusalimului să rătăcească şi să facă rău, mai mult decât popoarele pe care DOMNUL le distrusese dinaintea fiilor lui Israel“ (2 Cronici 33:9). Sub domnia lui Manase, ţara a fost pângărită şi mai mult decât atunci când s-a aflat sub controlul canaaniţilor. De aceea, Iehova declară: „Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se despre ele . . . Voi curăţi Ierusalimul, ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos după ce a fost curăţită. Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâna vrăjmaşilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor, pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au mâniat“. — 2 Împăraţi 21:11–15.
4. Ce va face Iehova cu Iuda, şi cum se împlineşte această profeţie?
4 Aşa cum tot conţinutul unei farfurii se varsă când aceasta este întoarsă cu faţa în jos, la fel va fi golită ţara de locuitorii ei. Apropiata distrugere a lui Iuda şi a Ierusalimului constituie din nou subiectul profeţiei rostite de Isaia. El începe astfel: „Iată, DOMNUL goleşte ţara şi o devastează, îi răstoarnă faţa şi îi risipeşte locuitorii“ (Isaia 24:1). Profeţia se împlineşte când Ierusalimul şi templul său sunt distruse de armatele babiloniene invadatoare conduse de Nebucadneţar, împrejurare în care o mare parte dintre locuitorii lui Iuda sunt ucişi cu sabia sau mor din cauza foametei şi a epidemiilor. Majoritatea supravieţuitorilor evrei sunt duşi captivi în Babilon, iar cei câţiva care mai rămân fug în Egipt. Astfel, ţara lui Iuda este devastată şi complet depopulată. Nu rămân nici măcar animalele domestice. Ţara părăsită se transformă într-un deşert cu ruine dezolante, locuit numai de animale sălbatice şi de păsări.
5. Va fi scutit cineva de judecata lui Iehova? Explicaţi.
5 Va avea parte vreun locuitor din Iuda de un tratament preferenţial pe parcursul apropiatei judecăţi? Isaia răspunde: „Cum se întâmplă preotului, se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care ia cu împrumut, datornicului ca şi celui căruia îi este dator. Ţara este pustiită şi prădată; căci DOMNUL a hotărât aşa“ (Isaia 24:2, 3). Bogăţia şi privilegiile de serviciu la templu nu vor avea nici o importanţă. Nu se va face nici o excepţie. Ţara este atât de coruptă, încât toţi supravieţuitorii — preoţi, slujitori şi stăpâni, cumpărători şi vânzători — trebuie să meargă în exil.
6. De ce îşi retrage Iehova binecuvântarea din ţară?
6 Pentru a nu exista nici o neînţelegere, Isaia arată cât de completă va fi apropiata distrugere şi spune care este motivul: „Ţara este tristă, ofilită; lumea îşi pierde vioiciunea şi tânjeşte, căpeteniile poporului sunt fără putere, căci ţara a fost pângărită de către locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic. De aceea blestemul mănâncă ţara şi locuitorii ei suferă pedeapsa vinovăţiei lor; de aceea locuitorii ţării sunt consumaţi şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei“ (Isaia 24:4–6). Când israeliţilor li s-a dat ţara Canaan, aceasta era o ‘ţară în care curgea lapte şi miere’ (Deuteronomul 27:3). Cu toate acestea, ei depindeau în continuare de binecuvântarea lui Iehova. Dacă respectau în mod fidel legile şi poruncile lui, pământul şi-ar fi ‘dat roadele’, dar dacă le ignorau, ei s-ar fi trudit „fără folos“ să cultive ţara, iar pământul ‘nu şi-ar mai fi dat roadele’ (Leviticul 26:3–5, 14, 15, 20). Blestemul lui Iehova ‘ar fi mâncat ţara’ (Deuteronomul 28:15–20, 38–42, 62, 63). Iuda trebuie să se aştepte acum ca acest blestem să vină asupra ei.
7. Cum urma să fie legământul Legii o binecuvântare pentru israeliţi?
7 Cu aproximativ 800 de ani înainte de zilele lui Isaia, israeliţii au încheiat de bunăvoie un legământ cu Iehova şi au fost de acord să se conformeze lui (Exodul 24:3–8). Potrivit clauzelor legământului Legii, aceştia aveau să primească bogata sa binecuvântare dacă ascultau de poruncile lui Iehova, dar, dacă încălcau legământul, ei urmau să piardă binecuvântarea sa şi să fie luaţi captivi de duşmanii lor (Exodul 19:5, 6; Deuteronomul 28:1–68). Legământul Legii, dat prin intermediul lui Moise, trebuia să rămână în vigoare o perioadă nedefinită, nespecificată. Acest legământ urma să îi ocrotească pe israeliţi până la venirea lui Mesia. — Galateni 3:19, 24.
8. a) Cum ‘călca legile’ poporul şi „nu ţinea poruncile“? b) În ce sens sunt „căpeteniile“ primele care vor ‘fi fără putere’?
8 Dar poporul a ‘rupt legământul cel veşnic’. Israeliţii s-au sustras de la respectarea legilor divine, ignorându-le. Ei „nu ţineau poruncile“, ci urmau proceduri legale diferite de cele date de Iehova (Exodul 22:25; Ezechiel 22:12). De aceea, poporul va fi înlăturat din ţară. La apropiata judecată nu se va arăta deloc îndurare. Printre primii care vor ‘fi fără putere’, deoarece Iehova îşi va retrage protecţia şi favoarea, se vor număra „căpeteniile“, sau nobilimea. Ca împlinire a acestui lucru, în timp ce distrugerea Ierusalimului se apropie, mai întâi egiptenii, iar apoi babilonienii îi fac vasali pe regii iudei. Mai târziu, regele Ioiachin şi alţi membri ai familiei regale se vor număra printre primele persoane care vor fi duse în captivitatea babiloniană. — 2 Cronici 36:4, 9, 10.
Bucuria părăseşte ţara
9, 10. a) Ce loc ocupă agricultura în Israel? b) Ce semnificaţie are expresia fiecare ‘stă sub viţa lui şi sub smochinul lui’?
9 Naţiunea lui Israel este o societate agrară. Când au intrat în Ţara Promisă, israeliţii au trecut la un stil de viaţă sedentar, îndeletnicindu-se cu cultivarea pământului şi cu creşterea animalelor. Astfel, reglementările cu privire la agricultură ocupau un loc important în legislaţia dată Israelului. În fiecare al şaptelea an era impus un repaus sabatic pentru ca solul să redevină fertil (Exodul 23:10, 11; Leviticul 25:3–7). Cele trei sărbători anuale pe care naţiunea primise poruncă să le ţină au fost fixate în aşa fel încât să coincidă cu sezoanele agricole. — Exodul 23:14–16.
10 Viile se întâlnesc pe tot cuprinsul ţării. Scripturile arată că vinul, un produs al viţei de vie, este un dar de la Dumnezeu, un dar care „înveseleşte inima omului“ (Psalmul 104:15). Faptul că fiecare ‘stă sub viţa lui şi sub smochinul lui’ indică prosperitatea, pacea şi securitatea care vor exista sub domnia dreaptă a lui Dumnezeu (1 Împăraţi 4:25; Mica 4:4). Un sezon cu o producţie vinicolă bogată este considerat o binecuvântare şi un prilej de cântece şi de veselie (Judecătorii 9:27; Ieremia 25:30). Şi contrariul este adevărat. Când viţa de vie se veştejeşte sau nu face deloc struguri, iar potgoriile devin nişte pustiuri dezolante invadate de spini, este un timp de mare tristeţe, fiind o dovadă clară că Iehova şi-a retras binecuvântarea.
11, 12. a) Cum ilustrează Isaia starea de lucruri care va rezulta în urma judecăţii lui Iehova? b) Ce perspective sumbre descrie Isaia?
11 Prin urmare, Isaia foloseşte în mod potrivit potgoriile şi roadele lor pentru a ilustra care va fi situaţia când binecuvântarea lui Iehova nu va mai fi asupra ţării: „Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. A încetat desfătarea tamburinelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari li se par amare celor care le beau. Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. Pe străzi se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în ţară. Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate“. — Isaia 24:7–12.
12 Tamburina şi harpa sunt instrumente plăcute, folosite pentru a-l lăuda pe Iehova şi pentru a exprima bucuria (2 Cronici 29:25; Psalmul 81:2). Muzica lor nu va mai fi auzită când va fi executată pedeapsa divină. Nu vor mai fi recolte de struguri însoţite de veselie. Nu se vor mai auzi strigăte de veselie printre ruinele părăsite ale Ierusalimului, a cărui poartă va fi „dărâmată“ şi ale cărui case vor fi „închise“, pentru ca nimeni să nu poată intra. Ce perspective sumbre pentru locuitorii unui pământ care prin natura lui era atât de fertil!
O rămăşiţă ‘scoate strigăte de veselie’
13, 14. a) Ce legi a dat Iehova cu privire la strângerea recoltei? b) Cum se foloseşte Isaia de legile privitoare la strângerea recoltei pentru a ilustra că unele persoane vor supravieţui judecăţii lui Iehova? c) Deşi vin perioade triste de grele încercări, de ce anume pot fi siguri iudeii fideli?
13 Când adună măslinele, israeliţii bat pomii cu băţul pentru ca fructele să cadă. Legea divină le interzice să se întoarcă pentru a culege măslinele rămase pe ramurile pomilor. Ei nu trebuie să adune nici strugurii rămaşi după culesul viilor. Ceea ce rămâne după strângerea recoltei trebuie lăsat pentru a fi cules de săraci — „să fie al străinului, al orfanului şi al văduvei“ (Deuteronomul 24:19–21). Pornind de la aceste legi bine cunoscute, Isaia ilustrează faptul mângâietor că vor exista supravieţuitori ai apropiatei judecăţi a lui Iehova: „În ţară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. Ceilalţi însă care vor mai rămâne îşi înalţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia DOMNULUI. «Preamăriţi dar pe DOMNUL în ţările luminii, lăudaţi Numele DOMNULUI, Dumnezeului lui Israel, în insulele mării!» De la marginile pământului auzim cântând: «Slavă celui drept»“. — Isaia 24:13–16a.
14 Aşa cum după recoltat rămân unele fructe în pomi sau în vii, la fel vor exista unele persoane care vor rămâne după ce Iehova îşi va executa judecata — ‘ciorchinele rămase după culesul viei’. După cum este consemnat în versetul 6, profetul a vorbit deja despre aceste lucruri, spunând că „nu mai rămâne decât un mic număr din ei“. Cu toate acestea, chiar dacă vor fi puţini, vor exista supravieţuitori ai distrugerii Ierusalimului şi a lui Iuda, iar mai târziu o rămăşiţă se va întoarce din captivitate pentru a repopula ţara (Isaia 4:2, 3; 14:1–5). Deşi cei drepţi vor trece prin perioade triste de grele încercări, ei pot fi siguri că la urmă vor fi eliberaţi şi se vor bucura. Supravieţuitorii vor vedea împlinindu-se cuvântul profetic al lui Iehova şi îşi vor da seama că Isaia a fost cu adevărat un profet al lui Dumnezeu. Ei se vor umple de bucurie când vor fi martori la împlinirea profeţiilor de restabilire. Pretutindeni pe unde vor fi fost împrăştiaţi — fie pe insulele Mediteranei, la vest, fie în Babilon, în „ţările luminii“ (la răsărit, sau la est) sau în orice alt loc îndepărtat — ei îl vor lăuda pe Dumnezeu deoarece au fost ocrotiţi şi vor cânta: „Slavă celui drept!“
Nu există scăpare de judecata lui Iehova
15, 16. a) Ce simte Isaia cu privire la ce i se va întâmpla poporului său? b) Ce se va abate asupra locuitorilor infideli ai ţării?
15 Acum însă, bucuria este prematură. Isaia îi readuce pe contemporanii săi în prezent, afirmând: „Dar eu zic: «Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!» Cei înşelători jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf. Groaza, groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! Cel care fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel care se ridică din groapă se prinde în laţ; căci se deschid stăvilarele de sus şi se clatină temeliile pământului! Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă pentru noapte; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică“. — Isaia 24:16b–20.
16 Isaia este cuprins de durere gândindu-se la ce i se va întâmpla poporului său. Starea de lucruri existentă în jurul său îi provoacă suferinţă şi nefericire. Înşelătorii, care se întâlnesc la tot pasul, bagă groaza în locuitorii ţării. Când Iehova îşi va retrage protecţia, locuitorii infideli ai lui Iuda vor fi terorizaţi zi şi noapte. Ei vor fi foarte îngrijoraţi pentru viaţa lor. Nu va exista nici o scăpare din dezastrul care se va abate asupra lor dat fiind că au părăsit poruncile lui Iehova şi nu au ţinut seama de înţelepciunea divină (Proverbele 1:24–27). Nenorocirea va veni chiar dacă înşelătorii din ţară, încercând să-i convingă pe oameni că nu se va întâmpla nimic, recurg la minciună şi înşelătorie pentru a duce poporul pe calea distrugerii (Ieremia 27:9–15). Duşmanii din afara ţării vor veni, îi vor jefui şi îi vor duce captivi. Toate aceste lucruri îi provoacă o mare suferinţă lui Isaia.
17. a) De ce nu va fi posibilă nici o scăpare? b) Când puterea judecătorească a lui Iehova va fi dezlănţuită din ceruri, ce se va întâmpla cu ţara?
17 Totuşi, profetul trebuie să declare că nu va fi nici o scăpare. Oriunde vor încerca să fugă, oamenii vor fi prinşi. Poate că unii vor scăpa de o nenorocire, dar vor fi ajunşi de alta — nicăieri nu vor fi în siguranţă. Va fi exact aşa cum se întâmplă cu un animal vânat care nu cade într-o groapă, însă este prins într-un laţ (compară cu Amos 5:18, 19). Puterea judecătorească a lui Iehova se va dezlănţui din ceruri şi va zgudui ţara din temelii. La fel ca un om beat, ţara se clatină şi cade sub povara vinovăţiei, fără a fi în stare să se ridice din nou (Amos 5:2). Judecata lui Iehova este definitivă. Ţara va fi distrusă complet.
Iehova va domni în glorie
18, 19. a) La ce s-ar putea referi expresia „oştirea de sus“, şi cum este pusă aceasta „într-o groapă“? b) După cât se pare, cum i se va da atenţie ‘oştirii de sus’ „după un mare număr de zile“? c) Cum le acordă atenţie Iehova ‘împăraţilor pământului’?
18 Profeţia lui Isaia se referă acum la o perioadă mai îndepărtată îndreptând atenţia spre împlinirea finală a scopului lui Iehova: „În ziua aceea, DOMNUL va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o groapă, vor fi închişi în temniţă şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. Luna va fi uimită şi soarele se va ruşina; căci DOMNUL oştirilor va împărăţi pe Muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui“. — Isaia 24:21–23.
19 Expresia „oştirea de sus“ ar putea fi o referire la ‘conducătorii [demonici] ai acestui întuneric, . . . forţele spirituale rele din locurile cereşti’ (Efeseni 6:12). Aceştia au avut o puternică influenţă asupra puterilor lumii (Daniel 10:13, 20; 1 Ioan 5:19). Obiectivul lor este acela de a-i îndepărta pe oameni de Iehova şi de închinarea sa pură. Cât de bine reuşesc ei să-i ademenească pe israeliţi să adopte practicile corupte ale naţiunilor înconjurătoare şi astfel să fie vrednici de judecata divină! Dar Satan şi demonii săi vor trebui să dea socoteală când Dumnezeu îşi va îndrepta în cele din urmă atenţia spre ei şi spre conducătorii de pe pământ, spre „împăraţii pământului“, pe care i-au făcut să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu şi să-i încalce legile (Revelaţia 16:13, 14). Vorbind în mod simbolic, Isaia spune că aceştia vor fi strânşi şi „puşi într-o groapă“. „După un mare număr de zile“, probabil când Satan şi demonii săi (dar nu şi „împăraţii pământului“) vor fi eliberaţi pentru un anumit timp la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus Cristos, Dumnezeu va aduce asupra lor binemeritata pedeapsă finală. — Revelaţia 20:3, 7–10.
20. Cum şi când „a devenit rege“ Iehova în antichitate, şi în timpurile moderne?
20 Această parte a profeţiei lui Isaia le oferă evreilor o promisiune minunată. La timpul fixat de Iehova, el va face ca Babilonul antic să cadă şi îi va restabili pe evrei în ţara lor natală. În 537 î.e.n., când el îşi demonstrează puterea şi suveranitatea în felul acesta în folosul lor, acestui popor i se poate spune pe bună dreptate: „Dumnezeul tău a devenit rege!“ (Isaia 52:7, NW). În timpurile moderne, Iehova „a devenit rege“ în 1914, când l-a instalat pe Isus Cristos ca rege în Regatul Său ceresc (Psalmul 96:10). De asemenea, el „a devenit rege“ în 1919, când a demonstrat puterea regalităţii sale eliberând Israelul spiritual din sclavia Babilonului cel Mare.
21. a) Cum va ‘fi uimită luna’ şi cum ‘se va ruşina soarele’? b) Ce invitaţie răsunătoare va cunoaşte cea mai măreaţă împlinire?
21 Iehova ‘va deveni rege’ din nou când va distruge Babilonul cel Mare împreună cu restul sistemului de lucruri rău (Zaharia 14:9; Revelaţia 19:1, 2, 19–21). După aceea, domnia Regatului lui Iehova va fi atât de măreaţă, încât nici luminoasa lună plină a nopţii, nici strălucitorul soare de la amiază nu o vor egala în glorie (compară cu Revelaţia 22:5). Soarele şi luna se vor ruşina, ca să spunem aşa, să se compare cu gloriosul Iehova al armatelor. Iehova îşi va exercita suveranitatea. Atotputernicia şi gloria sa vor fi evidente pentru toţi (Revelaţia 4:8–11; 5:13, 14). Ce perspectivă minunată! Atunci, invitaţia din Psalmul 97:1 va răsuna pe tot pământul în împlinirea sa cea mai măreaţă: „Iehova însuşi a devenit rege! Să se bucure pământul! Să se veselească numeroasele insule!“ (NW)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 262]
Muzica şi strigătele de veselie nu vor mai fi auzite în ţară
[Legenda fotografiei de la pagina 265]
Unele persoane vor supravieţui judecăţii lui Iehova, aşa cum în pomi mai rămân fructe după cules
[Legenda ilustraţiei de la pagina 267]
Isaia este cuprins de durere gândindu-se la ce i se va întâmpla poporului său
[Legenda fotografiilor de la pagina 269]
Nici soarele, nici luna nu îl vor egala pe Iehova în glorie