Capitolul douăzeci şi unu
Mâna lui Iehova este ridicată
1. De ce manifestă Isaia apreciere faţă de Iehova?
ISAIA are o iubire profundă pentru Iehova şi îşi găseşte plăcerea în a-i aduce laude. El strigă: „O, Iehova, tu eşti Dumnezeul meu. Eu te înalţ, eu laud numele tău“. Ce îl ajută pe profet să aibă o apreciere atât de mare faţă de Creatorul său? Un factor important este cunoştinţa pe care o are el despre Iehova şi acţiunile sale. Următoarele cuvinte ale lui Isaia dezvăluie această cunoştinţă: „Căci tu ai făcut lucruri minunate, sfaturi din timpurile de la început, în fidelitate, în lealitate“ (Isaia 25:1, NW). La fel ca strămoşul său Iosua, Isaia ştie că Iehova este fidel şi demn de încredere şi că toate ‘sfaturile’ sale — lucrurile pe care şi le propune — devin realitate. — Iosua 23:14.
2. Ce avertisment al lui Iehova rosteşte acum Isaia, şi care ar putea fi obiectul acestui avertisment?
2 Sfaturile lui Iehova includ declaraţiile sale judecătoreşti împotriva duşmanilor Israelului. Isaia rosteşte acum una dintre acestea: „Ai prefăcut cetatea într-un morman de pietre, cetăţuia cea fortificată într-o ruină; dintr-un palat al străinilor, nu va mai fi un oraş şi niciodată nu va mai fi zidit“ (Isaia 25:2). Despre ce oraş este vorba? S-ar putea ca Isaia să se refere la Ar-Moab — Moabul fiind de mult timp un duşman al poporului lui Dumnezeu.a Sau poate că el se referă la un alt oraş, mai puternic, şi anume Babilonul. — Isaia 15:1; Ţefania 2:8, 9.
3. În ce fel îl vor preamări pe Iehova duşmanii săi?
3 Cum vor reacţiona duşmanii lui Iehova când avertismentul său împotriva puternicului lor oraş va deveni realitate? „Poporul cel puternic Te va preamări şi cetăţile popoarelor înspăimântătoare [oraşul naţiunilor tiranice, NW] se vor teme de Tine“ (Isaia 25:3). Este clar că duşmanii Dumnezeului Atotputernic se vor teme de el. Dar cum îl vor preamări? Îşi vor abandona ei zeii falşi şi vor adopta închinarea pură? Puţin probabil! Dimpotrivă, la fel ca faraon şi Nebucadneţar, ei îl vor preamări pe Iehova când vor fi constrânşi să recunoască superioritatea sa copleşitoare. — Exodul 10:16, 17; 12:30–33; Daniel 4:37.
4. Ce „oraş al naţiunilor tiranice“ există astăzi, şi cum trebuie chiar el să îl preamărească pe Iehova?
4 Astăzi, „oraşul naţiunilor tiranice“ reprezintă „cetatea cea mare care are un regat peste regii pământului“, şi anume „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false (Revelaţia 17:5, 18). Principala componentă a acestui imperiu este creştinătatea. Cum îl preamăresc pe Iehova capii religioşi ai creştinătăţii? Recunoscând cu amărăciune lucrurile minunate pe care le-a înfăptuit el pentru Martorii săi. Îndeosebi în 1919, după ce Iehova şi-a eliberat slujitorii din captivitatea spirituală a Babilonului cel Mare şi i-a restabilit pentru a efectua o activitate dinamică, aceşti conducători „s-au înspăimântat şi i-au dat glorie Dumnezeului cerului“. — Revelaţia 11:13.b
5. Cum îi ocroteşte Iehova pe cei ce au o încredere deplină în el?
5 Deşi le inspiră teamă duşmanilor săi, Iehova este un refugiu pentru cei blânzi şi umili care doresc să îi slujească. Chiar dacă tiranii politici şi religioşi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a le distruge credinţa închinătorilor adevăraţi, ei nu vor reuşi deoarece aceştia şi-au pus toată încrederea în Iehova. În final, el îşi va reduce cu uşurinţă la tăcere duşmanii, făcând lucrul acesta ca şi cum ar acoperi arzătorul soare deşertic cu un nor sau ar ridica un zid în calea unei furtuni. — Citeşte Isaia 25:4, 5.
‘Un ospăţ pentru toate popoarele’
6, 7. a) Ce fel de ospăţ dă Iehova, şi pentru cine? b) Ce prefigurează ospăţul profeţit de Isaia?
6 La fel ca un tată iubitor, Iehova nu numai că îi ocroteşte, dar îi şi hrăneşte pe copiii săi, îndeosebi în sens spiritual. După ce şi-a eliberat poporul în 1919, el a pregătit pentru acesta un ospăţ al victoriei, hrană spirituală din belşug: „DOMNUL oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de mâncăruri gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de lucruri grase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite“. — Isaia 25:6.
7 Ospăţul este dat pe „muntele“ lui Iehova. Ce este acest munte? Este „muntele casei DOMNULUI“, spre care se revarsă naţiunile „în zilele din urmă“. Este ‘muntele sfânt’ al lui Iehova, unde închinătorii săi fideli nu fac rău şi nu provoacă nici o pagubă (Isaia 2:2; 11:9). În acest loc de închinare înălţat, Iehova dă bogatul său ospăţ pentru cei fideli. Iar minunatele lucruri spirituale furnizate acum cu atâta generozitate prefigurează delicioasele lucruri fizice care vor fi furnizate când Regatul lui Dumnezeu va deveni singurul guvern al omenirii. Atunci nimănui nu îi va mai fi foame. „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“. — Psalmul 72:8, 16.
8, 9. a) Care sunt cei doi duşmani ai omenirii care vor fi înlăturaţi? Explicaţi. b) Ce va face Dumnezeu pentru a înlătura dispreţul poporului său?
8 Cei ce iau acum parte la ospăţul spiritual oferit de Dumnezeu au perspective minunate. Ascultaţi următoarele cuvinte ale lui Isaia. Comparând păcatul şi moartea cu o ‘învelitoare’, sau cu un ‘văl’, care te sufocă, el spune: „Pe muntele acesta, [Iehova] înlătură vălul care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Stăpânul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele“. — Isaia 25:7, 8a.
9 Într-adevăr, păcatul şi moartea nu vor mai exista (Revelaţia 21:3, 4)! În plus, va fi înlăturat dispreţul calomnios pe care slujitorii lui Iehova îl îndură de mii de ani. „Va îndepărta de pe tot pământul dispreţul poporului Său; căci DOMNUL a vorbit“ (Isaia 25:8b). Cum se va întâmpla lucrul acesta? Iehova va înlătura cauza acestui dispreţ, adică pe Satan şi sămânţa sa (Revelaţia 20:1–3). Nu este de mirare că poporul lui Dumnezeu se va simţi îndemnat să exclame: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este DOMNUL, pe El Îl aşteptam; acum să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!“ — Isaia 25:9.
Cei îngâmfaţi sunt umiliţi
10, 11. Ce tratament aspru îi va aplica Iehova Moabului?
10 Iehova îi salvează pe aceia din poporul său care manifestă umilinţă. Cu toate acestea, Moabul, un vecin al Israelului, este mândru, iar Iehova detestă mândria (Proverbele 16:18). De aceea, Moabul urmează să fie umilit. „Mâna DOMNULUI se va odihni pe muntele acesta; dar Moabul va fi călcat în picioare pe locul lui, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. În mijlocul lor, el îşi întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate; şi El le doboară mândria şi face de nimic dibăcia mâinilor lor. El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pământ, în ţărână.“ — Isaia 25:10–12.
11 Mâna lui Iehova se va „odihni“ pe muntele său sfânt, ocrotindu-l. Dar îngâmfatul Moab urmează să fie pălmuit şi călcat în picioare ca „paiul în bălegar“. Pe timpul lui Isaia, paiele se călcau în picioare în grămezi de bălegar pentru a se obţine îngrăşămintele; astfel Isaia prezice umilirea Moabului, chiar dacă are ziduri înalte şi solide.
12. De ce este ales Moabul pentru declaraţia de judecată a lui Iehova?
12 De ce alege Iehova Moabul pentru un avertisment atât de sever? Moabiţii sunt urmaşii lui Lot, nepotul lui Avraam şi un închinător al lui Iehova. Prin urmare, ei nu sunt numai vecini cu naţiunea de legământ a lui Dumnezeu, ci şi rude. În pofida acestui fapt, ei au adoptat închinarea la dumnezei falşi şi au manifestat o duşmănie înverşunată faţă de Israel. Ei îşi merită soarta. Prin aceasta, Moabul se aseamănă cu duşmanii de astăzi ai slujitorilor lui Iehova, îndeosebi cu creştinătatea, care pretinde că îşi are originea în congregaţia creştină din secolul I, dar care, aşa cum am văzut mai înainte, reprezintă componenta principală a Babilonului cel Mare.
O cântare de salvare
13, 14. Ce „oraş puternic“ are astăzi poporul lui Dumnezeu, şi cui i se permite să intre în el?
13 Ce se poate spune despre poporul lui Dumnezeu? Fericiţi că au favoarea şi ocrotirea lui Iehova, membrii acestuia îşi înalţă vocile într-o cântare. „În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în ţara lui Iuda: «Noi avem un oraş puternic. El pune însăşi salvarea drept ziduri şi bastion. Deschideţi porţile, ca să intre naţiunea cea dreaptă, care păstrează o conduită fidel㻓 (Isaia 26:1, 2, NW). Deşi au avut fără îndoială o împlinire în antichitate, aceste cuvinte au o împlinire clară şi astăzi. „Naţiunea cea dreaptă“ a lui Iehova, Israelul spiritual, dispune de o organizaţie puternică, asemănătoare unui oraş. Ce motiv de bucurie şi de cântat cântări!
14 Ce fel de oameni intră în acest „oraş“? Cântarea oferă răspunsul: „Înclinaţia care este bine susţinută, tu [Dumnezeu] o vei păzi într-o continuă pace, pentru că în tine îşi pune omul încrederea. Încredeţi-vă în Iehova pentru totdeauna, deoarece în Iah Iehova este Stânca timpurilor indefinite“ (Isaia 26:3, 4, NW). „Înclinaţia“ pe care o susţine Iehova este dorinţa de a respecta principiile sale drepte şi de a avea încredere în el, nu în sistemele comerciale, politice şi religioase ale acestei lumi care se îndreaptă spre dezastru. „Iah Iehova“ este singura Stâncă ocrotitoare pe care ne putem baza. Cei ce au încredere deplină în Iehova se bucură de ocrotirea sa şi de „o continuă pace“. — Proverbele 3:5, 6; Filipeni 4:6, 7.
15. Cum a fost umilit în zilele noastre „oraşul înălţat“, şi în ce fel l-au călcat „picioarele celui nenorocit“?
15 Ce contrast cu ce li se întâmplă duşmanilor poporului lui Dumnezeu! „Căci el i-a aruncat jos pe cei care locuiau pe înălţime, oraşul înălţat. El îl doboară; el îl doboară la pământ; el îl face să atingă ţărâna. Piciorul îl va călca, picioarele celui nenorocit, paşii celor de condiţie umilă“ (Isaia 26:5, 6, NW). Probabil că şi de această dată Isaia face referire la un ‘oraş înălţat’ din Moab, sau poate că se referă la un alt oraş, ca de pildă Babilonul, care este cu siguranţă extrem de îngâmfat. Oricum ar sta lucrurile, Iehova schimbă situaţia ‘oraşului înălţat’, iar ‘cei nenorociţi şi de condiţie umilă’ îl calcă în picioare. Astăzi această profeţie se potriveşte perfect Babilonului cel Mare, şi cu precădere creştinătăţii. În 1919, acest ‘oraş înălţat’ a fost obligat să-i elibereze pe membrii poporului lui Iehova — ceea ce a însemnat pentru el o cădere umilitoare — iar aceştia, la rândul lor, au început să-l calce în picioare pe vechiul lor cotropitor (Revelaţia 14:8). În ce fel? Vestind oamenilor apropiata răzbunare a lui Iehova asupra lui. — Revelaţia 8:7–12; 9:14–19.
Să dorim dreptatea şi „amintirea“ lui Iehova
16. Ce exemplu excelent de devoţiune oferă Isaia?
16 După această cântare triumfătoare, Isaia arată profunzimea propriei sale devoţiuni şi recompensele faptului de a-i sluji Dumnezeului dreptăţii. (Citeşte Isaia 26:7–9.) Profetul oferă un excelent exemplu de a ‘spera în Iehova’ (NW) şi de a avea o dorinţă arzătoare pentru „numele“ şi „amintirea“ lui Iehova. Ce reprezintă amintirea lui Iehova? În Exodul 3:15 se spune: „Iehova . . . este numele meu pe timp indefinit şi aceasta este amintirea mea din generaţie în generaţie“ (NW). Isaia îndrăgeşte numele lui Iehova şi tot ce semnifică acesta, inclusiv principiile şi căile Sale drepte. Cei ce cultivă o iubire asemănătoare pentru Iehova sunt asiguraţi că vor primi binecuvântarea sa. — Psalmul 5:8; 25:4, 5; 135:13; Osea 12:5.
17. De ce privilegii nu vor avea parte cei răi?
17 Cu toate acestea, nu toţi îl iubesc pe Iehova şi normele sale înalte. (Citeşte Isaia 26:10.) Cel rău, chiar când este invitat, refuză cu încăpăţânare să înveţe dreptatea pentru a intra „în ţara dreptăţii“, ţara ocupată de slujitorii lui Iehova drepţi din punct de vedere moral şi spiritual. Prin urmare, cei răi nu vor vedea „măreţia DOMNULUI“. Ei nu vor trăi ca să se bucure de binecuvântările care se vor revărsa asupra omenirii după ce numele lui Iehova va fi sfinţit. Chiar şi în lumea nouă, când tot pământul va fi o ‘ţară a dreptăţii’, unii nu vor reacţiona favorabil la bunătatea iubitoare a lui Iehova. Numele acestora nu vor fi scrise în cartea vieţii. — Isaia 65:20; Revelaţia 20:12, 15.
18. În ce sens sunt unii oameni din zilele lui Isaia orbi în urma propriei lor alegeri, şi când vor fi obligaţi ei să-l ‘vadă’ pe Iehova?
18 „DOAMNE, mâna Ta este ridicată: ei n-o zăresc! Dar vor vedea zelul Tău pentru poporul Tău şi vor fi ruşinaţi; focul va arde pe vrăjmaşii Tăi“ (Isaia 26:11). Pe timpul lui Isaia, mâna lui Iehova s-a dovedit a fi ridicată când Iehova şi-a ocrotit poporul acţionând împotriva duşmanilor acestuia. Dar majoritatea nu au recunoscut lucrul acesta. Aceşti oameni, care au ales să fie orbi din punct de vedere spiritual, vor fi obligaţi în cele din urmă să-l ‘vadă’, sau să-l recunoască, pe Iehova când vor fi devoraţi de focul zelului său (Ţefania 1:18). Dumnezeu îi spune mai târziu lui Ezechiel: „Va trebui ca ele [naţiunile] să ştie că eu sunt Iehova“. — Ezechiel 38:23, NW.
„Iehova îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte“
19, 20. De ce şi cum şi-a disciplinat Iehova poporul, şi cine a tras foloase de pe urma acestei disciplinări?
19 Isaia ştie că pacea şi prosperitatea de care se bucură conaţionalii săi se datorează binecuvântării lui Iehova. „DOAMNE, Tu ne vei da pacea, căci Tu ai împlinit pentru noi toate lucrările noastre“ (Isaia 26:12). În pofida acestui fapt şi cu toate că Iehova i-a oferit poporului său ocazia de a deveni „un regat de preoţi şi o naţiune sfântă“, Iuda a avut o istorie cu părţi bune şi rele (Exodul 19:6, NW). De repetate ori, locuitorii ei s-au îndreptat spre închinarea la dumnezei falşi. Drept urmare, de fiecare dată ei au fost disciplinaţi. Însă această disciplinare este o dovadă a iubirii lui Iehova, deoarece „Iehova îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte“. — Evrei 12:6.
20 Deseori, Iehova îşi disciplinează poporul permiţându-le altor naţiuni, ‘altor stăpâni’, să-l domine. (Citeşte Isaia 26:13.) În 607 î.e.n., el le permite babilonienilor să-i ducă pe membrii acestuia în exil. Este lucrul acesta spre binele lor? Suferinţa în sine nu îi face bine nimănui. Totuşi, dacă cel ce suferă învaţă din ce i se întâmplă, se căieşte şi îi acordă lui Iehova devoţiune exclusivă, în cazul acesta persoana respectivă trage foloase (Deuteronomul 4:25–31). Manifestă vreun evreu căinţă în armonie cu voinţa lui Dumnezeu? Da, manifestă. Isaia spune în mod profetic: „Numai pe Tine şi numai Numele Tău Îl vom chema“. După întoarcerea lor din exil în 537 î.e.n., evreii au trebuit să fie disciplinaţi deseori pentru alte păcate, dar ei nu au mai căzut niciodată pradă închinării la zei de piatră.
21. Ce se va întâmpla cu cei ce au oprimat poporul lui Dumnezeu?
21 Ce se poate spune despre cotropitorii lui Iuda? „Sunt nişte umbre [Neputincioşi în moarte, NW] şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters amintirea“ (Isaia 26:14). Babilonul va suferi pentru cruzimea cu care a tratat naţiunea aleasă a lui Iehova. Prin intermediul mezilor şi perşilor, Iehova va răsturna mândrul Babilon şi îl va elibera pe poporul său exilat. Babilonul, acel mare oraş, va deveni neputincios, la fel ca un mort. În cele din urmă, acesta nu va mai exista.
22. Cum a fost binecuvântat în timpurile moderne poporul lui Dumnezeu?
22 În împlinirea modernă, în 1919 o rămăşiţă de israeliţi purificaţi a fost eliberată din Babilonul cel Mare şi a fost restabilită în serviciul lui Iehova. Reînsufleţiţi, creştinii unşi s-au dedicat cu zel lucrării de predicare (Matei 24:14). La rândul lui, Iehova i-a binecuvântat cu creştere, aducând în existenţă chiar o mare mulţime de „alte oi“ care să slujească împreună cu ei (Ioan 10:16). „Tu ai înmulţit poporul, DOAMNE! Ai înmulţit poporul, Ţi-ai arătat slava; ai întins toate hotarele ţării. DOAMNE, ei Te-au căutat în strâmtorare; au început să şoptească rugăciuni când i-ai pedepsit“. — Isaia 26:15, 16.
„Se vor trezi“
23. a) Ce manifestare extraordinară a puterii lui Iehova are loc în anul 537 î.e.n.? b) Ce manifestare asemănătoare a avut loc în 1919 e.n.?
23 Isaia revine la situaţia cu care se confruntă Iuda în timp ce se află încă în captivitatea Babilonului. El compară naţiunea cu o femeie aflată în durerile naşterii, dar care nu poate să nască dacă nu este ajutată. (Citeşte Isaia 26:17, 18.) Acest ajutor vine în 537 î.e.n., iar poporul lui Iehova se întoarce în ţara lui natală, nerăbdător să reconstruiască templul şi să restabilească închinarea adevărată. De fapt, naţiunea este readusă la viaţă. „Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor trezi. Treziţi-vă şi cântaţi, cei care locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă a luminilor şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi [ce sunt neputincioşi în moarte, NW]“ (Isaia 26:19). Ce manifestare a puterii lui Iehova! În plus, ce manifestare extraordinară a avut loc în 1919 e.n., când aceste cuvinte s-au împlinit în sens spiritual (Revelaţia 11:7–11). Şi cu câtă nerăbdare aşteptăm timpul când aceste cuvinte se vor împlini în sens literal în lumea nouă, iar cei neputincioşi în moarte vor ‘auzi vocea lui Isus şi vor ieşi afară’ din mormintele de amintire! — Ioan 5:28, 29.
24, 25. a) Cum au dat probabil ascultare evreii în anul 539 î.e.n. poruncii lui Iehova de a se ascunde? b) Ce ar putea însemna ‘camerele interioare’ în timpurile moderne, şi ce atitudine ar trebui să cultivăm faţă de acestea?
24 Cu toate acestea, dacă cei fideli vor să se bucure de binecuvântările spirituale promise prin intermediul lui Isaia, ei trebuie să asculte de poruncile lui Iehova: „«Vino, poporul meu, intră în cămările tale [camerele tale interioare, NW] şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!» Căci iată, DOMNUL iese din locuinţa Lui ca să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu îi va mai acoperi pe cei ucişi“ (Isaia 26:20, 21; compară cu Ţefania 1:14). Acest pasaj a avut probabil o primă împlinire în 539 î.e.n., când mezii şi perşii, sub comanda regelui Cirus, au cucerit Babilonul. Potrivit istoricului grec Xenofon, când a intrat în Babilon, Cirus le-a poruncit tuturor să stea în casele lor deoarece cavaleria sa „primise ordin să-i ucidă pe toţi cei ce erau găsiţi afară“. Astăzi, ‘camerele interioare’ din această profeţie ar putea avea o strânsă legătură cu zecile de mii de congregaţii ale poporului lui Iehova din întreaga lume. Aceste congregaţii vor avea în continuare un rol important în viaţa noastră, chiar pe parcursul ‘marelui necaz’ (Revelaţia 7:14). Cât de important este să păstrăm o atitudine sănătoasă faţă de congregaţie şi să ne asociem cu ea cu regularitate! — Evrei 10:24, 25.
25 Sfârşitul lumii lui Satan va veni în curând. Deocamdată nu ştim cum îşi va ocroti Iehova poporul în timpul acelei zile inspiratoare de teamă (Ţefania 2:3). Ştim totuşi că supravieţuirea noastră va depinde de credinţa pe care o avem în Iehova, de ascultarea şi de loialitatea noastră faţă de el.
26. Pe cine reprezintă „leviatanul“ în zilele lui Isaia şi în zilele noastre, şi ce se va întâmpla cu „balaurul de lângă mare“?
26 Privind spre acel timp, Isaia profeţeşte: „În ziua aceea DOMNUL va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi puternică, leviatanul, şarpele fugar şi leviatanul, şarpele inelat şi va ucide balaurul de lângă mare“ (Isaia 27:1). În împlinirea iniţială, „leviatanul“ reprezintă ţările în care a fost risipit Israelul, cum ar fi Babilonul, Egiptul şi Asiria. Aceste ţări nu vor putea împiedica întoarcerea poporului lui Iehova în ţara lui la timpul potrivit. Cine este deci leviatanul modern? Se pare că este Satan, „şarpele originar“, şi sistemul lui de lucruri rău de aici de pe pământ, instrumentul cu care luptă el împotriva Israelului spiritual (Revelaţia 12:9, 10; 13:14, 16, 17; 18:24). „Leviatanul“ a pierdut controlul asupra poporului lui Dumnezeu în 1919, iar în curând el va dispărea complet când Iehova îl va ucide cu siguranţă pe „balaurul de lângă mare“. Până atunci, nimic din ce va încerca „leviatanul“ să facă împotriva poporului lui Iehova nu va avea cu adevărat succes. — Isaia 54:17.
„O vie de vin spumos“
27, 28. a) Cu ce a umplut întregul pământ via lui Iehova? b) Cum îşi apără Iehova via?
27 Într-o altă cântare, Isaia prezintă o frumoasă ilustrare care înfăţişează rodnicia poporului eliberat al lui Iehova: „În ziua aceea, cântaţi viei celei mai alese: «[O vie de vin spumos, NW] Eu, DOMNUL, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni»“ (Isaia 27:2, 3). Rămăşiţa Israelului spiritual şi asociaţii ei, care muncesc din greu, au umplut tot pământul cu roade spirituale. Ce motiv de sărbătoare şi de cântări! Tot meritul îi revine lui Iehova, cel ce îşi îngrijeşte cu iubire via. — Compară cu Ioan 15:1–8.
28 Într-adevăr, mânia pe care a simţit-o Iehova mai înainte s-a transformat în bucurie! „N-am nici o mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi. Sau vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine; da, vor face pace cu Mine“ (Isaia 27:4, 5). Pentru a fi sigur că viţele sale vor continua să producă din belşug „vin spumos“, Iehova distruge şi mistuie ca prin foc orice influenţă asemănătoare unei buruieni care i-ar putea dăuna viei. De aceea, fie ca nimeni să nu pună în pericol bunăstarea congregaţiei creştine! Dimpotrivă, fie ca toţi să ‘caute ocrotirea lui Iehova’, pentru a se bucura de favoarea şi protecţia sa. Procedând astfel, ei fac pace cu Dumnezeu — lucru care este atât de important, încât este menţionat de Isaia de două ori. Care va fi rezultatul? „De atunci înainte Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va înmuguri şi va umple lumea cu roadele lui“ (Isaia 27:6).c Ce dovadă minunată a puterii lui Iehova oferă împlinirea acestui verset! Începând din 1919, creştinii unşi au umplut pământul cu ‘roade’, hrană spirituală hrănitoare. Ca urmare a acestui fapt, lor li s-au alăturat milioane de alte oi loiale, care împreună cu ei „zi şi noapte îi aduc [lui Dumnezeu] un serviciu sacru“ (Revelaţia 7:15). În mijlocul unei lumi corupte, aceştia respectă cu bucurie normele sale înalte. Iar Iehova continuă să-i binecuvânteze cu creştere. Fie ca niciodată să nu pierdem din vedere marele privilegiu pe care îl avem de a lua din ‘roade’ şi de a le împărţi cu alţii, înălţându-ne şi noi glasul în strigăte de laudă!
[Note de subsol]
a Se pare că numele Ar înseamnă „Oraş“.
c Versetele din Isaia 27:7–13 sunt analizate în chenarul de la pagina 285.
[Chenarul de la pagina 285]
„Un corn mare“ anunţă libertatea
În 607 î.e.n., când Iehova îşi disciplinează naţiunea încăpăţânată cu lovitura exilului, suferinţa lui Iuda creşte. (Citeşte Isaia 27:7–11.) Vina naţiunii este prea mare ca să poată fi ispăşită cu jertfe de animale. De aceea, aşa cum cineva ar putea risipi oile sau caprele cu un strigăt înfricoşător sau ar putea ‘duce departe’ frunzele cu un vânt puternic, Iehova expulzează Israelul din ţara lui natală. După aceea, chiar şi persoanele slabe, simbolizate de sexul femeiesc, sunt capabile să exploateze ceea ce mai rămâne în ţară.
Vine însă timpul ca Iehova să-şi elibereze poporul din captivitate. El îl eliberează aşa cum un agricultor ar putea, metaforic vorbind, elibera din pomi măslinele ţinute prizoniere. „În vremea aceea, DOMNUL va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, fii ai lui Israel! În ziua aceea se va suna cu trompeta cea mare [un corn mare, NW] şi atunci se vor întoarce cei care piereau în ţara Asiriei şi cei împrăştiaţi în ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea DOMNULUI, pe muntele cel sfânt, la Ierusalim“ (Isaia 27:12, 13). După victoria sa din 539 î.e.n., Cirus emite un decret prin care îi eliberează pe toţi evreii din imperiul său, printre ei numărându-se şi evreii din Asiria şi Egipt (Ezra 1:1–4). Este ca şi cum ar fi sunat „un corn mare“, făcând să răsune cântarea de eliberare pentru poporul lui Dumnezeu.
[Legenda fotografiilor de la pagina 275]
‘Un ospăţ de lucruri grase’
[Legenda ilustraţiei de la pagina 277]
Babilonul este călcat în picioare de cei ce au fost prizonierii lui
[Legenda ilustraţiei de la pagina 278]
„Intră în camerele tale interioare“