Beţivii în sens spiritual — cine sunt ei?

“Vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim.“ — ISAIA 28:1.

 1. Ce optimism au manifestat unii, dar li se vor realiza oare speranţele?

NOI trăim timpuri bogate în evenimente. Mulţi oameni au fost tulburaţi de dramaticele schimbări politice din lume şi de implicarea tot mai pronunţată a Naţiunilor Unite. În decembrie 1989, ziarul Detroit Free Press a spus: „Odată cu intrarea planetei în anii 90 a izbucnit pacea.“ O revistă sovietică anunţa: „Ne pregătim să transformăm săbiile în brăzdare“, în timp ce secretarul general al Naţiunilor Unite declara: „Războiul rece a încetat.“ Da, speranţele sînt mari şi, fără îndoială, scena lumii este în schimbare. Nu demult, războiul din Golf a demonstrat cît de rapid se produc schimbările. Dar va aduce oare lumea actuală în existenţă o adevărată pace şi securitate, cu toate avantajele ei inerente? Răspunsul este nu. În realitate, ne aflăm în faţa unei crize grave, care va zgudui lumea din temeliile ei! Aceasta este o criză în care religia este adînc implicată.

 2. Ce paralelă îşi găseşte situaţia actuală în Israelul şi Iuda din antichitate?

² Această criză a fost prefigurată de evenimentele din Israelul şi Iuda din antichitate, în cursul secolelor al optulea şi al şaptelea î.e.n. Pe vremea aceea, tot la fel, oamenii credeau că pot realiza pacea. Dar Dumnezeu, prin intermediul profetului său Isaia, i–a avertizat că speranţa lor de pace era o înşelătorie care avea să fie în curînd demascată. În mod asemănător, astăzi, Iehova, prin intermediul Martorilor săi, avertizează omenirea că ea se lasă înşelată dacă speră că va realiza o pace durabilă prin eforturi umane. Să citim avertismentul profetic al lui Iehova şi să vedem cum se aplică el astăzi. El se găseşte în capitolul 28 din Isaia şi a fost scris înainte de anul 740 î.e.n., probabil în timpul domniei răului rege Pecah al Israelului şi a îndărătnicului rege Ahaz al lui Iuda.

«Beţivii din Efraim»

 3. Ce nimicitoare denunţare a pronunţat Isaia?

³ În versetul 1 al capitolului 28 sîntem şocaţi de o declaraţie surprinzătoare: „Vai de cununa îngîmfată (coroana eminentă, NW) a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită a podoabei sale strălucite, care este pe culmea văii mănoase a celor care sînt biruiţi de vin!“ Cît de şocaţi trebuie să fi fost israeliţii cînd le–a ajuns la urechi această nimicitoare denunţare! Cine să fie aceşti «beţivi ai lui Efraim»? Ce era „cununa îngîmfată“? Şi ce este „culmea văii mănoase“? Dar, ceea ce este şi mai important, ce implicaţie au aceste cuvinte pentru noi astăzi?

 4. (a) Ce era Efraim şi culmea văii mănoase? (b) De ce se simţea Israel în siguranţă?

⁴ Deoarece Efraim era cel mai mare dintre cele zece triburi ale lui Israel, termenul „Efraim“ se referea uneori la întregul regat de nord. Astfel, «beţivii lui Efraim» erau, în realitate, beţivii Israelului. Capitala Israelului era Samaria şi se afla situată pe o înălţime strategică pe culmea unei văi mănoase. Astfel, expresia „culmea văii mănoase“ se referă la Samaria. Pe vremea cînd au fost scrise aceste cuvinte, regatul Israel era foarte corupt sub aspect religios. Ba mai mult, el intrase într–o alianţă politică cu Siria împotriva lui Iuda, simţindu–se acum în siguranţă (Isaia 7:1–9). O schimbare era pe punctul de a se produce. Se apropia o criză. Iată de ce a spus Iehova că era „vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim.“

 5. (a) Ce era cununa îngîmfată (coroana eminentă, NW) a Israelului? (b) Cine erau beţivii lui Efraim?

⁵ Ce era „cununa îngîmfată“ („coroana eminentă“, NW)? Coroana este simbolul autorităţii regale. Evident, acea «coroană eminentă» era poziţia Israelului ca regat separat, independent de Iuda. Ceva era pe punctul de a se produce pentru a distruge independenţa regală a Israelului. Cine erau, aşadar, «beţivii lui Efraim»? Fără îndoială că în Israel existau şi beţivi în adevăratul înţeles al cuvîntului, deoarece Samaria era scena închinării păgîne licenţioase. Biblia însă vorbeşte despre un fel şi mai rău de beţie. În Isaia 29:9 citim: „Ei sînt beţi, dar nu de vin; se clatină, dar nu din cauza băuturilor tari.“ Aceasta era o beţie spirituală cauzatoare de moarte, ceva necurat. Conducătorii Israelului — în special conducătorii lui religioşi — sufereau în mod evident de o asemenea beţie spirituală.

 6. Care era cauza beţiei Israelului antic?

⁶ Care era cauza beţiei spirituale a Israelului antic? În esenţă, era alianţa lui cu Siria împotriva lui Iuda, alianţă ce le dădea conducătorilor naţiunii o plăcută senzaţie de securitate. Această beţie spirituală a făcut ca Israelul să fie rupt de realitate. Întocmai ca un om literalmente beat, el era optimist, deşi nu avea nici un motiv să fie. În plus, Israelul purta plin de îngîmfare această îmbătătoare alianţă cu Siria ca pe o diademă a frumuseţii. Dar, aşa cum spunea Isaia, ea era o ghirlandă în veştejire, care nu avea să mai dureze mult timp.

 7, 8. În ciuda plăcutelor sale senzaţii, prin ce trebuia să treacă Israelul din vechime?

⁷ Isaia scoate în evidenţă lucrul acesta în capitolul 28, versetul 2: „Iată, DOMNUL are un om (Iehova are pe cineva, NW) tare şi puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie distrugătoare, ca o rupere de nori cu mari şuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pămînt.“ Cine era acest „cineva“, „tare şi puternic“? Pe vremea Israelului din vechime acel „cineva“ era puternicul Imperiu Asirian. Această crudă şi barbară putere mondială a venit asupra Israelului ca o vijelie distrugătoare cu mari şuvoaie de apă. Cu ce rezultat?

⁸ Isaia continuă, spunînd: „Cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim va fi călcată în picioare; şi floarea veştejită a podoabei ei strălucite care este pe culmea văii mănoase va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care, abia o iei în mînă şi îndată o şi înghiţi.“ (Isaia 28:3, 4) Capitala Israelului, Samaria, era ca o smochină coaptă pentru Asiria, gata să fie culeasă şi înghiţită. Diadema alianţei Israelului cu Siria avea să fie călcată în picioare. Ea nu va avea să aibă nici o valoare la sosirea zilei răfuielii. Ba chiar mai rău, coroana gloriei independenţei lui avea să fie călcată în picioare de către duşmanul asirian. Ce catastrofă!

«Preoţi şi proroci s–au rătăcit»

 9. Din ce motiv Iuda s–a aşteptat poate la un mesaj mai favorabil decît acela primit de Israelul antic?

⁹ Da, o teribilă răfuială stătea în faţa Israelului şi, întocmai cum avertizase Iehova Dumnezeu, răfuiala a sosit în anul 740 î.e.n., cînd Samaria a fost distrusă de către asirieni, iar regatul de nord şi–a încetat existenţa ca naţiune independentă. Ceea ce i s–a întîmplat Israelului din vechime stă astăzi ca un avertisment macabru pentru infidela religie falsă, după cum vom vedea. Dar ce putem spune despre Iuda, sora din sud a Israelului? În zilele lui Isaia, templul lui Iehova funcţiona încă în Ierusalim, capitala regatului Iuda. Preoţimea funcţiona încă acolo, iar profeţi ca Isaia, Osea şi Mica vorbeau în numele lui Iehova. Dar ce mesaj avea Iehova pentru Iuda?

10, 11. Ce situaţie dezgustătoare exista în Iuda?

¹⁰ Isaia continuă să ne spună: „Dar şi ei [adică preoţii şi profeţii Ierusalimului], s–au rătăcit de vin şi s–au îndepărtat prin băuturile tari; preoţi şi proroci sînt îmbătaţi de băuturi tari.“ (Isaia 28:7a) Evident, conducătorii religioşi din Iuda erau şi ei beţi. Probabil că, aşa ca în Israel, unii erau beţivi în adevăratul înţeles al cuvîntului şi, dacă aşa stăteau lucrurile, acesta era un fapt detestabil. Legea lui Iehova interzicea în mod special preoţilor băuturile tari în timpul serviciului la templu (Levitic 10:8–11). Beţia propriu–zisă în casa lui Dumnezeu constituia o violare flagrantă a Legii lui Dumnezeu.

¹¹ Dar şi mai grav era faptul că în Iuda exista o beţie spirituală. Întocmai cum Israelul s–a aliniat Siriei împotriva lui Iuda, tot la fel şi Iuda a căutat siguranţă prin intermediul unei alianţe cu Asiria (2 Împăraţi 16:5–9). În pofida prezenţei templului şi a profeţilor lui Dumnezeu, Iuda şi–a pus încrederea în oameni, în timp ce ar fi trebuit să se încreadă în Iehova. Ba mai mult, în urma acestei nesăbuite alianţe, conducătorii lui se simţeau liberi de griji, întocmai ca vecinii lor din nord, care erau beţi în sens spiritual. Atitudinea lor iresponsabilă l–a dezgustat pe Iehova.

12. Ce efect avea să aibă beţia spirituală a lui Iuda?

¹² Isaia continuă: „Sînt stăpîniţi de vin, au ameţeli din cauza băuturilor tari; s–au rătăcit în viziune, s–au împiedicat în judecată. Toate mesele sînt pline de vărsături murdare, încît nu mai este nici un loc curat.“ (Isaia 28:7b, 8) Probabil că, în starea lor de ebrietate, unii au vomitat literalmente în templu. Dar ceea ce era şi mai grav, preoţii şi profeţii, care trebuiau să asigure orientare religioasă, debordau murdării spirituale. În plus, cu excepţia cîtorva dintre ei, care rămăseseră fideli, judecata profeţilor era denaturată şi ei prevesteau lucruri false la adresa naţiunii. Iehova avea să pedepsească Iuda pentru necurăţenia sa spirituală.

Beţivii în sens spiritual de astăzi

13. Ce paralelă a situaţiei din Israel şi Iuda exista în secolul întîi e.n., şi ce paralelă există astăzi?

¹³ Avea oare să se împlinească profeţia lui Isaia numai asupra Israelului şi asupra lui Iuda din antichitate? Nicidecum. Atît Isus, cît şi apostolul Pavel au citat cuvintele lui despre beţia spirituală, aplicîndu–le conducătorilor religioşi din zilele acelea (Isaia 29:10, 13; Matei 15:8, 9; Romani 11:8). Astăzi, de asemenea, s–a ivit o situaţie asemănătoare aceleia din vremea lui Isaia — de data aceasta în creştinătate, o organizaţie religioasă mondială care pretinde că este reprezentanta lui Dumnezeu. În loc să adopte o atitudine fermă alături de adevăr şi în loc să se sprijine pe Iehova, creştinătatea, catolică şi protestantă, îşi pune încrederea în lume. Ea merge clătinîndu–se încoace şi încolo, întocmai ca beţivii din Israel şi Iuda. Beţivii în sens spiritual ai acestor naţiuni din antichitate îi prefigurează cît se poate de bine pe conducătorii spirituali de astăzi ai creştinătăţii. Să vedem exact cum anume.

14. În ce fel sînt conducătorii religioşi ai creştinătăţii tot aşa de beţi cum erau conducătorii Samariei antice şi ai Ierusalimului antic?

¹⁴ Asemenea Samariei şi Ierusalimului, creştinătatea este complet beată de vinul alianţelor politice. În 1919 ea se afla printre principalii promotori ai Societăţii Naţiunilor. În timp ce cuvintele lui Isus arată că creştinii nu aveau să fie o parte a lumii, conducătorii creştinătăţii cultivă relaţii strînse cu conducătorii politici (Ioan 17:14–16). Vinul simbolic al unei asemenea activităţi este stimulator pentru clerici (Compară cu Apocalipsa 17:4). Ei sînt bucuroşi să fie consultaţi de către politicieni şi să fie în societatea mai–marilor lumii. Drept urmare, ei nu pot oferi nici o îndrumare spirituală adevărată. Ei debordează lucruri impure, în loc să prezinte mesajul pur al adevărului (Ţefania 3:9). Cu viziunea lor înceţoşată şi confuză, ei nu sînt un ghid sigur pentru omenire. — Matei 15:14.

„Învăţătură peste învăţătură“

15, 16. Cum au reacţionat contemporanii lui Isaia la avertismentul acestuia?

¹⁵ În secolul al optulea î.e.n., Isaia a demascat calea greşită de acţiune a conducătorilor spirituali, îndeosebi ai lui Iuda. Care a fost reacţia acestora? Ei au detestat lucrul acesta! Cînd Isaia a persistat în proclamarea avertismentelor lui Dumnezeu, conducătorii religioşi i–au ripostat, spunînd: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curînd, luaţi de la sîn?“ (Isaia 28:9) Credea oare Isaia că vorbea unor copilaşi? Conducătorii religioşi ai Ierusalimului se considerau oameni în toată firea, pe deplin capabili să ia decizii în ceea ce îi privea. Ei nu aveau nevoie să audă cicălitoarele avertismente din partea lui Isaia.

¹⁶ Acei bigoţi luau chiar în bătaie de joc lucrarea de predicare a lui Isaia. Ei declamau melopeic în urechile lui: „Căci este învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, regulă peste regulă, regulă peste regulă, puţin aici, puţin acolo.“ (Isaia 28:10) «Isaia se repetă», afirmau ei. «El spune întruna: „Aceasta a poruncit Iehova! Aceasta a poruncit Iehova! Aceasta este regula lui Iehova! Aceasta este regula lui Iehova!“» În originalul ebraic, Isaia 28:10 are o rimă repetativă, asemănătoare oarecum versurilor rimate pentru copii. De aceea, conducătorilor religioşi profetul li se părea repetativ şi copilăresc.

17. Cum reacţionează astăzi mulţi la mesajul de avertizare proclamat de către Martorii lui Iehova?

¹⁷ În secolul întîi al erei noastre, predicarea efectuată de Isus şi de discipolii săi suna tot la fel, repetativ şi nesofisticat. Aceia care îl urmau pe Isus erau priviţi de către conducătorii religioşi iudei ca fiind blestemaţi, mojici neciopliţi, oameni inculţi şi de rînd (Ioan 7:47–49; Fapte 4:13). Martorii lui Iehova de astăzi sînt priviţi adesea în acelaşi fel. Ei nu sînt absolvenţi ai seminariilor creştinătăţii şi nu folosesc titluri pompoase sau terminologia teologică, aşa cum face clerul. Astfel, vîrfurile creştinătăţii îi privesc de sus, considerînd că aceştia ar trebui să–şi cunoască locul şi să acorde mai mult respect conducătorilor religioşi.

18. Ce le scapă din vedere conducătorilor religioşi?

¹⁸ Cu toate acestea, există ceva ce le scapă din vedere conducătorilor religioşi. Chiar dacă cei sus–puşi din zilele lui Isaia au respins mesajul, el spunea adevărul, iar avertismentul său s–a dovedit adevărat! Tot la fel şi avertismentele pe care le exprimă astăzi Martorii lui Iehova sînt adevărate şi puternic fundamentate pe Cuvîntul lui Dumnezeu al adevărului, pe Biblie (Ioan 17:17). Prin urmare, ele se vor împlini.

Răfuiala

19. Cum a fost Iuda forţat să dea atenţie vorbirii bîlbîitoare străine?

¹⁹ La Isaia 28:11, citim: „Prin nişte oameni cu buze bîlbîitoare şi cu limba străină va vorbi poporului acestuia.“ Învăţătura lui Isaia îi părea lui Iuda ca o bîlbîială străină. Cu toate că Iuda a supravieţuit pericolului asirian care a doborît Israelul, cu timpul Iehova a acţionat faţă de Iuda prin intermediul unui alt străin, prin intermediul lui Nabucodonosor (Ieremia 5:15–17). Limba babiloniană li se părea aspră şi gîngavă acelor evrei. Dar ei au fost siliţi să o asculte atunci cînd Ierusalimul şi templul său au fost distruse în 607 î.e.n., iar poporul a fost tîrît în exilul babilonian. Tot la fel şi astăzi, creştinătatea va avea în curînd de suferit, deoarece, întocmai ca Iuda din antichitate, ea ignoră îndemnurile provenite de la Iehova.

20, 21. Ce proclamă neîncetat Martorii lui Iehova, dar ce refuză conducătorii creştinătăţii să facă?

²⁰ Profeţia spune despre unii ca aceştia: „El îi zicea: «Iată odihna; lăsaţi pe cel epuizat să se odihnească; iată locul de odihnă!» Dar ei n–au vrut să asculte şi pentru ei cuvîntul DOMNULUI va fi: «Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, regulă peste regulă, regulă peste regulă, puţin aici, puţin acolo,» ca, mergînd, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să cadă în capcană şi să fie prinşi.“ — Isaia 28:12, 13.

²¹ Neîncetat, întocmai ca Isaia, care a transmis mesajul lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova îi spun creştinătăţii că ea ar trebui să–şi pună speranţa în cuvîntul lui Iehova. Ea însă refuză să asculte. Ei i se pare că Martorii bolborosesc într–o limbă străină. Ei vorbesc o limbă pe care ea nu o poate înţelege. Creştinătatea refuză să–i dea odihnă celui obosit şi să îi vorbească despre Regatul lui Dumnezeu şi noua lume viitoare. Ea este beată de vinul relaţiilor sale cu această lume. Ea preferă să sprijine soluţiile politice la problemele omenirii. Asemenea iudeilor din zilele lui Isus, ea nu a căutat Regatul ca loc de odihnă şi nici nu vrea să le vorbească altora despre el. — Matei 23:13.

22. Ce anume le aduce la cunoştinţă Iehova conducătorilor creştinătăţii?

²² În consecinţă, cuvintele profetice ale lui Isaia aduc la cunoştinţa clerului faptul că Iehova nu va vorbi în permanenţă prin intermediul Martorilor săi inofensivi. În curînd Iehova îşi va pune în acţiune propria sa „învăţătură peste învăţătură, regulă peste regulă“, iar consecinţele vor fi catastrofale pentru creştinătate. Conducătorii ei religioşi şi turmele ei vor «cădea în capcană şi vor fi prinşi». Da, întocmai ca Ierusalimul din vechime, sistemele religioase ale creştinătăţii vor fi complet distruse. Ce şocantă şi neaşteptată evoluţie a lucrurilor va fi aceasta! Şi ce înspăimîntător deznodămînt, deoarece clerul preferă beţia spirituală în locul recomandărilor lui Iehova!

Ai putea explica?

◻ Cine erau beţivii lui Efraim, şi ce anume i–a îmbătat?

◻ Cum au fost doborîte cununile îngîmfate (coroanele eminente, NW) ale beţivilor lui Efraim?

◻ Ce situaţie desgustătoare din Iuda a demascat Isaia?

◻ Unde vedem azi beţie spirituală?

◻ De ce ar trebui să fie atentă creştinătatea la ceea ce i s–a întîmplat naţiunii lui Iuda din antichitate?