„Regele naţiunilor“ — singurul nostru ajutor

„Cine să nu se teamă de tine, o, Rege al naţiunilor, căci ţi se cuvine [teama]; căci printre toţi înţelepţii naţiunilor şi printre toate regalităţile lor nu există nicidecum nici unul ca tine.“ — Ier. 10:7.

 1. Din partea cui se aude în întreaga lume un strigăt de ajutor şi de ce?

„AJUTOR! AJUTOR!“ Din toate colţurile pămîntului se aude strigătul acesta. Este strigătul oamenilor care văd cursul pe care continuă să-l urmeze lumea, precum şi consecinţele dezastruoase care îi vor aduce foarte curînd sfîrşitul. Perspectiva aceasta îi înspăimîntă şi le provoacă o amară mîhnire. Ei înclină să spună întocmai ca şi profetul Ieremia cu puţin înainte de distrugerea Ierusalimului, căruia i-a prezis: „O, de mi-ar fi capul [plin] de apă şi de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi! Atunci i-aş putea plînge zi şi noapte pe ucişii fiicei poporului meu [Israel].“ — Ier. 9:1.

 2. Din cauza cărei perspective pot să plîngă astăzi cei compătimitori?

² De ce să nu plîngă astăzi cineva care este compătimitor? Căci acum deasupra omenirii planează ceea ce a fost prefigurat de mult prin catastrofa naţională cu privire la care i s-a poruncit lui Ieremia să spună: „Învaţă–le pe fiicele tale un cîntec de jale şi fiecare femeie [s-o înveţe] pe însoţitoarea ei un bocet. Căci moartea a intrat prin ferestrele noastre [chiar în casele noastre]; a venit în turnurile noastre de locuit ca să îl taie [de la viaţă] pe copilul de pe stradă, pe tinerii din pieţele publice . . . ‘Trupurile moarte ale omenirii trebuie şi ele să se prăbuşească asemenea gunoiului pe faţa întinderii [împrăştiate ca un îngrăşămînt] şi ca o brazdă de grîu proaspăt tăiat, în urma secerătorului, fără să fie nimeni care să-l adune.’“ — Ier. 9:20–22.

 3. Avînd în vedere faptul că necazurile lumii se prevăd cu claritate, ce şi pe cine îl consultă oamenii pentru îndrumare?

³ Cine nu îşi dă seama că ne aflăm în faţa unui necaz mondial fără egal în întreaga istorie a omenirii? Nici nu e nevoie de previziunea din vechime, a lui Ieremia, ca să ne dăm seama de lucrul acesta. Astfel, deci, cum s-ar putea să supravieţuiască unii dintre noi evenimentul pe care pînă şi observatorii neinspiraţi ai lumii înclină să-l prezică? În faţa ameninţătoarei perspective, chiar şi oamenii nereligioşi se simt împinşi involuntar să apeleze la cineva mai înalt decît factorul uman, ca să intervină şi să salveze familia umană. Guvernatorii politici, chiar şi cei din creştinătate, consultă cu nelinişte şi îngrijorare mediile spiritiste şi pe aşa-zişii clar-văzători. În incertitudinea lor cu privire la măsura cea mai importantă care ar trebui luată, ei îi caută pe astrologi ca să le consulte horoscoapele şi să le descifreze semnele cerului. Alţii apelează la dumnezeii lor, la chipurile lor făcute din lemn şi acoperite cu argint şi cu aur şi îmbrăcate în veşminte strălucitoare făcute manual sau cu maşina. Acum, cînd situaţia lumii devine tot mai asemănătoare, prevestind în viitorul apropiat o catastrofă mondială, aceste manifestări ale unor obiceiuri care se bucură de popularitate sînt oare lucrurile spre care este nimerit să privim? Nu! — Ier. 10:1–5.

 4. De ce nu poate fi acum ajutorul nostru o „bună providenţă“ lipsită de vedere şi de inteligenţă şi unde se află adevăratul ajutor?

⁴ Dar unde se află adevăratul ajutor? Ce sau cine este singurul nostru ajutor? În orice caz nu o „providenţă divină“ oarbă şi lipsită de inteligenţă. Dimpotrivă, trebuie să fie o persoană reală care vede primejdiile situaţiei noastre tot atît de bine ca şi înţelepţii noştri vizionari politici, ba chiar mai bine decît acei bărbaţi de o înaltă inteligenţă. Fără îndoială că ceva lipsit de inteligenţă nu poate da cu precizie nici un fel de ajutor unor persoane inteligente ca noi. Singurul nostru ajutor este Acela care a fost destul de inteligent ca să poată face întregul univers, inclusiv creaturile inteligente care sîntem noi. El este „stăpîn“ pe situaţie. El este Acela pe care profetul îl numeşte „Regele naţiunilor.“

 5. Cum descrie profetul singurul nostru ajutor, în Ieremia 10:6–8?

⁵ Întrebăm cine este Acela? Cel care este mai presus de orice comparaţie, căci Ieremia spune: „Nu este nicidecum un altul ca tine, o, Iehova. Tu eşti mare, iar numele tău este mare în putere. Cine să nu se teamă de tine, o, Rege al naţiunilor, căci ţi se cuvine [o asemenea teamă]; căci printre toţi înţelepţii naţiunilor şi printre toate regalităţile lor nu există nicidecum nici unul ca tine. Căci [naţiunile şi regalităţile lor] cu toţii, în acelaşi timp, se dovedesc lipşiti de raţiune şi absurzi. Un copac [o imagine de lemn, acoperită cu argint şi cu aur şi îmbrăcată cu veşminte ca un dumnezeu] nu este decît o recomandare de deşertăciuni.“ — Ier. 10:6–8.

 6. Care au fost primele două naţiuni menţionate după diluviul din zilele lui Noe şi ce arată Biblia cu privire la faptul dacă Iehova a fost sau nu Regele lor?

⁶ În ce fel a fost Iehova Dumnezeu în zilele lui Ieremia, „Regele naţiunilor?“ L-au recunoscut oare naţiunile neiudaice sau păgîne drept regele lor? A întemeiat el oare regatele sau regalităţile lor, monarhiile lor? Le-a dat el forme de guvernămînt şi legile lor, sau a intrat el într-un legămînt cu ele, astfel încît să le aducă într-o relaţie cu caracter de obligativitate cu el? Ei bine, cele dintîi naţiuni pe care le menţionează Biblia după potopul din zilele lui Noe sînt Babilonul [Babel] şi Asiria. Trebuie, deci, să ne închipuim că Iehova a fost Regele lor? Cum ar fi posibil aşa ceva? Căci Geneza 10:8–12 ne spune:

„Iar Cuş [nepotul lui Noe] a devenit tatăl lui Nimrod. El a făcut începutul [faptului] de a fi un puternic pe pămînt. El s-a manifestat [ca] un puternic vînător, în opoziţie cu Iehova. Iată de ce există zicala: ‘Întocmai ca Nimrod, un puternic vînător în opoziţie cu Iehova.’ Iar începutul regatului său a ajuns să fie Babel [Babilon], Erec, Acad şi Calne, în ţara Sinear. Din aceea ţară el s-a dus în Asiria şi s-a apucat să construiască Ninive şi Rehobot-Ir, Calah şi Resen, între Ninive şi Calah: acesta este oraşul cel mare.“ — Vezi şi Genesa 2:14; 1 Cron. 1:10.

 7. Ce fundal istoric din antichitate arată dacă Iehova era sau nu Regele Imperiului Neo-babilonian din zilele lui Ieremia?

⁷ Cînd constructorii Babilonului [Babel] s-au apucat să îşi construiască ‘turnul Babel’ sau ziguratul lor în scopuri de închinare religioasă a intervenit ceva care i-a împiedecat să-şi ducă la bun sfîrşit lucrarea. Ce oare? Ei bine, Iehova a intervenit potrivit cuvintelor sale: „Să le încurcăm limba, ca să nu-şi poată asculta [cu capacitate de înţelegere] unii altora limba.“ Cu ce rezultat? Ei s-au împărţit în naţiuni care vorbeau limbi diferite, căci citim: „În mod corespunzător, Iehova i-a împrăştiat de acolo [din Babel] pe toată faţa pămîntului, şi treptat au abandonat construirea oraşului. Iată de ce i s-a pus numele Babel [încurcătură], pentru că Iehova încurcase limba întregului pămînt“ (Gen. 11:7–9). Prin urmare, este evident că Iehova nu a fost regele acelui prim imperiu babilonian, aşa cum nu a fost rege nici al imperiului neo-babilonian din zilele lui Ieremia. Dumnezeul acelui imperiu neo-babilonian era Bel sau Merodac [Marduc] căruia i se închina împăratul Nebucadneţar (Ier. 50:1, 2). Iehova nu era un zeu babilonian.

 8, 9. (a) Ciu i se închinau alte naţiuni păgîne, socotindu-i stăpînitori supraomeneşti ai lor? (b) Cum i-a arătat Satan lui Isus că el este, aşa cum l-a numit Isus, „stăpînitorul lumii acesteia“?

⁸ Alte popoare păgîne îşi aveau dumnezeii lor naţionali pe care îi considerau cîrmuitori şi îi reprezentau prin imagini idolatre făcute de mîna omului. De exemplu, naţiunea amoniţilor se închina unui dumnezeu fals pe care ei îl numeau Moloc, nume care înseamnă „Cel care cîrmuieşte“ sau „Regele“ (Lev. 18:21; 20:2–5; 1 Regi 11:7; Fapt. 7:43). Aceste naţiuni se închinau în realitate spiritelor care sînt demoni sau diavolii (1 Cor. 10:20). Mai mare peste toţi aceşti demoni este Satan, Diavolul. La 2 Corinteni 4:4 el este numit „dumnezeul acestui sistem de lucruri.“

⁹ Pretinzînd că deţine regalitatea peste toate aceste naţiuni lumeşti, Satan Diavolul a încercat să-l ispitească pe Isus Cristos, spunînd: „Ţie îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor [a tuturor regatelor pămîntului locuit], pentru că ea mi-a fost dată mie, şi o dau oricui doresc. De aceea dacă tu îndeplineşti un act de închinare faţă de mine, ale tale vor fi toate“ (Luca 4:5–7) Dar Isus a refuzat să devină un rege omenesc sub autoritatea marelui adversar al lui Dumnezeu. În consecinţă, cu puţin înainte de moartea sa, Isus a vorbit despre Satan Diavolul numindu-l „stăpînitorul acestei lumi“ (Ioan 12:31; 14:30; 16:11). Ultima carte a Bibliei, scrisă cu şapte secole mai tîrziu decît zilele lui Ieremia, spune că „tot pămîntul“ i se închina lui Satan Diavolul şi organizaţiei sale politice vizibile, ilustrate printr-o fiară cu şapte capete. — Apoc. 13:3, 4.

10. (a) Pe ce bază a fost Iehova Rege numai al naţiunii lui Israel pînă cînd ea l-a respins pe Mesia? (b) Ce refuză naţiunile să facă, deşi în 1914 „regatul lumii“ a devenit al lui Iehova şi al Cristosului său?

¹⁰ În antichitate israeliţii l-au recunoscut pe Iehova Dumnezeu drept Domnul şi Regele lor. În armonie cu acest fapt psalmistul inspirat a zis: „El îi spune cuvîntul său lui Iacob, regulamentele şi deciziile sale judecătoreşti lui Israel. Lăudati-l pe Iehova, voi oameni [sau Aleluia]!“ (Ps. 147:5, 19, 20; 145:1, 12, 13). În consecinţă, naţiunile lumeşti păgîne nu au fost regatele lui Iehova Dumnezeu. Guvernarea teocratică pe care a instituit-o el peste vechiul Israel în zilele profetului Moise a fost singurul regat pămîntesc a lui Dumnezeu, pînă cînd naţiunea lui Israel l-a respins pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos în calitate de Mesia, cel trimis de Dumnezeu (Ex. 15:18–21; Deut. 33:2–5; 1 Cron. 29:11, 12, 23; Mat. 21:43). Pentru prima dată „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său“ abia de la sfîrşitul timpurilor păgînilor, în anul 1914 e.n.; şi naţiunile lumii totuşi mai refuză încă să-l aibă pe Iehova de Rege al lor. — Apoc. 11:15–18.

CUM „REGE AL NAŢIUNILOR“?

11. Din ce punct de vedere i se adresează Ieremia lui Iehova cu cuvintele: „Regele naţiunilor“?

¹¹ Atunci din ce punct de vedere i-a putut adresa Ieremia lui Iehova cuvintele „Rege al naţiunilor“? Din punctul de vedere al realităţii că printre toţi aceia care erau regi ai naţiunilor şi erau învestiţi cu regalitate, El era Regele cel mai remarcabil. El guverna ca Rege al regilor, ca Regele Suprem, care domină peste toţi ceilalţi regi. În 1473 î.e.n. Moise i-a spus lui Israel: „Căci Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi inspirator de teamă“ (Deut. 10:17). Mai tîrziu, psalmistul inspirat i-a zis poporului lui Iehova: „Daţi mulţumiri Dumnezeului dumnezeilor; căci bunătatea sa iubitoare este pe timp nedefinit; dati mulţumiri Domnului domnilor: . . . Celui care îi doboară pe regii cei mari; şi care i-a ucis pe regii maiestuoşi: . . . chiar pe Sihon, regele amoriţilor: . . . şi pe Og, regele Basanului: . . . şi care le-a dat ţara lor a moştenire: . . o moştenire lui Israel, servul său“ (Ps. 136:2, 3, 17–23). În felul acesta el domină asupra „tuturor naţiunilor,“ în ciuda faptului că ele îşi au propriile lor regalităţi demonice şi omeneşti. — Ier. 9:25, 26.

12. Cum a ilustrat şi i-a explicat Iehova lui Ieremia că el era „Regele naţiunilor“?

¹² Astfel, deci, Iehova i-a putut spune lui Ieremia: „Iată, te-am însărcinat în această zi să fii peste naţiuni şi peste regate“ (Ier. 1:10). Iehova i-a ilustrat lui Ieremia că pe drept l-a numit „Regele naţiunilor.“ Iehova i-a poruncit să se ducă la casa unui olar. După ce olarul a făcut un vas care s-a dovedit a fi degradat şi a frămîntat din nou lutul făcînd un vas care a corespuns pretenţiilor sale, Iehova a spus:

„Nu sînt eu în stare să fac cu tine, o, casa lui Israel, întocmai ca acest olar? . . . Iată, tu eşti în mîinile mele ca şi lutul în mîinile unui olar, o, casa lui Israel. În orice clipă pot să vorbesc împotriva unei naţiuni sau împotriva unui regat că îl voi smulge din rădăcini, că îl voi dărîma şi că îl voi distruge, dar [dacă] naţiunea aceea se întoarce într-adevăr de la răutatea împotriva căreia vorbisem, îmi va părea rău de nenorocirea pe care avusesem de gînd s-o aduc asupra ei. Dar în orice clipă pot să vorbesc cu privire la o naţiune sau cu privire la un regat că îl voi zidi şi îl voi sădi, dar dacă în realitate el face ce este rău în ochii mei, neascultînd de glasul meu, îmi va părea rău de binele pe care îmi spusesem că îl voi face spre binele său.“ — Ier. 18:1–10; vezi şi Ieremia 1:10.

13. Cum a urmat Iehova, Marele Olar, aceeaşi regulă de acţiune stabilită atît faţă de Egiptul antic cît şi faţă de Israel?

¹³ Cu secole înainte de această declaraţie, Iehova a favorizat ţara Egiptului în zilele cînd Iosif, fiul lui Iacob era acolo administrator alimentar [ministru al aprovizionării]. Dar la cîtva timp după moartea lui Iosif, cînd faraonii Egiptului au început să asuprească poporul lui Iosif, pe descendenţii lui Iacob [sau Israel] şi cînd au încercat chiar şi să-i şteargă din existenţă, Iehova a intervenit. El a lovit cu plăgi ţara Egiptului şi l-a nimicit pe faraon şi cetele lui militare, eliberînd poporul său ales, pe israeliţi (Ps. 136:10–16; Rom. 9:17, 18, 21–24). Potrivit aceleiaşi reguli de acţiune, atunci cînd regatul lui Iuda s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului cu care se afla în legămînt şi a stăruit în căile sale rele, Iehova, Marele Olar şi-a propus să doboare regatul israelit (Ier. 18:11–17). Acei răzvrătiţi i-au răsplătit cu rău profetului lui Iehova, Ieremia, binele pe care căuta să li-l facă. Ba mai mult ei au uneltit chiar să-l şi ucidă pe Ieremia (Ier. 18:18–20, 23). În consecinţă, în cele din urmă pentru Ieremia a fost binevenită executarea judecăţilor nefavorabile ale lui Iehova asupra acelor răzvrătiţi. — Ier. 18:21, 22.

14. De ce trebuie să punem noi la inimă, astăzi, ca persoane individuale acele exemple istorice privitoare la felul de a proceda al Marelui Olar?

¹⁴ Aceste exemple istorice le sînt de folos tuturor naţiunilor şi mai ales celor ale creştinătăţii, şi trebuie să le pună la inimă în zilele noastre. Cel puţin noi, oamenii de rînd, luaţi individual, s-ar cuveni să procedăm astfel. Iehova, Marele Olar, tot mai este încă Cel suprem şi el este gata să arate întregii omeniri că încă tot mai este „Regele naţiunilor.“ Astăzi, mai mult decît oricînd înainte, trebuie considerate adevărate cuvintele lui Ieremia:

„Dar Iehova [în opoziţie cu dumnezeii falşi descrişi mai înainte] este într-adevăr Dumnezeu. El este Dumnezeul cel viu şi Rege pe timp nedefinit. Din cauza indignării sale pămîntul se va clătina, şi nici o naţiune nu va rezista în faţa condamnării sale. Iată ce le veţi spune [naţiunilor]: ‘Dumnezeii care nu au făcut cerurile şi pămîntul sînt aceia care vor pieri de pe pămînt şi de sub aceste ceruri.’a El este Alcătuitorul pămîntului prin puterea sa, Cel care a întemeiat ferm pămîntul productiv prin înţelepciunea lui şi Cel care prin priceperea lui a întins cerurile.“ — Ier. 10:10–12.

15. De ce are Iehova toate motivele de a fi indignat împotriva naţiunilor şi cînd va da expresie indignării sale?

¹⁵ Are Iehova Dumnezeu, Creatorul, motive reale de indignare astăzi? Ei bine, să ne gîndim puţin la desconsiderarea, atît de larg răspîndită, faţă de legile sale, la dispreţul faţă de numele său, la delicte, la iubirea de plăceri care întrece iubirea faţă de Dumnezeu, la imoralitate, la ipocrizia religioasă, la persecutarea celor care formează clasa modernă Ieremia, la refuzul naţiunilor de a se supune regatului lui Iehova condus prin Cristos. Categoric că în faţa tuturor acestor lucruri, Iehova Dumnezeu, Marele Olar, are toate motivele de a se indigna. El va da în curînd expresie indignării sale, tot aşa cum a făcut şi în zilele lui Ieremia prin distrugerea Ierusalimului şi a regatului lui Iuda.

16. De ce nu vor „rezista“ naţiunile rele în fata exprimării condamnării lor din partea lui Iehova?

¹⁶ În Cuvîntul său scris, Biblia, Iehova condamnă orice răutate. El va distruge în curînd lucrurile pe care le-a condamnat. „Nici o naţiune nu va rezista în faţa condamnării venite de la Iehova.“ „Dumnezeii“ lor, lucrurile pe care le-au zeificat şi idolatrizat se vor dovedi neputincioase şi vor pieri. Închinătorii lor vor pieri împreună cu ele.

17. Din partea cui se înalţă strigăte de ajutor spre singurul nostru Ajutor, şi de ce?

¹⁷ În mod logic singurul nostru ajutor este Dumnezeul cel viu şi adevărat, „Regele naţiunilor.“ Spre el se înaltă strigăte din toate părţile, din partea acelora care, ca şi Ieremia, deplîng stările nelegiuite, precum şi din partea tuturor acelora care „suspină şi gem din pricina tuturor lucrurilor detestabile care se săvîrşesc“ mai ales în creştinătatea făţarnică (Ezec. 9:4). Inimile lor sînt sfîşiate pentru că asupra tuturor naţiunilor vine în grabă o „fractură“ sau zdrobire ca aceea descrisă de Ieremia, datorită faptului că stăpînitorii lor nu l-au căutat pe Iehova ca unic ajutor al nostru (Ier. 10:19–22). Organizaţia lor a Naţiunilor Unite va eşua ca agenţie pentru pace şi securitate mondială. Toate planurile omeneşti pentru dirijarea cursului istoriei şi pentru preîntîmpinarea distrugerii venite din mîinile lui Dumnezeu, ale Marelui Olar, se vor dovedi zadarnice.

18, 19. Cum caută stăpînitorii politici să îşi dirijeze paşii lor oficiali, şi cum se va dovedi că nu sînt stăpîni pe o asemenea cale?

¹⁸ După o atentă examinare a avertismentelor istoriei, va trebui să cădem de acord cu Ieremia care a spus: „Ştiu bine, o, Iehova, că omul muritor nu este stăpîn pe calea lui, Omul care umblă nu e stăpîn nici chiar pe direcţia paşilor săi.“ — Ier. 10:23.

¹⁹ Pentru că omul poate să umble, el poate crede că e în stare să umble în orice direcţie doreşte şi că poate ajunge la destinaţie. El îşi poate închipui că Iehova Dumnezeu nu are nimic de a face cu aceasta. Astfel stăpînitorii politici încearcă să cîrmuiască treburile naţionale ignorînd lecţiile istoriei biblice. Ei batjocoresc clasa modernă Ieremia pentru că ea prezice o catastrofă mondială într-un „mare necaz“ (Mat. 24:3, 21, 22). Ei nu acordă nici o atenţie profeţiei biblice şi îşi închipuie că pot determina ei înşişi rezultatul lucrurilor, îndreptîndu-şi paşii spre pace şi prosperitate durabilă. Însă chiar dacă, din punct de vedere politic, economic şi religios ei umblă aşa cum doresc, Iehova, ca „Rege al naţiunilor,“ îi va face să se poticnească şi să cadă în prezisa distrugere în cursul inevitabilului „mare necaz.“

20. În ce fel ne rugăm şi noi, asemănător lui Ieremia, ca Iehova să ne corecteze, şi de ce?

²⁰ Noi avem cu toţii nevoie de corecţie din partea lui Iehova. Astfel, dorinţa noastră va fi să ne rugăm aşa ca şi Ieremia, cu scopul de a evita să fim nimiciţi alături de omenire: „Corectează-mă, o, Iehova, însă cu judecată [adică măsurat după necesităţile mele]; nu în mînia ta [în timpul necazului cel mare] ca să nu fiu nimicit. Varsă-ţi mînia asupra naţiunilor care te-au ignorat [sau care nu au ajuns să te cunoască] şi asupra familiilor care nici nu au chemat măcar numele tău. Căci ei [babilonienii şi aliaţii lor] l-au devorat pe Iacob. Da, ei l-au înghiţit — şi continuă să-l extermine; iar locul său de locuit ei l-au pustiit. — Ier. 10:24, 25; nota marginală; Ps. 79:6, 7.

21. În seama cui putem lăsa problema executării dreptei judecăţi asupra celor care caută să ne extermine din pricina modului nostru de a acţiona?

²¹ Această rugăciune este adresată „Regelui naţiunilor.“ Noi putem lăsa în seama lui problema executării dreptei sale judecăţi asupra acelora care îl ignoră şi care încearcă, din spirit de răzbunare, să îi extermine pe toţi cei care recunosc şi susţin în mod loial suveranitatea sa universală. Noi ne înălţăm strigătul de ajutor spre, care este singurul nostru ajutor.

[Notă de subsol]