Şi tu poţi trage foloase din noul legământ

 1. Ce dublă însărcinare a îndeplinit Ieremia?

IEHOVA i-a dat lui Ieremia o dublă însărcinare. Profetul trebuia ‘să smulgă din rădăcină şi să dărâme, să distrugă şi să sfărâme’. Totodată, el trebuia ‘să construiască şi să planteze’. Ieremia a îndeplinit prima parte a însărcinării sale demascând răutatea iudeilor umflaţi de mândrie şi anunţând judecata lui Dumnezeu ce avea să vină atât asupra lor, cât şi asupra Babilonului. Însă profeţiile lui conţineau şi un mesaj de speranţă cu privire la viitor. Ieremia a prezis construirea a ceea ce Dumnezeu îşi pusese în gând să fie construit şi plantarea a ceea ce Dumnezeu îşi pusese în gând să fie plantat. De exemplu, profetul îndeplinea cea de-a doua parte a însărcinării primite când a îndreptat atenţia spre restabilirea iudeilor în ţara lor (Ier. 1:10; 30:17, 18).

 2. De ce a executat Iehova judecata asupra poporului său, şi în ce măsură l-a corectat el?

² Faptul că Ieremia a anunţat această restabilire nu însemna că Dumnezeu avea să fie prea indulgent cu poporul său ori că avea să facă vreun compromis de la normele sale de dreptate. Nu, Iehova avea să execute judecata asupra iudeilor îndărătnici. (Citeşte Ieremia 16:17, 18.) În timpul lui Ieremia, puţini ‘făceau dreptate’ sau ‘căutau fidelitatea’, iar răbdarea lui Iehova ajunsese la limită. El a spus: „Am obosit să-mi tot pară rău“ (Ier. 5:1; 15:6, 7). Acei iudei ‘se întorseseră la nelegiuirile strămoşilor lor, ale celor dintâi, care n-au vrut să asculte’ de cuvintele lui Iehova. Mai mult, ei l-au mâniat pe Dumnezeu comiţând adulter spiritual cu dumnezei falşi (Ier. 11:10; 34:18). Iehova avea să-şi corecteze poporul, chiar să-l disciplineze, „în măsura potrivită“. Drept rezultat, unii iudei aveau să-şi dea seama cât de neînţeleaptă era calea pe care o urmau şi aveau să se întoarcă la el (Ier. 30:11; 46:28).

 3. De ce trebuie să acordăm atenţie profeţiei despre noul legământ?

³ Prin Ieremia, Dumnezeu a prezis ceva ce avea să aducă foloase mult mai mari şi pe termen lung: un nou legământ. Acesta urma să înlocuiască legământul care fusese încheiat cu poporul Israel după exodul din Egipt şi care îl avusese ca mediator pe Moise. Avem motive întemeiate să acordăm atenţie noului legământ, care constituie un aspect remarcabil al scrierilor profetice ale lui Ieremia. (Citeşte Ieremia 31:31, 32.) Un motiv important este că Isus Cristos a vorbit despre el când a instituit Cina Domnului (Luca 22:20). Apostolul Pavel a făcut şi el referire la acest legământ când le-a scris evreilor. El a citat profeţia lui Ieremia şi a subliniat importanţa noului legământ (Evr. 8:7–9). Dar ce este de fapt noul legământ? De ce a fost necesar? Cine sunt cei implicaţi în noul legământ şi ce foloase avem personal de pe urma lui? Vom vedea în continuare.

 4. Ce s-a realizat prin legământul Legii?

⁴ Pentru a ne face o idee clară despre noul legământ, trebuie mai întâi să înţelegem menirea celui de dinainte, legământul Legii. Acesta servea mai multor scopuri în ce priveşte naţiunea ce aştepta Sămânţa promisă prin care mulţi aveau să fie binecuvântaţi (Gen. 22:17, 18). Acceptând legământul Legii, israeliţii au devenit ‘proprietatea specială’ a lui Dumnezeu. Sub acest legământ, preoţii naţiunii Israel proveneau din tribul lui Levi. Când a făcut acest legământ naţional între El şi Israel la muntele Sinai, Iehova a vorbit despre „un regat de preoţi şi o naţiune sfântă“, dar nu a dezvăluit când şi cum avea să fie întemeiat acesta (Ex. 19:5–8). Până atunci însă, legământul Legii arăta clar că israeliţii nu puteau respecta în mod deplin Legea şi scotea astfel în evidenţă păcatele lor. De aceea, sub Lege, israeliţii trebuiau să aducă cu regularitate jertfe pentru acoperirea păcatelor lor. În mod evident, era nevoie de ceva mai mult, de o jertfă perfectă care să nu trebuiască să fie repetată. Da, era într-adevăr nevoie de iertarea pentru totdeauna a păcatului (Gal. 3:19–22).

 5. De ce a prezis Iehova instituirea noului legământ?

⁵ Începem, astfel, să înţelegem de ce, chiar dacă legământul Legii era încă în vigoare, Dumnezeu l-a inspirat pe Ieremia să profeţească despre un alt legământ, noul legământ. Însă, în iubirea şi în bunătatea sa, Iehova a dorit să ofere ajutor permanent nu doar unei singure naţiuni. Referitor la cei care aveau să fie incluşi în viitorul legământ, Dumnezeu a spus prin intermediul lui Ieremia: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ier. 31:34). Deşi această promisiune a fost făcută în zilele lui Ieremia, ea le oferă tuturor oamenilor o minunată perspectivă de viitor. În ce fel?

 6, 7. a) Ce simt unii din cauza păcatelor comise? b) De ce poate fi încurajator să cunoaştem mai multe detalii despre noul legământ?

⁶ Suntem încă imperfecţi şi deseori conştientizăm această realitate crudă. Să luăm exemplul unui frate care s-a luptat cu o problemă personală serioasă. El mărturiseşte: „Mă simţeam îngrozitor când aveam o recidivă. Credeam că n-o să-mi pot repara niciodată greşelile. Îmi era greu chiar şi să mă rog. Începeam prin a spune: «Iehova, nu ştiu dacă ai să-mi asculţi rugăciunea, dar . . .»“. Unii dintre cei care au avut astfel de recidive sau care au comis un păcat au simţit ca şi cum un „nor gros“ le împiedica rugăciunile (Plâng. 3:44). Alţii au fost chinuiţi ani la rând de amintirea fărădelegilor din trecut. Chiar şi cei care, de altfel, sunt creştini exemplari ar putea spune lucruri pe care, mai târziu, le regretă (Iac. 3:5–10).

⁷ Niciunul dintre noi nu ar trebui să creadă că lui nu i se poate întâmpla să adopte o conduită greşită (1 Cor. 10:12). Şi apostolul Pavel a fost conştient că era supus greşelii. (Citeşte Romani 7:21–25.) De aceea, ar trebui să păstrăm viu în minte noul legământ. Dumnezeu a arătat că un aspect fundamental al noului legământ va fi că El nu-şi va mai aduce aminte de păcate. Iată un folos nespus de mare! Profeţirea acestui lucru trebuie să-l fi impresionat profund pe Ieremia. Şi noi suntem la fel de impresionaţi pe măsură ce învăţăm mai multe despre noul legământ şi vedem ce foloase ne poate aduce el.

 8, 9. Cu ce sacrificiu a făcut Iehova posibilă iertarea păcatelor?

⁸ Cu cât ajungem să-l cunoaştem mai îndeaproape pe Iehova, cu atât ne dăm mai bine seama cât de bun şi de îndurător este el cu oamenii imperfecţi (Ps. 103:13, 14). Când a rostit profeţia referitoare la noul legământ, Ieremia a scos în evidenţă că Iehova ‘va ierta nelegiuirea’ şi nu-şi va mai aduce aminte de păcate (Ier. 31:34). Probabil că Ieremia s-a întrebat cum avea Dumnezeu să acorde o astfel de iertare. Profetul trebuie să fi înţeles cel puţin un lucru: Vorbind despre un nou legământ, Dumnezeu se referea la o înţelegere, sau un acord, ce avea să existe între El şi oameni. Într-un anume fel, prin acest legământ, Iehova avea să realizeze ceea ce l-a inspirat pe Ieremia să descrie în linii mari, inclusiv iertarea păcatelor. Mai multe detalii urmau să fie cunoscute pe măsură ce Dumnezeu avea să dezvăluie alte lucruri despre scopul său, implicit despre ceea ce urma să facă Mesia.

⁹ Probabil că aţi observat părinţi care îşi răsfaţă copiii şi nu îi disciplinează. Ar proceda Iehova aşa? Nicidecum! Acest lucru reiese clar din felul în care a intrat în vigoare noul legământ. În loc să anuleze pur şi simplu păcatele, Dumnezeu şi-a respectat cu rigurozitate normele de dreptate furnizând baza legală pentru iertarea păcatelor. Aceasta a presupus un mare sacrificiu din partea sa. Vom înţelege mai multe observând ce a scris Pavel cu referire la noul legământ. (Citeşte Evrei 9:15, 22, 28.) Apostolul a menţionat ‘eliberarea prin răscumpărare’ şi a spus că „fără vărsare de sânge nu există iertare“. În cazul noului legământ, nu era vorba de sângele taurilor sau al ţapilor aduşi ca jertfă sub Lege. Nu, noul legământ a fost validat de sângele lui Isus. Pe baza acestei jertfe perfecte, Iehova putea ‘să ierte nelegiuirea şi păcatul’ pentru totdeauna (Fap. 2:38; 3:19). Dar cine avea să fie inclus în noul legământ şi să obţină această iertare? În niciun caz naţiunea evreiască. Isus a spus că Dumnezeu avea să respingă poporul evreu, ce oferea jertfe de animale sub Lege, şi că avea să aleagă o altă naţiune (Mat. 21:43; Fap. 3:13–15). Aceasta s-a dovedit a fi „Israelul lui Dumnezeu“, alcătuit din creştinii unşi cu spirit sfânt. Simplu spus, legământul Legii a fost încheiat între Dumnezeu şi Israelul natural, iar noul legământ, între Dumnezeu şi Israelul spiritual, avându-l ca Mediator pe Isus (Gal. 6:16; Rom. 9:6).

10. a) Cine este ‘vlăstarul’ lui David? b) Ce foloase pot trage oamenii datorită acestui „vlăstar“?

¹⁰ Ieremia l-a numit pe „Cel care vine“, pe Mesia, ‘vlăstarul’ lui David. Acest nume este foarte potrivit. Chiar în timpul activităţii de profet a lui Ieremia, linia familiei regale a lui David a fost întreruptă, asemenea unui copac ce este tăiat. Totuşi, buturuga lui nu a murit. Mai târziu, pe linia genealogică a regelui David s-a născut Isus. El a putut fi numit „Iehova este Dreptatea noastră“, ceea ce subliniază preocuparea deosebită a lui Dumnezeu pentru această calitate. (Citeşte Ieremia 23:5, 6.) Iehova a permis ca Fiul său unic-născut să sufere şi să moară pe pământ. Apoi, în armonie cu normele sale de dreptate, Iehova a putut să aplice valoarea jertfei de răscumpărare a ‘vlăstarului’ lui David ca bază pentru iertare (Ier. 33:15). Acest lucru le-a oferit posibilitatea unor oameni să fie declaraţi „drepţi pentru viaţă“ şi să fie unşi cu spirit sfânt, devenind astfel participanţi la noul legământ. Ca o dovadă în plus a preocupării lui Dumnezeu pentru dreptate, alte persoane care nu sunt direct implicate în acest legământ pot trage şi chiar trag foloase de pe urma lui, aşa cum vom vedea în continuare (Rom. 5:18).

11. a) Pe ce este scrisă legea noului legământ? b) De ce membrii clasei „alte oi“ apreciază legea noului legământ?

¹¹ Care sunt alte trăsături distinctive ale noului legământ? Putem remarca o diferenţă majoră între noul legământ şi legământul Legii mozaice dacă ne gândim pe ce au fost scrise legile celor două legăminte. (Citeşte Ieremia 31:33.) Cele zece porunci ale legământului Legii au fost scrise pe table de piatră, care, în cele din urmă, au dispărut. Însă Ieremia a profeţit că legea noului legământ avea să fie scrisă în inima oamenilor şi că avea să dăinuie. Participanţii la noul legământ, creştinii unşi, apreciază cu adevărat această lege. Dar ce se poate spune despre cei care nu sunt efectiv incluşi în noul legământ, adică despre membrii clasei „alte oi“, care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ? (Ioan 10:16) Şi aceştia îşi găsesc desfătarea în legea lui Dumnezeu. Într-un anumit sens, ei sunt asemenea locuitorilor străini din Israel care au acceptat Legea mozaică şi au tras foloase din ea (Lev. 24:22; Num. 15:15).

12, 13. a) Ce este legea noului legământ? b) De ce, sub „legea lui Cristos“, nu ne simţim constrânşi să-i slujim lui Dumnezeu?

¹² Dar ce este legea scrisă în inima creştinilor unşi? Ea este numită şi „legea lui Cristos“. Această lege a fost dată mai întâi israeliţilor spirituali, care sunt incluşi în noul legământ (Gal. 6:2; Rom. 2:28, 29). „Legea lui Cristos“ poate fi rezumată într-un singur cuvânt: iubire (Mat. 22:36–39). Dar cum ajung creştinii unşi să aibă această lege scrisă în inima lor? Ei studiază Biblia şi se îndreaptă spre Dumnezeu în rugăciune. Aceste aspecte ale închinării adevărate sunt două modalităţi esenţiale de a scrie legea lui Iehova în inimă. Prin urmare, ele trebuie să facă parte din viaţa de zi cu zi a tuturor creştinilor adevăraţi, inclusiv a celor care nu sunt participanţi la noul legământ, dar care doresc să se bucure de foloasele ce decurg din el.

¹³ „Legea lui Cristos“ mai este numită şi „legea perfectă a libertăţii“ sau „legea unui popor liber“ (Iac. 1:25; 2:12). Mulţi s-au născut sub Legea mozaică, dar nimeni nu se naşte sub noul legământ sau sub legea lui Cristos. Sub această lege, nicio persoană nu-i slujeşte lui Dumnezeu din constrângere. Dimpotrivă, ne bucurăm să ştim că legea lui Iehova poate fi scrisă în inimă şi că, astăzi, oamenii pot avea parte de foloasele eterne ale legământului despre care a profeţit Ieremia.

14. Cine trage, în mod evident, foloase de pe urma noului legământ?

¹⁴ Când află că noul legământ este încheiat cu cei 144 000, unii s-ar putea gândi că doar aceştia trag foloase de pe urma lui. Probabil cred acest lucru deoarece numai cei unşi se împărtăşesc din embleme la Comemorarea anuală a morţii lui Cristos, ocazie în care vinul reprezintă „sângele legământului“ (Mar. 14:24). Să ne amintim însă că participanţii la noul legământ alcătuiesc împreună cu Isus „sămânţa“ lui Avraam, prin care vor fi binecuvântate toate naţiunile (Gal. 3:8, 9, 29; Gen. 12:3). Într-un anume fel, Iehova îşi va împlini prin intermediul noului legământ promisiunea de a binecuvânta întreaga omenire prin „sămânţa“ lui Avraam.

15. Ce rol s-a profeţit că vor îndeplini cei unşi?

¹⁵ Isus Cristos, partea principală a seminţei lui Avraam, slujeşte ca Mare Preot. El a oferit jertfa perfectă care face posibilă iertarea greşelilor şi a păcatelor. (Citeşte Evrei 2:17, 18.) Însă Dumnezeu a profeţit încă din vechime instituirea ‘unui regat de preoţi şi a unei naţiuni sfinte’ (Ex. 19:6). În poporul Israel, preoţii proveneau dintr-un trib, iar regii, dintr-un alt trib. Aşadar, cum avea să vină în existenţă această promisă naţiune de regi şi preoţi? Apostolul Petru şi-a adresat prima scrisoare celor ce erau sfinţiţi prin spirit (1 Pet. 1:1, 2). El i-a numit pe aceştia „o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială“ (1 Pet. 2:9). Astfel, creştinii unşi, incluşi în noul legământ, vor sluji ca preoţi sub conducerea lui Cristos. Să ne gândim ce înseamnă acest lucru. Zilnic avem de purtat o luptă deoarece suntem sub influenţa păcatului, care încă ‘domneşte’ ca rege. Cei care vor sluji ca subpreoţi vor fi trecut prin această situaţie (Rom. 5:21). Ei vor şti ce înseamnă să greşeşti şi să te lupţi cu sentimentele de vinovăţie. Astfel, împreună cu Cristos, ei vor putea manifesta înţelegere faţă de noi până când vom învinge înclinaţiile păcătoase.

16. De ce este încurajator textul din Revelaţia 7:9, 14 pentru cei din ‘marea mulţime’?

¹⁶ În Revelaţia 7:9, 14, cei din ‘marea mulţime’ sunt descrişi ca fiind „îmbrăcaţi în robe albe“, ceea ce înseamnă că ei sunt curaţi în ochii lui Dumnezeu. Această mare mulţime, care are perspectiva de a supravieţui ‘necazului celui mare’, este strânsă în prezent. Prin urmare, încă de pe acum, membrii ei sunt într-un anumit sens consideraţi drepţi de Dumnezeu. Ei sunt declaraţi drepţi ca prieteni ai lui Iehova (Rom. 4:2, 3; Iac. 2:23). Nu este acesta un folos nepreţuit! Dacă faci parte din marea mulţime, poţi fi sigur că Dumnezeu doreşte să te ajute în străduinţa ta de a rămâne curat în ochii săi.

17. În ce sens Iehova nu-şi mai „aduce aminte“ de păcate?

¹⁷ Dar ce se întâmplă cu păcatele celor pe care Dumnezeu îi aprobă? Aşa cum am observat în paragrafele anterioare, Iehova a spus prin intermediul lui Ieremia: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ier. 31:34). Dumnezeu face aceasta pentru cei unşi pe baza jertfei lui Isus. În mod asemănător, el poate ierta păcatele membrilor marii mulţimi pe baza aceluiaşi ‘sânge al legământului’. Afirmaţia potrivit căreia Dumnezeu nu-şi va mai „aduce aminte“ de păcate nu transmite ideea că lui Dumnezeu i se vor şterge din memorie păcatele oamenilor, astfel că nu şi le va mai putea aminti. Cuvintele lui Ieremia sugerează mai degrabă că, după ce Iehova a aplicat disciplinarea necesară şi l-a iertat pe un păcătos penitent, el ‘aruncă înapoia sa’ păcatul din trecut, adică nu mai permite ca acesta să-i influenţeze atitudinea faţă de acea persoană. Să ne gândim la păcatele pe care le-a comis regele David în legătură cu Bat-Şeba şi cu Urie. David a fost mustrat şi a suportat consecinţele nelegiuirilor sale (2 Sam. 11:4, 15, 27; 12:9–14; Is. 38:17). Totuşi, Dumnezeu nu l-a tras la răspundere pe David la nesfârşit pentru acele păcate. (Citeşte 2 Cronici 7:17, 18.) Aşa cum se arată în noul legământ, odată ce Iehova iartă păcatele pe baza jertfei lui Isus, el nu le mai aminteşte niciodată (Ezec. 18:21, 22).

18, 19. Ce lecţie despre iertare desprindem din noul legământ?

¹⁸ Prin urmare, noul legământ scoate în evidenţă un aspect deosebit al relaţiilor lui Dumnezeu cu oamenii păcătoşi, atât cu cei unşi, care sunt incluşi în noul legământ, cât şi cu cei care au speranţă pământească. Putem avea încredere că, odată ce Iehova ne-a iertat păcatele, el nu le mai aminteşte împotriva noastră. Astfel, din promisiunea lui Dumnezeu referitoare la noul legământ se desprinde o lecţie importantă pentru fiecare dintre noi. Să ne întrebăm: Încerc să-l imit pe Iehova şi să nu mai aduc în discuţie greşelile pe care am spus deja că le-am iertat? (Mat. 6:14, 15) Acest lucru este valabil atât în cazul greşelilor minore, cât şi în cazul păcatelor grave, cum ar fi adulterul comis de partenerul creştin. Dacă partenerul nevinovat decide să-l ierte pe cel care a comis adulter şi care s-a căit, nu ar fi oare corect ‘să nu-şi mai aducă aminte’ de acel păcat? E adevărat, nu este uşor ‘să aruncăm înapoia noastră’ greşelile altora, totuşi aceasta este o modalitate prin care-l putem imita pe Iehova.a

¹⁹ Lecţia despre iertare pe care o învăţăm din profeţia referitoare la noul legământ poate fi aplicată chiar şi cu privire la o persoană care a fost exclusă, dar care s-a căit şi a fost reintegrată. Să presupunem că acea persoană ne-a provocat o pagubă sau ne-a stricat în vreun fel reputaţia. Acum, că a fost reprimită în mijlocul congregaţiei, cum ne va influenţa ceea ce citim în Ieremia 31:34 modul în care o privim şi ne comportăm faţă de ea? O vom ierta şi nu vom mai aminti răul pe care ni l-a făcut? (2 Cor. 2:6–8) Toţi cei care manifestă apreciere faţă de noul legământ ar trebui să se străduiască să aplice această lecţie în viaţa de zi cu zi.

20. Cum se deosebeşte atitudinea noastră de cea a multor iudei din vremea lui Ieremia?

²⁰ În zilele lui Ieremia, mulţi iudei gândeau că „Iehova nu va face nici bine, nici rău“ (Ţef. 1:12). Deşi cunoşteau într-o oarecare măsură cine este Iehova şi ce fel de persoană este el, aceştia credeau că Dumnezeu nu avea să facă nimic şi că nici nu aştepta din partea lor să respecte vreo normă. Noi însă ştim că niciun lucru nu scapă atenţiei lui Dumnezeu. Avem o teamă plină de respect faţă de el şi, cu siguranţă, nu dorim să facem ceea ce este rău (Ier. 16:17). Totodată, ştim că Iehova este un Tată binevoitor. El vede faptele noastre bune, indiferent că alţii le observă sau nu (2 Cron. 16:9).

21, 22. De ce nu mai este nevoie să ni se spună „cunoaşteţi-l pe Iehova“?

²¹ Să remarcăm un alt aspect semnificativ al noului legământ: „Voi pune legea mea înlăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor . . . Nu vor mai învăţa fiecare pe semenul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşteţi-l pe Iehova!», fiindcă toţi mă vor cunoaşte“ (Ier. 31:33, 34). Cei unşi de pe pământ din zilele noastre au dovedit că au legea lui Dumnezeu înlăuntrul lor. Ei iubesc adevărurile găsite în ea şi nu se bazează pe învăţăturile oamenilor. În plus, le împărtăşesc cu bucurie cunoştinţa biblică celor ce alcătuiesc marea mulţime. Astfel, şi cei cu speranţă pământească ajung să-l cunoască şi să-l iubească pe Iehova. Ei se supun de bunăvoie îndrumării lui Dumnezeu şi au încredere în promisiunile sale. Probabil şi tu eşti unul dintre ei. Îl cunoşti bine pe Dumnezeu şi eşti în relaţii apropiate cu el. Nu eşti de acord că acesta este un folos extraordinar?

²² Dar cum ai reuşit să-ţi întăreşti relaţiile cu Iehova? Fără îndoială că îţi aminteşti unele ocazii în care ai simţit că el ţi-a răspuns la rugăciuni. Ocaziile de acest fel te-au făcut să apreciezi şi mai mult personalitatea lui Dumnezeu. Ori poate că ai simţit sprijinul său când ţi-ai amintit un verset biblic ce te-a ajutat să faci faţă unei situaţii grele. Preţuieşte astfel de momente! Pe măsură ce vei studia Cuvântul lui Iehova, îţi vei adânci tot mai mult cunoştinţa despre el. Iată un folos de care ne vom bucura pentru eternitate!

23. De ce, cunoscându-l pe Iehova, ne putem elibera de sentimentele inutile de vinovăţie?

²³ Datorită noului legământ, putem avea parte în prezent de încă o binecuvântare. Ştiind că Iehova acordă iertare potrivit acestui legământ, ne poate fi mai uşor să ne eliberăm de sentimentele persistente de vinovăţie. De pildă, unele femei care au făcut avort înainte de a cunoaşte normele lui Dumnezeu pot avea un sentiment acut de vinovăţie şi de amărăciune deoarece au curmat în mod voit viaţa unei fiinţe umane aflate în dezvoltare. Alte persoane pot încerca astfel de sentimente deoarece au ucis oameni în război. Însă jertfa de răscumpărare a lui Isus, ce constituie baza noului legământ, face posibilă iertarea celor ce se căiesc sincer. Prin urmare, putem fi convinşi că, dacă Iehova ne-a iertat păcatele, el priveşte problema ca încheiată. Aşadar, nu trebuie să stăruim cu mintea asupra păcatelor pe care Iehova le-a iertat cu largheţe!

24. De ce este încurajator versetul din Ieremia 31:20?

²⁴ O dovadă impresionantă a mărinimiei cu care iartă Dumnezeu se găseşte în Ieremia 31:20. (Citeşte.) Cu zeci de ani înainte de zilele lui Ieremia, Iehova a pedepsit regatul de nord al celor zece triburi ale lui Israel (reprezentat de Efraim, tribul cel mai important) din cauza idolatriei. Locuitorii săi au fost duşi în exil. Totuşi, Dumnezeu avea sentimente profunde şi manifesta afecţiune tandră faţă de oamenii acelei naţiuni. El încă ţinea la ei ca la „un copil mult iubit“. Când se gândea la ei, ‘lăuntrul său se tulbura’. Această relatare, pe care o găsim în contextul noului legământ, arată cu câtă largheţe îi iartă Iehova pe cei care se căiesc de conduita greşită din trecut.

25. Ce motive avem să-i fim recunoscători lui Iehova pentru noul legământ?

²⁵ Promisiunea lui Iehova de a ierta păcatele prin intermediul noului legământ se va împlini în mod deplin la sfârşitul Domniei Milenare a lui Cristos. Isus Cristos împreună cu cei 144 000 de subpreoţi îi vor fi restabilit la perfecţiune pe oamenii loiali. După testul final, oamenii vor fi membri cu drepturi depline ai familiei universale a lui Iehova. (Citeşte Romani 8:19–22.) De secole, omenirea geme sub povara păcatului. Însă atunci creaţia umană se va bucura de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“, fiind eliberată de păcat şi de moarte. Prin urmare, suntem convinşi că, datorită acestei măsuri iubitoare, noul legământ, putem obţine multe foloase. Prin ‘vlăstarul’ lui David putem avea parte de foloase atât în prezent, cât şi în viitor, pentru eternitate, şi ne vom putea bucura de viaţă când Iehova va face „dreptate pe pământ“! (Ier. 9:24; 33:15)