„Ce fel de persoane trebuie să fiţi“!

„Fiindcă toate aceste lucruri vor fi astfel descompuse, ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“! (2 PET. 3:11)

 1. De ce a fost a doua scrisoare a lui Petru un îndemn oportun pentru creştinii din zilele sale?

CÂND apostolul Petru a scris a doua scrisoare inspirată, creştinii înduraseră deja multe persecuţii. Totuşi, ei nu-şi pierduseră zelul, ci continuau să progreseze. Prin urmare, Diavolul a folosit o altă stratagemă, care dăduse deja rezultate. Aşa cum a dezvăluit Petru, Satan a încercat să-i corupă pe slujitorii lui Dumnezeu prin intermediul învăţătorilor falşi, care aveau „ochii plini de adulter“ şi „inima deprinsă la lăcomie“ (2 Pet. 2:1–3, 14; Iuda 4). De aceea, prin cea de-a doua scrisoare, Petru i-a îndemnat din toată inima pe creştini să-i rămână fideli lui Dumnezeu.

 2. a) Asupra căror aspecte se concentrează 2 Petru, capitolul 3? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

² Petru a scris: „Dar cred că este drept ca, atât timp cât sunt în acest tabernacol, să vă trezesc prin aduceri-aminte, ştiind că în curând va avea loc dezbrăcarea de tabernacolul meu . . . Voi face deci tot posibilul ca şi după plecarea mea să puteţi oricând să menţionaţi aceste lucruri“ (2 Pet. 1:13–15). Prin urmare, ştiind că peste puţin timp avea să moară, Petru voia ca aducerile sale aminte, atât de oportune, să nu fie uitate. Într-adevăr, ele au ajuns să facă parte din Biblie şi pot fi citite de noi toţi în prezent. Capitolul 3 din a doua scrisoare a lui Petru este foarte important pentru noi, întrucât se concentrează asupra ‘zilelor din urmă’ ale actualului sistem şi asupra distrugerii cerurilor şi a pământului simbolice (2 Pet. 3:3, 7, 10). Ce sfat ne-a dat Petru? Cum ne ajută sfatul lui să obţinem aprobarea lui Iehova?

 3, 4. a) Ce exclamaţie a făcut Petru, şi ce avertisment a dat el? b) Care sunt cele trei aspecte pe care le vom analiza în continuare?

³ După ce a vorbit despre distrugerea lumii lui Satan, Petru a spus: „Ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“! (2 Pet. 3:11, 12) Aceste cuvinte ale lui Petru reprezintă o exclamaţie, nu o interogaţie. El ştia că numai cei care fac voia lui Iehova şi manifestă calităţi plăcute lui vor fi ocrotiţi în apropiata ‘zi de răzbunare’ (Is. 61:2). De aceea, apostolul a mai spus: „Voi deci, iubiţii mei fraţi, ştiind dinainte acestea, păziţi-vă ca să nu fiţi târâţi cu ei [cu învăţătorii falşi] de nelegiuirea oamenilor care sfidează legea şi să cădeţi de la statornicia voastră“ (2 Pet. 3:17).

⁴ Numărându-se printre cei care ‘ştiau dinainte acestea’, Petru era conştient că, în zilele din urmă, creştinii trebuiau să fie foarte vigilenţi pentru a-şi păstra integritatea. Mai târziu, apostolul Ioan a explicat motivul. El a profeţit că Satan avea să fie aruncat din cer şi că urma să fie cuprins de „mânie mare“ împotriva celor „care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Rev. 12:9, 12, 17). Slujitorii unşi loiali ai lui Dumnezeu, împreună cu însoţitorii lor, „alte oi“ fidele, vor ieşi victorioşi (Ioan 10:16). Dar ce se poate spune despre fiecare dintre noi? Ne vom păstra integritatea? Da, cu condiţia să ne străduim să cultivăm calităţi plăcute lui Dumnezeu, să ne păstrăm ‘fără pată şi fără defect’ pe plan moral şi spiritual şi să avem un punct de vedere corect cu privire la încercări. În continuare vom analiza aceste trei aspecte.

Să cultivăm calităţi plăcute lui Dumnezeu

 5, 6. a) Ce calităţi ar trebui să ne străduim să cultivăm? b) De ce trebuie să depunem „toate eforturile“ pentru a cultiva calităţi plăcute lui Dumnezeu?

⁵ La începutul celei de-a doua scrisori, Petru a scris: „Depunând şi voi toate eforturile, adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute, cunoştinţa, la cunoştinţă, stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine, perseverenţa, la perseverenţă, devoţiunea sfântă, la devoţiunea sfântă, afecţiunea frăţească, la afecţiunea frăţească, iubirea. Pentru că, dacă aceste lucruri vor fi în voi şi vor abunda, ele nu vă vor lăsa să fiţi leneşi sau neroditori în ce priveşte cunoaşterea exactă a Domnului nostru Isus Cristos“ (2 Pet. 1:5–8).

⁶ Într-adevăr, pentru a cultiva calităţi plăcute lui Dumnezeu, trebuie să depunem „toate eforturile“. De exemplu, este nevoie de multe eforturi ca să participăm la toate întrunirile creştine, să citim zilnic din Biblie şi să respectăm un bun program de studiu personal. De asemenea, pentru ca închinarea în familie să se ţină cu regularitate şi să fie un moment plăcut şi util pentru toţi membrii familiei, ar putea fi nevoie de multe eforturi şi de o bună planificare. Dar aceste obiceiuri sănătoase nu sunt o povară când devin o parte componentă a vieţii noastre şi îndeosebi când simţim foloasele pe care ni le aduc.

 7, 8. a) Ce au spus unii fraţi despre închinarea în familie? b) Ce foloase vă aduce închinarea în familie?

⁷ O soră a scris despre închinarea în familie: „Ne ajută să învăţăm multe lucruri“. O altă soră a spus: „Sinceră să fiu, mi-a părut rău când am aflat că nu se va mai ţine studiul de carte. Era întrunirea mea preferată. Acum însă, pentru că avem o seară rezervată închinării în familie, înţeleg că Iehova ştie când avem nevoie de un anumit lucru“. Un soţ a spus: „Închinarea în familie ne ajută foarte mult. Este extraordinar că avem o întrunire adaptată necesităţilor noastre de cuplu! Şi eu, şi soţia mea am făcut progrese în manifestarea rodului spiritului sfânt. De asemenea, găsim mai multă bucurie ca oricând în lucrarea de predicare“. Un tată a spus: „Copiilor le place închinarea în familie; fac cercetări şi învaţă multe lucruri. Închinarea în familie ne sporeşte încrederea că Iehova ştie ce probleme avem şi ne răspunde la rugăciuni“. Priveşti şi tu la fel această măsură spirituală minunată?

⁸ Nu permiteţi ca lucrurile neînsemnate să se suprapună cu închinarea în familie. Un cuplu a spus: „În ultima lună, în fiecare joi seara când trebuia să ţinem închinarea în familie a apărut ceva neprevăzut. Însă n-am permis ca acest lucru să ne împiedice să ţinem studiul“. E adevărat, poate că uneori trebuie să vă modificaţi programul. Dar nu permiteţi să treacă nici măcar o săptămână fără să ţineţi închinarea în familie!

 9. a) Cum l-a sprijinit Iehova pe Ieremia? b) Ce învăţăm din exemplul lui Ieremia?

⁹ Profetul Ieremia constituie un exemplu excelent pentru noi. El a avut nevoie de hrană spirituală din partea lui Iehova. Această hrană, pe care a preţuit-o foarte mult, l-a ajutat să predice cu perseverenţă unui popor nereceptiv. „Cuvântul lui Iehova . . . a fost ca un foc mistuitor închis în oasele mele“, a spus Ieremia (Ier. 20:8, 9). În plus, hrana spirituală l-a ajutat să facă faţă timpurilor critice care au culminat cu distrugerea Ierusalimului. În prezent, dispunem de întregul Cuvânt scris al lui Dumnezeu. Dacă îl studiem cu sârguinţă şi ne însuşim punctul de vedere al lui Dumnezeu, vom reuşi, la fel ca Ieremia, să perseverăm cu bucurie în lucrarea de predicare, să ne păstrăm fidelitatea când trecem prin încercări şi să rămânem curaţi pe plan moral şi spiritual (Iac. 5:10).

Să rămânem ‘fără pată şi fără defect’

10, 11. De ce trebuie să facem tot posibilul să rămânem ‘fără pată şi fără defect’, şi ce presupune aceasta?

¹⁰ În calitate de creştini, ştim că trăim în timpul sfârşitului. De aceea, nu ne surprinde că omenirea a ajuns să fie obsedată de lucruri pe care Iehova le detestă, cum ar fi lăcomia, depravarea şi violenţa. Conform cu Revelaţia 2:13, 14, am putea rezuma strategia lui Satan astfel: „Dacă nu pot să-i înfricoşez pe slujitorii lui Dumnezeu, probabil că aş putea să-i corup“. Aşadar, să ascultăm îndemnul plin de iubire al lui Petru: „Faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de [Dumnezeu] fără pată, fără defect şi în pace“ (2 Pet. 3:14).

¹¹ Expresia „faceţi tot posibilul“ se aseamănă cu îndemnul de a depune „toate eforturile“, pe care Petru îl dăduse mai înainte. Cu certitudine, Iehova, cel care l-a inspirat pe apostolul Petru să exprime aceste sentimente, ştie că trebuie să ne străduim din răsputeri ca să rămânem ‘fără pată şi fără defect’, departe de necurăţia lumii lui Satan. A ne strădui din răsputeri presupune a ne păzi inima de dorinţele greşite. (Citeşte Proverbele 4:23; Iacov 1:14, 15.) Presupune, de asemenea, a sta fermi împotriva celor care sunt „intrigaţi“ din cauza modului nostru de viaţă creştin şi care ne „insultă“ (1 Pet. 4:4).

12. Ce asigurare găsim în Luca 11:13?

¹² Din cauza imperfecţiunii, este o adevărată luptă să facem ce este drept (Rom. 7:21–25). Putem spera că vom ieşi învingători numai dacă ne îndreptăm spre Iehova, ştiind că el le dă cu generozitate spirit sfânt oamenilor sinceri care i-l cer (Luca 11:13). Spiritul sfânt produce în noi calităţi pe care Dumnezeu le aprobă. Acestea ne vor ajuta să facem faţă atât tentaţiilor, cât şi încercărilor vieţii, care s-ar putea intensifica pe măsură ce ziua lui Iehova se apropie.

Încercările ne pot întări

13. Ce ne va ajuta să perseverăm în încercări?

¹³ În acest sistem vechi, cu toţii trecem prin diferite încercări. În loc să ne descurajăm, să le privim drept ocazii de a ne dovedi iubirea faţă de Dumnezeu şi de a ne întări credinţa în el şi în Cuvântul său. Discipolul Iacov a scris: „Consideraţi ca o mare bucurie când treceţi prin diferite încercări, fiindcă ştiţi că încercarea credinţei voastre duce la perseverenţă“ (Iac. 1:2–4). De asemenea, să nu uităm că „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă“ (2 Pet. 2:9).

14. Cum te încurajează exemplul lui Iosif?

¹⁴ Să luăm exemplul lui Iosif, fiul lui Iacob, care a fost vândut ca sclav chiar de fraţii lui (Gen. 37:23–28; 42:21). Şi-a pierdut Iosif credinţa din cauză că a fost tratat cu atâta cruzime? S-a supărat el pe Dumnezeu pentru că a permis să se abată asupra lui acel necaz? Nu, după cum reiese din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar încercările nu s-au oprit aici. Mai târziu, Iosif a fost acuzat pe nedrept de tentativă de viol şi a fost aruncat în temniţă. Şi de data aceasta, el i-a rămas loial lui Iehova (Gen. 39:9–21). Iosif a permis ca încercările să-l întărească, motiv pentru care a fost răsplătit din plin.

15. Ce putem învăţa din exemplul lui Naomi?

¹⁵ Într-adevăr, încercările ne pot întrista sau chiar ne pot deprima. Probabil că Iosif a trecut prin astfel de momente. Însă alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu au avut în mod sigur sentimente de acest fel. Să ne gândim la Naomi, care şi-a pierdut soţul şi cei doi fii. „Nu-mi mai spuneţi Naomi“, a zis ea. „Spuneţi-mi Mara [adică Amărăciune], fiindcă Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune“ (Rut 1:20, 21, nota de subsol). Reacţia lui Naomi a fost normală şi justificată. Totuşi, asemenea lui Iosif, ea nu s-a poticnit din punct de vedere spiritual şi nici nu şi-a pierdut integritatea. Iehova a răsplătit-o pe această femeie preţioasă (Rut 4:13–17, 22). În plus, în viitorul Paradis pământesc, Dumnezeu va anula răul cauzat de Satan şi de lumea sa rea. „Nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte, nici nu-i vor mai urca în inimă.“ (Is. 65:17)

16. Cum ar trebui să privim rugăciunea, şi de ce?

¹⁶ Indiferent de încercările prin care trecem, iubirea lui Dumnezeu ne întăreşte mult. (Citeşte Romani 8:35–39.) Deşi Satan va încerca în continuare să ne descurajeze, el nu va reuşi dacă vom avea o „minte sănătoasă“ şi vom rămâne „treji în vederea rugăciunilor“ (1 Pet. 4:7). Isus a spus: „Rămâneţi treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!“ (Luca 21:36). Îndemnându-ne să facem „implorări“, adică rugăciuni fierbinţi, Isus a scos în evidenţă că nu este timpul să fim nepăsători în privinţa poziţiei pe care o avem înaintea sa şi a Tatălui său. Numai cei aflaţi într-o stare aprobată vor avea perspectiva de a supravieţui zilei lui Iehova.

Să rămânem activi în serviciul lui Iehova

17. Cum ne ajută exemplul profeţilor din vechime dacă teritoriul nostru este dificil?

¹⁷ Participarea la activităţi spirituale ne înviorează. Acest lucru ne aminteşte de cuvintele lui Petru: „Ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“! (2 Pet. 3:11) Printre aceste fapte, pe primul loc se află proclamarea veştii bune (Mat. 24:14). E adevărat, în unele teritorii, lucrarea de predicare poate fi o provocare din cauza indiferenţei sau a împotrivirii oamenilor ori din simplul motiv că aceştia sunt preocupaţi numai de problemele cotidiene. Şi slujitorii lui Iehova din vechime au avut de înfruntat atitudini asemănătoare. Totuşi, ei n-au renunţat, ci s-au întors „de repetate ori“ la oameni cu mesajul primit de la Dumnezeu. (Citeşte 2 Cronici 36:15, 16.) (Ier. 7:24–26) Ce i-a ajutat să persevereze? Ei şi-au privit misiunea din perspectiva lui Iehova, nu a lumii. De asemenea, pentru ei, faptul de a purta numele lui Dumnezeu era cea mai mare onoare (Ier. 15:16).

18. Cum contribuie lucrarea de predicare la viitoarea preamărire a numelui divin?

¹⁸ Şi noi avem onoarea de a vesti numele şi scopul lui Iehova. Să ne gândim: Datorită lucrării noastre de predicare, duşmanii lui Dumnezeu nu vor putea spune că n-au auzit despre el şi scopul său când va sosi ziua cea mare a lui Iehova. Într-adevăr, asemenea faraonului din vechime, ei vor şti că Iehova este cel care acţionează împotriva lor (Ex. 8:1, 20; 14:25). În acelaşi timp, Iehova îi va onora pe slujitorii săi fideli arătând cât se poate de clar că ei au fost cu adevărat reprezentanţii săi. (Citeşte Ezechiel 2:5; 33:33.)

19. Cum putem arăta că dorim să profităm de timpul în care Iehova manifestă răbdare?

¹⁹ Spre sfârşitul celei de-a doua scrisori, Petru le-a scris fraţilor săi creştini: „Consideraţi răbdarea Domnului nostru drept salvare“ (2 Pet. 3:15). Aşadar, să profităm de timpul în care Iehova manifestă răbdare! Să cultivăm calităţi plăcute lui! Să rămânem ‘fără pată şi fără defect’ şi să avem o atitudine corectă faţă de încercări! De asemenea, să rămânem activi în serviciul Regatului! În felul acesta, vom putea primi binecuvântările nesfârşite aduse de ‘cerurile noi şi de pământul nou’ (2 Pet. 3:13).

Vă amintiţi?

• Cum putem cultiva calităţi plăcute lui Dumnezeu?

• Cum putem rămâne ‘fără pată şi fără defect’?

• Ce putem învăţa din exemplul lui Iosif şi al lui Naomi?

• De ce este un mare privilegiu să participăm la lucrarea de predicare?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Soţilor, ce vă va ajuta atât pe voi, cât şi pe membrii familiei voastre să cultivaţi calităţi plăcute lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Ce învăţăm din modul în care Iosif a înfruntat încercările?