„Păstorul“ regal al profeţiei biblice

 1. În ce stare au menţinut „păstorii“ politici popoarele pe care le stăpînesc şi cum va fi remediat acest lucru?

„PĂSTORII“ politici ai acestui sistem de lucruri menţin popoarele asemănătoare oilor, într-o stare de divizare sau de dezbinare. Fiecare popor se află într-un staul naţional separat. Nu există un singur staul atotcuprinzător pentru întreaga omenire. Organizaţia pentru pace şi securitate, a Naţiunilor Unite, nu a reuşit să ofere un asemenea staul universal, cu toate că are 151a de naţiuni membre. Ea nu satisface necesitatea popoarelor de a avea un singur staul, sub un singur Păstor. Numai Creatorul care „a făcut dintr-un om orice naţiune a oamenilor, ca să locuiască pe întreaga suprafaţă a pămîntului,“ poate să îl ofere pe Păstorul Guvernator care să adune toate popoarele într-un singur staul. — Fapt. 17:26.

 2, 3. (a) De ce a văzut Iehova necesar să-i detroneze pe păstorii care coborau din regele David? (b) De ce rosteşte Ieremia 23:1, 2 un vaiet de nenorocire împotriva unor asemenea păstori?

² Prin poporul său ales, Israel, Creatorul a demonstrat întregii lumi că în prezentul sistem de lucruri nici un om imperfect nu poate aduce întreaga omenire la un loc, ca o singură turmă, şi să domnească asupra ei ca singurul ei păstor. Faptul acesta s-a confirmat chiar cu dinastia regilor care coborau din David, regele care a cucerit Ierusalimul, făcînd din el oraşul de reşedinţă sau capitala sa, în anul 1070 i.e.n. Ca reprezentanţi pămînteşti a Dumnezeului lui Israel, ei şedeau pe aşa-numitul „tron al lui Iehova“ (1 Cron. 29:3; 2 Cron. 13:8). Din cauza unei stăruitoare adînciri în rău a păstorilor-guvernatori (puţini dintre ei constituind excepţii), Dumnezeu a văzut necesar să detroneze această dinastie după 463 de ani de guvernare.

³ „‘Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc oile păşunii mele!’ este declaraţia lui Iehova. De aceea, iată ce a spus Iehova, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: ‘Voi înşivă aţi risipit oile mele, le ţineţi împrăştiate şi nu v-aţi îndreptat atenţia spre ele.’ ‘Iată, îmi îndrept atenţia asupra voastră, avînd în vedere răutatea purtărilor voastre,’ este declaraţia lui Iehova.“ — Ier. 23:1, 2.

 4. Cum s-au purtat ca „păstori“ Salum (Ioahaz) şi Ioiachim (sau Iehoiachim)?

⁴ După moartea bunului rege Iosia, în 628 î.e.n., cei trei fii ai săi şi un nepot s-au dovedit răi în purtările lor. Rezultatul a fost risipirea supuşilor lor. Aşa a fost de exemplu Salum sau Ioahaz, cel dintîi care l-a urmat pe Iosia la „tronul lui Iehova.“ După ce a domnit un sfert de an, el a fost dus în exil în Egipt. Acolo el a şi murit (Ier. 22:10–12). Cît despre fratele său mai mare, Ioiachim, domnia sa de unsprezece ani a fost atît de apăsătoare şi vinovată de atîta vărsare de sînge încît el nu a meritat nimic altceva decît să-i fie aruncat cadavrul înafara porţilor Ierusalimului şi să fie îngropat „cum se îngroapă un asin.“ — Ier. 22:13–19.

 5. Cum s-au purtat ca „păstori“ Conia (Ioiachin sau Iehoiachin) şi Zedechia?

⁵ Ioiachim a fost succedat de către tînărul său fiu Ioiachin, numit şi Ieconia sau Conia (Mat. 1:11, 12). Pentru că el era un descendent al regelui David şi şedea pe „tronul lui Iehova,“ el ar fi putut să fie socotit tot atît de preţios ca şi un inel de sigiliu pe mîna dreaptă a lui Iehova. Insă pentru răutatea lui el a meritat să fie smuls şi azvîrlit în exil în ţara Babilonului care asedia atunci Ierusalimul. Ioiachin, împreună cu mai bine de 10 000 de israeliţi a fost dus în exil în Babilon şi a murit acolo. El nu a lăsat în urma lui un fiu care să şadă pe tron, ci a fost încoronat unchiul său Zedechia, fiul lui Iosia şi vasal al împăratului Babilonului, Nebucadneţar (2 Regi 24:5–17; Ier. 22:24–30). Zedechia a violat jurămîntul pe care îl făcuse în numele lui Iehova. Prin urmare, atunci cînd a fost pus în faţa consecinţelor liniei sale rebele de acţiune şi cînd a cerut informaţii lui Ieremia, profetul, acesta nu a putut să-i transmită nimic altceva decît un mesaj de osîndire pentru Zedechia.

 6. Cum s-a dovedit „vaiul“ rostit asupra acelor păstori a fi un vai sau o nenorocire pentru supuşii lor, şi în ce sens a fost răspunzător Iehova de aceea risipire a lor?

⁶ Ceea ce li s-a întîmplat celor patru „păstori“ regali ai regatului lui Iuda şi subpăstorilor princiari a fost cu adevărat un „vai“ sau o nenorocire. Aceasta a însemnat totodată şi risipirea supuşilor lor comparabili cu oile, prin plecarea lor în exil în Egipt şi în Babilon. Prin aceasta ţara lui Iuda a rămas o pustietate goală. De această risipire a „oilor“ erau răpunzători „păstorii,“ din cauza răutăţii lor. Se poate spune că Iehova, Dumnezeul lui Israel, a cauzat risipirea aceasta numai prin faptul că a pus în mişcare forţele sale de execuţie disciplinară, pentru a aduce pedeapsa asupra poporului său neascultător. — Ier. 23:1, 2; 2 Cron. 36:9–21.

CEL CARE ESTE NUMÎT: „IEHOVA ESTE DREPTATEA NOASTRĂ“

 7, 8. (a) Numai de la cine poate veni un „păstor“ superior celor patru regi din urmă ei Ierusalimului şi de ce? (b) Ce a spus Iehova la Ieremia 23:3–6 unde promite un asemenea „păstor“ de un fel superior?

⁷ Noi găsim păstorul ideal în persoana Dumnezeului Bibliei, în Iehova Dumnezeu. El ne poate oferi un păstor-guvernator mai bun decît ultimii patru regi ai Ierusalimului, a căror răutate a avut ca rezultat risipirea supuşilor lor comparabili cu oile. Avînd în vedere dezamăgirea pe care le-o provoacă stăpînitorii omeneşti imperfecţi supuşilor lor, Păstorul ceresc Iehova a promis că va aduce un altfel păstor-guvernator, unul de un fel superior. Astfel, după ce a pronunţat „vaiul“ cu privire la „păstorii“ provocatori de dezamăgire ai regatului lui Iuda, el l-a inspirat pe profetul său Ieremia să spună:

⁸ „‘Şi eu însumi voi aduna laolaltă rămăşiţa oilor mele din toate ţările în care le-am împrăştiat, le voi aduce înapoi în acest loc de păşune şi ele vor fi, desigur, roditoare şi vor creşte la număr. Iar eu voi ridica peste ele păstori care le vor păstori cu adevărat, şi ele nu se vor mai teme şi nici nu vor mai fi cuprinse de nicio groază şi nu va lipsi nici una’ — este declaraţia lui Iehova. ‘Iată, vin zile — este declaraţia lui Iehova — cînd îi voi ridica lui David un lăstar drept [în contrast cu mlădiţele regale nedrepte ale lui David]. Şi va domni, desigur, un rege şi va acţiona cu discernămînt şi va face drept şi dreptate în ţară. În zilele sale Iuda va fi salvat şi însuşi Israel va locui în siguranţă. Iar numele său, cu care va fi numit, este acesta: ‘Iehova este dreptatea noastră.’“ — Ier. 23:3–6.

 9. De ce faptul că numele „păstorului“ promis avea să fie „Iehova este dreptatea noastră“ nu înseamnă că el e însuşi Iehova?

⁹ „El va fi numit: ‘Domnul este Justificatorul nostru.’“ În felul acesta a redat ediţia din 1978 a traducerii Jewish Publication Society of America textul din Ieremia 23:6, pe cînd traducerea Moffat redă prin „apărătorul nostru.“ Nici un om de pe pămînt nu a ajuns să poarte literalmente acest nume. Dar profeţia s-a împlinit în persoana lui Isus Cristos. Faptul că el a ajuns să fie numit cu acest nume nu înseamnă că Isus este însuşi Iehova Dumnezeu. Israelitul pe care l-a chemat Iehoţadac şi al cărui nume înseamnă „Iehova este declarat drept“ sau „Iehova este drept“ nu era însuşi Iehova (1 Cron. 6:14, 15). Ieremia 33:16 ne spune că şi Ierusalimul însuşi avea să fie numit „Iehova este dreptatea noastre,“ dar înseamnă această că Ierusalimul era însuşi Iehova? Nu! Ultimul rege care a domnit la Ierusalim se numea Zedechia care înseamna „Dreptatea lui Iah.“ Regele care urma să fie numit „Iehova este dreptatea noastră,“ şi anume Isus Cristos, se află într-un puternic contrast cu regele Zedechia.

10, 11. (a) Asupra căror oameni s-a împlinit promisiunea din Ieremia 23:5, 6? (b) Cui i s-a atribuit în mod potrivit numele de „Iehova este dreptatea noastră,“ şi de ce?

¹⁰ Profeţia lui Ieremia 23:5, 6 nu s-a împlinit în zilele lui Isus asupra lui Iuda, a lui Israel şi a Ierusalimului literal. Acele elemente iudaice l-au respins pe Isus ca Mesia. Ele au suferit nimicirea şi împrăştierea pricinuită de către romani în anul 70 e.n. În realitate profeţia s-a împlinit asupra israeliţilor spirituali, asupra discipolilor unşi ai lui Cristos.

¹¹ În cursul primului război mondial dintre anii 1914–1918 rămăşiţa israeliţilor spirituali era împrăştiată de către clerul şi naţiunile creştinătăţii care se angajaseră în războiul mondial. Dar de la 1919 încoace Iehova l-a utilizat pe glorificatul Isus Cristos pentru a aduna la un loc rămăşiţa împrăştiată, aducînd-o în unitate spirituală pe tot globul pămîntesc. Membrii acestei rămăşiţe de israeliţi spirituali, ce manifestă căinţă şi care fusese restabilită, au fost curăţaţi şi făcuţi astfel potriviţi pentru a proclama „această veste bună a Regatului“ la scară internaţională, pe „tot pămîntul locuit“ (Mat. 24:9–14). În felul acesta, prin bunătatea nemeritată a lui Iehova manifestată prin Cristos, ei au fost declaraţi drepţi sau au fost justificaţi. Iehova s-a dovedit a fi Susţinătorul sau „apărătorul“ lor şi ei au devenit martorii săi creştini (Is. 43:10). Deoarece aceasta favoare urma să vină prin Păstorul regal, atunci întronat, Isus Cristos, acesta merita să i se atribuie şi numele de „Iehova este dreptatea noastră.“

12. Calea cărei naşteri însemnate a fost pregătită prin eliberarea rămăşiţei din Babilon şi prin restabilirea ei în ţara lui Iuda?

¹² Pentru a prefigura acest lucru, Iehova a adus în anul 537 î.e.n. „din ţara de la miază-noapte“ rămăşiţa plină de căinţă a israeliţilor şi a restabilit-o în patria ei (Ier. 23:7, 8). Această readucere a lor din Babilon şi restabilirea lor în ţara multă vreme pustiită a lui Iuda a pregătit calea ca să aibă loc în Betleemul lui Iuda cea mai însemnată naştere care a avut loc vreodată pe pămînt. Aceasta a fost naşterea lui Isus Cristos ca descendent al regelui David. — Luca 2:1–38; 3:23–31.

13. (a) În ciuda cărui fapt privitor la dinastia lui David i-a ridicat Iehova acestuia „un lăstar drept“? (b) Cum s-a purtat Iehova cu rămăşiţa în armonie cu numele lăstarului de „Iehova este dreptatea noastră“?

¹³ În felul acesta Iehova i-a ridicat lui David „un lăstar drept,“ în ciuda profeţiei sale pline de „vaiuri“ împotriva regelui Conia (Ieconia, Iehoiachin sau Ioiachin)b (Ier. 22:24 pînă la 23:2; Mat. 1:11–16; 2 Regi 25:27–30). Acest „lăstar drept,“ Isus Cristos şi-a depus viaţa sa umană perfectă pentru viitorii săi supuşi umani. Făcînd acest lucru, el a aşezat temelia sau baza pentru ca discipolii săi consacraţi în număr de 144 000, să fie ‘declaraţi drepţi în vederea faptului de a deveni comoştenitori ai săi în regatul lui ceresc (Rom. 8:14–17; 1 Cor. 1:30, 31). De la 1919 e.n., în ciuda acuzelor aduse de clerul creştinătăţii împotriva rămăşiţei acestor 144 000 de moştenitori ai Regatului, Iehova a restabilit această rămăşiţă în favoarea şi în serviciul său. Prin acesta Iehova i-a apărat pe membrii ei, i-a justificat şi i-a ‘declarat drepţi’ prin Cristos. — Rom. 8:31–33; Ier. 23:6, Moffat; J.P.S.; NW.

14. Ce servi a ridicat Iehova din rîndurile rămăşiţei unse, de la naşterea regatului în 1914?

¹⁴ Iehova a ridicat din rîndurile acestei rămăşiţe a israeliţilor spirituali, bătrîni sau supraveghetori credincioşi. Intrucît la sfîrşitul timpurilor păgînilor, în 1914, a fost născut în cer regatul mesianic, aceşti supraveghetori servesc ca păstori princiari pe pămînt pînă cînd rămăşiţa îşi va sfîrşi cariera ei pămîntească şi se va alătura „Păstorului“ regal în regatul său ceresc. — Ier. 23:3, 4; Is. 32:1, 2.

DE CE NU A CORESPUNS AŞTEPTĂRILOR CLERUL CREŞTINĂTĂŢII?

15. În ce stare se află creştinătatea în contrast cu starea rămăşiţei unse?

¹⁵ Rămăşiţa restabilită a Israeliţilor spirituali locuieşte într-un paradis spiritual, sub Regele ceresc, sub cel numit „Iehova este dreptatea noastră“ (Ier. 23:3–6). În creştinătate nu există astăzi nici urmă de un asemenea paradis de pace şi securitate spirituală. Ea se află într-o stare de pătare prin adulter şi e lovită de foamete spirituală. Starea ei este dureroasă şi preveşteşte un sfîrşit şi mai sfîşietor. Acest eveniment îl va face pe cel care îl va trăi să se clatine ca un om ameţit de alcool. — Ier. 23:9, 10; Mat. 24:21, 22.

16, 17. Cine este răspunzător de stărea de azi a creştinătăţii, în armonie cu Ier. 23:11–14?

¹⁶ Răspunzător de aceste stări de lucruri este clerul creştinătăţii. Membrii acestuia nu au corespuns aşteptărilor frecventatorilor bisericilor lor. Este întocmai aşa cum a spus Iehova despre profeţii falşi şi despre preoţii templului din zilele lui Ieremia:

¹⁷ „‘Căci atît profetul cît şi preotul s-au pătat. Chiar şi în propria mea casă (templu) am găsit răutatea lor,’ este declaraţia lui Iehova. ‘De aceea calea lor va deveni pentru ei ca locurile alunecoase, prin întuneric, pe care vor fi întinşi şi vor cădea cu certitudine. Iar la profeţii Ierusalimului am văzut lucruri oribile (căci i-am văzut) comiţînd adulter şi umblînd în falsitate; ei au întărit mîinile răufăcătorilor, să nu se întoarcă fiecare de la propria lui răutate. Ei au ajuns cu toţii pentru mine ca „Sodoma, iar locuitorii săi (ai Ierusalimului) ca Gomora.’“ — Ier. 23:11–14.

18. De cînd şi în ce fel s-au făcut vinovaţi clericii creştinătăţii de adulter spiritual?

¹⁸ Chiar de la întemeierea creştinătăţii, în zilele lui Constantin cel Mare, Pontifex Maximus al Imperilui Roman, clerul catolic iar mai tîrziu clerul protestant s-au făcut vinovaţi de adulter spiritual. În ce fel? Prin faptul că s-au făcut prieteni ai acestui lumi şi au luat parte la aventurile lor politice şi militare. — Iac. 4:4.

19. Cum s-a pătat clerul precum şi membrii bisericilor lor cu imoralitate literală?

¹⁹ Clerul permite ca persoane care sînt literalmente adultere şi homosexuale să stea în propriile sale rînduri şi să oficieze în bisericile sale. Nu este atunci de mirare că clerul permite ca asemenea categorii de oameni imorali să rămînă înscrişi printre membrii bisericilor lor. Astăzi starea de imoralitate a creştinătăţii este notorie, adică „oribilă,“ într-un grad mult mai înalt decît acela al Sodomei şi Gomorei. Creştinătatea va suferi pe merit soarta acelor oraşe imorale din antichitate.

20. De ce va bea clerul doza sau poţiunea morţii?

²⁰ Cei mai de condamnat din cadrul creştinătăţii sînt clericii şi conducătorii religioşi. De aceea ei vor bea doza sau porţiunea morţii: „Căci de la profeţii Ierusalimului (care prefigurează creştinătatea), apostazia s-a întins în toată ţara.“ — Ier. 23:15.

21. Cum a atras clasa Ieremia atenţia lumii, în anul 1925, asupra apostaziei clerului?

²¹ Clasa modernă Ieremia a acţionat promt şi fără teamă în misiunea de a atrage atenţia lumii asupra apostaziei clerului. Anul 1925 a fost remarcabil în acest sens. La congresul general al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei din Indianapolis, statul Indiana care s-a ţinut între 24 şi 31 august, principala manifestare a fost adoptarea unei rezoluţii intitulate „Mesajul speranţei.“ Preşedintele Asociaţiei şi-a prezentat rezoluţia la sfîrşitul cuvîntării intitulate: „O chemare la acţiune“ şi i-a dat citire în continuare. Printre altele, ea declara:

„ . . . religioniştii, fie catolici, fie protestanţi, sînt de o aroganţă, de o înfumurare, de o impietate şi de o lipsa de frică de Dumnezeu, bătătoare la ochi. De aceea este evident că remediile oferite de către oricare dintre aceste elemente mai sus menţionate, sau chiar de către toate, sînt zadarnice, neputincioase şi prea slabe ca să poată satisface dorinţele omeneşti.

Catolicismul ridică pretenţii şi îşi asumă lucruri care îi aparţin exclusiv lui Dumnezeu. Moderniştii îl neagă pe Dumnezeu, neagă Cuvîntul său şi planul său de răcumpărare şi oferă o forţă oarbăc ca remediu pentru starea de ruinare a omului. Iar fundamentaliştii, în timp ce mărturisesc că cred în Bibliei, în fond o neagă prin modul lor de acţiune. Ei învaţă doctrine false şi care îl dezonorează pe Dumnezeu, şi, alături de catolici şi de modernişti se aliază cu puterile politice şi comerciale ale lumii în pretenţia blasfemiatoared că au capacitatea de a întemeia regatul lui Dumnezeu pe pămînt. Toţi aceştia s-au unit între ei sub conducerea superstăpînitorului lor, Satan, pentru a-l împinge pe Dumnezeu într-un colţ şi pentru a-i dezonora numele . . . Stiind aceste lucruri precum şi că timpul său este scurt, Diavolul încearcă să-i civîrşească pe oameni cu un potop de doctrine false şi înşelătoare şi să le abată mintea completamente de la Iehova. A sosit timpul ca Dumnezeu să îşi facă un nume pe pămînt iar oamenii să cunoască adevărul cu privire la planul divin care este singurul mijloc de salvare a lumii. — Paragrafele 5, 6, 9. Vezi „The Watchtower“ din 15 octombrie 1925, paginile 310, 311(eng.). Vezi şi Apocalips 8:12; 16:8, 9.

22. (a) Cine serveşte scopul lui Dumnezeu de a-şi face un nume? (b) Cum a dat clerul dovadă de lipsă de respect faţă de numele lui Dumnezeu prin felul în care profeţesc membrii clerului?

²² Cuvîntarea „O chemare la acţiune“ prin care a fost prezentată rezoluţia de mai sus spunea în paragraful 28: „A venit timpul ca Iehova să îşi facă un nume pe păamînt. Biserica are o parte în această acţiune în măsura în care (membrii ei) sînt Martorii pentru Domnul.“ (Pagina 326 din The Watch Tower, ediţia din 1 noiembrie 1925). Astfel de la începutul anului (1926) care a urmat după această rezoluţie şi după răspîndirea ei pe scară mondială, sub formă de tractat, clasa Ieremia a făcut un remarcabil efort de a pune numele lui „Iehova în faţa întregii omeniri. Dar creştinătatea s-a dovedit a fi lipsită de orice respect faţă de numele lui Dumnezeu. Despărţind numele lui Dumnezeu de scopul său declarat de a aduce viforul nenorocirii asupra creştinătăţii, clerul a continuat să spună „celor lipsiţi de respect faţă de mine (Dumnezeu): ‘Iehova a vorbit astfel: „Va veţi bucura de pace“’ şi fiecăruia care umblă în încăpăţînarea inimii sale ei i-au zis: ‘Nu va veni nici o neorocire asupra voastră.’“ Ier. 23:17–20.e

23. (a) Iehova i-a trimis pe acei clerici, sau cine i-a trimis? (b) Potrivit cu Ier. 23:21, 22, ce s-ar fi întîmplat dacă clerul ar fi stat în grupul intim al lui Iehova?

²³ Dar cine i-a trimis pe acei clerici cu promisiunile lor de pace? Ei nu „au stat în grupul intim al lui Iehova“ ca să afle cu exactitate mesajul său. Iehova nu i-a trimis în numele său. El nu le-a vorbit, pentru ca ei să poată profeţi ceea ce a ieşit „din gura lui Iehova.“ Ei au fost trimişi din seminariile teologice de către sectele religioase ale creştinătăţii. Ce s-ar fi întîmplat dacă clerul ar fi stat în „grupul intim“ al lui Iehova sau la sfatul lui şi ar fi aderat la descoperirile sau revelaţiile lui? Iehova spune: „Dar dacă ar fi stat în grupul meu intim, atunci ei ar fi făcut pe poporul meu să audă cuvintele mele şi la-r fi făcut să se întoarcă de la calea sa rea şi de la răutatea comportărilor sale.“ — Ier. 23:21, 22.

24. Ce nu ar fi existat printre membrii bisericilor creştinătăţii dacă clerul ar fi stat la sfatul lui Iehova?

²⁴ Intr-un asemenea caz nu ar fi existat înspăimîntătoarea neştiinţă sau ignoranţă cu privire la Biblie, care se manifestă astăzi printre frecventatorii bisericilor. Dacă însuşi clerul ar fi luat iniţiativa şi ar fi aderat la Cuvîntul revelat al lui Dumnezeu, şi ar fi învăţat pe milioanele de membrii ai bisericilor lor să facă acelaşi lucru, nu ar fi avut loc cele două războaie mondiale care au început în sînul creştinătăţii! Clerul răspunzător de aceste lucruri nu este ascuns de ochii lui Iehova. El nu este doar un „Dumnezeu de aproape“ (scurt la vedere) ca să nu poată vedea şi lucrurile de departe. — Ier. 23:23, 24.

25. Potrivit cu Ier. 23:25–28, ce să-i ofere auditoriului cineva care are ceva de oferit?

²⁵ A sosit timpul ca oamenii să decidă dacă vor asculta încontinuare de „visurile“ clerului creştinătăţii sau dacă vor asculta de Cuvîntul lui Iehova aşa cum este adus la cunoştinţă de clasa Ieremia. A venit, de asemenea, timpul ca aceia care pretind că sînt slujitori ai lui Dumnezeu, să acţioneze în conformitate cu chestiunea controversată expusă în Ieremia 23:25–28: „Profetul care are în vis, să relateze visul; dar cel care are cuvîntul meu, să vorbească în mod fidel cuvîntul meu.“

26. Pentru că trebuie să existe o deosebire între visuri şi Cuvîntul lui Dumnezeu, ce s-au hotărît clasa Ieremia şi „marea mulţime“ să facă?

²⁶ Ce are de a face Cuvîntul lui Iehova cu „visurile“ neîntemeiate, cu viziunile unor inimi omeneşti? Absolut nimic! Intre aceste două lucruri trebuie să existe o deosebire ca între boabele de grîu şi paie. Clasa Ieremia, care deţine Cuvîntul lui Dumnezeu, este hotărîtă să vorbească acest adevăr tot timpul în mod credincios sau loial. Din respect faţă de Iehova, „marea mulţime“ a ascultătorilor ei s-a decis să procedeze în acelaşi fel.

27. Cînd şi cum va fi Cuvîntul lui Iehova ca un ciocan de fierar?

²⁷ Sînt 60 de ani şi mai bine de cînd clasa Ieremia vorbeşte Cuvîntul lui Iehova. Acel Cuvînt nu a încendiat de la sine organizaţiile inflamabile ale creştinătăţii şi nici nu a sfărîmat în bucăţi sistemul de lucruri asemănător cu un munte. Şi totuşi Cuvîntul divin aşa cum a fost proclamat de către clasa Ieremia nu va da faliment. Cînd acel Cuvînt vorbit al lui Iehova va fi împlinit de către el la timpul său cuvenit, în „marele necaz,“ atunci se va răspunde în mod afirmativ la propria sa întrebare: „NU se asemănă Cuvîntul meu în mod potrivit, cu un foc, este declaraţia lui Iehova ‘şi cu un baros care sfărîmă stînca’“ (Ier. 23:29). De aceea, să continuăm a crede în acel Cuvînt.

28. Cum se face că clerul ‘fură cuvintele lui Dumnezeu, fiecare de la însoţitorul său’ şi astfel cine este împotriva lor?

²⁸ Spre deosebire de clasa clericală, cei care aparţin clasei Ieremia au fost trimişi de către Iehova, ca să vorbească în numele său. Dar şi profeţii clericali pretind că vorbesc în numele său, şi că, prin urmare, vorbesc adevărul biblic. În felul acesta, conducătorii religioşi ai creştinătăţii ‘fură’ cu adevărat forţa şi efectul mesajului catastrofal proclamat de către clasa Ieremia. Între-adevăr, clasa Ieremia îşi sprijineşte sau îşi susţine mesajul prin citarea cuvintelor: „Iată ce a spus Iehova.“ Dar clerul încearcă să des greutate şi sonoritate adevărului pe care îl predică membrii lui, adăugînd cuvintele: „O declaraţie!“ Ar părea că ei vorbesc de la Dumnezeu. Astfel, ei pot folosi textul biblic ca pretext pentru a predica chestiuni politice sau chiar şi pentru a face propagandă de război. Iehova este însă împotriva acestor profeţi clericali pe care nu i-a trimis el dinăuntrul grupului său intim, şi care ‘fură’ cuvintele Sale din Biblie, ca să le aplice în mod fals. — Ier. 23:30, 31.

29. Cum va arăta Iehova că asemenea profeţi clericali sînt înşelători?

²⁹ Cum va arăta Iehova că asemenea profeţi clericali sînt înşelători? Prin faptul că nu se va împlini acea ‘declaraţie’ pe care o anunţă ei şi nici cea ce îşi permit ei să vorbească în numele său. El nu sprijineşte falsităţile lor. „‘Iată că sînt împotriva profeţilor visurilor false,’ este declaraţia lui Iehova [împotriva celor] ‘care le relatează şi care fac pe poporul meu să rătăcească încoace şi încolo [să se abată] din cauza falsităţilor lor şi din cauza lăudăroşeniei lor.’ ‘Căci nu i-am trimis eu şi nic nu le-am poruncit. Aşa că nu-i vor aduce nici un beneficiu acestui popor,’ este declaraţia lui Iehova“ (Ier. 23:32). Vai de bietul popor!

30. Cui să-i acordăm noi cuvenita importanţă sau greutate: asigurărilor clerului, sau Cuvîntului lui Iehova?

³⁰ În acest timp în care creştinătatea nu se află în pace cu Dumnezeu, noi să nu ne lăsăm toropiţi de somnolenţa spirituală şi nici adormiţi de asigurările de pace ale clerului. Să privim cu toată seriozitatea „povara“ sau mesajul grav şi important din Cuvîntul lui Dumnezeu.

„POVARA LUI IEHOVA“

31. Cînd cei dinăuntrul creştinătăţii ne cer să le spunem deschis şi sincer în ce constă greutatea mesajului pentru zilele acestea, ce sîntem obligaţi să le spunem?

³¹ Astăzi mesajul pe care îl are Iehova pentru acest sistem politic, religios şi comercial de lucruri, este împovărat de declaraţii de condamnare referitoare la o nimicitoare catastrofă. În mod corespunzător şi pentru noi este o greu răspundere să anunţăm mesajul lui Iehova privitor la acest „timp al sfîrşitului.“ Astfel, atunci cînd răspundem la întrebările oamenilor privitoare la destinul acestui sistem de lucruri, trebuie să fim siguri că spunem lucrurile care constituie într-adevăr „povara“ lui Iehova. Atunci cînd clasa laică a creştinătăţii sau cînd profeţii ori preoţii ei ne cer să le spunem deschis şi sincer în ce privinţe apasă greutatea Cuvîntului lui Iehova, noi sîntem obligaţi să le spunem că înşişi oamenii creştinătăţii sînt o „povară“ pentru el şi încă „Ce povară!“ Astfel că el se va descotorosi de această „povară“ prin faptul că va lăsa creştinătatea pradă nimicirii, abandonînd-o.

32. Cum contrazic oamenii creştinătăţii ceea ce declară clasa Ieremia că este „povara lui Iehova,“ şi astfel ce schimbă ei?

³² Celor care sînt lipsiţi de respect faţă de Iehova nu le place să accepte ceea ce arată clasa Ieremia că este „povara lui Iehova.“ Astfel lor nu le place să li se amintească lucrul acesta ca fiind ceva cu adevărat serios sau grav. Alegîndu-şi calea unor afirmaţii contrare, ei îi urmează pe profeţii şi preoţii lor cu privire la prezentarea aceea ce stăruie ei să îşi închipuie că este adevărata „povară“ a Cuvîntului lui Dumnezeu. Dar afirmaţia lor contrară nu se bazează pe Sfintele Scripturi. Ea este o interpretare particulară sau privată, devenind astfel „pentru fiecare propriul său cuvînt.“ Unor asemenea religionişti încăpăţînaţi sau cu idei fixe, clasa Ieremia le spune: „Voi aţi schimbat cuvintele Dumnezeului celui viu, ale lui Iehova al oştirilor, ale Dumnezeului nostru“ (Ier. 23:33–36). Dar pot ei oare schimba sau zădărnici totodată şi catastrofa cu privire la care ne avertizează „povara lui Iehova?“ Nici vorbă!

33, 34. La a cui prezenţă trebuie să atragă clasa Ieremia atenţia religioniştilor care îşi denumesc mesajul lor ca fiind „chiar povara lui Iehova“?

³³ Contrar lucrurilor pe care le-a proclamat clasa Ieremia începînd cu anul postbelic 1919, purtătorii de cuvînt ai creştinătăţii îşi prezintă propriul lor mesaj care este fals şi menit să inducă în eroare. Pentru a-l face să sune cu gravitate în urechile altora, ei se referă la ceea ce au ei de spus ca fiind „povara lui Iehova.“ Iehova a trimis încontinuu la aceşti religionişti clasa Ieremia ca să le spună să nu numească predicile şi profeţirea lor drept „Povara lui Iehova.“ Astfel, ce răspuns a trebuit să dea clasa Ieremia unor asemenea religionişti? Iată-l:

³⁴ „De aceea, iată ce a spus Iehova: ‘Pentru că spuneţi: „Acest cuvînt este chiar povara lui Iehova,“ cînd trimit încontinuu la voi [prin clasa Ieremia] spunînd: „Să nu ziceţi: ‘Povara lui Iehova!’“ de aceea, iată-mă!’“ — Ier. 23:38, 39.

35, 36. În conformitate cu Ieremia 23:39, 40, ce decizie pronunţată de către Iehova trebuie să aducă clasa Ieremia la cunoştinţa celor care vorbesc sau ascultă la „povara“ contrafăcută sau falsă?

³⁵ Într-adevăr, Iehova este de faţă ca Judecător al profeţilor creştinătăţii. Ce decizie a pronunţat el cu privire la „profeţii“ care califică mesajul lor ca fiind „chiar povara lui Iehova“ şi cu privire la oameni care dau ascultare falsei „poveri“? Judecatorul ne spune:

³⁶ „Vă voi lăsa definitiv în părăsire şi vă voi pustii dinaintea mea pe voi şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri. Şi voi aduce asupra voastră o ruşine pe timp nedefinit şi o umilire pe timp nedefinit, care nu vor fi uitate.“ — Ier. 23:39, 40.

37. (a) Cum şi-a executat Iehova decizia sa judecătorească în zilele lui Ieremia şi cu ce efect? (b) Cum i-a mers însă lui Ieremia atunci şi cum se va dovedi adevărat acelaşi lucru şi cu privire la clasa Ieremia?

³⁷ Judecaţi asupra deciziei lui Iehova, care, aşa cum se declarase, a fost executată în zilele lui Ieremia, atunci cînd babilonienii au distrus Ierusalimul şi au profanat templul său în anul 607 î.e.n. Această ruşinoasă şi umilitoare experienţă suferită de acei israeliţi încăpăţînaţi şi necredincioşi a dovedit că Iehova, faţă de care au fost lipsiţi de orice respect, i-a lăsat acum, în sfîrşit, în părăsire. El i-a pustiit ca urmare a răutăţii lor. În felul acesta li s-a astupat gura înfumuraţilor profeţi falşi. Dar gura lui Ieremia a continuat să profeţească. Pe el Iehova nu l-a pustiit. Credincios acestei prefigurări, Iehova nu va pustii nici clasa Ieremia atunci cînd el îşi va executa, nu peste mult timp, importanta şi grabnica sa decizie judecătorească împotriva clerului şi congregaţii lor creştinătăţii. — Ier. 39:11—40:4; Plng. 1:1–22.

„AMĂGIT“ — ÎN MOD AVANTAJOS

38. În ce fel l-a amăgit Iehova pe Ieremia şi cu ce efect?

³⁸ Astfel Ieremia a încheiat patruzeci de ani de comunicare a tot ce i-a poruncit Iehova să spună. El a constatat că Iehova l-a biruit. Iehova s-a dovedit mai tare decît el. Cuvîntul său a exercitat o forţă îmbolditoare asupra lui Ieremia. (Rotherham) Datorită acestui fapt Ieremia a răbdat în serviciul divin pînă la încheierea sau desăvîrşirea lui. În această privinţă Iehova l-a „amăgit“ sau l-a înşelat pe Ieremia. El s-a dovedit mai puternic decît slăbiciunea lui Ieremia. În consecinţă, Ieremia nu a fost prejudiciat prin faptul că a fost amăgit.

39, 40. De care cuvinte ale lui Ieremia, spuse după se Paşhur l-a scos din butuci, ne aminteşte faptul acesta?

³⁹ Este cazul să ne reamintim aici de cuvintele pe care le-a spus Ieremia după ce Paşhur, împuternicitul principal al templului l-a scos pe profet din butuci:

⁴⁰ „M-ai amăgit, Iehova, aşa că am fost amăgit. Ti-ai folosit puterea împotriva mea [împotriva înclinaţiei mele], aşa că ai biruit. Am ajuns un obiect de rîs cît este ziua de lungă; fiecare mă ia în derîdere. Căci ori de cîte ori vorbesc, strig. Strig: violenţă şi jaf. Căci cuvîntul lui Iehova a ajuns pentru mine o pricină de ruşine şi de batjocură cît e ziua de lungă. Am zis: ‘Nu voi mai aminti de el şi nu voi mai vorbi în numele lui.’ Dar în inima mea s-a dovedit a fi ca un foc aprins, închis în oasele mele; am obosit să-l mai ţin în mine şi nu am fost în staresă-l suport. Căci am auzit de la mulţi veşti rele. Pretutindeni era spaimă . . . Dar Iehova a fost cu mine ca unul grozav de puternic. Iată de ce chiar aceia care mă persecută se vor poticni şi nu vor birui. Se va aduce asupra lor multă ruşine, în mod categoric, pentru că ei nu vor fi prosperat. Umilirea lor care va dura nedefinit de mult va fi [o umilire] care nu se va uita.“ — Ier. 20:7–11.

41. Astfel, cum vom fi noi făcuţi în stare să vorbim despre Păstorul regal numit „Iehova este dreptatea noastră“?

⁴¹ Ca „unul grozav de puternic,“ Iehova ne va întări în slăbiciunea noastră. Cu ajutorul puterii lui, noi vom continua să vorbim despre Păstorul său regal, despre acela care se numeşte „Iehova — este dreptatea noastră“.

[Note de subsol]

Vezi pag. 3–a din The Galveston Daily News din 26 septembrie 1977, suntitulul „Papa Paul priveşte înainte spre apropierea morţii.“