Cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu nu vor triumfa!

„Ei vor lupta, desigur, împotriva ta, dar nu vor triumfa asupra ta.“ — IEREMIA 1:19, NW.

 1. Ce misiune a primit Ieremia, şi cât timp a continuat activitatea sa?

IEHOVA i-a dat tânărului Ieremia misiunea de a fi profet pentru naţiuni (Ieremia 1:5). Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei bunului rege Iosia în Iuda. Ministerul profetic al lui Ieremia a continuat pe parcursul perioadei agitate premergătoare cuceririi Ierusalimului de către babilonieni şi când poporul lui Dumnezeu a fost dus în exil. — Ieremia 1:1–3.

 2. Cum l-a susţinut Iehova pe Ieremia, şi ce a însemnat lupta dusă împotriva acestui profet?

² Mesajele de judecată pe care Ieremia trebuia să le proclame urmau să stârnească, desigur, opoziţie. Prin urmare, Dumnezeu l-a întărit pentru ceea ce îl aştepta (Ieremia 1:8–10). De exemplu, profetul a fost susţinut de următoarele cuvinte: „Ei vor lupta, desigur, împotriva ta, dar nu vor triumfa asupra ta, fiindcă «eu sunt cu tine», este declaraţia lui Iehova, «ca să te eliberez»“ (Ieremia 1:19, NW). Lupta împotriva lui Ieremia însemna o luptă împotriva lui Dumnezeu. Astăzi, Iehova are un grup de slujitori asemănători profeţilor, a căror lucrare este similară cu lucrarea lui Ieremia. Asemenea lui Ieremia, ei proclamă cu îndrăzneală cuvântul profetic al lui Dumnezeu. Iar acest mesaj are un impact pozitiv sau negativ asupra tuturor persoanelor sau naţiunilor, în funcţie de modul în care acestea reacţionează la el. La fel ca pe timpul lui Ieremia, există oameni care luptă împotriva lui Dumnezeu, opunându-se slujitorilor săi şi activităţilor încredinţate de El acestora.

Slujitorii lui Iehova sunt ţinta atacurilor

 3. De ce slujitorii lui Iehova au fost şi continuă să fie ţinta atacurilor?

³ Încă de la începutul secolului al XX-lea, poporul lui Iehova este ţinta atacurilor. În multe ţări, oameni răuvoitori au căutat să-i oprească, da, să-i reducă la tăcere pe cei ce proclamă vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Răuvoitorii au fost instigaţi de principalul nostru adversar, Diavolul, care „dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“ (1 Petru 5:8). Când „timpurile neamurilor“ au luat sfârşit în anul 1914, Dumnezeu l-a întronat pe Fiul său ca nou Rege al pământului, dându-i următoarea poruncă: „Domneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi“ (Luca 21:24; Psalmul 110:2). Exercitându-şi puterea, Cristos l-a expulzat din ceruri pe Satan şi l-a exilat în vecinătatea pământului. Fiind conştient că i-a mai rămas puţin timp, Diavolul îşi varsă mânia asupra creştinilor unşi şi asupra însoţitorilor lor (Apocalipsa 12:9, 17). Care au fost rezultatele atacurilor repetate ale acestor luptători împotriva lui Dumnezeu?

 4. Prin ce încercări au trecut slujitorii lui Iehova în timpul primului război mondial, însă ce s-a întâmplat în 1919 şi 1922?

⁴ Slujitorii unşi ai lui Iehova s-au confruntat cu multe încercări ale credinţei în timpul primului război mondial. Ei au fost ridiculizaţi, calomniaţi, hăituiţi de gloate şi bătuţi. Aşa cum a profeţit Isus, ei au fost „urâţi de toate popoarele“ (Matei 24:9). În isteria războiului, duşmanii Regatului lui Dumnezeu au folosit o tactică identică cu cea utilizată împotriva lui Isus Cristos. Ei i-au acuzat pe nedrept pe slujitorii lui Iehova de sediţiune şi au lovit chiar în inima organizaţiei vizibile a lui Dumnezeu. În mai 1918 au fost emise mandate de arestare pe numele lui J. F. Rutherford, preşedintele Watch Tower Society, şi pe numele a şapte dintre colaboratorii săi apropiaţi. Cei opt au fost condamnaţi la ani grei de închisoare şi întemniţaţi în penitenciarul federal din Atlanta (Georgia, S.U.A.). Nouă luni mai târziu au fost eliberaţi, iar în mai 1919, curtea de apel a circumscripţiei judiciare a hotărât că inculpaţii nu avuseseră parte de o judecată imparţială şi, din acest motiv, a anulat sentinţa. S-a propus redeschiderea dosarului, însă, ulterior, guvernul a dispus încetarea urmăririi penale, iar fratele Rutherford şi colaboratorii săi au fost complet disculpaţi. Ei şi-au reluat activitatea, iar în urma congreselor ţinute la Cedar Point (Ohio) în 1919 şi 1922, lucrarea de predicare a Regatului a căpătat un nou avânt.

 5. Prin ce au trecut Martorii lui Iehova în Germania nazistă?

⁵ Anii ’30 au marcat instaurarea dictaturilor, iar Germania, Italia şi Japonia s-au aliat, formând puterile Axei. În primii ani ai acelui deceniu, s-a dezlănţuit o persecuţie sălbatică împotriva poporului lui Dumnezeu, cu precădere în Germania nazistă. S-au impus interdicţii. Casele au fost percheziţionate, iar locatarii arestaţi. Mii dintre ei au fost trimişi în lagăre de concentrare pentru că au refuzat să renunţe la credinţă. Scopul luptei duse împotriva lui Dumnezeu şi a poporului său a fost ştergerea din existenţă a Martorilor lui Iehova din teritoriile aflate sub regimurile totalitare.a În Germania, când Martorii au compărut în faţa instanţelor judecătoreşti ca să-şi apere drepturile, Ministerul Justiţiei al Reich-ului a prezentat nişte concluzii stufoase pentru a se asigura că Martorii nu vor avea câştig de cauză. În aceste concluzii, se spunea printre altele: „Instanţa nu trebuie să se poticnească în simple acte de procedură, ci, în ciuda dificultăţilor procedurale, trebuie să caute şi să găsească soluţii pentru a se achita de nobila misiune care îi revine“. Aceasta însemna că nu se putea obţine o decizie justă. Naziştii susţineau că activităţile Martorilor lui Iehova aveau un caracter ostil şi că ‘împiedicau construirea naţional-socialismului’.

 6. Ce eforturi s-au depus în timpul celui de-al doilea război mondial şi după aceea pentru a opri lucrarea noastră?

⁶ În timpul celui de-al doilea război mondial, s-au impus interdicţii şi restricţii poporului lui Dumnezeu în Australia, Canada şi în unele ţări din Africa şi Asia, precum şi în insulele din Marea Caraibilor şi din Oceanul Pacific, adică în ţările care făceau parte din Commonwealth-ul britanic. În Statele Unite, duşmani influenţi şi oameni dezinformaţi au cauzat necazuri „făcând din apăsare o lege“ (Psalmul 94:20). Însă obligaţia de a saluta drapelul şi ordonanţele publice care interziceau predicarea din casă în casă au fost contestate în faţa instanţei, iar hotărârile favorabile pronunţate în Statele Unite au format un bastion al libertăţii de închinare. Graţie ajutorului lui Iehova, eforturile duşmanilor nu au avut succes. Când războiul s-a încheiat în Europa, interdicţiile au fost ridicate. Mii de Martori care fuseseră închişi în lagăre de concentrare au fost eliberaţi. Însă lupta nu se încheiase. Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial a început războiul rece. Ţările din Europa Răsăriteană au exercitat noi presiuni asupra poporului lui Iehova. Guvernele respective au luat măsuri ca să împiedice activitatea noastră de predicare, să oprească şuvoiul de literatură biblică şi să suprime întrunirile publice. Mulţi Martori au fost închişi sau trimişi în lagăre de muncă.

Lucrarea de predicare continuă!

 7. Care a fost în ultimii ani situaţia Martorilor lui Iehova din Polonia, din Rusia şi din alte ţări?

⁷ După zeci de ani, porţile lucrării de predicare a Regatului s-au deschis. Deşi se afla încă sub regim comunist, Polonia a permis în 1982 să se ţină în ţară congrese de o zi. Tot aici s-au ţinut în 1985 congrese internaţionale. Au urmat în 1989 congrese internaţionale cu o asistenţă uriaşă, printre cei prezenţi numărându-se mii de delegaţi din Rusia şi Ucraina. În acelaşi an, Martorii lui Iehova din Ungaria şi Polonia au fost recunoscuţi oficial. Tot în 1989, toamna, a căzut zidul Berlinului. Câteva luni mai târziu am obţinut recunoaştere juridică în Germania de Est, iar la scurt timp după aceea în Berlin s-a ţinut un congres internaţional. La începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, s-au făcut eforturi pentru a se stabili o legătură directă cu fraţii din Rusia. Au fost contactate unele oficialităţi din Moscova, iar în 1991, Martorii lui Iehova au fost recunoscuţi oficial. De atunci, lucrarea a cunoscut o creştere fenomenală în Rusia şi în republicile fostei Uniuni Sovietice.

 8. Ce i s-a întâmplat poporului lui Iehova în cei 45 de ani care au urmat după încheierea celui de-al doilea război mondial?

⁸ În timp ce în unele zone persecuţia a încetat, în altele s-a intensificat. În cei 45 de ani care au urmat după încheierea celui de-al doilea război mondial, multe ţări au refuzat să-i recunoască oficial pe Martorii lui Iehova. În plus, au fost impuse interdicţii asupra noastră sau asupra activităţilor noastre în 23 de ţări din Africa, în 9 ţări din Asia, în 8 din Europa, în 3 din America Latină şi în 4 state insulare.

 9. Prin ce situaţii au trecut slujitorii lui Iehova din Malawi?

⁹ Din 1967, Martorii lui Iehova din Malawi au îndurat persecuţii crunte. Datorită poziţiei lor de neutralitate ca creştini adevăraţi, colaboratorii noştri în credinţă din această ţară nu au cumpărat carnete de partid (Ioan 17:16). În 1972, după o întrunire a Partidului Congresului din Malawi au reînceput atrocităţile. Fraţii au fost izgoniţi din casele lor şi daţi afară de la locurile de muncă. Mii de Martori au fugit din ţară pentru a nu fi ucişi. Însă au triumfat cei ce luptau împotriva lui Dumnezeu şi a poporului său? Nicidecum! Situaţia a luat ulterior o altă întorsătură astfel încât, în 1999, Malawi a raportat un record de 43 767 de vestitori ai Regatului, iar la congresele de district ţinute acolo au asistat peste 120 000 de persoane. În capitala ţării s-a construit o nouă filială.

Ei caută un pretext

10. La fel ca în cazul lui Daniel, ce fac în zilele noastre opozanţii poporului lui Dumnezeu?

¹⁰ Unii apostaţi, clerici, precum şi alţii nu suportă să audă mesajul nostru din Cuvântul lui Dumnezeu. Sub presiunea exercitată de unele cercuri religioase ale creştinătăţii, opozanţii caută o aşa-zisă modalitate legală de a-şi justifica lupta împotriva noastră. Care sunt tacticile folosite uneori? Ei bine, să ne gândim la metoda la care au recurs conspiratorii pentru a-i face rău profetului Daniel. Iată ce citim în Daniel 6:4, 5: „Atunci administratorii şi mai-marii peste ţinuturi au căutat să afle ceva împotriva lui Daniel, ca să-l acuze în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească vreun pretext sau vreo greşeală, pentru că el era credincios şi nu se găsea nici o greşeală la el şi nici un lucru rău. Atunci oamenii aceştia au zis: «Nu vom găsi nici un pretext împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legătură cu legea Dumnezeului lui»“. La fel şi astăzi opozanţii caută un pretext. Ei protestează vehement împotriva „sectelor periculoase“ şi caută să-i încadreze şi pe Martorii lui Iehova în această categorie. Prin denaturări, insinuări şi minciuni, ei atacă modul nostru de închinare şi ataşamentul nostru ferm faţă de principiile divine.

11. Ce afirmaţii false au făcut unii opozanţi despre Martorii lui Iehova?

¹¹ În unele ţări, elemente politice şi religioase refuză să recunoască faptul că noi practicăm „religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu“ (Iacov 1:27). Opozanţii afirmă că noi nu suntem o „religie cunoscută“, deşi activităţile noastre creştine se desfăşoară în 234 de ţări. În 1998, cu câteva zile înainte de începerea unui congres internaţional, un ziar din Atena a citat declaraţia clerului greco-ortodox, declaraţie potrivit căreia „[Martorii lui Iehova] nu sunt o «religie cunoscut㻓, şi aceasta în pofida hotărârii pronunţate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului care susţinea contrariul. Câteva zile mai târziu, un alt cotidian din acelaşi oraş cita declaraţia unui purtător de cuvânt al Bisericii care spunea printre altele: „[Martorii lui Iehova] nu pot fi «o congregaţie creştină» din moment ce nu au nimic în comun cu credinţa creştină în persoana lui Isus Cristos“. Această afirmaţie este realmente surprinzătoare, pentru că nici o altă grupare religioasă nu pune mai mare accent pe imitarea lui Isus ca Martorii lui Iehova!

12. Ce trebuie să facem în timpul luptei noastre spirituale?

¹² Noi căutăm să apărăm şi să stabilim vestea bună prin mijloace legale (Filipeni 1:7). În plus, nu vom lăsa ca ataşamentul nostru ferm faţă de normele de dreptate ale lui Dumnezeu să slăbească, nici nu vom face compromisuri în acest sens (Tit 2:10, 12). La fel ca Ieremia, noi ‘ne încingem coapsele şi spunem tot ceea ce ne porunceşte’ Iehova, nelăsându-ne intimidaţi de cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu (Ieremia 1:17, 18). Cuvântul Sfânt al lui Iehova a trasat în mod clar calea pe care trebuie să mergem. Nu am dori niciodată să ne bizuim pe un firav „braţ de carne“ sau să căutăm „refugiu la umbra Egiptului“, adică în această lume (2 Cronici 32:8; Isaia 30:3, NW; 31:1–3). În lupta spirituală, trebuie să continuăm să ne încredem în Iehova din toată inima, să-l lăsăm să ne îndrume paşii şi să nu ne sprijinim pe înţelepciunea noastră (Proverbele 3:5–7). Dacă nu avem sprijinul lui Iehova şi dacă el însuşi nu ne păzeşte, toată munca noastră va fi „degeaba“. — Psalmul 127:1.

Fermi în faţa persecuţiilor

13. De ce se poate spune că atacul satanic împotriva lui Isus a eşuat?

¹³ Cel mai mare exemplu de devoţiune fermă faţă de Iehova este Isus, care a fost acuzat pe nedrept de sediţiune şi tulburare a ordinii stabilite. După ce a examinat cazul lui Isus, Pilat a dorit să-l elibereze. Însă mulţimea, instigată de conducătorii religioşi, striga, cerând ca Isus să fie pironit pe stâlp, deşi era nevinovat. Ei au cerut ca, în locul lui Isus, să fie eliberat, culmea, Baraba, un om întemniţat pentru sediţiune şi crimă! Pilat a încercat din nou să-i convingă pe aceşti împotrivitori absurzi să-şi schimbe părerea, însă, în cele din urmă el a cedat în faţa protestelor zgomotoase ale mulţimii (Luca 23:2, 5, 14, 18–25). Deşi Isus a murit pe un stâlp, acest odios atac satanic împotriva Fiului lui Dumnezeu, care era nevinovat, a eşuat total deoarece Iehova l-a înviat pe Isus şi l-a înălţat la dreapta Sa. Prin intermediul glorificatului Isus, spiritul sfânt a fost revărsat în ziua Penticostei a anului 33 e.n., înfiinţându-se astfel congregaţia creştină, „o nouă creaţie“. — 2 Corinteni 5:17; Faptele 2:1–4.

14. Care a fost rezultatul când elementele religioase ale evreilor au acţionat împotriva continuatorilor lui Isus?

¹⁴ La scurt timp după aceea, elementele religioase i-au ameninţat pe apostoli, însă continuatorii lui Cristos nu au încetat să vorbească despre lucrurile pe care le văzuseră şi auziseră. Discipolii lui Isus s-au rugat astfel: „Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să predice cuvântul Tău cu toată îndrăzneala“ (Faptele 4:29). Iehova le-a răspuns la implorare, umplându-i cu spirit sfânt şi întărindu-i ca să poată continua să predice fără teamă. După puţin timp, apostolilor li s-a ordonat din nou să nu mai predice, însă Petru şi ceilalţi apostoli au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni“ (Faptele 5:29). Ameninţările, arestările şi flagelările nu i-au putut împiedica să-şi sporească activitatea pentru Regat.

15. Cine a fost Gamaliel, şi ce sfat le-a dat el opozanţilor religioşi ai continuatorilor lui Isus?

¹⁵ Care a fost reacţia conducătorilor religioşi? „Ei s-au simţit profund răniţi şi voiau să-i suprime [pe apostoli]“ (NW). Însă, acolo era prezent un învăţător al Legii pe nume Gamaliel, un fariseu preţuit de tot poporul. După ce apostolii au fost scoşi pentru puţin timp din sala Sanhedrinului, el i-a sfătuit pe acei opozanţi religioşi astfel: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine la voi înşivă, ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. . . . Eu vă spun: Depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace. Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge; dar dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici. Să nu fiţi găsiţi luptând împotriva lui Dumnezeu“. — Faptele 5:33–39.

Nici o armă pregătită împotriva noastră nu va avea succes

16. Cum aţi formula cu propriile voastre cuvinte asigurarea pe care Iehova o dă poporului său?

¹⁶ Sfatul dat de Gamaliel a fost înţelept şi noi apreciem când unele persoane vorbesc în favoarea noastră. De asemenea, recunoaştem că libertatea de închinare a fost susţinută prin hotărârile pronunţate de judecători imparţiali. Bineînţeles, faptul că noi respectăm cu scrupulozitate Cuvântul lui Dumnezeu îi displace clerului creştinătăţii şi altor conducători ai Babilonului celui Mare, imperiul mondial a religiei false (Apocalipsa 18:1–3). Deşi ei şi cei influenţaţi de ei luptă împotriva noastră, noi avem următoarea asigurare: „«Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere; şi, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei condamna. Aceasta este moştenirea slujitorilor DOMNULUI; dreptatea lor este de la Mine», zice DOMNUL“. — Isaia 54:17.

17. Deşi opozanţii luptă împotriva noastră, de ce suntem curajoşi?

¹⁷ Duşmanii luptă împotriva noastră fără temei, însă noi nu ne pierdem curajul (Psalmul 109:1–3). Nu vom permite niciodată celor ce urăsc mesajul nostru biblic să ne intimideze ca să facem compromis cu privire la credinţă. Ne aşteptăm ca lupta noastră spirituală să devină şi mai aprigă, însă ştim care va fi deznodământul. Noi, asemenea lui Ieremia, vom trăi împlinirea următoarelor cuvinte profetice: „Ei vor lupta, desigur, împotriva ta, dar nu vor triumfa asupra ta, fiindcă «eu sunt cu tine», este declaraţia lui Iehova, «ca să te eliberez»“ (Ieremia 1:19, NW). Da, noi ştim că cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu nu vor triumfa!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce Martorii lui Iehova au fost şi continuă să fie ţinta atacurilor?

• Ce metode au folosit opozanţii în lupta împotriva poporului lui Iehova?

• De ce putem avea convingerea că cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu nu vor triumfa?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Iehova l-a asigurat pe Ieremia că va fi alături de el

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Supravieţuitori ai unui lagăr de concentrare

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Acţiuni violente ale unor gloate împotriva Martorilor lui Iehova

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

J. F. Rutherford şi colaboratorii săi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Cei ce au luptat împotriva lui Dumnezeu nu au triumfat în cazul lui Isus