„De aceea, iată ce a zis Iehova al oştirilor: ‘„Pentru că nu ai ascultat de cuvintele mele, iată că trimit şi voi lui toate familiile nordului,“ este declaraţia lui Iehova, „îl voi trimite chiar pe Nebucadneţar, regele Babilonului, servul meu şi îi voi aduce împotriva acestei ţări, împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de primprejur; le voi da nimicirii şi le voi face o pricină de uimire şi de fluierat [de mirare] la adresa lor şi a locurilor devastate pe timp nedefinit. Şi voi nimici din mijlocul lor zgomotul jubilării şi zgomotul bucuriei, glasul mirelui şi glasul mireşei, zgomotul rîşniţei şi lumina lămpii. Şi toată ţara aceasta trebuie să ajungă un loc devastat, o pricină de uimire, iar aceste naţiuni, vor trebui să-i servească regelui Babilonului şaptezeci de ani.“’

„NABUCODONOSOR, REGELE BABILONULUI, SERVUL MEU“

7. Al cui nume se cuvine să fie de tumut astăzi, aşa cum era de temut acela al lui Nabucodonosor? Cînd se vor teme naţiunile de el?

⁷ Se tem oare astăzi toate naţiunile de vreun om oarecare, aşa cum i se purta numelui lui Nabucodonosor o teamă internaţională, pe acele vremuri, din al 23-lea an a activităţii de profet al lui Ieremia şi după aceea? (Ier. 25:3). Nu, nici un om din secolul al douăzecilea nu a intrat în istoria contemporană ca un personaj asemănător regelui Nabucodonosor din vechime. E adevărat că în Rom. 13:1, 6 apostolul Pavel le spune creştinilor supuşi legii să îşi plătească taxele datorate „autorităţilor superioare“ (sau publice) pentru că acestea sînt „servi publici ai lui Dumnezeu (greceşte leitourgoi) care servesc în mod constant tocmai în acest scop.“ Dar nici un singur politician de astăzi nu ar putea fi numit de către Iehova Dumnezeu, în mod profetic, „servul meu“ (Ier. 25:9; 27:6). Singura persoană care poate fi numită „serv“ ca împlinire a acestei profeţii rostite prin Ieremia este cel mai mare serv al lui Iehova din întregul univers. Acesta este Fiul său foarte înălţat acum, Isus Cristos, căruia el i-a dat un nume mai presus de numele oricărei alte oricărei din ceruri şi de pe pămînt (Is. 42:1; Filip. 2:5–11). Cu toate că stăpînitorii lumeşti nu se tem astăzi de el cum se temeau cei din vechime de Nabucodonosor, ei se vor teme cu siguranţă în viitorul „război al zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic,“ în Har-Maghedon. — Apoc. 16:13–16.

8. De ce l-a numit Iehova pe Nabucodonosor „servul meu“ şi ce anume este tipic sau prefigurativ în legătură cu el, fapt care prezintă interes pentru noi, cei de astăzi?

⁸ De ce îl numeşte Iehova pe regele Nabucodonosor: „Servul meu“? Pentru că l-a folosit ca să pedepsească poporul lui Iuda pentru refuzul acestuia de a asculta de profeţii săi. Pedeapsa executată prin acest rege al Babilonului s-a extins şi asupra ţărilor de primprejur sau învecinate care au exploatat cu răutate, din dispreţ faţă de Iehova, pe poporul său. Aceasta însă nu înseamnă că Nabucodonosor era un prototip al lui Isus Cristos, care i se închina numai lui Iehova ca Dumnezeu al său. Ceea ce este tipic sau prefigurativ este mai degrabă lucrarea de execuţie pe care a săvîrşit-o Nabucodonosor pentru Iehova asupra naţiunilor vinovate. Ea prefigurează lucrarea de cucerire a lumii pe care Isus Cristos, în calitate de Funcţionar executiv principal al lui Iehova, o va îndeplini în cursul necazului cel mare care se apropie şi în care toate naţiunile duşmane vor fi făcute una cu ţărîna, sub picioarele celui mai important serv al lui Iehova. Astfel acele naţiuni (inclusiv cele ale creştinătăţii) sînt corespondentul modern al acelor naţiuni din vechime care au căzut în faţa puterii mondiale babiloniene. Iată de ce această problemă este de cel mai serios interes pentru noi, cei de astăzi.