Întărit pentru a vorbi cuvintele lui Iehova

“Iată ce a vorbit Iehova: ‘. . . spune . . . toate Cuvintele, pe care îţi poruncesc că li le spui. Nu lăsa nici un cuvînt din ele’“ (Ier. 26:2).

 1. Ce fel de profet era Ieremia şi cum l-a întărit Iehova?

Ieremia era un profet credincios. Deoarece el a vestit cu rîvnă „Cuvintele“ lui Iehova, a atras ura întregii naţiuni asupra sa. Totuşi, cînd el a strigat către Iehova după ajutor, Dumnezeul său l-a întărit cu cuvintele: „Te-am făcut pentru poporul acesta un zid tare de aramă; ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui. Căci eu sînt cu tine pentru a te scăpa şi pentru a te elibera“. Acest „Cuvînt al lui Iehova“ i-a dat putere pentru răbdare (Ier. 15:10, 15, 20).

 2. Ce fel de însuşiri de dorit avea Ieremia? (Evr. 11:6)?

² Ieremia a vestit ascultător „toate Cuvintele“ puternicului mesaj judecătoresc, pe care Iehova i l-a încredinţat. El n-a lăsat ‘nici un cuvînt afară’ (Ier. 26:2). Fără a lua o foaie în faţa gurii, el a demascat răutatea naţiunii iudaice, atît a conducătorilor cît şi a poporului. Aceasta a presupus curaj, precum şi încredere tare că Iehova îl putea sprijini ca profet al său.

 3. Cine serveşte ca „Ieremia“ modern şi în ce legămînt au fost primiţi respectivii?

³ In timpul de astăzi Iehova a trezit pe mica rămăşiţă a Martorilor săi unşi, pentru ca ea să-i servească ca clasa-Ieremia, şi anume, înainte de toate, în domeniul creştinătăţii făţarnice. De asemenea, ea trebuie să vorbească ‘toate Cuvintele, pe care le porunceşte Iehova’. Aceste cuvinte conţin un mesaj, care, pe de o parte, condamnă Creştinătatea şi celelalte naţiuni la pieire, pe de altă parte, însă, dă curaj şi nădejde adunării creştine. Aceşti israeliţi spirituali au fost luat în „legămîntul nou“, despre care citim următoarele cuvinte însufleţite ale profetului în Ieremia 31:33, 34.

“‘Căci iată legămîntul, pe care-l voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea’, spune Iehova. ‘Voi pune legea mea înăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Si eu voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu. Si nu vor mai învăţa fiecare pe tovarăşul său şi fiecare pe fratele său, în timp ce spun: „Cunoaşteţi pe Iehova!“, căci toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic, pînă la cel mai mare’, spune Iehova. ‘Căci eu le voi ierta fărădelegile lor, şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.’“

 4. Ce nădejde, pe care o avea şi Avraam, are poporul lui Dumnezeu? (Evrei 13:12–15).

⁴ Pentru aceste „seminţii ale Israelului“ spiritual întemeiază Iehova un oraş ceresc, un oraş care nu va mai fi nimicit şi nu va mai fi dărîmat în timp nedefinit. (Compară Evrei 9:13–15.) Această perspectivă ne aminteşte că Iehova a întărit pe credinciosul Avraam, în timp ce i-a pus în vedere speranţa în „oraşul care are temelii adevărate, al cărui ziditor şi Creator este Dumnezeu“ (Evr. 11:10). Noi trăim acum în timpul, în care mireasa lui Cristos, „oraşul sfînt, noul Ierusalim“, se apropie de desăvîrşirea sa în cer, de unde el apoi, simbolic vorbind, „se coboară“ pentru a lăsa să parvină omenirii binecuvîntări veşnice (Apoc. 21:2–5, 9).

 5. (a) Ce „cuvinte“ ar trebui să facem de cunoscut cu rîvnă altora? (b) Ce mesaj cu două conţinuturi trebuie să vestească clasa Ieremie? (Compară Isaia 61:1, 2).

⁵ Acest oraş este Impărăţia cerească la care Păstorul, Isus Cristos, conduce rămăşiţa oilor sale. Bătrînii printre ei servesc în prezent ca subpăstori credincioşi ai poporului său adunat pe pămînt (Ier. 23:3, 4). Ei sînt trimişi ai Impărăţiei lui Isus Cristos, ai „dreptului lăstar“ al mai marelui David, despre care se spune în profeţie:

“Un rege va guverna şi va proceda cu pricepere şi va exercita dreptul şi dreptatea în ţară. . . . Si acesta este numele său, cu care el va fi numit: Iehova este dreptatea noastră“ (Ier. 23:5, 6; compară Isaia 32:1, 2; 2 Cor. 5:20).

Să nu străduim noi, aşadar, cu rîvnă, să facem de cunoscut Cuvintele lui Iehova despre această Impărăţie dreaptă? Iehova însă a însărcinat, de asemenea, clasa modernă a lui Ieremia să vestească un mesaj judecătoresc.

CRESTINATATEA CONDAMNATA

 6. In ce măsură se potrivesc „cuvintele“ lui Ieremia la preoţimea Creştinătăţii?

⁶ Preoţimea Creştinătăţii susţine a fi creştină. Este însă această pretenţie sprijinită prin învăţăturile şi faptele ei? Sau ea aparţine aceleiaşi clase ca conducătorii spirituali din zilele lui Ieremia? Despre aceştia a spus Ieremia:

“Ei prind oameni. După cum o colivie este plină cu creaturi zburătoare, aşa sînt casele lor pline de înşelăciune. De aceea au devenit ei mari, şi ei cîştigă bogăţie“ (Ier. 5:26, 27).

Preoţimea Creştinătăţii a căutat să cîştige oameni pentru sine, în timp ce i-a ademenit fie printr-o manieră făţarnică, fie, de exemplu, în zilele colonizării imperialiste, i-a convertit cu sabia. Religia ei nu se reazimă pe Cuvîntul lui Dumnezeu, ci pe vechile mistere babilonice (Apoc. 17:5). Dumnezeul ei este o „treime“ misterioasă. Prin învăţătura greşită a nemuririi sufletului, ea a insuflat în mulţi frica de „focul iadului“, şi prin rugăciuni, care vorbeşte pentru cei care, aparent, sufăr într-un purgator mitic, ea s-a îmbogăţit. Ea venerează crucea, cum au făcut aceasta egiptenii deja înainte de timpul lui Cristos. Ea îşi împodobeşte chipurile sau icoanele sfinte după modelul religiilor răsăritene cu aureole şi coroane de trandafiri.

“Se îngraşă; lucesc de grăsime. Intrec orice măsură în lucruri rele“ (Ier. 5:28).

 7. In ce măsură se aseamănă mulţi apartenenţi ai Creştinătăţii locuitorilor Ierusalimului din zilele lui Ieremia?

⁷ Pe vremea lui Ieremia, cea mai mare parte a poporului prefera să rămînă în sistemul condamnat la pieire. Ei iubeau necinstea, corupţia şi imoralitatea acelui sistem. Nu se poate spune aceasta astăzi, de asemenea, despre mulţi apartenenţi ai Creştinătăţii? Sentinţa lui Iehova a sunat după cum urmează:

“‘Să nu-i trag la răspundere pentru aceste lucruri’, este Cuvîntul lui Iehova, ‘sau să nu se răzbune sufletul meu pe o naţiune ca aceasta? O situaţie de fapt înspăimîntătoare, da, ceva îngrozitor a fost introdusă în ţară: Profeţii profeţesc neadevărul, preoţii stăpînesc cu ajutorul lor, şi poporului meu îi plac aceste lucruri’“ (Ier. 5:29–31).

Preoţimea poate să propovăduiască pe mai departe învăţături babilonice rătăcite! Ei pot să se evidenţieze prin sprijinirea politicienilor corupţi! Ei pot să tolereze sau chiar să sprijinească libertinajul sexual, homosexualitatea, jocurile de noroc şi alte practici condamnate de Cuvîntul lui Dumnezeu! Aceste lucruri ar putea, în general, să placă şi să atragă masele. Multor oameni ar putea să ‘le placă’ aceste lucruri. Dumnezeu declară, în schimb, că el va executa sentinţa sa, într-un viitor foarte apropiat, împotriva acestor făţarnici religioşi.

 8. Ce reprezintă profetic dispariţia lui Silo? (Ier. 7:12).

⁸ Pe timpul judecătorilor lui Israel cortul mărturiei şi chivotul legămîntului lui Iehova se găseau în Silo. Preoţii, cu timpul, au devenit aşa de libertini, de corupţi şi de răi, încît au ‘încheiar socotelile cu ei’. Israeliţii au fost bătuţi nimicitor de către filisteni, chivotul legămîntului a fost luat la ei, iar marele preot Eli şi fiii săi decăzuţi moral au murit (1 Sam. 2:12–29; 4:2–18; 3:10–14). După Cuvîntele lui Iehova, Ierusalimul trebuia să sufere aceeaşi soartă ca şi Silo:

“‘Si acum, deoarece continuaţi să faceţi aceste lucruri’, spune Iehova, ‘şi eu v-am vorbit permanent, în timp ce m-am sculat dis-de-dimineaţă şi v-am vorbit, dar voi nu ascultaţi, v-am chemat, dar voi n-aţi răspuns, voi face casei, peste care este chemat numele meu, şi locului, pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo’“ (Ieremia 7:13, 14).

Comunităţile religioase ale Creştinătăţii pretind a sta într-o relaţie deosebită cu Dumnezeu prin Cristos Isus, ar face bine să ţină seamă de aceste cuvinte.

 9, 10. (a) Ce deosebire există între „lucrurile“ Creştinătăţii şi acelea ale adevăraţilor creştini? (b) Cum privesc conducătorii spirituali ai Creştinătăţii în mod corespunzător cuvintele profetice ale lui Ieremia, decăderea morală şi strădaniile pentru pace? (c) Cum va fi adusă adevărata pace?

⁹ La „lucrurile“ creştinătăţii aparţine, printre altele, sprijinul lor al planurilor omeneşti pentru pace. Isus a învăţat, în schimb, pe adevăraţii creştini să se roage pentru Impărăţia lui Dumnezeu, care va aduce pace pe pămînt (Mat. 6:10). Preoţi catolici şi protestanţi de frunte au lăudat Naţiunile Unite ca singura speranţă a omului pentru pace. In acelaşi timp, caută să se facă agreaţi în cercurile politice, în timp ce ei binecuvîntează şi sprijinesc statele membre ale Naţiunilor Unite, care cheltuiesc anual 350 miliarde de dolari pentru înarmare. Următoarele cuvinte ale lui Ieremia se potrivesc, de aceea şi la conducătorii spirituali ai „Ierusalimului“ modern, ai domeniului Creştinătăţii:

“De la cel mai mic, chiar pînă la cel mai mare al lor, fiecare caută cîştig nedrept pentru sine; şi de la profet chiar pînă la preot, toţi practică neadevărul. Ei încearcă să vindece în chip uşuratic prăbuşirea poporului meu, în timp ce spun: Pace! Pace! cînd pace nu există“ (Ier. 6:13, 14; vezi în continuare 8:11; 14:13–16; 23:17–20).

¹⁰ Conducătorii spirituali ai Creştinătăţii, în chip uşuratic, nu ţin seama de decăderea morală a turmelor lor, în timp ce spun că totul ar fi în ordine, cu toate că situaţia, în realitate, este foarte regretabilă şi merită răzbunarea divină. Ce va însemna pentru ei, în cele din urmă, striga lor de pace? Apostolul Pavel răspunde: „Cînd vor zice mereu ‘Pace şi siguranţă’, va cădea brusc nimicirea peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nicidecum nu vor scăpa“ (1 Tes. 5:3). Atunci pacea nu va fi adusă prin planurile naţiunilor, care ca un nebun, se pregătesc pentru un război atomic, ci prin Impărăţia lui Dumnezeu şi anume, după ce ea a nimicit naţiunile aţîţătoare la război (Dan. 2:44).

11. Compară vina de sînge a creştinătăţii cu Ierusalimul renegat.

¹¹ De la sfîrşitul „timpurilor hotărîte ale naţiunilor“ în anul 1914, aceste naţiuni au sacrificat în mînia lor, în două războaie mondiale 69 milioane de vieţi omeneşti şi multe altele în războaie mai mici (Luca 21:24). Preoţii au dat binecuvîntarea pentru aceste războaie, căci de ambele părţi, mulţi din ei au servit ca preoţi de companie. Deoarece ei au încuviinţat aceste omoruri în masă a popoarelor, ei pot fi comparaţi cu Ierusalimul renegat, pe care Iehova l-a condamnat cu cuvintele:

“Pe poalele hainelor tale au fost găsite urmele de sînge ale sufletelor sărmanilor nevinovaţi.“

“Iată ce spune Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea; pentru că m-au părăsit . . .; şi au umplut locul acesta cu sînge nevinovat.“

Locuitorii lui Iuda au fost aspru pedepsiţi de Iehova, deoarece ei „şi-au jertfit pe fiii şi fiicele lor în foc“. Popoarele Creştinătăţii vor fi pedepsite în mod asemănător (Ier. 2:34; 19:3–5; 7:31).

12. Ce fel de sărbători, care sînt sărbătorite în Creştinătate, le condamnă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi ce fel de sărbători asemănătoare au fost sărbătorite în vechiul Ierusalim?

¹² Religiile false ale Creştinătăţii nu s-au încărcat numai cu vina de sînge. Ele au preluat, de asemenea, dogmele şi obiceiurile vechiului Babilon, leagănul impunătorului imperiu mondial al falsei religii. Crăciunul, Paştele şi multe altele din sărbătorile lor îşi au originea la religiile din timpul precreştin. Denumirea Paşti în germană, Ostern se trage chiar de la Ostara sau Eostre, germanica zeiţă a luminii şi a primăverii. Despre sărbători asemănătoare, care au fost sărbătorite în zilele lui Ieremia, „Cuvîntul lui Iehova“ a spus:

“Copiii strîng lemne, taţii aprind focul şi femeile frămîntă plămădeala ca să pregătească împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei ca să mă mînie. . . . De aceea, aşa spune Domnul Iehova: Iată mînia şi urgia mea se vor vărsa peste locul acesta“ (Ier. 7:18–20).

‘A ZIDI SI A PLANTA’

13. Ce dublu scop serveşte lucrarea efectuată astăzi de către clasa Ieremia?

¹³ Clasa — Ieremia modernă a vestit sentinţa divină rostită asupra Creştinătăţii deja acum aproximativ 60 de ani. Timpul pentru executarea acestor sentinţa se apropie tot mai mult. Prin lucrarea prezisă erorile falsei religii vor fi „dezrădăcinate, dărîmate, nimicite şi frînte“. Este prezisă însă, de asemenea, o lucrare prin care aceasta este ‘zidit şi plantat’ în timp ce oamenii sinceri fac cunoştinţă cu „vestea bună“, prin care ei află că Impărăţia lui Dumnezeu va înlocui domnia coruptă de astăzi peste pămînt. De asemenea, este plantată în ei apreciere pentru Iehova, precum şi pentru bunătatea sa şi pentru ocazia de a trăi veşnic în condiţii paradisiace; care vor fi făcute posibil prin jertfa lui Isus Cristos (Apoc. 7:9–17).

14. Cum se aminteşte pilda amintită în Ieremia, capitolul 24?

¹⁴ După Ieremia, capitolul 24, Iehova a lăsat pe profet să vadă două coşuri cu smochine, care se găseau înaintea templului lui Iehova. Un coş conţinea smochine rele şi reprezentau pe aceia, care nu procedau în credinţă în promisiunile lui Iehova şi, de aceea, s-au pierdut cu toţii. Smochinele bune erau „foarte bune“ şi simbolizau, în primul rînd, pe iudei, care au procedat corespunzător credinţei lor, iar după robia babiloniană de şaptezeci de ani s-au întors la Ierusalim, pentru a restatornici închinarea lui Iehova. In împlinirea modernă ele reprezintă pe membrii rămăşiţei credincioase, care începînd din anul 1919, s-a întors din robia Babilonului cel Mare – mai ales din sistemele religioase ale creştinătăţii. Despre aceşti întorşi şi alţii, care li s-au ataşat mai tîrziu, spune Iehova prin profetul său:

“Ii voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta. Ii voi aşeza şi nu-i voi mai nimici; îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge. Le voi da o inimă să mă cunoască că eu sînt Iehova; şi ei vor fi poporul meu, iar eu însumi voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la mine cu toată inima lor“ (Ier. 24:6, 7).

Aceste „smochine bune“ dezvoltă o relaţie foarte intimă cu Iehova, Dumnezeul lor. Deoarece inima lor este pregătită sufleteşte, ei se încred fără rezervă în Iehova şi lasă paşii lor să fie conduşi de el (Ier. 10:23, 24; 20:12, 13).

JUDECATA NATIUNILOR

15. Cine sînt toţi cei afectaţi de împlinirea sentinţei vestită de Ieremia?

¹⁵ Ieremia era un profet adevărat. El a vorbit în numele lui Iehova; el a îndreptat atenţia oamenilor asupra închinării lui Iehova, şi orice cuvînt, pe care el l-a exprimat despre Ierusalim şi Iuda, precum şi despre alte naţiuni, s-a adeverit. De asemenea împlinirea profeţiei sale în timpul de astăzi este sigură. Este vorba de a ţine seama, de asemenea, de faptul că această sentinţă în împlinirea ei modernă, se referă nu numai la naţiunile creştinătăţii, ci la toate naţiunile pămîntului Iehova a spus lui Ieremia:

“Ia din mîna mea acest potir plin cu vinul mîniei mele şi dă să-l bea toate naţiunile la care te voi trimite. Si ei vor bea şi se vor clătina încoace şi încolo şi vor proceda ca un nebun din cauza săbiei, pe care o voi trimite între ei“ (Ier. 25:15, 16).

După nimicirea tuturor naţiunilor, care se opun dreptei voinţe a lui Dumnezeu, „stăpînitorul acestei lumi“, Satan Diavolul, va fi aruncat în adînc (Ioan 12:31; Apoc. 19:11–16, 19, 21; 20:1–3). După aceea, pacea şi fericirea veşnică vor fi instalate pe pămînt (Apoc. 21:3–5).

16. (a) Pentru ce n-ar trebui să ne temem? (b) Ce exemplu bun ne-a dat profetul lui Iehova?

¹⁶ Ar trebui să ne temem de executarea acestei sentinţe nemijlocit iminentă? Ar trebui să ne îngrijorăm de ceea ce ar putea să ne facă duşmanul, deoarece vestim neînfricaţi acest mesaj de nimicire? Ieremia nu era fricos. El se temea numai de Iehova (Ier. 10:2–7). El s-a aşezat, cum îi poruncise Iehova, în poarta casei lui Iehova, în aşa fel încît să-l poată vedea oricine, şi a atras atenţia poporului asupra urîciunilor care au fost făcute în numele lui Dumnezeu. Aşa după cum deja în trecut Iehova ‘s-a sculat dis-de-dimineaţă’ şi ‘a vorbit’ prin profetul său acestui popor, tot aşa şi profetul său Ieremia s-a sculat dis-de-dimineaţă la momentul respectiv, ca să-şi efectueze lucrarea. Ce exemplu bun pentru noi astăzi, căci nici noi n-ar trebui să punem mîinile în sîn sau să „dormim“ dacă este vorba să facem lucrarea lui Iehova! (Ier. 7:1, 2, 13, 14; 25:3, 4).

17. Ce proporţie va avea nimicirea adusă de Iehova?

¹⁷ In timp ce vestim că naţiunile şi împărăţiile vor fi „răsturnate“ şi înlocuite prin Impărăţia lui Dumnezeu, aşteptăm cu încredere timpul cînd Iehova va disputa cu naţiunile procesul său. El va acţiona la timpul său. Nici un nelegiuit nu va scăpa. Va fi o nimicire completă:

“Si cei ucişi de Iehova vor fi, în sfîrşit, în ziua aceea, întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt capăt al pămîntului. Ei nu vor fi nici plînşi, nici adunaţi, nici îngropoţi. Ei vor deveni un gunoi pe faţa pămîntului.“

Cînd furtuna nimicirii mătură pămîntul, „păstorii“ naţionali şi „maiestăţile“ turmei lor se vor boci şi se vor tăvăli, şi vor cădea la pămînt „ca un vas de dorit“. Va domni consternare ca atunci cînd într-o casă un vas de preţ cade la pămînt şi se sparge. „Din cauza mîniei aprinse a lui Iehova“, ei nu vor mai fi în viaţă (Ier. 25:31–37).

18. (a) Cum pot fi mîntuiţi oamenii cu convingeri sincere? (b) Din ce asigurare putem primi putere pe mai departe?

¹⁸ Este îmbucurător că, acum, oameni cu concepţii sincere din toate naţiunile, care aud despre bunătatea lui Iehova, se ataşează clasei-Ieremia. Ei vor fi mîntuiţi dacă se aprinde mînia lui Iehova Dumnezeu, şi „toate naţiunile“ vor fi determinate să bea băutura amară a nimicirii (Ier. 25:17). Executarea acestei sentinţe se apropie cu paşi uriaşi. Duşmanii lui Dumnezeu ar putea încă să mai lupte scurt timp împotriva clasei-Ieremia şi a tovarăşilor ei. Noi vom ţine piept însă ca un ‘zid tare de aramă’, presiunii duşmanilor, care nu voiesc ca noi să vorbim „toate cuvintele“, pe care le-a poruncit Iehova. Noi primim permanent putere din promisiunea sa: „Ei vor lupta cu siguranţă împotriva ta dar ei nu vor cîştiga biruinţă asupra ta. Căci eu sînt cu tine, ca să te scap şi să te eliberez, este cuvîntul lui Iehova“ (Ier. 15:20).