A păstra neutralitate creştină în timp ce se apropie războiul lui Dumnezeu

„Cu privire la profetul care profeţeşte pace, atunci cînd cuvîntul profetului se va împlini, se va cunoaşte profetul care a fost trimis cu adevărat de către Iehova.“ — Ieremia 28:9.

 1. De ce se potrivesc cuvintele din Ieremia 27:9, îndreptate împotriva ocultismului, cu situaţia mondială de astăzi?

„IAR cît despre voi, nu le daţi ascultare profeţilor voştri, nici prezicătorilor voştri, nici visătorilor voştri, nici celor ce practică magia şi nici vrăjitorilor care vă zic: ‘Nu veţi servi regelui Babilonului.’“ Aceste cuvinte rostite demult, în zilele Imperiului Babilonian, se potrivesc exact la situaţia mondială din prezent. Cum aşa? Pentru că lumea încă tot mai mişună de visători, de magicieni, de prezicători şi de vrăjitori (Ier. 27:9). Capitalele lumii, cum e de pildă Washingtonul (SUA), sînt vestite prin spiritişti lor care sînt consultaţi cu înfrigurare de către politicienii dezorientaţi. Pentru că ghicitorii, vizionarii, mediile spiritiste, interpreţii sau tîlcuitorii de vise şi prezicătorii evenimentelor viitoare le dau poveţe şi sfaturi funcţionarilor guvernamentali, ocultiştii pot exercita o influenţă considerabilă asupra politicii lumii. Totuşi aceşti ocultişti nu se amestecă în mod direct în politică.

 2. Pentru că Biblia prezice evenimentele mondiale, se amestecă ea în politică? Ce răspuns ne dă la această întrebare 1 Ioan 2:15–17?

² Există o carte scrisă în vremuri străvechi şi care îi sfătuieşte pe cititorii ei să se ferească de orice formă a ocultismului, dar în acelaşi timp ea însăşi conţine numeroase „preziceri“ privitoare la desfăşurarea evenimentelor mondiale din secolul nostru al douăzecilea. Ea are multe lucruri de spus cu privire la problemele politice din vremurile noastre. Dar se amestecă ea oare, din pricina aceasta, în politica acestor zile? Işi încurajează oare această carte cititorii să se ocupe cu politica oamenilor şi să vină astfel în conflict cu stăpînitorii politici? Politicienilor care acuză Biblia că ar fi o astfel de carte le răspundem cu un hotărît, Nu! În una dintre ultimele cărţi ale Bibliei apostolul creştin Ioan scrie:

„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, în el nu este iubirea Tatălui, pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi expunerea bătătoare la ochi a mijloacelor de existenţă nu provin de la Tatăl ci provin din lume. Iar lumea trece şi la fel şi dorinţa ei, dar cel care face voia lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna.“ — 1 Ioan 2:15–17.

Iar ultima carte a Bibliei, scrisă şi ea de acelaşi apostol Ioan, descrie cum va trece această lume împreună cu politica ei.

 3. Ce atidudine îi îndeamnă conducătorii religioşi pe creştini să adopte faţă de politică? La ce exemple biblice recurg ei pentru a–şi sprijini punctul de vedere?

³ Există însă conducători religioşi, chiar şi papi, patriarhi şi arhiepiscopi care argumentează împotriva neutralităţii creştine, afirmînd că este de datoria fiecărui creştin să ia parte activă la treburile politice ale lumii acesteia. Pentru a–şi susţine punctul de vedere, ei recurg la exemple biblice, referindu-se la vechii profeţi evrei printre care şi la Ieremia, fiul preotului Hilchia, din secolul al şaptelea înaintea erei noastre. De altfel cuvintele din Ieremia 27:9, citate în fruntea acestui articol, fac parte din declaraţia pe care Iehova Dumnezeu i-a spus lui Ieremia să o facă în faţa reprezentanţilor diplomatici ai Edomului, Moabului, ai lui Amon, ai Tirului şi ai Sidonului (Ier. 27:1–4). Aşadar, pentru că „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic,“ război care se va desfăşuri la Har-Maghedon, se apropie acum cu repeziciune, să examinăm în ce fel s-a folosit Dumnezeu de Ieremia în acele vremuri străvechi. Le îngăduie oare exemplul lui Ieremia adevăraţilor creştini de astăzi să îşi încalce neutralitatea creştină şi să se amestece în politica lumii, indiferent de ce fel ar fi ea? Să vedem!

 4. Ce a spus Iehova prin Ieremia în primul an al domniei regelui Iehoiachim, că va face cu templul din Ierusalim? În ce împrejurări?

⁴ Firul întîmplării noastre se deapănă pe durata anului 628 î.e.n., cu douăzeci şi unu de ani înainte de a fi fost distrus Ierusalimul de către babilonieni. Acesta era întîiul an al domniei lui Iehoiachim (Ioiachim) antepenultimul rege al Ierusalimului. Cu vreo patru ani mai tîrziu Ieremia şi-a rostit profeţia privitoare la Nabucodonosor, regele Babilonului şi la „cupa“ pe care Iehova avea să le-o servească la mai bine de douăzeci de regi şi regate, inclusiv Edomului, Moabului, lui Amon, Tirului şi Sidonului (Ier. 25:1–3). Profetul datează evenimentele în folosul nostru, zicînd:

„La începutul stăpînirii regale a lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, Iehova a adresat cuvîntul acesta spunînd: ‘Iată ce a zis Iehova: „Stai în curtea casei lui Iehova şi să rosteşti cu privire la toate oraşele lui Iuda care vin să se plece în casa lui Iehova, toate cuvintele pe care îţi voi porunci să le rosteşti [în faţa] lor. Să nu laşi [nerostit] nici un [singur] cuvînt. Poate te vor asculta şi se va întoarce fiecare de la calea lui rea şi îmi va părea rău [să aduc] nenorocirea pe care am de gînd s-o execut asupra lor din cauza răutăţii acţiunilor lor. Iar tu trebuie să le spui: ‘Iată ce a zis Iehova: „Dacă nu mă veţi asculta, umblînd în legea mea pe care v-am pus-o în faţa, ascultînd de cuvintele servilor mei profeţii, pe care vi-i trimit, chiar sculîndu-mă de dimineaţă şi trimiţîndu-i [dar] pe care nu i-aţi ascultat, [atunci] eu, la rîndul meu, îi voi face casei acesteia ca şi aceleia din Şilo, şi voi face oraşul acesta [o pricină de] blestem pentru toate naţiunile pămîntului.“’“’“ — Ier. 26:1–6.

 5. De ce prin transmiterea mesajului de mai sus Ieremia nu a amestecat preoţia cu politica?

5 Ieremia era preot şi totuşi, ascultînd de acea poruncă, el nu a încercat să amestece preoţia cu diplomaţia sau politica. El s-a limitat să dea doar un avertisment din partea lui Iehova, în folosul naţiunii. El a lăsat în seama conducătorilor guvernamentali şi a poporului să hotărască dacă vor asculta de acel avertisment divin. Iehova avea dreptul precum şi obligaţia de a avertiza regatul lui Iuda, pentru că poporul acestuia se afla într-un acord naţional cu El, recunoscîndu-l drept Dumnezeul său. În Legea sa dată prin mijlocirea lui Moise, Dumnezeu a avertizat naţiunea cu privire la ce avea să i se întîmple în caz că ar fi violat acest acord dintre Dumnezeu şi om. Astfel profetul lui Dumnezeu, Ieremia, nu a încercat să amestece preoţia cu diplomaţia (sau politica), el rezumîndu-se să dea poporului doar un avertisment din partea Dumnezeului de care era legat printr-un acord. Dacă avea să violeze în continuare acest acord, templul din Ierusalim al naţiunii avea să–şi piardă lada sau chivotul acordului întocmai aşa cum îl pierduse şi tabernacolul din Şilo.

 6. Absenţa cărei misiuni sau însărcinări din partea lui Iehova îi înterzice clasei Ieremia să se amestece în politica creştinătăţii? Ce cuvinte ale lui Isus privitoare la clasa Ieremia ascultă această clasă?

⁶ Ieremia nu le-a dat cu acest prilej clericilor creştinătăţii din timpurile noastre un exemplu de intervenţie sau amestec în politica naţională. Astăzi cei care aparţin clasei Ieremia înţeleg că nu au dreptul de a se amesteca în politica unei naţiuni sau a unui bloc de naţiuni şi nici chiar în aceea a naţiunilor creştinătăţii. Ei ştiu că în ciuda pretenţiilor creştinătăţii că s-ar afla într-un acord cu Iehova, în realitate ea nu se află într-un acord cu el. Ea poate să pretindă că se află într-un nou acord care a fost mijlocit de către cel care este mai mare decît Moise, de către Isus Cristos, însă faptele dezmint această pretenţie. Dar cei aparţin clasei Ieremia ştiu prea bine că ei nu au nici o misiune sau însărcinare din partea lui Iehova Dumnezeu de a le dicta naţiunilor creştinătăţii sau de a lua parte activă la politica acestor naţiuni. Străduinţa lor de a aduce cu fidelitate avertismentul lui Iehova la cunoştinţa creştinătăţii precum şi la cunoştinţa naţiunilor necreştine nu înseamnă participare la politica lumii. Ei nu iubesc „lumea nici lucrurile din lume,“ ci rămîn loiali cuvintelor lui Isus: „Ei nu sînt o parte a lumii“ (Ioan 17:14, 16; 1 Ioan 2:15). Străduindu-se să rămînă strict neutri, ei evită problemele politice, indiferent de natura lor.

REACŢIA RELIGIOASĂ

 7. Ce a spus Ieremia în încheierea cuvîntului său de apărare, potrivit relatării din Ieremia 26:12–15, în faţa tribunalului din Ierusalim?

⁷ Ceilalţi preoţi şi aşa-numiţii „profeţi“ l-au tîrît pe Ieremia în faţa unei adunări cu caracter judecătoresc, a prinţilor, şi în faţa poporului, la una dintre porţile templului. Ei l-au acuzat de a fi ţinut o cuvîntare sediţioasăa. „Acestui om i se cuvine condamnarea la moarte,“ au zis ei, „pentru că a profeţit cu privire la oraşul acesta întocmai cum aţi auzit voi înşivă“ (Ier. 26:7–11). În încheierea cuvîntului său de apărare rostit în faţa tribunalului din Ierusalim, Ieremia a declarat: „Numai să ştiţi, oricum, că dacă mă omorîţi, faceţi să cadă sînge nevinovat asupra voastră înşivă, asupra acestui oraş şi asupra locuitorilor lui, pentru că într-adevăr Iehova m-a trimis să spun în urechile voastre toate aceste cuvinte.“ — Ier. 26:12-15.

 8. Asemănător „patrioţilor“ Ierusalimului, cum a acţionat clerul creştinătăţii faţă de clasa Ieremia?

⁸ Ce spirit naţionalist manifestau oamenii aceştia dornici să verse sîngele lui Ieremia! Un asemenea spirit i-ar fi entuziasmat la culme, aşa cum unele pledoarii patriotice asemănătoare au entuziasmat nu demult unele săli de tribunale. Dar pledoaria lui Iehova prin care erau îndemnaţi să se schimbe, a rămas neluată în seamă. Ei au trecut sub tăcere vinovăţia lor faţă de el, liniştindu–şi conştiinţa. La fel au stat lucrurile în acele cazuri care au implicat clasa unsă Ieremia din timpurile moderne. Conducătorii religioşi ai creştinătăţii au formulat şi ei aceeaşi cerere de a se întreprinde acţiuni drastice împotriva clasei Ieremia. Ei au luat iniţiativa în a cere cu vehemenţă condamnarea la moarte a clasei Ieremia, pentru a se elibera astfel de mustrările conştiinţei lor împovărate.

 9. Au cedat prinţii judecători în cazul lui Ieremia, în faţa presiunilor religioase? Cum au dorit ei să evite nenorocirea?

⁹ Printre prinţii care au acţionat în favoarea eliberării lui Ieremia se afla şi Ahicam, fiul lui Şafan. Prinţii nu au cedat în faţa presiunilor religioase. Ei au recunoscut în Ieremia pe adevăratul purtător de cuvînt al lui Iehova. Ei nu doreau ca Iehova să le pună în sarcină sîngele nevinovat al servului său fidel. De aceea au decis în favoarea lui Ieremia, declarîndu-l nevinovat! Apărarea sa le-a creat dispoziţia de a–şi aduce aminte de anumite exemple istorice. De pildă, ei erau cu o sută de ani mai aproape de evenimentele pe care le profeţise Mica împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului. Regele Ezechia s-a ferit să se facă vinovat de vărsare de singe, refuzînd să-l omoare pe Mica din pricina unui presupus limbaj sediţios, dăunător statului. Astfel, argumentînd în favoarea tratării cu precauţie a cazului lui Ieremia, bătrînii au spus: „Am aduce o mare nenorocire împotriva sufletelor noastre.“ — Ier. 26:16–19, 24; Mica 3:9–12.

10. Ce contrast a existat între atitudinea a regelui Iehoiachim faţă de profetul Urie şi atitudinea regelui Ezechia faţă de Mica?

¹⁰ În contrast cu regele Ezechia care a pus la inimă avertismentul lui Iehova transmis prin mijlocirea lui Mica, Iehoiachim, care era strănepotul lui Ezechia şi care se afla acum pe tronul din Ierusalim a pecetluit cu sînge chiar cel dintîi an al domniei sale, dispunînd ca Urie, fiul lui Şemaia, să fie ucis. Ca să scape de mînia regelui Iehoiachim, profetul Urie a fugit în Egipt. Dar fără să fi existat un aranjament oficial de extrădare a lui Urie, răzbunătorul rege a trimis oameni care l-au urmărit pe Urie şi l-au prins, tîrîndu-l cu forţa înapoi, în ţara lui Iuda, pentru a suferi apoi o moarte de martir (Ier. 26:20–23). Astfel, mai tîrziu, tot în primul an de domnie a noului rege, Ieremia avut un motiv în plus de a profeţi, la porunca lui Iehova, ceea ce a profeţit. În acest sens, să se observe că cel care l-a pus pe Iehoiachim rege peste Iuda a fost faraonul Neco (2 Regi 23:34, 35). Astfel faraonul Neco se poate să fi fost complice la crima regelui Iehoiachim.

11. Ce nenorocire şi-a atras Iehoiachim?

¹¹ Iehoiachim şi-a atras nenorocirea. În al optulea an al domniei sale, regele Nabucodonosor a asediat Ierusalimul făcîndu-l pe regele Iehoiachim vasal faţă de noua putere mondială — Babilonul. Trei ani mai tîrziu Iehoiachim şi-a găsit o moarte în aparenţă pretimpurie. Cadavrul său a fost aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, neavînd parte decît de „înmormîntarea unui asin.“ A fost întocmai aşa cum profeţise Ieremia (Ier. 22:18, 19; 2 Cron. 36:5–8; 2 Regi 24:1–6). Ingrozitoare situaţie!

12. Cum a fost scăpată de la moarte clasa Ieremia de astăzi aşa cum şi Ieremia din vechime a fost scăpat din mîinile elementelor religioase?

¹² Clasei Ieremia din secolul nostru al douăzecilea i-a fost cruţată şi ei viaţa ca şi lui Ieremia, fiul lui Hilchia. Nu în toate cazurile şi nu în toate ţările curţile judecătoreşti au cedat în faţa dorinţei răutăcioase a puternicelor elemente religioase ale creştinătăţii. Au existat judecători care au recunoscut drepturile şi libertăţile religioase ale clasei Ieremia care reprezintă pe acest pămînt organizaţia lui Iehova, asemănătoare unei soţii. Astfel ceea ce s-a întîmplat se aseamănă cu ceea ce a fost ilustrat în Apocalips 12:15, 16. Elementele populare, democratice ale „pămîntului“ au venit în ajutorul reprezentanţilor „femeii“ lui Dumnezeu şi au contracaratb eforturile complicilor religioşi ai lui Satan Diavolul de a cufunda clasa Ieremia într-o distrugere definitivă.

13. Ce continuă să declare membrii clasei Ieremia? Cu privire la ce chestiune nu fac ei, în acelaşi timp, compromis?

¹³  Membrii clasei Ieremia continuă să declare tot ce le porunceşte Dumnezeu să declare împotriva elementelor religioase care au fost ilustrate prin Iuda şi prin Ierusalim, precum şi împotriva tuturor celorlalte părţi politice ale sistemului de lucruri. Chiar dacă în anumite zone geografice sînt împinşi în clandestinitate, adică în „subteran“ ei totuşi nu acţionează în vederea răsturnării guvernelor existente, pentru ca lucrurile pe care le declară ei să devină realitate prin forţă. Ei se opun tuturor presiunilor ce se exercită asupra lor, de a fi determinaţi la compromis cu un partid politic sau altul. Ei refuză să renunţe la neutralitatea lor creştină.

14. Cui îi recunoaşte clasa Ieremia dreptul de a lupta? Ce fel de loc va deveni pămîntul pentru cei vii, după ce va fi avut loc acea luptă?

¹⁴ Ei evită astfel în mod intransigentc să devină „o parte a lumii.“ Ei ştiu prea bine că Iehova, Dumnezeul Cel atotputernic, se poate îngriji el însuşi fără ajutorul lor ca lucrurile profeţite să devină realitate. Războiul este al său! Nu ei trebuie să lupte! Ei rămîn fermi în integritatea lor creştină, cu încrederea că „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui atotputernic“ s-a apropiat, dat fiind că forţele demonice invizibile îi adună pe stăpînitorii de pe pămînt spre situaţia mondială care este numită în mod simbolic Har-Maghedon (Apoc. 16:13–16). Astfel clasa Ieremia se bucură că nezdruncinata ei neutralitate creştină vine în sprijinul suveranităţii universale a lui Iehova. Pămîntul nostru va deveni un loc grandios pentru clasa Ieremia şi pentru creştinii neutri asociaţi cu ea, după ce aceştia vor fi cu toţii martori oculari ai triumfului suveranităţii lui Iehova, la Har-Maghedon!

COMPLOTUL ÎMPOTRIVA REGELUI-SERV A LUI IEHOVA

15. De ce sînt zilele noastre timpul celui mai mare complot internaţional din întreaga istorie a omenirii? Ce spune Apoc. 14:12 că va însemna lucrul acesta pentru creştinii care se tem de Dumnezeu?

¹⁵ Acum este timpul în care creştinii care corespund cu adevărat cerinţelor Bibliei trebuie să fie încercaţi în mod special cu privire la neutralitatea şi integritatea lor. Acesta este timpul celui mai mare complot internaţional din întreaga istorie a omenirii, căci acum este timpul Organizaţiei Naţiunilor Unite care numără astăzi 156 de membri. De ce socotim Naţiunile Unite drept complot sau conspiraţie internaţională? Pentru că ea este o organizaţie făcută de mîna omului, pentru a contracara şi pentru a ţine la distanţă cît mai mult posibil domnia legitimă a regatului lui Iehova exercitată prin intermediul Cristosului său. Cine va învinge: regatul mesianic al lui Iehova sau Organizaţia Naţiunilor Unite? Este implicată aici securitatea şi pacea tuturor popoarelor. Arătînd cu anticipaţie cît de plină de încercări va fi epoca Naţiunilor Unite ca agenţie pentru protecţie mondială, Apocalips 14:12 spune: „Aici se află perseverenţa sfinţilor, a celor care respectă poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.“ — Compară cu Isaia 8:12, 13.

16. Ce conspiraţie internaţională a existat acum nouăsprezece secole? Spre ce a arătat împlinirea parţială a Psalmului 2:1–4?

¹⁶ În urmă cu mai bine de nouăsprezece secole a existat de asemenea un complot internaţional, adică s-au depus eforturi unite îndreptate chiar împotriva lui Cristos, iar Dumnezeu a permis ca acele eforturi să ducă în cele din urmă la martiriul lui Isus (Fapt. 3:13; 4:27; 13:28, 29; 1 Tim. 6:13). Lucrul acesta a fost prevăzut în Psalmul 2:1–4. Atît psalmul acesta cît şi împlinirea sa parţială de acum nouăsprezece secole au arătat în viitor, spre conspiraţia internaţională din prezent împotriva lui Iehova şi împotriva Cristosului său. Ele au arătat spre acest timp în care dreptul deplin asupra „regatului lumii“ le revine lui Iehova şi lui Cristos. — Apoc. 11:15–18.

17. Împotriva cui sînt conştienţi martorii lui Iehova că acţionează organizaţia mondială din prezent? La ce poziţie adoptată de ei în anul 1919 aderă şi astăzi cu fermitate?

¹⁷ Creştinii adevăraţi vor recunoaşte în prezentul complot internaţional o acţiune îndreptată împotriva lui Iehova şi a Cristosului său. De aceea creştinii vor continua să persevereze în neutralitatea lor creştină ţinînd cu fermitate la poziţia adoptată la congresul Asocieţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei, ţinut în anul 1919 la Cedar Point (Ohio), poziţie prin care regatul lui Iehova prin Cristos era recomandat împotriva Ligii Naţiunilor care fusese propusă în acea vreme ca instrument pentru pace şi siguranţă mondială. Acea Ligă este succedată în prezent de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Această poziţie a creştinilor adevăraţi este exact aceea pe care ar adopta-o şi Ieremia însuşi dacă ar trăi astăzi, căci el a transmis un avertisment inspirat cu privire la un complot asemănător împotriva stăpînirii „servului“ de rang regesc al lui Iehova.

18. Ce i s-a spus lui Ieremia să facă în primul an al domniei lui Iehoiachim? Şi la cine trebuia el să-l trimită împreună cu un mesaj?

¹⁸ În consecinţă profeţia lui Ieremia din capitolul 27 al cărţii sale are pentru noi o semnificaţie foarte actuală:

„[În 628 î.e.n.] La începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, lui Ieremia i-au fost adresat din partea lui Iehova cuvintele acestea: ‘Iată ce mi-a zis Iehova: „Fă–ţi nişte legături şi nişte drugi de jug şi puneţi-le pe gît. Şi să le trimiţi [apoi] neapărat regelui Edomului, regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi regelui Sidonului prin mîna unor mesageri care vin la Ierusalim, la Zedechia, regele lui Iuda. Şi să le dai neapărat o poruncă pentru stăpînii lor, zicînd: ‘Acesta e lucrul pe care l-a spus Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel; acesta e lucrul pe care trebuie să-l spuneţi stăpînilor voştri.’“’“ — Ier. 27:1–4.

19. Potrivit textului ebraic obişnuit, cînd a primit Ieremia mesajul lui Iehova? Cu ce ocazie l-a pus în aplicare?

¹⁹ Putem observa că aici sînt menţionaţi doi regi care guvernau peste Iuda şi Ierusalim, cel dintîi fiind Iehoiachim, iar al doilea fratele său Zedechia, care a domnit după Iehoiachim şi după fiul acestuia, Iehoiachin. Dacă la Ieremia 27:1 numele de Iehoiachim este corect, atunci Ieremia a primit această profeţie în 628 î.e.n. şi a păstrat-o timp de unsprezece ani în rezervă pînă s-o pună în aplicare. Dar trei manuscrise ebraice precum şi versiunile siriană şi arabă ale lui Ieremia 27:1 spun „Zedechia“ în loc de „Iehoiachim“ şi acesta este motivul pentru care numeroase traduceri moderne ale Bibliei precizează acest lucru.d În orice caz, Ieremia a pornit la acţiune, în ascultare faţă de porunca lui Iehova, în cursul domniei regelui Zedechia şi anume cu prilejul sosirii la Ierusalim a reprezentanţilor diplomatici a cinci ţări învecinate: Edom, Moab, Amon, Tir şi Sidon, veniţi pentru a duce tratative cu regele Zedechia. În timpul acesta Nabucodonosor era împărat al Babilonului de cel puţin opt ani şi îl deportase pe Iehoiachin în Babilon, punînd în locul său pe tronul din Ierusalim, pe unchiul său Zedechia. Ca rege vasal, Zedechia datora supunere faţă de Babilon.

20. Ce fel de mişcare reprezenta venirea celor cinci reprezentanţi diplomatici? De ce li s-a spus să nu asculte cuvintele ocultiştilor?

²⁰ Venirea reprezentanţilor diplomatici ai celor cinci ţări a fost o acţiune unită. Ea reprezenta o mişcare pusă la cale de comun acord. Din ceea ce i s-a ordonat lui Ieremia să spună rezultă cu claritate că se urzea un complot, o revoltă comună împotriva împăratului Nabucodonosor. Prezicătorii şi cei ce practicau ştiinţele oculte, favorizau revolta. Iată de ce i s-a poruncit lui Ieremia să le spună reprezentanţilor diplomatici: „Cît despre voi, nu le daţi ascultare profeţilor voştri, nici prezicătorilor voştri, nici visătorilor voştri, nici celor ce practică magia şi nici vrăjitorilor care vă zic: ‘Nu veţi servi regelui Babilonului.’ Căci ceea ce vă profeţesc ei este falsitate, cu scopul de a vă face să fiţi duşi departe de pămîntul vostru; iar eu vă voi împrăştia şi [astfel] va trebui să pieriţi.“ — Ier. 27:9, 10.

21. Ce le-au îndemnat demonii pe naţiunile interesate să facă, în acele vremuri străvechi?

²¹ Exact la fel cum astăzi demonii îi conduc pe stăpînitorii politici spre Har-Maghedon, spre „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui atotputernic,“ tot aşa şi în acele timpuri străvechi aceiaşi demoni îi îndemnau de urgenţă pe conducătorii politici ai ţărilor din care veniseră acei reprezentanţi diplomatici ca să plănuiască în taină o revoltă împotriva „servului“ lui Iehova, Nabucodonosor (Apoc. 16:13–16). Este logic deci să presupunem că atunci cînd Zedechia, regele lui Iuda, s-a răsculat în al nouălea an al domniei sale, acele naţiuni nu au avut nimic de obiectat.

22. De ce nu era un amestec în politică din partea lui Ieremia atunci cînd a prezentat în faţa reprezentanţilor diplomatici mesajul venit de la Iehova? Cum şi-a scos Iehova în evidenţă suveranitatea în acele mesaje?

²² Atunci cînd Ieremia şi-a prezentat în faţa reprezentanţilor diplomatici ai coaliţiei celor cinci naţiuni mesajul primit de la Iehova, el nu s-a amestecat în politică, întrucît Dumnezeul său Iehova era „Regele naţiunilor“ şi nu le făcea decît o favoare celor cinci naţiuni prin faptul că le dădea un avertisment de importanţă naţională. Scoţînd în evidenţă propria lui suveranitate universală, Iehova i-a ordonat lui Ieremia să le spună:

„Eu însumi am făcut pămîntul, neamul omenesc şi fiarele care se află pe suprafaţa pămîntului, [şi anume] prin marea mea putere şi prin braţul meu întins; iar eu l-am dat cui s- dovedit drept în ochii mei. Şi acum eu însumi am dat toate aceste ţări în mîna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, servul meu; şi i-am dat pînă şi fiarele sălbatice ale cîmpului, ca să–i servească. Şi lui trebuie să–i servească toate naţiunile, lui şi fiului lui [Evil Merodac] şi nepotului lui [Belşaţar] pînă cînd îi va sosi timpul şi ţării lui şi multe naţiuni şi regi mari vor trebui să-l exploateze ca pe un slujitor.“ — Ier. 27:5–7; 2 Regi 25:27; Dan. 5:1, 11, 18, 22.

23. Cît avea să fie de lungă servitutea faţă de Babilon şi ce avea să i se întîmple naţiunii care se împotrivea decretului lui Iehova?

²³ Astfel prin decretul lui Iehova, naţiunile înghiţite de către Imperiul Babilonian urmau să poarte jugul servituţii o lungă perioadă de timp, şi anume şaptezeci de ani. Această servitute a fost simbolizată prin legăturile şi prin drugii de jug ce i-a spus Iehova lui Ieremia să şi-i facă şi să–i dea reprezentanţilor diplomatici străini care îl vizitaseră pe regele Zedechia. Răscoala acelor naţiuni nu a putut anula decretul lui Iehova.

„‘Şi va trebui neapărat ca naţiunea şi regatul care nu-i va servi lui, chiar lui Nabucodonosor, regele Babilonului, . . . îmi voi îndrepta atenţia spre acea naţiune cu sabia, cu foametea şi cu ciuma,’ este declaraţia lui Iehova, ‘pînă o voi sfîrşi cu ele prin mîna lui.’“ — Ier. 27:8.

24. De ce trebuie să stăpînească acum Regele-Serv al lui Iehova, Isus Cristos, în mijlocul duşmanilor săi?

²⁴ Astăzi, în timpul clasei Ieremia, ca şi atunci în zilele regelui Zedechia, ar fi mai bine să se dea ascultare sfatului Domnului Suveran al universului, decît să se dea ascultare demonilor (Ier. 27:9–11). Categoric că nu dorim să ne lăsăm prinşi în laţul unei conspiraţii internaţionale împotriva Regelui-Serv al lui Iehova, Isus Cristos. Stăpînitorii politici şi în special cei ai creştinătăţii, au fost preveniţi prin numeroase proclamaţii făcute de către clasa unsă Ieremia, dar stăpînitorii au preferat să rămînă înăuntrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (Ier. 27:12-15; Apoc. 17:12, 13). Ei ţin cu tărie la suveranitatea lor naţională şi refuză în mod categoric să–şi aplece gîtul sub jugul regal al Regelui-Serv al lui Iehova. Neluînd în serios sfîrşitul timpurilor păgînilor sau naţiunilor, care a avut loc în anul 1914, stăpînitorii politici nu recunosc că se află într-o conspiraţie mondială împotriva stăpînirii mondiale a Regelui-Serv al lui Iehova. Dar aşa cum i-a permis lui Zedechia „servul“ lui Iehova Nabucodonosor, de a fi rege al lui Iuda, tot la fel şi acum sa dat o permisiune similară, stăpînitorilor politici inclusiv cei ai creştinătăţii. Lor li s-a permis să administreze în continuare treburile politice, de la 1914 încoace. În consecinţă, Regele-Serv al lui Iehova trebuie să stăpînească în mijlocul duşmanilor săi, în mijlocul celor care conspiră împotriva lui.

25. (a) Spre cine trebuie să se întoarcă acum clasa Ieremia cu mesajul, din cauza refuzului stăpînitorilor de a-i da ascultare? (b) Dacă profeţii care profeţeau o grabnică eliberare erau de la Iehova, ce anume li s-a spus să se roage cu privire la uneltele ce mai rămăseseră?

²⁵ Întrucît stăpînitorii politici au dovedit cu prisosinţă că nu doresc să îşi aplece capul sub „jugul“ servului lui Iehova, al Fiului său întronat în ceruri, ce trebuie să facă oare clasa Ieremia? Să se întoarcă spre oameni, spre persoane individuale. În faţa acestora clasa Ieremia trebuie să–i demaşte pe promotorii conspiraţiei.

„Iată ce a zis Iehova: ‘Nu ascultaţi cuvintele profeţilor voştri vare vă profeţesc zicînd: „Iată, uneltele casei lui Iehova se vor aduce acum, în curînd, iarăşi înapoi din Babilon!“ Căci ceea ce vă profeţesc ei este falsitate. Nu-i ascultaţi. Serviţi-i regelui Babilonului şi continuaţi să trăiţi. De ce să ajungă oraşul acesta un loc devastat? Dar dacă ei sînt profeţi şi dacă este cuvîntul lui Iehova cu ei, lăsaţi-i, vă rog, să-l implore pe Iehova al oştirilor ca uneltele care au mai rămas în casa lui Iehova, în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim, să nu ajungă în Babilon.’“ — Ier. 27:16–18.

26. Ce avea să se întîmple cu uneltele care mai rămăseseră, conform declaraţiei lui Iehova, în loc de a se reîntoarce în curînd la Ierusalim?

26 Templul cu stîlpii săi mai era încă în picioare la Ierusalim. În curtea lui încă mai exista marele bazin pentru spălat, numit „marea“ precum şi carele pentru deplasarea bazinelor sau lighenelor mai mici, mobile, precum şi multe alte unelte utilizate de către preoţi şi leviţi. Care avea să fie situaţia cu toate aceste accesorii ale templului?

„Iată ce a zis Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, cu privire la uneltele care au mai rămas la casa lui Iehova, la casa regelui lui Iuda şi al Ierusalimului: ‘Ele vor fi duse în Babilon şi vor continua să fie pînă în ziua în care îmi voi îndrepta atenţia spre ele,“ este declaraţia lui Iehova. ‘Iar eu le voi sui [iarăşi aici] şi le voi restabili în locul acesta.“’“ — Ier. 27:19–22.

27. (a) Ce a însemnat declaraţia lui Iehova privitoare la complotul internaţional? (b) Astfel, ce linie de conduită din partea noastră ne va face să avem parte în Noua ordine de roadele biruinţei obţinute de către feld-mareşalul lui Iehova?

27 Ce înseamnă această declaraţie a lui Iehova? Că uneltirea sau complotul internaţional împotriva stăpînirii „servului“ lui Iehova va da greş. Trebuie să devină evident că profeţii religioşi şi ocultiştii au fost mincinoşi în prezicerile lor de viitor şi că i-au condus pe oamenii creduli la nimicire. Este în interesul securităţii noastre să nu le dăm ascultare. Noi nu trebuie să ne punem încrederea nici în Naţiunile Unite şi nici în vreo altă organizaţie internaţională, ci în regatul lui Iehova încredinţat în mîinile propriului său Rege-Serv, Isus Cristos. Păstrîndu-ne cu stricteţe neutralitatea creştină faţă de treburile politice şi faţă de conflictele acestei lumi, noi ne vom apleca gîtul cu supunere sub jugul Celui pe care l-a desemnat Iehova, al aceluia pe care Iehova îl sprijineşte în calitatea sa de feld-mareşal în viitorul „război al zilei celei mari a Dumnezeului Celui atotputernic,“ război ce se va desfăşura la Har-Maghedon. Urmarea acestui eveniment va fi pentru noi bucuria de a avea parte de roadele măreţei sale biruinţe şi aceasta în ordinea nouă şi dreaptă a lui Iehova.

[Note de subsol]