„[În 628 î.e.n.] La începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, lui Ieremia i-au fost adresat din partea lui Iehova cuvintele acestea: ‘Iată ce mi-a zis Iehova: „Fă–ţi nişte legături şi nişte drugi de jug şi puneţi-le pe gît. Şi să le trimiţi [apoi] neapărat regelui Edomului, regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi regelui Sidonului prin mîna unor mesageri care vin la Ierusalim, la Zedechia, regele lui Iuda. Şi să le dai neapărat o poruncă pentru stăpînii lor, zicînd: ‘Acesta e lucrul pe care l-a spus Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel; acesta e lucrul pe care trebuie să-l spuneţi stăpînilor voştri.’“’“ — Ier. 27:1–4.

19. Potrivit textului ebraic obişnuit, cînd a primit Ieremia mesajul lui Iehova? Cu ce ocazie l-a pus în aplicare?

¹⁹ Putem observa că aici sînt menţionaţi doi regi care guvernau peste Iuda şi Ierusalim, cel dintîi fiind Iehoiachim, iar al doilea fratele său Zedechia, care a domnit după Iehoiachim şi după fiul acestuia, Iehoiachin. Dacă la Ieremia 27:1 numele de Iehoiachim este corect, atunci Ieremia a primit această profeţie în 628 î.e.n. şi a păstrat-o timp de unsprezece ani în rezervă pînă s-o pună în aplicare. Dar trei manuscrise ebraice precum şi versiunile siriană şi arabă ale lui Ieremia 27:1 spun „Zedechia“ în loc de „Iehoiachim“ şi acesta este motivul pentru care numeroase traduceri moderne ale Bibliei precizează acest lucru.d În orice caz, Ieremia a pornit la acţiune, în ascultare faţă de porunca lui Iehova, în cursul domniei regelui Zedechia şi anume cu prilejul sosirii la Ierusalim a reprezentanţilor diplomatici a cinci ţări învecinate: Edom, Moab, Amon, Tir şi Sidon, veniţi pentru a duce tratative cu regele Zedechia. În timpul acesta Nabucodonosor era împărat al Babilonului de cel puţin opt ani şi îl deportase pe Iehoiachin în Babilon, punînd în locul său pe tronul din Ierusalim, pe unchiul său Zedechia. Ca rege vasal, Zedechia datora supunere faţă de Babilon.

20. Ce fel de mişcare reprezenta venirea celor cinci reprezentanţi diplomatici? De ce li s-a spus să nu asculte cuvintele ocultiştilor?

²⁰ Venirea reprezentanţilor diplomatici ai celor cinci ţări a fost o acţiune unită. Ea reprezenta o mişcare pusă la cale de comun acord. Din ceea ce i s-a ordonat lui Ieremia să spună rezultă cu claritate că se urzea un complot, o revoltă comună împotriva împăratului Nabucodonosor. Prezicătorii şi cei ce practicau ştiinţele oculte, favorizau revolta. Iată de ce i s-a poruncit lui Ieremia să le spună reprezentanţilor diplomatici: „Cît despre voi, nu le daţi ascultare profeţilor voştri, nici prezicătorilor voştri, nici visătorilor voştri, nici celor ce practică magia şi nici vrăjitorilor care vă zic: ‘Nu veţi servi regelui Babilonului.’ Căci ceea ce vă profeţesc ei este falsitate, cu scopul de a vă face să fiţi duşi departe de pămîntul vostru; iar eu vă voi împrăştia şi [astfel] va trebui să pieriţi.“ — Ier. 27:9, 10.

23. Cît avea să fie de lungă servitutea faţă de Babilon şi ce avea să i se întîmple naţiunii care se împotrivea decretului lui Iehova?

²³ Astfel prin decretul lui Iehova, naţiunile înghiţite de către Imperiul Babilonian urmau să poarte jugul servituţii o lungă perioadă de timp, şi anume şaptezeci de ani. Această servitute a fost simbolizată prin legăturile şi prin drugii de jug ce i-a spus Iehova lui Ieremia să şi-i facă şi să–i dea reprezentanţilor diplomatici străini care îl vizitaseră pe regele Zedechia. Răscoala acelor naţiuni nu a putut anula decretul lui Iehova.