Iehova — Dumnezeul care a fixat timpurile şi epocile

„Pentru orice lucru există un timp fixat.“ — ECLESIAST 3:1.

1, 2. (a) Ce anume îi face conştienţi pe oameni de noţiunea de timp? (b) Referitor la zilele noastre, ce s-ar întîmpla dacă nu am avea posibilitatea de a afla ora exactă?

NOŢIUNEA de timp este omniprezentă în viaţa noastră de zi cu zi. De exemplu, cînd un ceas ne anunţă apropierea serii şi vedem că soarele apune şi că cerul se întunecă, ştim că noaptea se apropie. Tot aşa, în anumite regiuni ale pămîntului, cînd calendarul arată că toamna se apropie de sfîrşit, că frunzele cad şi că temperatura scade cu fiecare săptămînă, este evident că iarna se apropie. Astfel, semnele care dovedesc ce oră este sau în ce anotimp ne aflăm confirmă ceea ce arată ceasurile sau calendarele.

² Dacă am ignora cu totul timpurile şi epocile, o bună parte din viaţa noastră s-ar transforma în anarhie. De pildă, cum s-ar putea face ca sute de avioane să aterizeze pe pistele aeroportului dintr-un mare oraş, dacă nu ar fi posibilă planificarea lor în mod eşalonat, după un orar precis? Sau cum ar putea milioane de persoane să ajungă la locul de muncă, la timpul potrivit dacă ele nu ar avea posibilitatea de a afla ora exactă?

3. Cine este la originea timpurilor şi epocilor?

³ Cine este la originea timpurilor şi a epocilor? Iehova, Creatorul universului. În Geneza 1:14, Biblia declară: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să fie luminători în întinderea cerurilor, ca să facă o separare între zi şi noapte; şi ei trebuie să servească drept semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi pentru ani.»“

Timpuri şi epoci mai importante

 4–6. (a) Ce chestiune este mai importantă decît cunoaşterea timpurilor şi epocilor necesare activităţilor prestate de oameni? De ce? (b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

⁴ Deşi cunoaşterea timpurilor şi epocilor este necesară activităţilor prestate de oameni, există un alt lucru mult mai important. Iată-l: Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, în ce timp sau epocă ne aflăm? În Eclesiast 3:1 citim următoarele: „Pentru orice lucru există un timp fixat, da, un timp pentru orice lucru sub ceruri.“ Dacă această maximă este valabilă la nivelul omului, ea se aplică şi mai bine la modul de gîndire al Creatorului. De fapt, el a fixat epoci şi timpuri precise pentru a-şi realiza scopurile. Dacă noi nu ne punem viaţa în acord cu aceste timpuri şi aceste epoci, atunci tot ceea ce facem pentru a ne regla viaţa după ceasul sau calendarul nostru se va dovedi complet inutil.

⁵ De ce putem afirma acest lucru? Deoarece Iehova a conceput un scop cu privire la pămînt şi la oamenii care trăiesc pe el; altfel, nu i-ar fi creat. Dacă nu trăim în armonie cu acest scop, nu vom avea parte de binecuvîntările lui. Or, acest scop se va realiza cu certitudine la timpul hotărît, fiindcă Iehova însuşi a declarat: „Tot aşa se va dovedi a fi şi Cuvîntul care iese din gura mea. El nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci, în mod sigur, el va executa ceea ce îmi face plăcere şi, cu certitudine, va avea succes în lucrul pentru care l-am trimis.“ — Isaia 55:11.

⁶ La fel de important este să ne întrebăm: Din punctul de vedere al lui Iehova, în ce timp sau epocă trăim? Ce poziţie ocupă naţiunile şi popoarele pămîntului cu privire la calendarul divin? Unde te afli personal în această chestiune? Te-ai străduit să-ţi organizezi viaţa în funcţie de scopul şi de calendarul lui Dumnezeu?

Ţine lumea actuală seama de scopul divin?

 7. Ce convingere au mulţi oameni credincioşi, dar de ce nu este ea fundamentată?

⁷ Mulţi îşi închipuie că sînt incluşi în scopul lui Dumnezeu datorită faptului că spun că ei cred în Dumnezeu. Dar dacă le-aţi cere să vă arate din Cuvîntul său în ce anume constă acest scop, ei nu vor fi capabili să facă aceasta. Ei îşi duc viaţa după bunul lor plac, gîndindu-se că, într-un fel sau altul, Dumnezeu le va acorda favoare. De-a lungul secolelor, conducătorii acestei lumi au manifestat deseori o atitudine asemănătoare. Ei şi-au imaginat că Dumnezeu şi-a realizat scopul prin intermediul lor, şi aceasta indiferent de linia de conduită pe care au adoptat-o. Dar nici ei nu sînt în stare să spună care este scopul lui Dumnezeu.

 8. De ce nu este raţional să credem că Creatorul sprijină guvernele şi pe guvernanţii lumii actuale?

⁸ Ne învaţă oare Biblia că Dumnezeu dă sprijin lumii şi îndeosebi conducătorilor ei, şi oamenilor care au o religie? Reflectă puţin. Puterea lui Dumnezeu este incomensurabilă. El a creat universul care conţine miliarde de galaxii, fiecare dintre ele fiind compusă din miliarde de stele (Psalm 147:4). Pe lîngă putere, el posedă o înţelepciune infinită. Dacă Dumnezeu ar susţine naţiunile cu toată înţelepciunea şi puterea care îl caracterizează, ar fi fost ele confruntate cu atîta violenţă şi atîtea războaie, nedreptăţi şi suferinţe de-a lungul secolelor? I-ar fi invitat Dumnezeu pe conducătorii lumii şi pe milioanele de oameni care sînt la ordinele lor să ucidă alţi conducători şi alte milioane de oameni care, şi ei, se pretind a fi conduşi de Dumnezeu? Este raţional lucrul acesta?

 9. Care trebuie să fie, conform Bibliei, starea spirituală a slujitorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu?

⁹ În 1 Corinteni 14:33 Biblia explică faptul că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii“. Pe de altă parte, Iehova îi îndeamnă pe toţi slujitorii săi adevăraţi ‘să vorbească toţi în perfect acord şi să nu existe sciziuni între ei, ci să fie strîns uniţi, în acelaşi spirit şi în acelaşi mod de a gîndi’ (1 Corinteni 1:10). Şi dacă printre slujitorii săi unii refuză să urmeze acest sfat, ce trebuie să se facă? În Romani 16:17 găsim următorul sfat: „Fiţi vigilenţi cu privire la cei care provoacă sciziuni (. . .) împotriva învăţăturii pe care v-aţi însuşit-o, şi evitaţi-i.“ Prin urmare, conflictele politice şi religioase scot în evidenţă faptul că Dumnezeu nu sprijină naţiunile, pe conducătorii religioşi şi turmele lor.

10, 11. Care texte din Scripturi dezvăluie identitatea celui care îi sprijină pe conducătorii şi pe oamenii lumii actuale?

¹⁰ Dar atunci cine îi sprijină pe aceştia? Prima scrisoare a lui Ioan, în capitolul 3, versetele 10–12 declară: „Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se evidenţiază prin faptul acesta: Oricine nu practică dreptatea, nu provine de la Dumnezeu şi nici acela care nu îl iubeşte pe fratele său. Căci acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început, ca să ne iubim unii pe alţii, nu asemenea lui Cain, care provenea de la cel rău şi l-a ucis pe fratele său.“ În aceeaşi scrisoare a lui Ioan, în capitolul 4, versetul 20, citim următoarele: „Dacă cineva declară: «Eu îl iubesc pe Dumnezeu», şi totuşi îşi urăşte fratele, este un mincinos. Fiindcă acela care nu îşi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut.“ Isus enunţase el însuşi următoarea regulă pe care o găsim în Ioan 13:35: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi.“

¹¹ Există vreo cît de mică asemănare între iubirea şi unitatea care trebuie să domnească între slujitorii lui Dumnezeu şi linia de conduită adoptată de conducătorii acestei lumi şi de către slujitorii lor, de-a lungul secolelor? Numai în secolul al XX-lea, zeci de milioane de credincioşi au fost masacraţi de alţi credincioşi. Deseori cei care se ucid între ei în acest mod fac parte din aceeaşi religie. Aceasta este o dovadă evidentă că ei nu sînt sprijiniţi de Dumnezeu. De fapt, aşa cum ne arată Cuvîntul lui Dumnezeu, cel care îi conduce nu este altul decît Satan Diavolul. Iată de ce apostolul Ioan a putut spune: „Ştim că provenim de la Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Da, Satan este „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (2 Corinteni 4:4). Din umbră, el îi manevrează pe conducătorii acestei lumi şi pe popoarele lor, care demonstrează prin acţiunile lor că nu pot proveni de la Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu cu privire la cei umili

12, 13. Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pămînt şi la oameni?

¹² Însă cînd Iehova l-a creat pe om, el dorea ca, pe parcursul timpului, întreaga planetă să devină un paradis asemenea grădinii Edenului şi să fie populată cu oameni perfecţi, şi fericiţi care să trăiască în unitate (Geneza 1:26–28; 2:15; Isaia 45:18). Nici unul dintre oamenii rebeli şi nici una dintre creaturile spirituale rele nu au fost în stare să contracareze acest scop al său. De asemenea, întrucît Iehova este un Dumnezeu care fixează timpurile şi epocile, scopul său se va realiza la timpul prevăzut de el. El nu va permite guvernelor umane, care acţionează independent de el, să se opună scopului său peste limita de timp pe care a stabilit-o el.

¹³ Isus avea încredere absolută în scopul pe care Iehova l-a conceput pentru această planetă. Iată ce a spus el răufăcătorului care manifestase într-o anumită măsură credinţă în el: „Vei fi cu mine în Paradis“ (Luca 23:43). Isus a vorbit aici despre viitorul paradis pămîntesc pe care îl menţionase cu o ocazie anterioară astfel: „Fericiţi sînt cei care au un temperament blînd, căci ei vor moşteni pămîntul“ (Matei 5:5). Spunînd aceasta, Isus se gîndea, fără îndoială, la Psalmul 37, unde în versetul 11 se spune: „Cei blînzi vor poseda pămîntul şi într-adevăr îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii.“

14. Ce fel de persoane vor moşteni pămîntul?

¹⁴ Cine sînt cei umili care vor poseda pămîntul? Psalmul 37:34 declară: „Speră în Iehova şi urmează calea sa şi el te va înălţa, ca să iei în stăpînire pămîntul. Cînd cei răi vor fi curmaţi, tu vei vedea lucrul acesta.“ Versetele 37 şi 38 adaugă: „Observă-l pe omul ireproşabil şi nu-l pierde din vedere pe cel integru, fiindcă viitorul omului acesta va fi paşnic. Dar cei care nesocotesc legea vor fi, cu siguranţă, nimiciţi împreună; viitorul celor răi va fi într-adevăr curmat.“ Reiese deci că bărbaţii şi femeile care vor poseda pămîntul trebuie să înveţe să-l cunoască pe Iehova, să spere cu fermitate în promisiunile sale şi să fie ireproşabili şi drepţi în ochii lui Iehova, ascultînd de legile sale. Tocmai lucrul acesta îl confirmă textul din 1 Ioan 2:17: „Lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cel care înfăptuieşte voinţa lui Dumnezeu rămîne pentru totdeauna.“

15. Ce eveniment de importanţă capitală trebuie să aibă loc ca să se producă schimbări binefăcătoare la scară mondială?

¹⁵ Dar pentru ca asemenea schimbări să aibă loc, va fi necesară o răsturnare completă a situaţiei. Ar trebui ca toate guvernele lumii actuale să fie distruse, fiindcă niciodată un guvern omenesc nu a instaurat condiţii bune pe pămînt. Dar aceasta nu constituie o problemă pentru Dumnezeu. De fapt, Biblia declară: „El schimbă timpurile şi epocile, înlăturînd regi şi instalînd regi.“ — Daniel 2:21.

Iehova îşi înlătură adversarii

16, 17. (a) Cum a acţionat Iehova faţă de faraonul care s-a opus la realizarea scopului său? (b) Cum s-a împlinit cuvîntul profetic al lui Iehova?

¹⁶ Să vedem ce le-a făcut Iehova dinastiilor şi suveranilor puternici din trecut şi îndeosebi acelora care au încercat să se opună îndeplinirii scopului său. Acei oameni împreună cu imperiile lor, au fost sfărîmaţi şi risipiţi în cele patru colţuri ale pămîntului. Să amintim, de exemplu, cazul faraonului Egiptului, care adusese poporul lui Iehova în stare de sclavie. La vremea aceea, Iehova avea un anumit scop cu privire la slujitorii săi. Prin intermediul lui Moise, el a cerut faraonului să-i elibereze. Însă, acest monarh orgolios a exclamat: „Cine este Iehova pentru ca eu să ascult de glasul său?“ La care el a adăugat: „Eu nu-l cunosc deloc pe Iehova şi, afară de aceasta, nu vreau să-l trimit pe Israel.“ — Exod 5:2.

¹⁷ De nenumărate ori Iehova a dat faraonului ocazia să-şi schimbe atitudinea, dar de fiecare dată acesta ‘s-a încăpăţînat’, după cum ne relatează textul din Exod 11:10. Însă Iehova are o putere irezistibilă. Cînd timpul fixat a sosit, el s-a debarasat de faraon şi de armatele lui, înnecîndu-le în Marea Roşie. În Exod 14:28 găsim următorul comentariu: „Nu a mai rămas nici unul măcar.“ În schimb, Dumnezeu i-a ocrotit şi eliberat pe slujitorii săi. Şi lucrul acesta s-a produs exact la termenul pe care el îl anunţase prin cuvîntul său profetic, la sfîrşitul unei perioade de 400 de ani, despre care el îi vorbise cu secole înainte fidelului Avraam.

18. La ce pedeapsă l-a supus Iehova pe Nabucodonosor, regele Babilonului? De ce?

¹⁸ Să analizăm acum cazul lui Nabucodonosor, regele Babilonului. Într-o zi, el a început să se laude cu puterea sa şi cu realizările sale, ca şi cum ar fi fost un dumnezeu. Iată însă ce citim în Daniel 4:31: „Pe cînd cuvîntul era încă în gura regelui, o voce a venit din ceruri: «Ţie, o, Nabucodonosor, regele, ţi se zice: ‘Regatul s-a depărtat de tine.’»“ Iehova i-a explicat că va fi coborît pînă la nivelul fiarelor sălbatice din cîmpie pînă cînd, conform versetului 32, va şti „că Cel Preaînalt stăpîneşte peste regatul oamenilor şi că îl dă cui vrea“. Este tocmai ce s-a întîmplat exact în momentul prevăzut de Iehova.

19. De ce Babilonul şi regele său Balthazar, au suferit sentinţa de condamnare din partea lui Iehova?

¹⁹ Se cuvine, de asemenea să cităm cazul lui Balthazar, ultimul rege care a guvernat în Babilon. Momentul pe care Iehova l-a fixat pentru prăbuşirea acestui imperiu monstruos a sosit în timpul domniei sale. De ce? Deoarece în perioada aceea babilonienii ţineau poporul lui Dumnezeu în captivitate şi pronunţau blasfemii la adresa lui Iehova. Astfel, în capitolul 5 al cărţii sale, Daniel relatează că Balthazar organizase un mare banchet pentru o mie dintre demnitarii lui. Atunci, „Balthazar a spus să se aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul [lui Iehova] (. . .), care era la Ierusalim, şi regele şi înalţii săi demnitari şi concubinele sale şi soţiile sale secundare au băut din ele“ (Daniel 5:2, 3). Observaţi ce au făcut ei după aceea: „Au băut vin şi i-au lăudat pe dumnezeii de aur şi de argint şi de aramă, de fier, de lemn şi de piatră“ (Daniel 5:4). Ei şi-au bătut joc de Iehova şi au pronunţat blasfemii la adresa lui, beînd din ustensilele sacre care fuseseră folosite în închinarea adusă lui. Pe de altă parte, închinîndu-se la dumnezeii lor falşi, ei se închinau de fapt lui Satan.

20, 21. Ce mesaj i-a transmis Iehova lui Balthazar şi cum s-a împlinit acest mesaj?

²⁰ Dar în acel moment s-a produs un eveniment înfricoşător: Participanţii la banchet au văzut apărînd deodată o mînă care a scris un mesaj pe peretele palatului. Regele s-a înspăimîntat atît de mult, încît „şi-a schimbat culoarea feţei şi gîndurile lui au început să-l înspăimînte şi încheieturile şoldurilor i s-au desfăcut şi genunchii se loveau unul de altul“ (Daniel 5:6). Nici unul dintre sfetnicii religioşi ai lui Balthazar nu a reuşit să înţeleagă sensul acestei scrieri. Atunci a fost chemat Daniel, un slujitor al lui Iehova, ca să servească drept interpret al scrierii de pe perete. Daniel a explicat regelui că mesajul era de la Iehova şi a dezvăluit conţinutul lui folosind cuvintele următoare: „Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi le-a pus capăt. (. . .) Ai fost cîntărit pe cîntar şi ai fost găsit nesatisfăcător (. . .) Regatul tău a fost împărţit şi dat mezilor şi perşilor.“ — Daniel 5:26–28.

²¹ În aceeaşi noapte în care Daniel a pronunţat aceste cuvinte, armatele medo-persane au invadat oraşul ale cărui porţi fuseseră lăsate deschise din neglijenţă. Daniel 5:30 încheie acest episod astfel: „În noaptea aceea Balthazar (. . .) a fost omorît.“ Căderea Babilonului trebuia să permită poporului lui Iehova să se întoarcă în ţara lui, exact la 70 de ani de cînd a început exilul său. Faptul acesta concordă perfect cu calendarul lui Dumnezeu, aşa cum este confirmat de profeţia consemnată în Ieremia 29:10.

22, 23. Ce a făcut Iehova regelui Irod Agripa I, care s-a opus creştinilor din primul secol?

²² În primul secol al erei noastre, Irod Agripa I era ultimul rege al Palestinei devenite provincie romană. El este cel care l-a aruncat în închisoare pe apostolul Petru şi a persecutat şi alţi creştini. El ordonase chiar omorîrea apostolului Iacob (Fapte 12:1, 2). De asemenea, el a organizat lupte sîngeroase de gladiatori, precum şi alte spectacole păgîne. Toate acestea au demonstrat că, în pofida pretenţiilor lui, el nu se număra printre adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu.

²³ Dar, a venit timpul ca Iehova să-l execute pe acest duşman. În Fapte 12:21–23 ni se spune: „La o zi stabilită, Irod şi-a îmbrăcat hainele regale şi s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a început să le ţină un discurs public. Atunci, poporul adunat a început să strige: «Glas de dumnezeu, nu de om!»“ Ce s-a întîmplat apoi? Biblia ne spune: „În aceeaşi clipă îngerul lui Iehova l-a lovit, fiindcă nu a dat glorie lui Dumnezeu; şi a început să fie ros de viermi, ajungîndu-şi sfîrşitul.“ O dată în plus, Iehova ‘a înlăturat un rege’, pentru a folosi din nou expresia din Daniel 2:21.

24. Ce atestă faptele istorice pe care le-am amintit pe parcursul acestui studiu?

²⁴ Aceste evenimente istorice atestă faptul că Iehova fixează timpurile şi epocile în care îşi aduce la îndeplinire scopurile. Ele demonstrează, de asemenea, că el are, în mod incontestabil, capacitatea şi puterea de a-şi realiza scopul cu privire la pămînt, adică de a-l transforma într-un paradis în care „va locui dreptatea“. — 2 Petru 3:13.

Vă amintiţi?

◻ De ce este foarte important să se cunoască timpurile şi epocile fixate de Iehova?

◻ De ce Dumnezeu nu sprijină pe conducătorii şi pe oamenii lumii actuale?

◻ Ce fel de persoane vor moşteni viitorul paradis pe pămînt?

◻ Cum a arătat Iehova că el este capabil să-i înlăture pe conducătorii care i se opun?