Sentinţă divină împotriva falşilor profeţi ai creştinătăţii

 1, 2. (a) La ce ispită ne expune profeţirea lipsită de fundament a unor lucruri bune viitoare? (b) Care este cea mai importantă problemă care se va rezolva acum? Ce anume a împins-o pe primul plan?

FIREŞTE că ne place tuturor să auzim profeţii sau preziceri privitoare la lucruri bune care vor veni în curînd, încă în cursul vieţii noastre. Faptul acesta ne expune unei mari ispite. S-ar putea să ne placă să acceptăm drept adevăr unele preziceri numai pentru că ne place conţinutul lor, dar nu pentru că ele ar avea totodată şi o bază solidă sau pentru că ar proveni dintr-o sursă demnă de încredere. Aceasta ne-ar putea ispiti să recurgem la vreo acţiune care să aibă rezultate dăunătoare pentru noi. Aşa stau lucrurile mai cu seamă atunci cînd este implicat viitorul nostru etern. Aşa stau lucrurile ACUM! De ce?

² Motivul constă în faptul că întreaga omenire se află acum nemijlocit în faţa rezolvării celei mai însemnate probleme care există. Problema este: Cine va stăpîni lumea? Ceea ce a împins în prim plan această controversă predominantă nu este necontenita luptă dintre naţiunile capitaliste cu libertate de iniţiativă şi naţiunile socialiste, comuniste. Mai degrabă, factorul care a determinat acest lucru este proclamarea pe care au făcut-o martorii creştini ai lui Iehova cu privire la regatul său prin Cristos. Acum stăpînirea i se cuvine acestui regat, întrucît timpurile naţiunilor au luat sfîrşit în anul 1914.

 3. (a) Cu privire la ce chestiune au fost oamenii obligaţi să ia poziţie? (b) De ce ar trebui să cedeze naţiunile suveranitatea lor lui Iehova?

³ Oamenii care au auzit în circa 190 de limbi pe tot pămîntul anunţarea publică privitoare la Regat au fost obligaţi pur şi simplu să ia atitudine. Se pronunţă ei acum în favoarea domniei legitime a lui Iehova exercitată prin intermediul lui Cristos, sau nu? Acest pămînt pe care trăim noi este proprietatea Creatorului său şi nu proprietatea noastră, a creaturilor. Potrivit calculului cronologic din cartea Creatorului, Biblia, timpul acordat dominaţiei naţiunilor asupra pămîntului, inclusiv celei a naţiunilor creştinătăţii, a expirat la începutul toamnei anului 1914. Cum a marcat Dumnezeu sfîrşitul acestor timpuri ale păgînilor sau ale naţiunilor? Prin faptul că şi-a luat „marea sa putere pentru a domni ca Rege, şi prin faptul că şi l-a asociat pe Fiul său ceresc, Isus Cristos, în guvernarea sa mondială exercitată din ceruri (Apoc. 11:15–18). Astfel în prezent Fiul său domneşte (Ezech. 21:25–27). Acum este timpul în care naţiunile trebuie să cedeze lui Iehova suveranitatea lor.

 4, 5. (a) Ce primejdie ameninţa Orientul Mijlociu în anul 614 î.e.n.? (b) Ce s-a întîmplat pe atunci cu ustensilele sfinte ale templului din Ierusalim? Numai cum ar fi putut deveni realitate prezicerea lui Hanania cu privire la ele?

⁴ În antichitate, în anul 614 î.e.n., o stare asemănătoare de lucruri se crease în regatul lui Iuda. Exista pe atunci un pericol la scară mondială! Din partea cui? Din partea „familiilor nordului,“ după cum le-a numit Iehova, adică din partea puterii mondiale babiloniene care avea să declanşeze o invazie în Orientul Mijlociu, urmînd o cale nordică (Ier. 1:13–15; 25:9, 26). Orientul Mijlociu se afla deja sub dominaţia lui Nabucodonosor, regele Babilonului, aceasta mai cu seamă de la anul 620 î.e.n., an în care regele Iehoiachim al Ierusalimului devenise vasal al regelui Babilonului. Fratele său Zedechia a fost ultimul rege al oraşului sfînt, care se afla în raport de vasalitate faţă de Nabucodonosor, acesta aşezîndu-l pe tron după ce i-a cerut să depună jurămîntul de credinţă. Cînd Nabucodonosor a părăsit Ierusalimul îndreptîndu-se spre patrie, el a luat cu sine în exil pe regele detronat Iehoiachin şi pe unii dintre nobilii iudei. El a dus totodată şi uneltele sacre din templul lui Iehova, aşezîndu-le în casele zeilor falşi ai Babilonului. Cît timp aveau să rămînă în Babilon acele ustensile sfinte, precum şi alte obiecte de valoare de care fusese jefuit Ierusalimul? Întrebarea aceasta a fost aprig disputată în al patrulea an al domniei lui Zedechia.

⁵ Un profet fals, pe nume Hanania, fiul lui Azur, şi-a luat libertatea de a vorbi în numele lui Iehova şi drept răspuns la întrebarea de mai sus a făcut precizarea: „doi ani.“ Lucrul acesta ar fi fost posibil numai dacă Babilonul ar fi fost răsturnat şi dacă ar fi ajuns din nou Egiptul la putere mondială. Prin prezicerea sa împotriva Babilonului, Hanania îi sprijinea pe cei care se pronunţau în favoarea unei revolte internaţionale împotriva lui Nabucodonosor. Aceasta ar fi fost o mişcare contrară decretului lui Iehova şi sfatului exprimat deja prin intermediul lui Ieremia.

 6. În conformitate cu Ieremia 28:8, 9, cum se deosebea profeţia lui Hanania de modul de a profeţi al profeţilor dinainte de Ieremia?

⁶ Întrucît Hanania trezea nădejdi false pentru ţara lui Iuda, Ieremia şi-a încheiat replica sa dată lui Hanania în faţa tuturor preoţilor şi a întregului popor adunat la templu, prin cuvintele: În ce-i priveşte pe profeţii care au fost demult, înainte de mine şi de tine, şi ei au profeţit cu privire la ţări numeroaşe şi la regate mari şi anume despre război, despre nenorociri şi ciumă. Cu privire la profetul care profeţeşte pace, atunci cînd cuvîntul profetului se va împlini, se va cunoaşte profetul care a fost trimis cu adevărat de către Iehova.“ — Ier. 28:1–9.

 7. Ce a prezis Isus Cristos pentru timpurile noastre de după 1914 şi ce întrebare privitoare la cine spune adevărul s-a ridicat astăzi?

⁷ Oel mai mare profet al lui Iehova, Isus Cristos, a prezis război, foamete, epidemii, cutremure de pămînt şi alte calamităţi pentru timpurile noastre de după 1914 şi toate acestea vor culmina cu un „mare necaz“ fără egal în întreaga istorie de pînă acum a omenirii (Mat. 24:4–22). Astăzi martorii lui Iehova arată cum profeţia lui Isus s-a împlinit treptat de la 1914 încoace. El nu a prezis pace durabilă pentru această lume în viitorul foarte apropiat, în cursul acestei generaţii. Pe cine deci a trimis Iehova şi cine sînt cei care vorbesc în numele său: clerul creştinătăţii, care profeţeşti tocmai contrariul sau clasa Ieremia de astăzi? Evenimentele viitoare îi vor identifica pe cei care spun adevărul.

 8. La ce acţiune dramatică a trecut Hanania după replica lui Ieremia şi ce precizare cu privire la timp a făcut el în profeţia sa?

⁸ Falsul profet Hanania trebuie să fi avut încredere în succesul unei revolte internaţionale împotriva „servului“ lui Iehova, căci Hanania a trecut acum la o acţiune dramatică:

„El a luat jugul de pe gîtul lui Ieremia profetul şi l-a rupt. Iar Hanania a continuat să spună în faţa ochilor întregului popor: ‘Iată ce a zis Iehova: „Întocmai ca pe acest [jug] voi sfărîma jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului de pe gîtul tuturor naţiunilor, în decurs de doi ani.“’“ — Ier. 28:10, 11.

 9. Ce i-a zis acum Iehova lui Ieremia să spună cu privire la drugii de jug şi de ce?

⁹ Dar pentru simplul motiv că această profeţie a fost rostită în numele lui Iehova, avea să devînă ea realitate? Nicidecum! Iehova nu putea să facă ceea ce a spus Hanania şi în acelaşi timp să împlinească şi profeţia exact contrară a lui Ieremia. Aşadar, revolta internaţională împotriva „servului“ anunţat al lui Iehova era sortită pieirii! „Du-te,“ i-a zis Iehova mai tîrziu lui Ieremia, „şi spune-i lui Hanania: ‘Iată ce a zis Iehova: „În locul drugilor de lemn ai jugului pe care l-ai rupt tu, va trebui să–ţi faci drugi de fier.“ Căci iată ce a spus Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi pune pe gîtul tuturor acestor naţiuni un drug de fier, ca să–i servească lui Nabucodonosor, regelui Babilonului; şi va trebui să–i servească. Iar eu îi voi da pînă şi fiarele cîmpului“’“ (Ier. 28:12–14). În consecinţă, complotul internaţional la care instiga Hanania avea să rămînă fără succes. La mai mult, pentru ca Iehova să dea pe mîna lui Nabucodonosor „pînă şi fiarele cîmpului,“ Iehova avea să–i pună la dispoziţie ţările uneltitorilor internaţionali.

INSTIGATORUL RELIGIOS ÎŞI PRIMEŞTE RĂSPLATA CE I SE CUVINE

10. Ce acţiune este autorizată clasa Ieremia să întreprindă cu privire la clerul care, ca şi Hanania, sprijineşte conspiraţia internaţională împotriva lui Iehova?

¹⁰ Astăzi preoţii-profeţi ai creştinătăţii sprijinesc făţiş conspiraţia internaţională împotriva regatului lui Iehova şi al lui Cristos. Martorii lui Iehova nu sînt autorizaţi să pronunţe sentinţa de condamnare la moarte împotriva nici unuia dintra ei. Ei pot însă relua declaraţia inspirată a lui Iehova şi o pot aplica împotriva falşilor profeţi clericali care au fost prefiguraţi ca clasă prin Hanania. Să citim astfel, în acest loc, despre acţiunea profetică a lui Ieremia:

„Iar Ieremia profetul a continuat să–i spună profetului Hanania: ‘Ascultă, o, Hanania! Iehova nu te-a trimis, ci tu l-ai determinat, de la tine, pe poporul aceste să se încreadă într-o falsitate. De aceea, iată ce a zis Iehova: „Iată, te trimit departe de pe suprafaţa pămîntului. În acest an vei muri neapărat căci ai pronunţat în mod făţiş [cuvinte de] răscoală împotriva lui Iehova.“’“ — Ier. 28:15, 16.

11. (a) Cît a mai trăit Hanania? (b) De ce lucru se face vinovat, în acelaşi fel, clerul creştinătăţii, şi de aceea ce trebuie să arate clasa Ieremia?

¹¹ Hanania, susţinătorul revoltei făţişe împotriva lui Iehova, pusă la cale de complotiştii internaţionali, nu a mai trăit decît încă două luni. „Astfel profetul Hanania a murit în anul acela (614 î.e.n.) în luna a şaptea“ (Ier. 28:17, 1). Ce putem spune oare, în lumina acestei drame profetice din antichitate, despre falşii profeţi clericali ai creştinătăţii de astăzi? Ei îi sprijinesc pe stăpînitorii politici în refuzul lor de a–şi apleca gîtul sub jugul Regelui-Serv al lui Iehova, rege care este mai mare decît Nabucodonosor, regele din antichitate. Clasa Ieremia nu poate merge în privinţa aceasta alături de clerici. Ea trebuie să continue să arate la ce nenorocire îi conduce clerul pe oameni.

12. Ce mesaj avea Ieremia din partea lui Iehova pentru iudeii deja exilaţi în Babilon, mesaj privitor la profeţii falşi Ahab şi Zedechia?

¹² În acele zile de demult, zile de nelinişte şi de tulburări politice în Orientul Mijlociu, pînă şi iudeii deja deportaţi în Babilon aveau în mijlocul lor profeţi falşi. Acelor pseudoprofeţi care trezeau nădejdi false în iudeii exilaţi în ţara lui Nabucodonosor, Dumnezeu le-a trimis prin Ieremia următorul mesaj:

„Iar cît despre voi, ascultaţi cuvîntul lui Iehova, voi toţi cei exilaţi, pe care i-am trimis din Ierusalim în Babilon. Iată ce a spus Iehova al oştirilor, Dumnezeu lui Israel, cu privire la Ahab, fiul lui Colaia şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profeţesc lucruri false în numele meu! ‘Iată, îi dau pe mîna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi el va trebui să–i doboare sub ochii voştri. Şi se va lua de la ei, în mod categoric, asupra întregului corp al exilaţilor lui Iuda, care sînt în Babilon, un blestem, spunîndu-se: „Să–ţi facă Iehova ca şi lui Zedechia şi ca şi lui Ahab, pe care regele Babilonului i-a prăjit în foc!“ din motiv că au săvîrşit lucruri nesocotite în Israel şi au comis mereu adulter cu soţiile tovarăşilor lor şi continuă să rostească în mod fals în numele meu cuvinte pe care nu li le-am poruncit. „Iată eu sînt Cel care cunosc şi sînt martor,“ este declaraţia lui Iehova.’“ — Ier. 29:20–23.

„Servul“ lui Iehova, Nabucodonosor a avut, fără îndoială, temeinice motive politice pentru a-i prăji pe Zedechia şi pe Ahab în foc, întrucît, contrar sfatului lui Iehova, ei acţionau împotriva intereselor Babilonului imperial.

13. Trebuie să se aştepte iudeii exilaţi la o eliberare apropiată din Babilon şi astfel ce-i sfătuieşte scrisoarea lui Ieremia să facă?

¹³ Cuvintele citate mai sus sînt o parte a scrisorii trimise din Ierusalim de către Ieremia bătrinilor, preoţilor, profeţilor şi poporului exilat în îndepărtatul Babilon. Ieremia i-a folosit în calitate de factori poştali pe Eleasa, fiul lui Şafan şi pe Ghemaria, fiul lui Hilchia, cu prilejul trimiterii acestora de către regele Zedechia al Ierusalimului ca emisari ai săi la regele Nabucodonosor, în Babilon (Ier. 29:1–3). În acea scrisoare a lui Ieremia, Iehova le spunea exilaţilor să nu se aştepte la o eliberare apropiată din Babilon, ci să se stabilească acolo, să se căsătorească şi să se înmulţească. În loc să urzească revolte, ei să caute „pacea oraşului în care eu [Iehova] v-am făcut să mergeţi în exil şi să vă rugaţi lui Iehova pentru el, căci prin pacea lui veţi avea voi înşivă pace . . . Căci iată ce a zis Iehova: ‘În conformitate cu împlinirea a şaptezeci de ani în Babilon, îmi voi îndrepta atenţia spre voi şi îmi voi confirma faţă de voi cuvîntul meu bun, ca să vă aduc înapoi, în acest loc.’“ — Ier. 29:4–10.

14. Ca şi profetul din vechime, ce-i sfătuieşte clasa Ieremia pe creştinii botezaţi să facă, indiferent unde ar fi ei situaţi?

¹⁴ Conform imaginii oferite de Ieremia, clasa Ieremia de astăzi îi sfătuieşte pe toţi martorii lui Iehova consacraţi şi botezaţi să fie cetăţeni supuşi faţă de legi şi paşnici ai ţărilor în care, spiritual vorbind ei sînt „străini şi domiciliaţi temporar“ (1 Petr. 2:11–15). Prin supunerea lor relativă faţă de „autorităţile superioare,“ ei păstrează totodată şi pacea cu Dumnezeu. — Rom. 13:1–4.

15. Ce făcuse profetul fals Şemaia în Babilon şi ce plîngere i-a adresat el „marele supraveghetor“ al templului din Ierusalim?

¹⁵ Chiar înainte de a fi fost redactată scrisoarea lui Ieremia şi trimisă la destinaţie, un profet fals care se afla atunci în exil în Babilon, şi anume Şemaia din Nehelam, îi trimisese scrisori lui Ţefania, fiul lui Maaseia, „marele supraveghetor“ al templului din Ierusalim. De aceea, în scrisoarea lui Ieremia Iehova se referă la acesta şi spune în continuare:

„Iar lui Şemaia din Nehelam îi vei spune: ‘Iată ce a zis Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Pentru că ai trimis scrisori în numele tău tuturor celor care sînt în Ierusalim şi lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul şi tuturor preoţilor, spunînd: ‘Iehova însuşi te-a făcut preot în locul lui Iehoiada, preotul, ca să devii mare supraveghetor al casei lui Iehova faţă de orice om înnebunit care se comportă ca un profet şi [pe care] trebuie să-l pui în butuci şi la stîlpul infamiei [te întreb] acum: de ce nu l-ai mustrat pe Ieremia din Anatot care se comportă ca un profet faţă de voi? Căci de aceea ne-a trimis el [vorbă] din Babilon, zicîndu-ne: „E pentru multă vreme! Zidiţi-vă case şi locuiţi-le, plantaţi grădini şi mîncaţi-le rodul.“’“’“ — Ier. 29:24–28; compară cu Ieremia 29:4–6.

16. Ce a făcut „marele supraveghetor“ al templului cu scrisoarea primită de la Şemaia şi ce a fost inspirat atunci Ieremia să profeţească despre Şemaia?

¹⁶ Dar cînd a primit scrisoarea lui Şemaia, preotul Ţefania, „marele supraveghetor“ al templului na l-a pus pe Ieremia în butuci sau la stîlpul infamiei. El i-a citit mai întîi lui Ieremia scrisoarea (Ier. 29:29). Cu ce urmare?

„Atunci cuvîntul lui Iehova i s-a adresat lui Ieremia, zicînd: ‘Trimite la toţi cei exilaţi să li se spună: „Iată ce a spus Iehova cu privire la Şemaia din Nehelam: ‘Pentru că Şemaia v-a profeţit fără ca să-l fi trimis eu, şi pentru că a încercat să vă facă să vă puneţi încrederea într-un lucru fals, de aceea iată ce a zis Iehova: „Iată că îmi îndrept atenţia asupra lui Şemaia din Nehelam şi asupra descendenţilor lui. El nu va avea [nici un] om care să locuiască în mijlocul acestui popor; şi nu va vedea binele pe care îl voi face poporului meu,“ este declaraţia lui Iehova, „pentru că a rostit [cuvinte de] revoltă făţişă împotriva lui Iehova.“’“’“ — Ier. 29:30–32.

17. Pentru ce revolta împotriva Babilonului, la care instiga Şemaia, era totodată şi o revoltă împotriva lui Iehova?

¹⁷ Prin ceea ce profeţise şi scrisese Şemaia, el instiga pe regele Zedechia al Ierusalimului la răscoală cu sprijinul faraonului Egiptului care era un adversar neînduplecat al puterii mondiale babiloniene. Dar prin aceasta se manifesta totodată şi împotriva lui Iehova care îl folosea atunci pe regele Babilonului ca „serv“ al său. Astfel Iehova era Stăpînul ceresc al regelui Babilonului. În consecinţă răscoala împotriva Babilonului avea să fie în primul rînd o răscoală împotriva lui Iehova.

AŞTEAPTĂ–L PE IEHOVA PĂSTRÎNDU–ŢI NEUTRALITATEA CREŞTINĂ

18. Cum a încercat Şemaia să o ia înaintea lui Iehova şi cu ce consecinţe pentru sine însuşi şi pentru descendenţii lui?

¹⁸ Şemaia din Babilon nu voia să aştepte să aducă Iehova eliberarea exilaţilor iudei dintre care făcea parte şi el. El nu voia să creadă profeţia de mai demult a lui Isaia (consemnată la Isaia 44:28 pînă la 45:4) privitoare la Koresh sau Cyrus persanul care avea să doboare Babilonul şi să–i restabilească pe iudeii exilaţi în patria lor. Aşadar, Şemaia voia să o ia înaintea lui Iehova. El uneltea pentru a–şi realiza salvarea lui şi a tovarăşilor săi din exil în propriul său mod. El promova o linie de conduită care avea să aducă pe gîtul regatului vasal al lui Iuda, din partea regelui Babilonul, un „jug de fier“ (Ier. 28:13, 14). Prin urmare, Şemaia uneltitorul nu avea să ajungă de loc la nici un fel de eliberare. Descendenţii lui aveau să fie nimiciţi, fără să aibă parte de bucuria restabilirii lui Israel.

19. Ce linie de conduită a urmat de la 1914 încoace clasa prefigurată prin Şemaia?

¹⁹ Astăzi noi facem bine dacă ascultăm sfatul dat în scrisoarea lui Ieremia, consemnat la Ieremia 29:8, 9. În felul acesta noi nu îi vom urma pe cei care îi corespund în timpurile de astăzi instigatorului la revoltă împotriva aranjamentului lui Iehova, adică lui Şemaia din Nehelam. Clerul creştinătăţii care nu i-a dat ascultare clasei Ieremia de la sfîrşitul timpurilor naţiunilor, de la 1914 încoace, s-a dovedit asemenea „smochinelor crăpate, care nu pot fi mîncate de rele ce sînt.“ Preoţimii i s-a atras atenţia asupra trăsăturilor caracteristice ale „semnului“ prezis de către Isus Cristos şi care s-a împlinit de la 1914 încoace, adică asupra „sabiei“ războiului şi încă la scară mondială, apoi asupra „foametei“ devastatoare şi asupra „ciumei,“ adică asupra epidemiilor ce bîntuie mai presus de posibilităţile de control, precum şi asupra „împrăştierii“ populaţiilor neajutorate, şi toate acestea chiar în interiorul creştinătăţii care pretinde a fi creştină (Ier. 29:16–19; Mat. 24:4–20). Se dovedeşte că preoţii nu cred în explicarea scripturală a înţelesului „semnului“ şi astfel ei nu îndeamnă naţiunile să–şi predea suveranitatea lor naţională Regelui-Serv al lui Iehova, Isus Cristos, care guvernează în prezent şi care de la 1914 participă împreună cu Tatăl ceresc la „regatul lumii“ care este mult mai impunător decît Imperiul Babilonian al lui Nabucodonosor. În schimb, preoţii aprobă planurile omeneşti şi dau sprijin Naţiunilor Unite şi nu guvernării lui Dumnezeu.

20. Ce pedeapsă binemeritată primesc cei ce se răscoa1ă împotriva stăpînirii? Astfel, cum vom ajunge la o salvare durabilă?

²⁰ Astăzi printre naţiunile lumii răscoala împotriva ordinei de drept se pedepseşte cu moartea. Tot la fel şi răscoala necreştină împotriva lui Iehova şi a Regelui-Serv al său le aduce nimicirea conducătorilor religioşi aşa-numiţi „creştini“ care pronunţă făţiş cuvinte de „revoltă împotriva lui Iehova“ (Ier. 29:32). Distrugerea lor a fost prefigurată prin aceea îndeplinită asupra profetului fals Şemaia şi asupra descendenţilor săi care nu au văzut niciodată „binele“ pe care Iehova şi-l propusese să îl facă pentru cei supuşi din rîndurile poporului său exilat. Prin urmare menirea noastră nu este aceea de a ne realiza noi înşine o salvare imediată prin mijloace omeneşti. Salvarea noastră durabilă depinde de aşteptarea noastră răbdătoare, şi plină de încredere a eliberării pe care ne-o va aduce Iehova prin „servul“ său mai mare decît Khoresh sau Cyrus persanul, adică prin Isus Cristos.

21. Ce linie de conduită prezisă de către Iehova la Ieremia 29:12–14, privitoare la exilaţii supuşi, ar trebui să imităm niu astăzi?

²¹ Incercarea noastră de-o lua înaintea lui Iehova nu va aduce niciodată eliberarea pe care o dorim cu înflăcărare. În loc să–i întoarcem spatele lui Iehova şi să nu-i acordăm nici o consideraţie, noi am face mai bine să–i imităm pe aceia care au văzut salvarea cauzată de către Iehova şi care au fost restabiliţi în patria lor la timpul stabilit de Iehova. Calea urmată de ei, demnă de a fi imitată de către noi, a fost prezisă de către Iehova prin aceste cuvinte: „Cu siguranţă că mă veţi chema şi mă veţi ruga, iar eu vă voi asculta. Iar voi mă veţi căuta cu adevărat şi mă veţi găsi căci veţi cerceta după mine din toată inima voastră. Şi eu însumi mă voi lăsa găsit de voi.“ — Ier. 29:12–14.

22. Avînd în vedere ca „anul bunăvoinţei lui Iehova“ este pe sfîrşite, în conformitate cu ce speranţă de viitor ar trebui să acţionăm noi?

²² Noi sîntem acum aproape de sfîrşitul „anului bunăvoinţei din partea lui Iehova“ (Is. 61:2). Astfel încă ni se aplică, în avantajul nostru, cuvintele sale: „‘Eu însumi cunosc prea bine gîndurile pe care le am cu privire la voi,’ este declaraţia lui Iehova, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o speranţă’“ (Ier. 29:11). „Viitorul pe care îl are Iehova în gînd cu privire la noi este cel mai de dorit posibil, dacă ne supunem suveranităţii sale universale ce va garanta viaţa eternă în pace, prosperitate şi fericire prin Regele său Serv, Isus Cristos. Aceasta este speranţa pe care ne-o pune Iehova în faţă. Să acţionăm în armonie cu ea, cu o apreciere deplină.